1

Introducere

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare și aproape imediat ce a învățat să

scrie, el a consemnat descrieri ale proprietăților curative ale acestora în „tratate despre plante”.
Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris în urmă cu aproape 5000 de ani în timpul
împăratului chinez Chi'en Nung.Se numea Pen Tsao și conținea descrieri ale utilizarilor
medicinale a peste 300 de plante.

 În Europa de vest existau două tradiții de fitoterapie. Una era superstitioasa: unele
plante făceau parte din leacurile populare deoarece se credea că seamănau cu anumite parți ale
corpului uman. De exemplu, iarba plămânului are frunze în formă de plămâni și astfel era
folosită pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscuta ca „doctrina semăurilor”. Cealaltă tradiție
naturistă pe bază de experimente științifice și la început au fost efectuate de călugări în grădinile
mănăstirilor.
Multe progrese mari au fost făcute în cea de-a doua jumatate a secolului alXVIII-lea,
prin activitatea a doi mari oameni de știință suedezi, botanistul CarlLinnaeus (1707-1778) și
chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786).
În 1753 Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante: aceasta a
ajutatla identificarea cu exactitate a plantelor și a deschis calea spre compilatia din Farmacopee,
carți oficinale care enumeră medicamentele și descriu modul lor depreparare. Scheele a izolat din
plante mulți acizi organici, care de atunci sunt utilizați în medicina convențională.

Fitoterapia sau știința utilizării plantelor în folosul sănătății, are o vechime de mii de ani
(cuvântul fitoterapie derivă de la cuvintele grecești phyton = plantă, therapie = știință tratării și
vindecării bolilor). Fitoterapia s-a născut o dată cu omul, care prin instinct, prin
observație,experiență și inteligență a învățat să-și aleagă din mediul înconjurator cele mai utile
plante sau produse obținute din regnul vegetal în scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge,
licheni și practic toate părțile din plantele superioare.

Fitoterapia și aromaterapia modernă studiază efectele plantelor la nivelintracelular, la

nivelul țesuturilor și organelor, în special asupra organismului bolnav. Fitoterapia consideră
omul în totalitatea sa psihosomatica și de multe ori recomandă asocierea terapiei naturale cu
 2

psihoterapia. Dacă regnul vegetal poate trăi fără om, în nici un caz omul nu poate trăi fără el.
Nici oamenii și nici celelalte ființe vii care populează pământul nu pot trăi fără plante: de la
aliment până lamedicament.

De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese, dar și declin, în prezent
ocupând locul bine meritat în cadrul terapiilor neconvenționale și a modului de păstrare a
sănătății.

De aceea conținutul licenței se referă la utilizarea terapeuticăa măceșului, plantă care

vindecă diferite afecțiuni, fără a mai fi nevoie de a apela la medicamente.
 3

CAPITOLUL 1 - PRELUCRAREA PLANTELOR – NOȚIUNI

GENERALE

Datorită așezării sale geografice, a unui relief variat și a climei favorabile dezvoltarii
unei bogate vegetații, România constituie locul de întâlnire a florei euroasiatice și mediteraneene.
Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale,
datorită experienței îndelungate a poporului român în folosirea lor, la tămăduirea bolilor.

În cadrul patrimoniului vegetal din Romania se găsesc numeroase plante spontane și cultivate
ce au diferite utiliăari și care pot fi grupate în urmatoarelecategorii:

 Plante alimentare (folosite în alimentație direct fructe, frunze, rădăcini, tuberculi, atât în

stare proaspată cât și sub formă preparată, conservată etc.)106 specii;

 Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a

substanțelor grase din semintțe sau fructe) 24 specii;

 Plante aromatice și condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea

alimentelor, mâncărurilor, băuturilor etc., datorită uleiurilor volatile conținute sau a altor
substanțe ce le conferă o aromă sau gustspecific) 48 specii;

 Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine animală,
pentru colorarea unor alimente sau băuturi datorită pigmenților  conținuti cu putere de colorare)
 48 specii;

 Plante tanante (folosite pentru tăbăcitul pieilor datorită substanțelor

tanantecontinute) 32 specii;

 Plante medicinale (folosite în industria farmaceutică pentru extragerea de substanțe

necesare preparării medicamentelor sau utilizate în medicina populară datorită conținutului lor
 4

în vitamine, uleiuri volatile, glucide,heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani,

derivați ai acizilorpolifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide,rezine
(rășini), principii amare, alcaloizi și alte principii active cu proprietățide natură vegetală.

Materia primă pentru obținerea medicamentelor o constituie plantelemedicinale; de la o

planta medicinala se poate folosi:

 partea aeriana, în întregime (herba);

 organele subterane: rădăcina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera),bulb (bulbus);
 frunza (folium);
 mugurii (turiones, gemmae);
 floarea ( flores);
 fructul ( fructus);
 sămânța (semen);
 scoarța de pe trunchi sau de pe rădăcină (cortex).

Produsul vegetal reprezintă organul sau o anumită parte a plantei uscată și prelucrată care
poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau înindustria de medicamente.
Acțiunea terapeutică se poate datora: unei singure substanțe, de regulă organică (principiu activ);
unui grup de substanțe cu aceeași structură de bază, deosebindu-se prinnatura radicalilor;unui
complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant și principii secundare
(efect sinergetic). Este importantă cunoașterea substanțelor biologic active continute în plante
pentru a se aprecia valoarea terapeutică și modul de extracție sau izolare a acestor principii, astfel
încât acțiunea sa fie cât mai eficientă.

De exemplu: Sunătoarea(Hypericum perforatum)

Conține hipericina, eficienta pentru scăderea acidității sucului gastric, cu efect sedativ, calmant
al durerilor, dar și antidepresiv; Valeriana(Valeriana officinalis) conține valepotriatisi uleiuri
volatile cu efect sedativ.
În prelucrarea plantelor medicinale pentru obținerea produselor vegetale se disting
următoarele faze: recoltarea, sortarea, uscarea, condiționarea, ambalarea, marcarea și
conservarea.
 5

1.1. Recoltarea
Recoltarea este prima operație importantă pentru obținerea unor produse vegetale cu
calități terapeutice. Se face de către personal instruit, care să respecte condițiile de recoltare.
Aceasta se face în momentul în care plantele conțin cantitatea maximă de principii active; este
influențată de sol, de umiditate, de temperatura, de ora zilei de recoltare. Recoltarea trebuie
facută din zone nepoluate, cât mai îndepartate de unitățile industriale, de asezămintele omenești
și căi de acces dintre localități.
În funcție de părtile plantelor care sunt recoltate, operația se efectuează în diferite
momente. Astfel, mugurii se recoltează primăvară înainte de momentul desfacerii lor, scoarță tot
primăvară până în momentul apariției primelor frunze iar frunzele se recomanda a fi culese într-
o zi frumoasă, excepție făcând frunzele care conțin un procent înalt de ulei volatile, care se
recoltează într-o zi noroasă. Recoltarea frunzelor începe de la bază spre vârf. Florile, în funcție
de specie, pot fi recoltate sub formă de boboc, la maturitate când sunt complet desfăcute sau în
orice moment. Fructele și semințele se recoltează în stadiul de maturitate iar rizomii și
rădăcinile, în funcție de specie, toamnă sau primăvară.

