VASILE DÂNCU

POEME
DIN TOPOR
2009-2014
CÂNTEC LIVRESC

Citim și scriem,
scriem și citim.
E ușor a face cărți din cărți.
Nădăjduim
că nu-i departe ziua
când cu tomul nostru
vom da lovitura.
Nu ne place a crede
cum că truda noastră
e umbra palidă
a cărților citite.
undeva departe,
peste coline
ce se pierd în fum,
bătrânul hidalg
încă rătăcește.
El nu mâzgălește,
înfăptuiește
ceea ce-a citit...
CEREMONIA PRIMĂVERII

L-au chemat,
l-au lăudat
și-n sfârșit
l-au premiat.
dar pământul n-a crăpat.
Nici la tropice n-a nins
și nici ura u s-a stins.
Ceilalți
cu ale lor volume
așteaptă-n vis
o altă lume.
Sunt solidari
și nu cârtesc,
nu spun la nimeni
ce gândesc...
ARHIMEDE

Indiferent fu cerul Siracuzei

Când lancea romană
Lovise pe învățat.
Nu de mușchii acelui bătrân se temea soldatul
Ce i-a luat viața.
Bănuia că multe din desene
sunt schemele unor
mașini de război
și va cădea-n dizgrație
meseria lui
de-a omorî cu mâna.
TÂRG AMERICAN

După ce-au inventat mitraliera

cuceritorii
i-au vândut bătrânului indian
o pușcă cu cremene.
O, câte vise
a înghesuit acesta
în țeava goală a flintei demodate.
L-au învins
jongleriile tehnicii moderne,
pistonul reculant
și câteva versete
din Vechiul Testament.
PERPETUUM MOBILE

Se-nvârte, se-nvârte
planeta Pământ
cu tot ce-i profan,
cu tot ce are sfânt.

Ori te naști geniu,

ori biet retardat
de aceeași țărână
vei fi îmbrățișat.

Când unul flămânzește,

altul e nabab,
relații ancestrale
iau munca celui slab.

S-a încercat rocada,

ajuns-a josul sus,
dar porcul din om
niciunde nu s-a dus.
CÂNTESC

Se schimbă cu încetul
satul dintre dealuri,
viața e lovită
de furtunoase valuri.

Nu se mai văd opinci

nici negrele sumane,
doar umbrele lor
pe micile ecrane.

S-a scufundat trecutul

cu jocul lui din drum
cum să reziste
minunilor de-acum.

Rămân nesupuse,
neintrând în delir,
biserica de lemn
și vechiul cimitir.
NASTASIA

Stâlcea cuvintele,
se părea că are
totdeauna pietricele-n gură.
Toți îi ziceau
muta Nastasie.
Lucra la oricine
pentru mâncare
și haine aruncate.
Nu cunoștea banii,
când i se dădeau
îi privea mirată
ca pe niște ciudate insecte.
S-a stins în gara
Din comuna R.
Nu s-au dus neamurile
să o recunoască,
să nu cheltuiască
cu înmormântarea.
I s-a vândut repede
singura ei bucată de pământ.
Din banii primiți
una din nepoate
și-a făcut feciorul protopop.
Acum nu cred să ardă
în focul din infern,
probabil au pus-o
să facă curat
la vespasinele din paradis...
CÂNTEC DIN TOPOR

În viață fiind,
nu lăsa pe nimeni
să-ți facă statuie.
Chiar dacă gloata
te-ar ridica în vârf
și-un scrib
te-ar compara cu Alexandru.
Încet, încet,
măririle se duc
pe apa sâmbetei
ce nu are duminică...
DESEN

Un ciob de lună
Stă gata să cadă
În pădurea ce învelește dealul.
Un avion
cu mari minuni în pântec
o ață albă
întinde dedesubt.
O mierlă amintind de "Doina lui Lucaciu"
își ține discursul,
spune tuturor
că modernitatea
n-a învins definitiv...
CÂNTEC

