Anatomia si fiziologia omului , 1 -

ORGANIZAREA GENERALĂ A CORPULUI

UMAN

I. Organizarea generală a corpului uman

1. INTRODUCERE ÎN ANATOMIE

ANATOMIA OMULUI este ştiinţa care se ocupă cu studiul formei şi structurii corpului

uman. Taxonomic, ea face parte din grupa ştiinţelor biologice fundamentale. Termenul
de anatomie, derivă din două cuvinte ,
 unul de origine latină “ana” inseamna prin,
 altul din greacă “tomein” care au acelaşi inteles şi inseamnă “a taia” , “a diseca”.
Denumirea ei a luat naştere şi din termenul tehnic de “a diseca”, deoarece multă
vreme principala metoda de cercetare şi cunoaştere a corpului uman a
fost disecţia, bisturiul devenind simbolul anatomiei macroscopice.
Acumularea datelor deţinute prin disecţii, despre forma şi structura organismului uman,
a determinat la un moment dat sistematizarea lor, punându-se astfel bazele anatomiei
descriptive sau sistematice. Aceasta se ocupă cu descrierea analitică a organelor pe care
le grupează în sisteme şi aparate. Concomitent, necesitatea intelegerii funcţionarii
părtilor componente ale corpului a dus la desprinderea din anatomie a fiziologiei care a
devenit o ştiintă de sine stătătoare.

2. SEGMENTELE CORPULUI UMAN

Corpul uman este alcătuit din patru segmente: cap, gât, trunchi, membre.
Capul cuprinde:
 neurocraniu
l (cutia craniană) care prezintă organe moi (encefal) şi oase (temporale, parietale,
frontal, etmoid, sphenoid, occipital)
 viscerocraniul (faţa) care prezintă oase (oasele feţei) şi muşchi (m. mimicii, m.
masticatori, m. limbii, m. extrinseci ai globilor oculari)

Capul cuprinde majoritatea organelor de simţ şi SNC. E susţinut de coloana vertebrală şi

acoperit de păr. E protejat de oasele craniului. La nivelul capului se află organele de
debut ale aparatului respirator (nas, faringe, laringe) şi ale aparatului digestive (cav.
bucală, faringe). Principalele simţuri care se regăsesc în organele aflate la nivelul capului
sunt: văzul (ochi şi nervi optici), auzul (urechile şi aparatul auditiv), gustul (papilele
gustative de pe limbă), mirosul (neuronii specializaţi din interiorul foselor
nazale), simţul tactil, termic, dureros şi de presiune (buze, piele).

Gâtul (regiunea cervicală) leagă capul de trunchi. El prezintă

 regiunea cervicală posterioară sau nucala (ceafa) alcătuită din elementele
somatice: oase (vertebre), articulaţii şi muşchi şi
 regiune cervicală anterioară (gâtul propriu-zis). Aceasta, pe lânga elemente
somatice (muşchi, fascii, osul hioid) contine şi organele gâtului reprezentate de: laringe,
trahee, esofag, tiroida etc.
Oasele gâtului sunt: - vertebrele cervicale C1-C7;
- osul hioid.
Arterele gâtului sunt: - artera carotidă (în şanţul dintre trahee şi m.
sternocleidomastoidian) – pe care se simte cel mai bine
pulsul;
- artera transversală;
- artera facială.
Venele gâtului (cele mai importante): - vena jugulară internă;
- vena jugulară externă;
- vena facială.
Muşchii gâtului: - m. omo-hioidian;
- m. sternotirodian;
- m. digastric;
- m. serno cleido mastoidian(poziţie oblică);
- muşchii circotirodieni.
Cartilajele gâtului: - cartilajul tiroidian;
- cartilajul cricoid.
Capul şi gâtul alcătuiesc impreuna extremitatea cefalică a corpului.