Tehnica recoltării are de asemenea un rol important în prelucrarea plantelor medicinale.

Mugurii și frunzele se recoltează manual, scoarță prin dezlipire, făcându-se incizii iar florile tot
manual, tăindu-se cu foarfeca în cazul inflorescenței. Rădăcinile și rizomii se recoltează manual
 6

cu ajutorul hârlețului sau lopeții în timp ce recoltatul fructelor se realizează manual prin
scuturare sau cu ajutorul unor piepteni cu dinți lungi.

1.2. Sortarea
Odată recoltate, produsele vegetale sunt transportate în ambalaje corespunzatoate, bine
aerisite la locul de uscare.Prin sortare se îndepărtează corpurile străine, impuritățile, părțile
înnegrite sau atacate de insecte și substanțele minerale (pământ, nisip). Tot în cadrul acestei
operații unele specii de plante, cum ar fi scoarță, rădacinile, rizomii, sunt tăiate la dimensiuni
convenabile
1.3. Uscarea

Plantele recoltate și sortate sunt supuse imediat uscării, operația de care depinde în mare
măsură calitatea produselor vegetale.De regulă, după recoltare începe, de fapt, procesul de
degradare a constituientilor celulari inclusiv a principiilor active.Aceste procese implică reacțiile
de hidroliză, de oxidare, de izomerizare, de polimerizare, toate catalizate enzimatic.

Acțiunea enzimelor poate fi oprită prin scăderea conținutului de apa sau modificarea
temperaturii de conservare (cea mai practică metodă prin care se poate face oprirea acestui
proces este uscarea produselor vegetale până la un cotinut în apa de 10-15 procente. Umiditatea
care rămâne este extrem de redusă, ea neputând fi folosită de către microorganisme pentru
procesele lor metabolice. Prin eliminarea apei volumul și greutatea produselor vegetale scade, iar
 7

formă lor inițială se schimbă. Astfel frunzele subțiri se încrețesc, scoarță ia formă unui jgheab iar
suprafața rizomilor și a rădăcinilor devine striata (zgronturoasa).

În funcție de condițiile în care are loc uscarea, se diferențiază: uscarea naturală,

artificială, în vid și liofizarea.

a) Uscarea naturală
• se face în aer liber la soare sau la umbră;
• putem usca rizomii, rădăcinile, fructele, semințele și unele flori, de regulă albe și
respectiv, galbene;
• nu se recomandă uscarea la soare a părților aeriene, a frunzelor și a florilor colorate;
• pentru uscarea în aer liber sunt folosite hambare speciale amenajate în acest scop. Aceste
uscătorii trebuie să aibă o bună ventilație astfel încât aerul, încărcat cu vapori de apa, să poată fi
îndepărtat cu ușurință; în aceste zone trebuie să fie în mod permanent curățenie;
• intervalurile de timp alocat acestui proces este unul variabil, în funcție de anotimp și de
condițiile atmosferice.

a) Uscarea artificială
 avantajul major al acestuia, comparativ cu uscarea naturala, sa referă la faptul că
prin această metodă procesul de uscare se desfășoară într-un timp mult mai scurt astfel încat se
pot evita unele degradări ale principiilor active conținute în plante;
 temperatura de uscare poate fi reglată în funcție de natura compușilor chimici
conținuți în planta respectivă, astfel încat principiul activ final obținut să fie de o calitate
superioară;
 în zonele în care se practică uscarea pe cale artificială săasigură o circulație
continuă a aerului cald, astfel încat temperatura să fie uniformă în toată incinta respective. La
uscarea produselor se utilizează, de regulă, o temperatură medie de 40-50˚ C,rareori mai ridicat
(60-70˚ C);
 produsele vegetale care conțin ulei volatil se usucă la o temperatură de 30-35˚ C.
 8

b) Uscarea în vid
 dă rezultate bune, produsul își menține aporape neschimbate toate proprietățile
care le avea in stare proaspată;
 această modalitate se recomandăplantelor care conțin ca și principii active ulei
volatil;
acestea trebuie uscate repede și la o temperatură cât mai joasă (ex.: în cazul
semințelor de cacao, scorțișoarei;)
 uscarea în cauză se efectuează în etuve de fontă prevazute cu pereți rezistenți și
dotate cu pompe de vid. Uneori putem folosi pentru procesul de uscare și radiațiile infraroșii.

c) Liofilizarea
 metoda constă în congelarea produselor vegetale la -20˚ C, când apa se transforma
în cristale fine, urmând apoi sublimarea prin creșterea treptată a temperaturii până la 20 ˚ C în vid,
apa eliminandu-se din produs direct din stare solidă. Metoda este mai rar utilizată deoarece este
un proces costisitor.
 în general uscarea artificială se realizează la temperaturi de 40-50˚ C, rareori la 60-
70˚ C.
Avantajul îl reprezintă faptul că este mult mai rapidă și se evită procesele enzimatice
de degradare rapidă.

Unele produse capată un miros placut în urma torefierii (prăjirii) – Coffeae semen.
Hyoscyamus niger Atropa belladonna, Digitalis purpurea prin uscare pierd mirosul neplacut.
Există produse vegetalecare în stare proaspată sunt inodore, iar prin uscare capătă un miros
caracteristic (Valerianae radix). Compușii chimici pot suferi transformari în timpul uscării și
conservării.Frunzele de Atropa belladonna contin l – hiosciamina, care prin uscare se transformă
în atropina.

1.4. Condiționarea
Produsele vegetale sunt supuse unei moi selecionari în vederea aducerilor la un grad de
puritate, conform farmacopeei în vigoare. O primă operație care se execută este cea de
uniformizare a umidității produsului vegetal. După uscare produsele vegetale au o umiditatea
 9

scăzută fiind friabile, unele dintre ele faramitandu -se la cea mai mică atingere. Pentru a
preîntâmpina aceste inconveniente după uscare produsele vegetale sunt păstrate 2 – 3 zile într-o
cameră de depozit în care se menține o umiditate constanța de 24 – 26%. În această perioadă au
loc o uniformizare a umidității, astfel produsele vegetale absorb apa din atmosferă și devin
elastice.

1.5. Ambalarea
Produsele vegetale, înainte de a fi expediate, trebuie să fie ambalate. Acest proces se
face în funcție de produsul vegetal. Florile se ambalează în saci de hârtie, frunzele și părțile
aeriene se ambalează în saci de pânză iar rădăcinile pot fi ambalate în saci de pânză. Nu se
utilizează ambalaje din material plastic sau polietilenă. Plantele toxice nu se utilizează în scopuri
caznice.

1.6. Etichetarea

Marcarea constă în stampilarea și etichetarea ambalajelor. Pe etichetă se menţionează:

 denumirea științifică
 denumirea populară
 parțile de plantă care sunt ambalate
 adresa unității furnizoare
 numărul lotului
 greutatea netă/brută
 datele de identificare ale buletinului care reglementează calitatea.
 pe etichetă se precizeaza dacă produsele sunt toxice sau nu: produsele toxice sunt
marcate pe etichetă cu cap de mort.

1.7. Depozitarea și conservarea

Conservarea produselor vegetale depinde în mare măsură de calitatea lor, de principiile

active pe care acestea le conțin. Se face în depozite curate, uscate, bine aerisite cu o umiditate
 10

constantă și iluminare indirectă. Aceste depozite trebuie ferite de agenți dăunători (rozătoare,
insecte). Pentru plantele vegetale care conțin principii active toxice depozitarea se face în
încăperi complet separate special. Temperatura și umiditatea sunt factorii care favorizează
degradarea principiilor active. Plantele vegetale care conțin uleiuri volatile se conservă în vase
închise și la temperaturi de 19˚C. Aerul și iluminarea reprezintă doi factori importanți cu privire
la conservare, sub influența lor principiile active suferă reacții de hidroliză, oxidare și
enzimatice. Poluarea microbiana și fungică reprezintă pericolul cel mai grav al produselor
vegetale care compromit total principiile active. În timpul depozitării produsele vegetale nu
rămân într-o stare inertă, ele suferă o serie de procese biochimice și transformări.
 11

CAPITOLUL 2 – MACEȘUL (ROSA CANINA)

2.1. Incadrare sistematica

Regn: Plantae
Subregn: Cormobionta
Increngatura: Magnoliophyta Angiospermatophyta
Clasa: Magnoliatae
Ordin: Rosales
Familie: Rosaceae
Subfamilie: Rosoideae
Gen: Rosa
Specie: R. Canina

2.2. Istorie si legende

Maceșele sunt cunoscute ca medicamente din timpuri preistorice. Culoarea lor roșie,
extrem de vie, gustul dulce-acrișor, inviorator, inspiră sănătate de la prima vedere. Despre
efectele lor vindecătoare există dovezi scrise în urmă cu mii de ani. Medicii din Grecia și din
Roma antică, din India și din China le elogiază virtuțile terapeutice în tratate păstrate până în
prezent.
O legendă amintește
despre grecii antici care
susțineau că Afrodita, zeita
frumuseții, a dragostei,
căsătoriei și a fertilității, era
indragostită de frumosul
Adonis. Acest lucru nu a fost pe
placul lui Marte, zeul
războiului, care o iubea pe
Afrodita.Când Marte a vrut să-l
omoare pe Adonis, Afrodita a
 12

fugit în ajutorul iubitului ei, dar s-a întepat intr-un maces ghimpos. Picaturile din sângele ei au
căzut pe petalele alb-roze ale florilor de măceș și astfel au aparut frumoșii trandafiri roșii și
parfumați.
Adevărată ,,carieră medicala” a acestor fructe a fost relansată în timpul celui de al doilea
război mondial când în Marea Britanie fiecare fruct era cules cu grijă, măceșele fiind
transformate apoi în siropuri și în ceaiuri medicinale, administrate convalescenților din spitale,
bolnavilor malnutriti ce sufereau de infecții grave, copiilor cu avitaminoză. Nu se știe exact câte
vieți au fost salvate cu ajutorul măceșelor în acel război, dar se pare că este vorba de zeci de mii
de oameni care au beneficiat de extraordinarul lor aport de vitamine. Apogeul recunoașterii
valorii medicinale a măceșelor se petrece chiar în zilele noastre, aceste fructe fiind numite mai
eficiente decât calmantele din farmacii, spre exemplu, în cazul durerilor reumatice.

2.3. Maceșul – ,, trandafirul sănătății”

Măceșul este o adevărată plantă panaceu. Cu greu poți găsi o afecțiune indiferentă la
acțiunea nenumăratelor principii active pe care le conține această. Din primele zile de viață și
până la adânci bătrânețe, măceșele ar trebui să ne însoțească în permanență. Am fi cu mult mai
sănătoși și mai fericiți. Învăluită în legende și ajunsă astăzi obiect de studiu a nenumărate
colective de cercetare din lumea întreagă, intrând în compoziția mai multor produse
farmaceutice, această plantă-minune nu contenește să ne uimească cu efectele ei aproape
miraculoase și cu gustul minunat al ceaiului, vinului, dulceții, sosurilor sau a supei de măceșe.
Înrudit cu trandafirul și făcând parte din genul Rosa, familia Rosaceae, măceșul este
răspândit prin cele aproximativ 200 de specii ale sale în majoritatea regiunilor temperate și
subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi în țara întâlnim 51 de specii spontane sau
cultivate, cea mai răspândită fiind specia spontană Rosa canină L. Denumirile populare sunt
extrem de variate: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de mărăcine, mărăcinele
cioarei, măcieș, mărăcinele cotofanei, răsura, rug de măceș, rug sălbatic, rugul-vacii, ruja, rujiță,
scoabe, scochin, scoruș nemțesc, sipică, suieș, trandafir de câmp, trandafir sălbatic, trandafir de
pădure, trandafir câinesc, tufă de rug, zgorghin. Foarte asemănător cu măceșul este și trandafirul
de dulceața, Rosa rugosa.
 13

Dintre nenumăratele specii de

măceș o atenție deosebită o merită
măceșul de munte, Rosa pendulina L,
care prezintă un conținut de 10 ori mai
mare de vitamină C decât măceșul
obișnuit de șes, Rosa canină L.

2.4. Descriere

Macesul este extrem de raspandit,

fiind foarte putin pretentios. Rezista la
geruri de -25 sau -30 de grade Celsius,
creste si pe cele mai sarace soluri,
pietroase si erodate, pe pante inclinate, pana la inaltimi de 1.200 - 1.700 m si nu are nevoie
speciala in privinta apei, dar nu rezista in turbarii si pe terenuri mlastinoase si are nevoie de
soare. Astfel, macesul il intalnim atat in liziere de paduri de foioase, pe coaste insorite sau
semiumbrite, cat si pe pasuni, fanete, in apropierea lacurilor, pe vai si lunci de rauri sau pe
marginea drumurilor si a cailor ferate. Crescand in tufe de 1-5 m inaltime, formate din mai multe
tulpini lungi si elastice acoperite cu spini puternici, macesul este ideal pentru garduri vii.
Macesele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. In
interiorul lor se afla achenele, adevaratele fructe, denumite impropriu seminte, care sunt si ele
utilizate, si peri aspri care pot produce alergii. Macesele au forma sferica sau elipsoidala, culoare
portocalie in faza de parga si rosie sau rosie-portocalie la maturitatea deplina, pentru a capata
apoi, atunci cand incep sa se inmoaie, o culoare rosu inchis. Florile, de 4-6 cm in diametru, au
cinci petale de obicei roz pal, dar pot fi si albe sau roz inchis, iar frunzele ovale si cu marginea
dintata au o lungime de 2-4 cm si o latime de 1-2 cm. La maces frunzele sunt penate, cu 5-7
frunzulite. Tulpina este alungita si ramificata cu ramuri lungi de 1-4 m, cu ghimpi de 3-15 mm,
puternici si incovoiati. Infloreste in luna iunie, iar delicatetea miresmei si a florilor de maces ne
farmeca toata vara. Toamna, tarziu, scena e ocupata de fructele lui, rosii ca purpura si lucioase
precum rubinele.
2.5. Prelucrarea măceșelor
 14

Măceșele se recoltează în perioadă august-octombrie în funcție de specie și de altitudine,

când sunt în pârga și perfect țări, când fructele trec de la culoarea cărămizie spre roșu-portocaliu.
În această perioadă măceșele conțin cantitatea cea mai mare de vitamină C, principiul lor activ de
bază. Recoltarea lor, indiferent de scopul pentru care sunt destinate, se face cu mână, nefiind
permisă recoltarea prin scuturare sau lovire, deoarece o data cu fructele sănătoase cad și cele
atacate de dăunători, resturi de plantă, impurificând produsul.
Condiționarea constă exclusiv în înlăturarea corpurilor străine organice (resturi de codițe,
sepale, frunze, ramuri) și minerale (pietricele și pământ) cu ajutorul vânturătorii de cereale cu
site cu diametrul de 6-10 mm, iar după vânturare făcându-se sortarea prin îndepărtarea fructelor
verzi sau atacate de dăunători
După recoltare, măceșele trebuie uscate cât mai repede. În vederea uscării, acestea se țin
la umbră, în strat subțire în vrac, lopătându-se la câteva zile pentru a evită intrarea în fermentie
care duce la scăderea conținutului în vitamină C. Lopatarea se va face numai cu lopeți de lemn
pentru a se evită rănirea fructelor care duce la scăderea conținutului în vitamină C. Pentru
economie de spațiu se pot păstra în lădițe umplute pe jumătate care se clădesc în formă de cruce.
La 4-5 zile se vantură dintr-o ladă în altă. Este de dorit însă că printr-o organizare bună, produsul
să ajungă cât mai repede la uscătorii, de dorit chiar în ziua în care a fost cules, condiție de bază
pentru obținerea unei calități superioare.
Uscarea se face numai artificial, deoarece necesită temperaturi mari pentru inactivarea
ascorbinazei care contribuie la oxidarea vitaminei C, deoarece la 20-25° această enzimă este
foarte activă. Temperatură de uscare este de 100-105°C, fiind necesar chiar de la început să se
atingă o temperatură de min. 85°.
Pentru a grăbi uscarea se poate face tăierea în prealabil a măceșelor pe măsură
introducerii lor la uscător, cu ajutorul unor utilaje acționate electric, cu valțuri care împing
produsul către un cuțit longitudinal. Se face apoi îndepărtarea semințelor și pufului prin trecerea
printr-un ciur mecanic. Randamentul la uscare 2/1, iar pentru obținerea numai de pericarp uscat
6/1.
Tot de la măceș se pot recolta florile și frunzele, în lunile mai-iunie, în fază de înflorire
deplină. Ele se uscă în strat subțire, în loc umbros și bine aerisit. Din 4-5 kg flori proaspete se
obține 1 kg flori uscate, plăcut mirositoare.
2.6. Compozitie
 15

Măceșele reprezintă un adevărat depozit de vitamină C (acid ascorbic și acid

dehidroascorbic), având un conținut de 50 de ori mai bogat decât lămâile, de 100 de ori mai
bogat decât cireșele, vișinele și mandarinele și de 200 de ori mai bogat decât merele. Iar dacă
vorbim despre măceșul de munte, conținutul este încă de 10 ori mai mare. În același timp, acizii
din măceșe, îndeosebi acidul malic și acidul citric, contribuie la stabilizarea vitaminei C. Dar
măceșele conțin și alte vitamine de mare valoare pentru organismul nostru. Astfel, conținutul de
protovitamina A este de 20 de ori mai mare decât în mere, aportul de carotenoide cu beta
carotene, licopen și izomeri ai rubixantinei, că protovitamine A, reprezentând unul dintre
principalele puncte forțe ale măceșelor. În plus, găsim vitaminele B1, B2, B3, B5, K, P, PP, alfa
și beta tocoferol (vitamină E), acid nicotinic (vitamină antipelagroasa).
Măceșele reprezintă și un puternic mineralizant, prin conținutul de magneziu, calciu, fier,
mangan, fosfor, potasiu, seleniu, sulf și zinc. Nu mai puțin important este conținutul lor de
polifenoli, antociani, bioflavonoide, pectină, citrate, acid malic și acid citric, terpenoide, compuși
glicozidici, glicozide ale beta-sitosteronului. Petalele florilor conțin ulei eteric, iar semințele
conțin vitamină F și cantități mari de tocoferol (vitamian E), acizi grași esențiali-acid linolic, acid
linoleic și acid arahidonic. În măceșe se mai găsesc lecitine și compuși terpenici, precum
betulina, licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprimă culoarea roșie-portocalie. Nu
trebuie să uităm însă că măceșele reprezintă o sursă importantă de antioxidanți.

2.7. Utilizari medicale, tratamente

Datorită conținutului ridicat de acid ascorbic și dehidroascorbic, joacă un rol deosebit de

important în procesele de oxidoreducere și în respirația celulară. Măceșele reușesc astfel să
stimuleze funcționarea tuturor celulelor organismului, jucând un rol important în procesele
metabolice fundamentale.
O cură de 45 de zile, cu o jumătate de litru de infuzie combinată de măceșe pe zi, face
minuni în prevenirea alergiilor de primăvară. Cel mai bun moment pentru începerea unei astfel
de cure este la sfârșitul iernii-începutul primăverii, așa încât efectul să fie maxim în luna aprilie,
când începe polenizarea și cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu încercați.
Dar măceșele reprezintă, înainte de toate, un excelent vitaminizant natural. Nu numai că
ele au un conținut extrem de ridicat din majoritatea vitaminelor, dar, în plus, ajută și la asimilarea
 16

vitaminelor și mineralelor din alte surse. Curele de vitaminizare cu produse pe bază de măceșe
sunt importante în special în sezonul rece, la efort fizic sau intelectual, în caz de anemii,
convalescență, răceli, febră, în cazul gravidelor sau după naștere sau în cazul altor afecțiuni care
slăbesc organismul.
Datorită contintului crescut de antociani, măceșele sunt recomandate și în diabetul de tip
2. Ele au un efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei.
Studii recente, realizate în Germania, arată că o cură cu măceșe ajută organismul să se
adapteze mai bine la condițiile de stres, la suprasolicitare, să reziste mai bine în față emoțiilor
negative, să facă față furiei, frustrărilor, enervărilor. De asemenea, măceșele combat insomniile,
dar și somnolență, migrenele, asteniile, amneziile, nevrozele, anxietatea, oboseală, starea de
confuzie mentală și se pare că sunt de folos chiar și în cazul sclerozei multiple în plăci.
Fără îndoială, cele mai spectaculoase rezultate ale marilor centre de cercetare privesc
acțiunea măceșelor asupra articulațiilor. Astfel, în țări precum Germania, Marea Britanie,
Danemarca, Franța, măceșele devin treptat o opțiune de tratament, ajungându-se chiar la
înlocuirea antiinflamatoarelor de sinteză, care, precum se știe, prezintă nenumărate efecte
adverse. În cazul artritei reumatoide și a osteoartritei, de exemplu, s-au obținut rezultate
spectaculoase în cadrul unui studiu danez din 2004, care a evidențiat nu numai reducerea sau
dispariția durerii, dar și o îmbunătățire a mobilității articulațiilor. Rezultate remarcabile s-au
obținut și în cazul gonartrozei și coxartrozei în cadrul unor studii efectuate la departamentul de
biochimie al spitalului Gentoffe din Copenhaga. Și aici s-a evidențiat atât reducerea sau
dispariția durerilor, cât și îmbunătățirea mobilității.
Pe lângă aceste întrebuințări, măceșele, sunt folosite și în afecțiuni renale și urinale,
hepatobiliare, gastrointestiinale, cardiovasculare și obezitate.

Tratamente preventive

Alergie - o cură de 45 de zile, timp în care se consumă o jumătate de litru de infuzie combinată
demăceşe pe zi, face minuni în prevenirea alergiei. Cel mai bun moment pentru începerea unei
astfel de cure este la sfârşitul iernii - începutul primăverii, aşa încât efectul să fie maxim în luna
aprilie, când începe polenizarea şi cei cu sensibilitate alergică sunt cel mai afectaţi.
 17

Boli de inimă - toamna şi primăvara se face un tratament de o lună cu pulbere de măceşe, din
care se consumă 4-6 linguriţe pe zi, pe stomacul gol. Vitamina C, bioflavonoidele, vitaminele din
complexul B conţinute de pulpa măceşelor previn ateroscleroza, ajută la adaptarea aparatului
cardiovascular la condiţiile de stres şi previn puseurile de hipertensiune. Fiind bogate în acizi
organici, măceşele reglează şi nivelul colesterolului. Alături de păducel sau de cătină, măceşele
sunt adevărate campioane în prevenirea crizelor de anghină pectorală şi infarct.

Cistită, nefrită - seminţele de măceş conţin substanţe cu un puternic efect diuretic şi care
protejează rinichii şi vezica urinară de infecţii. Apoi, pulpa măceşelor administrată intern măreşte
imunitatea organismului pe segmentul urinar. Decoctul combinat de seminţe de măceş se
administrează dimineaţa până în ora 12, câte o jumătate de litru pe zi, în cure de 2 săptămâni,
urmate de alte 2 săptămâni de pauză. Din infuzia combinată se administrează câte un pahar (200
ml), cu 15 minute înaintea mesei de prânz şi a cinei, în cure de 30 de zile.

Colecistită, litiază şi colici biliare - se administrează infuzia combinată de măceşe, câte un

pahar, cu 30 de minute înaintea fiecărei mese, în cure de 30 de zile, urmate de câte 10 zile de
pauză. Infuzia combinată de măceşe are efect antiinflamator biliar, împiedică precipitarea
colesterolului în colecist şi formarea de calculi biliari, previne colicile. Studii preliminare arată
că aceasta cură cu infuzie combinată de măceşe ar putea avea ca efect diminuarea în volum a
calculilor biliari de mari dimensiuni.

Hipertensiune arterială - studii recente făcute în Germania arată că o cură cu măceşe ajută
organismul să se adapteze mai bine la stres, la suprasolicitare şi la emoţii negative de tipul furiei,
frustrării, enervării. Ori, stresul asociat acestor emoţii negative este chiar principalul vinovat
pentru puseurile de hipertensiune arterială şi pentru tensiunea arterială oscilantă. Se recomandă
ca măcar de două ori pe an să se facă o cură cu pulbere de măceşe, din care se ia câte o lingură pe
zi, vreme de 28 de zile.

Infecţii respiratorii - studii făcute încă din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial arată că
un tratament de 3-4 săptămâni cu măceşe previne infecţii respiratorii cum ar fi bronşita virală şi
bacteriană, pneumonia, viroza pulmonară, sinuzita, rinita etc. Măceşele îmbunătăţesc activitatea
sistemului imunitar şi întăresc epiteliile respiratorii, ajutându-le să-şi exercite rolul de barieră în
faţa microorganismelor infecţioase. Se ia câte o linguriţă de pulbere de măceşe, de 4 ori pe zi.
 18

Reumatism - la schimbarea de anotimp  (începutul toamnei şi al iernii) se recomandă o cură de o

lună, timp în care se administrează câte o jumătate de litru de infuzie combinată de măceşe pe zi.
Măceşele sunt o adevărată colecţie de substanţe antioxidante şi antiinflamatoare, care împiedică
degradarea finelor cartilagii din articulaţii, ajută la menţinerea elasticităţii membrelor şi a
coloanei vertebrale şi cresc rezistenţa organismului la frig, prevenind apariţia crizelor reumatice.

Scorbut, avitaminoză - se fac tratamente de câte 60 de zile, timp în care se administrează câte 6
linguriţe de pulbere de măceşe pe zi. Măceşele nu numai că au conţinut ridicat de vitamina C şi
de alte vitamine (în special vitaminele A şi cele din complexul B), dar ajută organismul să
asimileze vitaminele şi mineralele provenite din alte surse.

Tratamente interne

Artrită reumatoidă - într-un studiu danez din 2004, făcut pe 112 persoane bolnave de artrită
reumatoidă şi osteoartrită, pacienţilor li s-au administrat oral câte 5 grame de măceşe pe zi,
vreme de 90 de zile. La sfârşitul tratamentului, la 66% dintre pacienţii care luaseră măceşe,
durerile reumatice diminuaseră considerabil sau chiar dispăruseră. De asemenea, la toate
persoanele care au raportat dispariţia sau diminuarea durerii în urma tratamentului cu măceşe, s-a
observat şi o îmbunătăţire a mobilităţii articulaţiilor afectate de reumatism. În prezent, în multe
ţări occidentale măceşele au devenit o opţiune de tratament tot mai serioasă pentru reumatologi,
aceştia ajungând chiar să recomande măceşele în locul clasicelor antiinflamatoare de sinteză, cu
nenumăratele lor efecte adverse.

Constipaţie - se bea infuzia combinată de măceşe îndulcită cu miere de mană, câte o jumătate de
litru, dimineaţa, pe stomacul gol. Acizii pectici din compoziţia măceşelor ajută la normalizarea
florei intestinale şi îmbunătăţesc tranzitul intestinal, având un efect laxativ de intensitate medie.
Interesant este că decoctul combinat de seminţe de măceşe, jumătate de litru administrat zilnic,
are efect opus, tratând constipaţia şi fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei.

Febră - se bea zilnic o jumătate de litru de infuzie combinată de măceşe. Acest tratament nu are
ca efect eliminarea febrei, care e un foarte important mecanism de apărare a organismului, însă
ajută corpul (în special sistemul cardiovascular şi cel nervos) să reziste cu succes acceselor de
febră şi, mai mult, grăbeşte procesul de vindecare.
 19

Gripă, guturai - mai multe studii arată că pacienţii care iau pulbere de măceşe încă de la
declanşarea acestor afecţiuni au un timp de vindecare mai scurt, organismul rezistă mai bine la
accesele de febră, efectele secundare ale bolii (dureri de cap, musculare, vertij) sunt mult
diminuate. Se administrează pulberea de măceşe, câte 6 linguriţe pe zi.

Obezitate, supraponderalitate - mai multe studii arată că măceşele sunt de un real ajutor contra
obezităţii. După două săptămâni de administrare a extractului apos de măceşe s-a constatat o
reducere a colesterolului şi a zaharului din sânge, precum şi o inhibare a procesului de depunere
de rezerve de energie în corp sub formă de ţesut adipos în exces. De asemenea, s-a constatat că
administrarea extractului apos de măceşe favorizează eliminarea unor substanţe toxice din
organism, cum ar fi acidul uric. Nu în ultimul rând, tratamentul cu măceşe măreşte tonusul psihic
şi fizic, fiind de un important ajutor în exerciţiile fizice, care sunt principalul mijloc de pierdere a
kilogramelor în plus. Se recomandă o cură de 45 de zile cu infuzie combinată de măceşe, din
care se bea un litru pe zi.

Spondiloză anchilozantă - cercetătorii danezi au descoperit în măceşe o substanţă activă

(galactolipida) cu un extraordinar efect antiinflamator asupra finelor cartilagii dintre discurile
coloanei vertebrale. Administrată suficient de mult timp, aceasta substanţă nu doar reduce
inflamaţia şi durerea, dar chiar îmbunătăţeşte flexibilitatea coloanei vertebrale, afectată de
această boală. Mai mult, flavonoidele, vitaminele şi alte substanţe antioxidante din măceşe
împiedică procese degenerative de la nivelul ţesuturilor articulare.Se recomandă o cură de 3-4
luni cu infuzie combinată de măceşe, administrată cu pulpă cu tot, pe stomacul gol, câte o
jumătate de litru pe zi.

Tratamentul cu antibiotice - în timpul administrării antibioticelor de sinteză şi încă o perioadă

de 10 zile după terminarea acestui tratament, este foarte utilă o cură cu infuzie combinată de
măceşe. Se bea câte o jumătate de litru pe zi, terapie care are ca efect îmbunătăţirea imunităţii
(destul de serios afectată de curele repetate cu antibiotice), prevenirea reacţiilor alergice la aceste
medicamente şi refacerea florei intestinale normale. Merită reţinut în acest context şi faptul că
tratamentul cu măceşe, corelat cu cel cu antibiotice, ajută la eliminarea mult mai rapidă a
infecţiilor bacteriene.

Precauţii şi contraindicaţii
 20

Pulpa de măceşe nu are niciun fel de contraindicaţie, fiind printre cele mai nenocive remedii
cunoscute. Seminţele de măceşe, în schimb, mai ales perişorii de pe aceste seminţe, au un efect
iritant foarte puternic asupra aparatului respirator şi a celui digestiv. De asemenea, aceşti perişori
pot declanşa reacţii alergice severe, cu prurit, catar respirator şi disconfort gastrointestinal. 
Comisia guvernamentală pentru plante medicinale din Germania atrage atenţia că un consum de
peste 10 grame de seminţe de măceşe pe zi poate conduce la o intoxicaţie din cauza cianidelor
aflate în compoziţia acestor sâmburi.

2.8. Preparate

Pulberea de măceșe: se macină foarte fîn cu râșniță electrică de cafea fructele uscate de
măceș. După măcinare, semințele, care sunt foarte dure, vor rămâne întregi, în timp ce pulpă se
va transformă într-o pulbere fină. Pentru a le separă, se va face o cernere printr-o sită deasă (cum
ar fi cea pentru făină albă), pulberea fină astfel obținută fiind depozitată în borcane de sticlă
închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioadă de maximum 15 zile (deoarece
substanțele active se oxidează relativ rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o
linguriță rasă, pe stomacul gol. Semințele rezultate în urmă cernerii se păstrează și ele, având
proprietăți medicinale foarte importante.

Infuzia, indicată pentu a nu distruge vitaminele, se prepară din 10-15 fructe zdrobite sau
din 2 lingurițe de fructe uscate peste care se toarnă 200 ml de apa clocotită, se acoperă și se lasă
să se extragă timp de 10-15 minute și se filtrează. Se beau 2-3 asemenea ceaiuri pe zi. Este
recomandată și infuzia din amestec de măceșe și cătină albă. Două lingurițe din amestecul celor
două fructe se opăresc cu 200 ml de apa clocotită și se lasă acoperite să se extragă timp de 10-15
minute.
 21

Este recomandată și infuzia din flori de măceșe.

Infuzia combinată de măceșe: într-un sfert de litru de apa se pun la macerat vreme de 8-
10 ore 3-6 linguri de pulbere de măceșe (fără semințe), după care lichidul se filtrează. Preparatul
rezultat se pune deoparte, iar plantă rămasă după filtrare se fierbe în încă un sfert de litru de apa,
vreme de două minute, după care se lasă să se răcească. În final, se amestecă cele două extracte,
obținându-se aproximativ jumătate de litru de infuzie combinată, care se administrează pe
parcursul zilei. Pe cât posibil, în timpul preparării este bine că extractele să nu între în contact
direct cu metalul din strecurătoare (sunt preferate strecurătorile de plastic sau tifonul), din vase
(cele mai bune sunt cele de sticlă) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metal care va
cataliza oxidarea vitaminelor.

Siropul de macese:peste 200 grame de pulbere de pulpă de maceșe fara sâmburi se pun
800 ml apa clocotită, după care se lasă să macereze vreme de 12 ore. Se adaugă 500 de grame de
zahăr brun, se amestecă bine la foc foarte mic (preparatul nu trebuie să clocotească!), după care
se pune în borcane mici cu filet. Aceste borcane se sterilizează în cuptor (de preferința la 80 de
grade, nu mai mult) vreme de 40 de minute, după care se lasă să se răcească gradat. Se
administrează zilnic, câte 4-6 linguri, din preparatul astfel obținut.
 22

Ceaiul de macese.se obține prin opărirea cu apa clocotită a fructelor, caz în care vorbim
de infuzie, sau prin fierbere, timp de 5-15 minute, măceșele introducându-se în apa după primul
clocot, discutând în această situație despre decoct. Pentru a-i îmbunătăți gustul se poate adaugă
miere și zeamă de lămâie, dar și scorțișoară, care îi potențează acțiunea în caz de răceală

Decoctul din fructe de macese se

prepară turnând o linguriță de
măceșe în 200 ml de apă în clocot. Se
fierbe apoi timp de 5-10 minute, se
lasă să se răcesacă și se filtrează.

Decoctul combinat de sâmburi de măceșe se prepară din 2 linguri râse de semințe de măceșe,
care se obțin prin cernerea pulberii. Semințele se pun la macerat timp de 8-10 ore, într-un sfert de
litru de apa, după care se filtrează cu atenție, pentru a nu ajunge perișori de pe sâmburii
măceșelor în lichidul filtrat. Restul se fierbe apoi timp de 10 minute, cu încă un sfert de litru de
apa, se lasă să se răcească, se filtrează și se amestecă apoi cu lichidul obținut prin macerare,
rezultând o jumătate de litru de decoct combinat de sâmburi de măceșe, care se bea pe parcursul
unei zile. Se recomanda cure de 14 zile urmate de 14 zile de pauză.
Decoctul din rădăcină de măceș se prepară din 2 lingurițe de rădăcină tăiată în bucățele, care se
 23

fierb timp de 15 minute în 500 ml de apă. Se folosește în special împotriva pietrelor la vezica
biliară și la rinichi.

Tinctura este un bun tonic și sedativ. Se consumă seară, 30-50 de picături. Pentru a o prepară se
pune la macerat o jumătate de kilogram de pulpă de măceșe, fără sâmburi, cu o jumătate de
kilogram de zahăr sau de miere. Se lasă la macerat în jur de 5-8 zile, până ce se formeza un suc
roșu, și se adaugă apoi o jumătate de litru de alcool de 60 de grade. Se mai macerează 2-3 zile,
după care se strecoară și se pune în sticle de culoare închisă.