Zilele sunt scurte,

nopțile lungi, lungi,
astrele se tot îndepărtează.
Reîntoarcerea e numai
În creierul lui Nietzsche.
Mergi prin tunel,
dar nu mai crezi
în mult promisa
lumină de la capăt.
N-ai de știi c
cum ar fi mai bine
s-accepți amăgirea,
ori să te revolți...
FRAȚII MEI

Niciunul dintre frații mei

nu cred să fi citit
vreo carte pân-la capăt.
S-au trudit mulr
e-acest pământ,
cu palme tăbăcite
câștigându-și pâinea.
Au privit lumea
prin proprii lor ochi,
n-aveau bani
să-și cumpere ochelari.
Mă lăsau în urmă
vedeau în depărtări.
Eu numai până-n pagina
cărții ce-o citeam.
DILEMA UNUI DAC

Au sosit
în șiruri nesfârșite
mărșăluind în sunet de alămuri,
aveau baliste,
aveau catapulte.
Arta omorârii
O stăpâneau perfect.
Ne-au luat aurul,
ne-au luat argintul,
ne-au rătat cetatea
ca pe Crtagina.
Ne-au dus legați feciorii
peste mări și țări
Să moară în circuri,
să le înalțe ziduri.
Nu înțeleg
de ce-i numim străbuni.
Nu cred că vreun sălbatec
din câți au mai rămas
Îi poate zice tată
aceluia care
i-a ucis părinții...
UNDELE

Nu-i loc neatins

de undele lui Hertz.
Ori încotro te-ai ascunde
ele sunt acolo.
Cu ajutorul lor,
neoprit la porți,
triumfător pătrunde
Mamonan-n mănăstiri.
și ce nu voim
ne-nghesuie-n timpane,
și ce nu dorim
ne lasă pe retine.
Marii mahări
au calculat demult
că orice regizare
întruna repetată
devine mai reală
decât realitatea...
GÂND

Există o oră
în fiecare noapte
când poeți mari
se fac mai mici,
iar cei mici
dispar definitiv.
Atunci e bine
să nu scrii nimic,
să asculți ideile
cum se ciocnesc de stele
plouând cu cioburi sacre
În noroiul lumii.
Niciun șef de stat
nu vede fenomenul.
GÂND REBEL

O bombă atomică
dac-aș avea,
aș lăsa-o undeva-n Elveția
unde marii hoți
își au saci cu bani.
Așa gândi poetul
c-ar face el dreptate.
îndată-și aminti
că ni-i original
și nu astfel peri-va
răul de pe lume.
Povestea din octombrie,
cu un Palat de Iarnă,
i-a transformat pe hoți
în falncii asasini.
NUVELA VETUSTA

I se părea
că nu-i iubit de-ajuns
și a plecat
spre zările de fum.
Prea mic era satul,
Primitivi ai lui,
iar stelele
se tot îndepărtau.
Era hotărât
să biruie oricum,
un cal de lemn
de-ar fi să dulgherească.
Ajuns în cetate
a văzut îndată
cum lupta cu viața
e altfel de poveste.
S-a întors matur,
în gând învingător,
dar pietrele din drum
nu-l recunoșteau.
El se mira
că n-a încolțit niciuna.
UNUL DIN RUNC

Cânta la fluier
și se îmbăta la crâșmă.
A fost mitralier la Staligrad,
după aceea a ajuns în tatra
unde l-a rănit
Un brand nemțesc.
S-a întors acasă sceptic
doar cu-n deget lipsă.
A sapat doi ani
la marele canal,
nu-și plătise cotele la stat.
despre-ale lui bravuri
pe câmpul de luptă
nu-i plăcea să fie întrebat,
pentru că, deși fost combatant,
nu știuse
ce sfori trăgeau hoherii
care-au condus războiul.
s-a stins octogenar
fumând "Mărășești".
DESPRE VEDENII

Demult, demult
unii aveau vedenii.
Li se arătau îngerii,
Domnul, Preacurata.
Spuneau asta-n biserici
Și erau crezuți.
În acest fel
din inimă în inimă
credința cea bună
înconjura Pământul.
Noi, cei de azi, cu suflete mai mici,
i-am întreba
dacă-au făcut vreo poză.
TU, EULE

Ai vrea să cânți
la multe instrumente,
să fii președintele SUA,
iar după aceea
să renunți la putere.
să arăți lumii
că de nimic nu-ți pasă.
Însă dacă-ai vrea
să faci pe Simon Magul
ai vedea
că niciun centimtru
nu poți să te ridici.
REVOLTA

Când de hlamida gloriei

trag câinii
iar cel de deasupra
nu are ningheri,
pardoseala străzii
visează paradisul.
Se poartă pancarte,
se încrucișează săbii.
Câteodată
mașina de scris a mitralierei
începe-a consemna
evenimentul.
După aceea
e iarăți cum a fost,
ori că se pleacă,
ori că se rămâne.
Peste acoperișe, peste pășării
și peste vox populis
cad ploi bătrâne, putrede,
de toamnă.
VERSUL LIBER

Versul liber
și toți poeții lui
în liberă cădere
se scufundă.
Acesta ni-i veacul
ca el suntem și noi,
armonia "Divinei"
e greu de imitat.
S-a ajuns în lună,
s-a sfărâmat atomul
și chiar elemente
cu mult mai mici ca el.
Cei ce cred
cum că puterea-i totul
altfel de lanțuri
ne leagă de grumaz.
Degeba vrem
cu niște rândulețe
o altă rânduire
să instaurăm pe Terra...
 1951

Când eram copil,

eram patriot.
Credeam în virtuțile
celor de demult,
credeam și-n vorbele
șefilor de atunci.
Strigau pretutindeni
că lor le este dat
să îndrepte ce-i strâmb
din lume și din om.
Îmi spuse unul
ce nu citise cărți?
- Pe-ascuns mănâncă ăștia
și se șterg pe gură.
UN ORIGINAL

Se voia lup,
își botezase una dintre case
cu numele speciei
de el îndrăgită.
Avea calități
de căpitan de haită,
își pieptăna frizura
în cealaltă parte.
Pustiise turme
lipsite de apărare
în urlete sinistre
de fiară care-nvinge.
Când în sfârșit au sosit flintașii
din stepe întinse,
de peste ape mari,
s-a stins în vizuina-i din beton armat
în miros
de excremente proprii.
CÂNTEC

Zilele sunt scurte,

nopțile lungi, lungi,
astrele se tot îndepărtează.
Reîntoarcerea e numai
în creierul lui Nietzsche.
Mergi prin tunel,
dar nu mai crezi
în mult promisa
lumină de la capăt.
N-ai de unde știi
cum ar fi mai bine
s-accepți amăgirea
ori să te revolți...
FĂRĂ REVERS

Vezi,
copilărie,
cât te-ai făcut de mică,
cât o frunză
din celălalt an
căzută dintr-un fag
și el bătut de vânturi.
Cărarea parcursă
având un singur sens
e inutilă
invocarea ta.
E greu de crezut
c-ai existat vreodată...
POEM DIN TOPOR

Peisajul cu dealuri
încă mă suportă
cu toate c-ar fi vremea
să nu-l mai deranjez.
Pe drumurile lui,
având în traistă cărți,
am adus aici
iluziile lumii.
Tot ce citeam
mi se părea real
de la broșuri roșii
la Ecleziastul.
Târziu am înțeles
că biata hârtie
aduce-n cârcă
tot ce i se pune.
ZIUA CEA MARE

Atunci când va sosi

ziua cea sublimă
vestită cu trâmbiți
de îngeri luminoși,
noi care-am citit
cărțile lui Marx
nu vom învia
și nu vom fi chemați
la eveniment.
Se vor bucura
cei ce-au rămas copii
nelăsând să le pătrundă-n creier
nici măcar una
din marile întrebări.
Pe nori va veni
cel mult așteptat
și va fi veselie,
și nu vor fi dureri.
Noi, proscrișii,
vom sta sub rădăcini
esențe în lumea
eternelor esențe.
RĂZLEȚE

Zări obosite. Iarnă fără omăt.

În creier peisaje
opuse demult
după culmea ultimului deal.
O poemă fără văicăreli
tot mai greu
se poate înfiripa.
Acum adevărul
are atâtea fețe
încât e musai
într-una repetat
pân’ să se găsească
vreun naiv să-l creadă.
 CÂNTEC

N-am luptat în circurile romane

să fiu ucis
pentru deliciul lui Cezar,
n-am fost ars pe rug
pentru confortul
înalților prelați,
n-am fost gazat la Auschwitz
în funebra fabrică a morții,
n-am primit din partea KGB-ului
cele nouă grame de plumb
chipurile-n numele
celor ce muncesc,
am rămas netrebnic de rând
inutil
în tot ce-am întreprins.
 ÎNFRÂNȚII DIN CEAȚĂ

S-au luptat să-și apere pământul

Oșteni de țară mică
Neglijați de zei.
Au fost înfrânți,
deposedați de toate,
femeile și pruncii
vânduți în depărtări.
Râzând le-au aprins
biserica de lemn.
În sfârșit
înaltul comndant
cu zâmbet machiavelic
le puse o întrebare:
- Nu doriți
să vă lăsăm ceva?
- Credința... credința,
strigară cei rămași.
Și le-a lăsat-o,
n-avea cui o vinde...
PARTICIPANT ACTIV

Tânăr fiind
am luptat în toate revoluțiile
și-n cea franceză,
și-n cea bolșevică.
Au căzut la dreapta,
au căzut la stânga,
am avut norocul
și-am rămas.
La talpa lumii
am pus dinamită,
chem dreptatea
să-și facă efectul,
dar niciodată
nu s-a arătat.
În locul regilor
am așezat porcării
și vidanjorii
și alte specimene.
Mulțimea speriată
îi aclama intens,
făcea chiar mătănii
să-i țimnă Dumnezeu.
Niciunul dintre domnii
cu timpul probabil
n-a știut să-mi spună
de unde vine vântul
ce spulberă puterea.
CHARLES DARWIN

Nu din fanatism
nici din faptul
că trăiesc la sat,â
nici din cauza știutelor goluri
ce atotdidactul
și le duce-n cârcă,
ci din cu totul alte obiceiuri
îți neg teoria,
distinse Charles Darwin!
Oricât evaluau
bietele maimuțe
nu exterminau Pieile Roșii,
n-ar fi zidit
cuptoare cu gaz,
n-ar fi congelat
atâtea milioane
sub zăpezile acelei Siberii
care tace, tace, tace...
EDIP

Cu iscusința minții
l-a învins pe monstru.
A ajuns pe ură
rege puternic în cetatea Tebei.
A ars ca orice tânăr
pe rugul voluptății
fără să-și dea seama
că trecuse pragul
spre origini.
După aceea
și-a extirpat ochii,
voia întunericul
în care mai trăise
demult-demult
în prenatalitate.

Atât mai rămase

din sulul cărții...
CÂNTEC PENTRU NĂSĂUD

Năsăud...
străvechea mea Atenă
din tine-mi cumpărasem
prima carte
pe care citind-o
n-am priceput nimic.
Priveam colegiul
palat interzis
pentru cel școlit
cu vacile pe deal.
Știam că de acolo
se poate zbura
către luminile mariloe cetăți.
Dascăli sobri
intrau și ieșeau
simțind, dar nespunând
ce capac de fontă
ne apăsa atunci.
O, librăria
ce-și avea pe firmă
numele blândului
poet din Hordou,
azi vinde ferestre
de circ flourescent...
BRAVÂND

Șantierul meu un caiet cu linii,

aici invoc muza
și alte hetaire
potrivite luptei
cu morile de vânt.
Scufundese-n adâncuri
marile finanțe,
nu pricep o iotă
din trucurile lor.
Nici bombele atomice
plasate pe orbită
nu mă pun pe gânduri,
n-am mult de stat pe-aici.
De mi-ar plăcea alcoolul
aș fi mai în formă,
la prima crâșmă
aș bea cincizeci de vodcă,
astfel plagiind
un vers al poetului Ion Mureșan.
 AIUD 1952

Într-o celulă
cu aer de la pol,
aproape congelați,
încă viețuiau
acei ce l-au crezut pe Căpitan.
Intră politrucul
dublat de gardian,
văzu o cruce
schițată pe perete:
- Măi bandiților,
Voi pentru jidani
Sunteți după zăbrele
Și tot unui jidan vă închinați?
O voce tremurândă
abia fu auzită:
- Nu tot în numele
unui alt evreu
voi, comuniștii, ne omorâți aici?.
ELECTRONUL

S-a spart atomul,

s-a spart și baza artei,
o liră grecească
nu știm cum arăta.
tobele moderne
reduc la tăcere
corzile viorii
cioplită la Cremona.
În tot locul
pe micile ecrane
Iisus parcurge
drumul spre Emaus.
Biruit-a micul electron,
el ne arată
cum nu prea demult
s-au dus pe râpă
oribilității
întâi cei cu rasa,
pe urmă cei cu clasa.
ROMANȚĂ RĂSTURNATĂ

Tânăra nevastă
a domnului bătrân
ce are-n suflet
nu dă publicității.
A renunțat la vise,
le-avea-n copilărie,
dar au zburat departe
ca norii peste dealuri.
Scăpat-a de munca
celor mulți și slabi
unde la început
și-a încercat norocul.
Privește de sus
la cei lăsați în urmă
căci n-au știut
să se descurce-n viață.
Orice-și dorește
îndată i se aduce
bijuterii de aur,
coliere scumpe.
Doar una nu-i
și toate celelalte
au gustul amar
al frunzei de mesteacăn.
EVLAVIE

A propovăduit iubirea
și numai iubirea
și a murit pe cruce
între doi tâlhari.
Încă de atunci urmașii
au început să vândă
cuiele
ce i-au trecut prin palme.
Neavând cuvinte
să ducă vestea bună
se-mpodobesc
ca brazii de Crăciun.
Plimbă moaște,
adună încet arginții,
nu contează
că-aceleași monede
trecuseră cândva
și prin buzunarul
unui vânzător...
CÂNDVA

La mijloc de secol,
după marea conflagrație,
anumite substantive
nu puteau fi scrise
nici rostite
doar purtate-n gând.
În fiecare casă
vorbea un difuzor
fiindcă radioul,
cu undele lui scurte,
era considerat
a fi dușman de clasă.
Pe cele două fire
veneau de la raion
cântecele muncii
și-ndemnuri la mai mult.
În vechea primărie
cei mai urâți din sat
își serbau norocul
venit din răsărit.
Mult se bucurau
căci noii stăpâni,
care-ți luau pământul,
caii și căruța
pe ei îi transformaseră
în chiaburi de stat.
BUSTUL

Poetul de bronz
din fața colegiului
privește strada
din lumea lui exactă.
Nu-l interesează
prețul carburanților,
nici înainte
n-avusese limuzină.
Admiră pe elevii eminenți
ce nu au absențe
și ascultători se îndreaptă
spre locurile lor
în sălile de clasă.
Numai el știe,
Din câte-a pătimit,
Ca mâine și mai mâine
Tocmai lor
Le vor mânca câinii
Pâinile din traistă...
 TRĂDĂRILE

Trădarea dintâi
s-a voalat ușor,
lama de ras
nu-mi atinsese obrazul
și ploile cu soare
cădeau peste dealuri.
Cele ce-au urmat
au fost mai pricepute,
știau care poartă
trebuie forțată.
Aveau ochii negri,
albaștri sau căprui
ori verzi ca frunza
ce an de an se schimbă.
Ca să le pot uita
îmi veneau în gând
viclenii celebre,
vânzarea lui Iisus.
Uitan că eul propriu,
oricât de îndurerat,
pe-o altă frunte
nu mișcă un fir de păr.
EV MEDIU

În piața cetății
a căzut un cap
retezat cu barda pe butuc.
Copiii pe călău
l-ar fi ucis
crezând că numai el e vinovat.
Limbile femeilor
cădeau ca o ploaie
pe acoperișe de tablă zincată.
Doar bărbații
priveau cu gravitate,
fumau intens,
puțini aveau opinii.
Maimarii burgului
stăteau indiferenți,
ei nu-și exprimă
gândurile-n public.
Știau că ghiuleaua
Desprinsă de pe umeri
e-o piatră de nădejde
la o temelie
ce nu poate fi spusă...
NEDUMERIRE

Cândva trecând
pe lângă poarta
unei universități
mi se părea că-i templul
tuturor luminilor.
Pieton d erând,
Chiar lucrător cu sapa,
Mă simțeam definitiv învins.
Întors acasă, câțiva ani la rând,
gându-mi
întra-colo se îndreaptă.
Citind istorii
mă obseda întrebarea
cum a fost posibil
ca Iosif și Adolf
fără bacaloreate
să biciuiască atâția
universitari...
EXTAZ POSTUM

Nu voi avea
nicicând statuie.
Pentru cinci plachete
și-un jurnal murdar
n-o să fie bani
și nu va fi nici bronz.
Avea-voi bucuria
celui de toți uitat
că n-o să-mi spurce păsări
ghiuleaua printre umeri...
DESPRE ATESTATE

Având bacaloreatul
puțin cam îndoielnic
emis cum s-a putut
de către domnul M.
tânărul E.
nu s-a prezentat
să-și ia doctoratul.
Banii primiți
i-a cheltuit cu Milly
în cea mai biblică dintre investiții.
Visa cum peste vremuri
asemenea hristov
multe otrepe
și-l vor cumpăra...
DOINĂ PLAGIATĂ

Grea ți-e soarta, țară mică,

mulți te fură, toți te strică
până ieri turci și tătari
azi rechini financiari.

Câtu-i lumea la stăpân

nici Preabunul nu-i român,
alții sunt copiii lui
noi mereu ai orșicui.

De când Zamolxe fu ucis

s-a spulberat vatra din vis.
Din ce-ai avut atât mai ai
o Doină scrisă de Mihai...
CÂNTEC

Uite așa
murim câte puțin
ori cu steaua-n frunte,
ori cu cruce-n sân.

Să ai în bancă conturi
cât Rusia de mari
nu-ți vei plăti singur
proprii gropari.

Și iar va bate vântul

și iar vor veni ploi,
pe același drum vor merge
și cei de după noi...
CÂNTEC

Ce repede pleacă
toamnele de-acum
ca șiruri de cocoare
cândva peste dealuri.
Arama pădurii
se spulberă-n vânt
și luna se duce
ca din catapultă.
Visul s-ar întoarce
în pierdut meleag
de-ar mai avea puterea
celui din Itaca.
Degeaba regrete,
în van dorințe noi,
nisipul clepsidrei
nicicând nu cade-n sus.
CEVA S-A SCHIMBAT

Au dispărut haiducii,
au dispărut
și cei ce i-au trădat.
În altfel se extrag
Paralele din bănci.
Acum prin păduri
bărbați pântecoși
împușcă căprioare
cu arme de tip nou.
Se-ntorc în orașe
parc-ar fi fost la Troia
cu grația silvestră
ucisă-n portbagaj...
CINEGETICA

După ce testosteronul
li se împuținează
cei ajunși
își cumpără arme
din cele mai moderne.
Se duc la vânătoare
prin păduri,
omoară vietăți
lipsite de apărare,
vrând să-și demonstreze
că încă sunt bărbați.
De n-ar fi perfidia
prafului de pușcă
și-am fi rămas
la arc sau bumerang
neputința
și-ar vedea-o singuri...
POEMUL BARDULUI BĂTRÂN

Ridică zilnic piatra lui Sisif

și-o scapă mereu
la calea jumătate.
Frunzele căzând
În atâtea toamne
i-au luat cu ele neuronii.
La focul din tabără
se-aduc bușteni pe umeri,
unii chiar smulg
copacii din rădăcină.
Cu câteva vreascuri
sosește și el
cum o bătrânică
în mijloc de ev mediu,
ducea și ea găteje
la rugul lui Jan Hus.
Confrații tineri
zâmbesc cu îngăduință,
îl văd transpirând
și dând cu târnacopul
tot unde nu-s comori.