 “Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului asa va inflori.

Ca vant a trecut peste

dansul si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste locul sau” Ps. 102,16
 Voi nu știți de unde veniți și unde mergeți. Eu știu de unde vin. Eu vin de la Tatăl
și merg la Tatăl.
 Noi suntem călători și străini. Ați văzut la Psaltire? Că nemernic sunt eu pe pământ
și străin ca și toți părinții mei. Vezi că a răsărit soarele? Și știi că n-are încotro,
merge la apus. Așa și noi: îndată ce-am răsărit prin naștere, mergem în fiecare clipă
spre groapă. Ziua nașterii dă mâna, încă de la naștere, cu ziua morții, că nu avem
unde călători. Ne-am născut ca să murim.Lege veșnică pusă de Dumnezeu între
oameni.
 Dacă noi în calatoria asta a noastră facem ceva bun, ne ducem la o bucurie și la o
fericire fără margini.
 Dacă în călătoria asta ne legăm cu lucrurile lumii și facem rău și murim nespovediți și
în păcate, ne ducem la o muncă, care n-are sfârșit. Dumnezeu ne-a adus în viață
tocmai pentru asta, ca să avem când ne pregăti în puțina viață pe care o avem pe
pământ.
 Ce ramâne pe pământ? Bogăția? Cinstea? Viața? Tinerețea? Bucuriile lumii? Ce
este care nu-i vis și umbră?
 Nu știi că mai deunăzi erai un copilaș? Nu vezi un copilaș mic care acum a răsărit? Ați
auzit ce spune Scriptura? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va
înflori. A răsărit o floricică; crește floarea mai mare. Apoi gata, se mărită, se însoară,
numai apare toamna pe cap, cum a apărut la mata și la mine. A început a se înălbi
barba, părul. Gata! Patru anotimpuri are viața noastră. Primăvara este copilăria;
vara este tinerețea; toamna este bătrânețea. Și iarna gata; este sfârșitul aproape!
 Deci așa, în felul acesta, gândindu-ne noi că suntem trecători și străini, în fiecare zi să
facem ceva bun. Mântuitorul spune în Evanghelie: Nici pentru un pahar de apă rece
dat în numele Domnului, nu-ți vei pierde plata ta. Am să dau un pahar de apă rece; dar
dacă pot să-i dau și altceva, este și mai bine. O bucățică de pâine; dacă nu, un bănuț;
dacă nu, o mână de făină; dacă nu, un ou; dacă nu, ceva în fiecare zi să te înveți să dai,
că acolo nu ți le mai fură nimeni.
 Și ce facem rău și ce facem bine, le trimitem înainte. Auzi ce spune
Evanghelia? Faceți-vă vouă comori unde furii nu le fură, și rugina nu le strică, și
molia nu le roade; că unde va fi comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.
 Vezi, când mergi la un drum departe? Poate ai să călatorești 100-200 de km, femeia îți
pune în rucsac de acasă cele ce-ți trebuie de drum: „Măi, omule, ți-am pus schimburi,
poate transpiri; ți-am pus mâncare, ți-am pus un cuțit, ți-am pus o sticlă de vin sau de
apă; ți-am pus o lanternă, ți-am pus o lumânare, ți-am pus un chibrit, ți-am pus acolo
să ai un ban de cheltuială! De toate ți-am pus”.
 Și când stai la popas, ce găsești în rucsac? Nu găsești ce-ai pus? Mult, puțin. Poate ți-
ar mai trebui multe: „Măi, dar prost am fost! De ce n-am pus eu tot ce-mi trebuie de
acasă? Aici n-am de unde să mai iau. Aici nu-i soția, nu-i casa, nu-i averea, nu-i
nimic”.
 Așa-i și pe drumul cerului. Ai trimis o metanie cu lacrima, ai trimis o rugăciune,
o milostenie, o facere de bine, o răbdare cu mulțumită în boală în fața lui
Dumnezeu; ai trimis o spovedanie curată, ai trimis citirea unor cărți sfinte. Ce-ai
făcut tu pentru suflet, acolo le găsești.