Maceratul de macese obtinut la rece, fara fierbere, este foarte bogat in vitamine. Se pun 100 g de
macese intr-un litru de apa si se lasa la macerat 12 ore. Apoi se dizolva 100 g de zahar sau miere,
se filtreaaza si se pastreaza la rece.Se recomanda consumul a 2-3 cani pe zi, pe tot parcursul
sezonului rece.Se poate adauga lamaie sau flori de tei.Un macerat gustos poate fi obtinut si prin
adaugarea a 300-400 g de macese la un litru de apa in clocot. Se lasa sa mai dea cateva clocote,
dupa care se trece prin sita, pentru a separa semintele. Se adauga apoi 500 g miere de salcam, se
amesteca si se lasa la macerat 2-3 zile.

Vinul de măceșe este tonic, remineralizant, vitaminizant, diuretic, fiind benefic în cazul lipsei
poftei de mâncare, în convalescență, precum și în afecțiuni hepatice și renale. Pentru a-l prepară
din măceșe proaspete într-o damigeană de 50 l se folosesc 10 kg de măceșe, 12 kg de zahăr și 35
l de apa. Măceșele bine coapte se spăla de praf doar dacă este nevoie și se trec prin mașină de
tocat carne. Din cauza sâmburilor țări se trec mai greu, fiind recomandat să se introducă doar
câte puține în mașină. Zahărul se dizolvă pe foc în 10 litri de apa, împreună cu zeamă de la o
lămâie sau cu 2 linguri de oțet de 9 grade, și se fierbe timp de 10 minute. Măceșele se întroduc în
damigeană și se toarnă peste ele siropul răcit și amestecat cu restul de apa. Fermentația poate să
aibă loc sub acțiunea drojdiilor sălbatice de fermentație sau se poate adaugă și drojdie de bere.
Sub gâtul damigenei trebuie să rămână un spațiu liber de cel puțin 10 cm pentru spumă ce va
rezultă prin fermentație. Se astupă cu dop de fermentație și se lasă să fermenteze timp de 6-8
săptămâni, la 18-20 de grade, agitând zilnic. Când se termină fermentația, vinul se limpezește.
Atunci se scoate, se filtrează prin tifon și vată și se pune în damigene mai mici închise tot cu dop
de fermentație, deoarece va continuă să fermenteze ușor. Se poate trage în sticle doar când
fermentația s-a oprit complet.
 24

După ce se învechește 1-2 ani are gust de vermut și o culoare roșu-maronie, având și un conținut
foarte mare de vitamină C. Vinul de măceșe se poate prepară și din măceșe uscate. Se spăla bine
1 kg de măceșe uscate și se pun într-o damigeană. Se adaugă 3 kg de zahăr, 30-50 g de drojdie, 7
litri de apa fiartă și răcită, sucul de la două lămâi și trei litri de vin roșu superior, Pinot Noir,
Merlot sau Cabernet.
Se astupă damigeană cu dop de fermentație și se ține timp de 4-6 săptămâni la o temperatură în
jur de 20 de grade.În primele două săptămâni se agită ușor. La sfârșit se filtrează se pune alt vas
tot cu dop de fermentație. Se poate trage sticle doar când fermentația-oprit complet. Dopul de
fermentație se realizează cu ajutorul unui dop de de cauciuc, unui tub de , unui furtun unui
vas cu . Se trece prin dop tubul legat la furtun, iar acesta se vasul cu . Dopul trebuie fie perfect
etanș. El este necesar pentru permite de fermentație , altfel -ar sparge vasul din presiunii
create, dar intrarea aerului care ar duce la oțețirea vinului.

Siropul de măceșe este tonic, reconfortant, apăra organismul de infecții și factori

patogeni, ajută la fixarea calciului în oase, accelerează producerea de celule roșii,
menține permeabilitatea vaselor de sânge, întărește funcțiile vitale și organele
interne. Se poate prepară și din măceșe uscate. Peste 250 g de măceșe uscate se
toarnă 1,5 l de apa clocotită și se lasă la macerat 12 ore. Apoi se filtrează, se adaugă
0,5 kg de zahăr și se fierbe până scade și căpăta consistență dorită. Se toarnă în sticle
curate, uscate și fierbinți, se astupă ermetic și se fierb în baine mărie. Lichiorul de
măceșe are un rol stimulator și întăritor. Pentru a-l prepară se iau 500 g de fructe
coapte, se mărunțesc bine în mixer, se adaugă 150 g de zahăr, se lasă până se formează sucul și
apoi se adaugă un litru de alcool de 60 de grade.
Trebuie lăsat la macerat 4-6 săptămâni, timp în care se agită periodic, după care se filtrează cu
atenție și se pune în sticle bine închise.Se poate consumă după alte patru luni de maturare.

Jeleul de macese se poate prepara dupa multe retete . O variantă care este și gustoasă și crește în
același timp puterea de apărare a organismului combină măceșele cu merele și cătină. Măceșele
tăiate în jumătate și curățate bine de semințe și de perișori se lasă peste noapte în suc de mere, se
 25

adaugă apoi sucul de cătină, zeamă de lămâie, zahărul (care trebuie să fie o data și jumătate mai
mult decât pulpă de măceșe), se amestecă bine și se da în clocot.
În final, se strecoară și se pune în borcane care se păstrează la rece. Se poate consumă că atare,
pe pâine,
în iaurt etc.

Gem de măceșe sau Hetschenpetsch .Se iau 2 kg de măceșe, se spăla, se tăie în jumătăți,
se îndepărtează cu grijă semințele și perisorii, se așază într-un vas emailat, se acoperă cu apa și
se pun la fiert după care se trec printr-o sită fină. În final se pun părți egale de pastă și de zahăr și
se fierb din nou câteva minute.Apoi dulceața se toarnă în borcane bine opărite, care se închid
bine și se pun la rece.

Alte utilizari Sunt nenumărate rețete pentru a obține diferite preparate din măceșe, supe, sosuri,
mâncăruri, prăjituri sau înghețate. Bine preparate, ele sunt și gustoase și foarte sănătoase.

Există și miere de măceșe, și ea extrem de sănătoasă.

Măceșele sunt folosite în multe alte scopuri, inclusiv în medicină veterinară, iar tufele de măceșe
sunt ideale pentru garduri vii de protecție sau pentru o minunată pată de culoare în grădină.

Cosmetica
Măceșele sunt și un regenerator natural al pielii, capacitățile sale de cicatrizare și
regenerare a pielii fiind apreciate în cosmetică deja de mulți ani. Conținutul ridicat de acizi grași
esențiali asigură o acțiune benefică de regenerare a pielii, de încetinire a îmbătrânirii premature.
S-au obținut rezultate excelente în tratarea arsurilor, în special a celor solare, și a cicatricelor,
inclusiv a celor chirurgicale sau a celor lăsate de acnee, pentru reducerea ridurilor și a semnelor
de îmbătrânire prematură, reducând în același timp roșeață. Uleiul de măceșe este recomandat în
 26

special pentru pielea uscată, dar și pentru cea normală. Se poate utiliza și pentru masaj, măști și
împachetări corporale. Se remarcă în primul rând uleiul organic de Rosa mosqueta obținut din
fructe prin presare la rece. Un atu important îl joacă conținutul ridicat de acizi grași nesaturați,
linoleic (44-50%), linolenic (30-35%) și oleic (15-20%) și de vitamină C, cu ajutorul cărora
contribuie la regenerarea celulelor din epidermă și la creșterea capacității lor de producție de
colagen și elastină, putând fi considerat a fi un ulei antirid ce contribuie la menținerea elasticității
pielii
 27

CAPITOLUL III – PRODUSE MEDICAMENTOASE DIN

MĂCEȘE
3.1 CEAI DE MACESE FRUCTE 100G DOREL PLANT

Descriere Fructele de măceș sunt apreciate pentru conținutul lor bogat in vitamina C, ele auîn
cantități mai reduse și vitaminele A, B1, B2, PP și K. Fructele de măceș sunt baza ceaiului e
măceș, acestea conținând acid citric, acid malic, pectine, tanin, uleiuri volatile, lecitină, minerale
cum ar fi calciu, magneziu , fier și potasiu. Măceșele sunt recunoscute în trepeutică pentru
efectele lor tonice și vitaminizante. Măceșele au efect vitaminizant, colalog și coleretic, 
( stimulează secreția și eliminarea bilei, prevenind litiaza biliară) , vasodilatator și antiinflamator.