Trunchiul este format din trei părţi suprapuse:

 torace
 abdomen
 pelvis.
În interiorul lor se găsesc cavităţile viscerale, în care se află viscerele:
 toracică sau coşul pieptului este o parte din schelet, format din coaste, stern şi o
parte din coloana vertebrală. În cavitatea toracică se află, ca organe principale, inima şi
plămânii. Cavitatea toracica este despărţită de cea abdominală prin
muşchiul diafragm (muşchi respirator). Cuprinde:
1. cavitatea pericardică;
2. cavităţile pleurale situate între foiţele pleurei ce conţin lichid pleural;
3. mediastinul (partea centrală a cavităţii toracice). E situate între stern şi
coloana v. şi între gât şi diafragmă. Include toate viscerele toracice, cu excepţia
plămânilor: inima, esofagul, timusul, vasele sangvine mari.
 abdominală (adăposteşte organele: stomac, ficat, vezică biliară, intestine subţire,
cea mai mare parte a intestinului gros);
 pelviană cuprinde vezica urinară, partea terminală a intestinului gros şi organele
genitale interne.
Pereţii trunchiului sunt formaţi din elemente somatice: oase, articulaţii, muşchi, vase de
sânge, nervi. Peretele posterior al toracelui şi abdomenului formează spatele. Anterior şi
lateral se afla pereţii antero-laterali ai toracelui şi abdomenului. Peretele anterior al
toracelui conţine glanda mamară. Peretele abdominal este străbătut în partea
inferioară, la nivelul canalului inghinal de funiculul spermatic la bărbat şi ligamentul
rotund al uterului la femeie.

Membrele:
1. Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulara (clavicula şi
omoplat). Partea liberă a membrelor superioare este formată din
o braţ (humerus),
o antebraţ  (radius si cubitus / ulna) şi
o mână (carpiene, metacarpiene, falange).
2. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană (oase
coxale). Partea liberă a membrelor inferioare este alcatuită din trei părţi:

 coapsă (femur),
 gamba (tibia şi peroneu / fibula) şi
 picior (tarsiene, metatarsiene şi falange). 
 II. Axe şi planuri de referinţă ale corpului uman

Corpul uman, ca toate corpurile şi obiectele din natură, este un corp tridimensional şi ca
atare prezintă trei axe şi trei planuri spaţiale principale. Axele de regulă exprimă direcţia
spaţiala, iar planurile se referă la secţiunile convenţionale sau reale ale corpului.
Axele:
o axul vertical sau longitudinal străbate corpul în lungimea sa şi este
perpendicular pe sol;
o axul sagital sau antero-posterior corespunde grosimii corpului;
o axul transversal străbate corpul de la stânga la dreapta şi exprimă obişnuit
lăţimea corpului.
Din axele prezentate, derivă ca termeni de direcţie: superior / inferior (cranial / caudal),
anterior / posterior (ventral / dorsal), sinister / dexter (stâng / drept).

Planurile - se referă la secţiunile corpului şi fiecare din ele trece prin câte doua din cele
trei axe principale:
o planul frontal - este orientat paralel cu fruntea şi trece prin axul
longitudinal şi transversal. Împarte corpul intr-o parte anterioară (ventrală - faţa) si una
posterioară (dorsală - spate). De exemplu: nasul este situat anterior şi coloana
vertebrală este situată posterior;
o planul sagital - este perpendicular pe cel frontal, trecând prin axul
longitudinal şi sagital. Trece prin mijlocul corpului ca un plan de simetrie. De exemplu:
ochii sunt aşezaţi lateral faţă de nas;
o planul transversal - este perpendicular pe cel frontal şi sagital şi trece prin
axul sagital şi transversal. Împarte corpul în partea superioară (cranială - sus) şi partea
inferioară (caudală - jos). De exemplu: nasul este situat superior faţă de gura, iar
genunchiul este situat inferior faţă de şold.
III. Nomenclatură anatomică

o Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.

o Inferior sau caudal - sub un plan orizontal.
o Anterior sau frontal - în fața unui plan frontal.
o Posterior sau dorsal - în spatele unui plan frontal.
o Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi.
o Distal - doar pentru membre: [mai] depărtat de trunchi.
o Lateral - [mai] depărtat de planul mediosagital.
o Medial - [mai] apropiat de planul mediosagital.
o Volar - spre fața palmară a mâinii.
o Plantar - spre talpă.

EXEMPLU TOPOGRAFIE: membrul superior se referă la regiunea situată distal

de deltoid. În limbaj formal, termenul mână se referă doar la portiunea de la încheietură
în jos, incluzând degetele, dar excluzând bratul si antebratul. Astfel, în anatomie
termenii mână, brat  si membru superior nu sunt sinonime.
 
Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest