4 SILMULĂRILE ORGANIZAȚIONALE CA FORMĂ DE

INTERVENȚIE PSIHOSOCIALĂ ÎN ORGANIZAȚII

1. Simulările organizaționale. Note introductive

2. Tipuri și forme de simulări organizaționale
3. Utilizări ale simulărilor organizaționale
4. Utilizarea similărilor în mediul organizațional. Studii de caz/ seminar

1. Simulările organizaționale. Note introductive

Simularea organizațională (SO) – o formă de învățare prin activități de joc.

- SO – o formă de reprezentare parțială a realității în cadrul căreia sunt selectate
caracteristicile de bază ale unei situații și se creează o replică a acestora în cadrul
unui mediu lipsit de risc (Saunders și Powel, 1998 apud Ciuce, 2008);
- SO – experimentarea unei părți selectate a realității, într-o manieră directă, prin
participarea activă la o simulare a realității respective (Ulrich, 2006 apud Ciuce,
2008).
Etape în aplicarea SO (Peteers et al., 1998 apud Ciuce, 2008):
- Analiza situației reale (examinarea detaliată a problemei exustente și a mediului
organizațional);
- Construirea modelului prin extragerea elementelor esențiale din realitate
(transformarea situației reale într-o situație-model simulată);
- Implementarea simulării (informarea participanților cu privirile la rolurile și regulile
ce vor fi respectate în cadrul SO, punerea în practică a modelului și asigurarea
desfășurării corespunzătoare);
- Transferul rezultatelor simulării înapoi în realitate (utilizarea celor învățate în situații
reale de la locul de muncă).

2. Tipuri și forme de simulări organizaționale

Tipuri de SO (Leigh și Kinder, 2001 apud Ciuce, 2008):

- Simulări de tip joc (combină elemente reprezentative ale realității cu un proces
competitiv și guvernat de reguli);
- Studii de caz simulate (conțin aspecte dintr-o situație reală, dar sunt necompetitive
și conține sarcini pentru dezvoltarea unor deprinderi specifice);
- Jocuri utilizate ca studii de caz (au drept scop analiza unor date complexe) și
- Simulări de joc, utilizate ca studii de caz (îmbină forme și strategii din primele 3
tipuri).

3. Utilizări ale simulărilor organizaționale

Scopul utilizării SO (apud Ciuce, 2008):

 © USM, FPȘESAS, Program de masterat „Psihologia muncii și organizațională”
Curs: „Analiză și intervenții psihosociale în organizații”, Dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

- Ca metodă de cercetare (studii comportamentale în teren, studii comportamentale

asistate de calculator, studii comportamentale simulate);
- Ca metodă de intervenție (în scopul schimbării sau dezvoltării organizaționale,
orientată fie spre organizație în ansamblu, fie spre persoane, fie implicând ambele
aspecte – și organizația, și individul).
SO depinde de contextul în care este aplicată. Aceeași simulare în contexte
organizaționale diferite, poate să dea rezultate diferite. Succesul SO și implicit al tranferului
de cunoaștere depinde de gradul de participare, activism și implicare al participanților
(actorilor SO).

Simulări prin analiza unui caz (Thorton și Mueller-Hanson, 2004)

Participanții primesc un material în care este descrisă o situație-problemă din cadrul
unei organizații, date preliminare ale unei investigații referitoare la problema analizată. Ei
trebuie să elaboreze un raport, răspunzând la o serie de întrebări și oferind recomandări de
acțiune pentru diferite categorii de actori organizaționali implicați. Discuția cazului poate fi
realizată individual sau în grup.

Simulări interacționale (simulări de roluri) (Thorton și Mueller-Hanson, 2004)

Participanții interacționează între ei, jucând anumite roluri (supervizor, manager,
subordonat). Li se prezintă anumite situații ce implică rezolvarea unor probleme și în 10-30
minute elaborează scenariul interacțiunii. Exercițiul poate fi finalizat cu administrarea unui
chestionar de autoevaluare, pentru a vedea cum percep participanții experiența învățării și
rezultatele obținute (de ex., situația simulată a fost apropiată de una reală?; feedback-ul primit
a fost util?; sugestiile primite pot fi implementate în activitatea de muncă?; dacă nu, care sunt
impedimentele?; ce a fost util?; ce trebuie îmbunătățit? etc.).

Referințe bibliografice

Ciuce, C. (2008). Simulările organizaționale. În: E. Avram și C. Cooper (coord.). Psihologie organizațional-
managerială. Tendințe actuale. Iași: Polirom.

Thorton, G, and Mueller-Hanson, R. (2004). Developing organizational simulations. London: Lawrence Erlbaum
Associates, Publishers.