Intrebuintari:

Intern:Sustine sistemul  hepato – biliar, contribuind la mentinerea secreteiei normale de bila,

intareste organismul fiind un bun vitaminizant.
– asigură o bună funcționare a organelor interne
– tratarea vitaminozelor, enterocolitelor, litiazei biliare, litiazei renale, inflamatiei cailor renale
sau biliare, insuficientei circulatorii periferice.
– conferă rezistență la răceală
– întărește imunitatea organismului făcândul rezistent la boli

Mod de preparare: Se pune 1 lingura de fructe in 250 ml apa clocotita, se lasa la infuzat 15
minute, se strecoara si se bea, neindulcit.

Mod de administrare: Se beau 2 cani de ceai pe zi, dimineata si seara, cu 30 minute inainte de
masa.

A nu se depasi doza recomandata pentru consumul zilnic.Produsul nu contine ingrediente cu

potential alergenic.
A nu se lasa la indemana si la vederea copiilor mici. Suplimentele alimentare nu inlocuiesc o
 28

dieta variata si echilibrata si un mod de viata sanatos.

A se pastra la temperatura camerei, la loc uscat si ferit de lumina directa a soarelui.

3.2 ULEI DE MACESE (SAMBURI) 50ML HERBAVIT

Ulei de măceşe

Contribuie cu succes la tratarea pielii îmbătrânite prematur sau a tenului cu probleme. Aplicarea

sa continuă ajută efectiv la atenuarea cicatricilor şi ridurilor, precum şi la prevenirea îmbătrânirii,
permiţând eliminarea petelor.

Ingrediente: ulei din sâmburi de măceşe (Rosa Canina) 100% natural.

Se obţine prin presarea la rece a sâmburilor de măceşe.

Are un conţinut ridicat de:

 acizi graşi mononesaturaţi: oleic (10-20%);

 acizi grasi polinesaturati-esenţiali: linoleic (35-50%) şi linolenic (25-
50%).

Componenţi principali:acid palmitic, acid stearic, acid oleic, acid linoleic, acid linolenic.

Intrebuintari :Uleiul de măceşe este eficient pentru îmbunătăţirea elasticității tenului,

previnerea ridurilor, renumit pentru atenuarea cicatricilor. Promovează creşterea nivelului de
colagen şi elastină.Contribuie cu succes la tratarea pielii îmbătrânite prematur sau a tenului cu
probleme. Aplicarea sa continuă ajută efectiv la atenuarea cicatricilor şi ridurilor, precum şi la
prevenirea îmbătrânirii, permiţând eliminarea petelor. Antioxidant, bogat în vitamina C.
 29

Administrat intern:5-10 picături /zi

3.3 MĂCEȘE PUDRĂ BIO, 150G, NATURIA

Forma de prezentare: flacon cu 150g pudra (certificata BIO/ORGANIC) obtinuta  prin

din măcinarea la rece a măceşelor Rosa canina deshidratate si fără sâmburi. Măcinarea la rece
nu distruge vitaminele prezente în măceşe. 

Măceşele sunt folosite de mii de ani.  Medicii din Grecia şi din Roma antică, din India şi din
China le elogiaza  virtuţile terapeutice în tratate păstrate până în zilele noastre.Deoarece au un
conţinut ridicat de fibre(24%) din care 11% pectină, măcesele au un uşor efect laxativ prin faptul
că reglează tranzitul intestinal (eliminarea scaunului).

Măcesele sunt utile şi în tratamentele de înfrumuseţare pentru piele, având proprietăţi

regenerative, fiind recomandate în prevenirea ridurilor, a îmbătrânirii pielii, iritaţiilor, arsurilor
solare inclusiv în tratamentele pentru combaterea acneei.

Măceşele conţin betacaroten (vita A) şi vit C, vit E puternici antioxidanţi care

susţin imunitatea şi luptă cu radicalii liberi.  Măceşele sunt şi o sursă de minerale
organice( calciu, fier şi magneziu organic ) cu un grad ridicat de absorbţie. Oamenii de ştiinţă
elvetieni au demonstrat că acidul gras numit GOPO prezent în măceşe, ajută la întărirea
articulaţiilor, a cartilagiilor, sprijină lupta cu  inflamaţiile şi durerile articulare de  orice natură.

Au efect diuretic şi pot fi folosite ca  adjuvant pentru boli ale rinichilor şi tractului urinar.

Vitamina C  se distruge uşor la temperaturi înalte, deci nu folosiţi cu lichide  fierbinţi. Este de 4-
5 ori mai eficientă/concentrată decât ceaiul de măcese. 

Cum se consumă pudra de măceşe? Pudra de măceşe are un gust acrisor şi se poate consuma  în
numeroase feluri - în iaurt, cereale, supă sau sub formă de ceai (infuzie). Se recomandă consumul
a 3 grame( o linguriţă de ceai cu vârf) de pudră de măcese  odată sau de 2 ori pe zi.  Se poate
consuma dizolvată într-un pahar cu apă sau alte băuturi  reci ( ceai,  suc de legume sau fructe )
 30

sau la temperatura camerei sau chiar presarată în mâncare( salate, cereale, musli)  etc. Poate fi
amestecată cu miere de albine (în cantităţi egale).

3.4 PASTĂ DE MĂCEȘE FĂRĂ ZAHĂR 360G DACIA PLANT

Pastă de măceșe conține zaharuri naturale, fără conservanți, fără îndulcitori artificiali, fără
arome și fără chimicale, obținută din doar 3 ingrediente. Conservat prin pasteurizare ușoară.

Ingrediente: măceșe- minim 70%, suc din struguri cu pulpă 25%, concentrat prin evaporare
blândă în vid la o temperatură de 60 grade Celsius, apa. Preparat cu 70g de fructe pentru 100g de
produs finit.

Condiții de păstrare: A se păstra la loc răcoros. A se evită expunerea directă la razele

soarelui.A se păstra la rece după deschidere.A se consumă, de preferința, până la data
inscripționata pe ambalaj.
 31

3.5 ULEI DE MĂCEȘE (30 ML)

Descriere produs

Potrivit pentru față și corp, realizat doar din ulei de măceșe, un produs unic în lume datorită
calităților sale excepționale reparatorii, combate vergeturile și semnele de îmbătrânire. Bogat în
vitamină E, omega-3 și omega-6, care protejează celulele în față activității radicalilorl liberi,
fiind folosit constant atenuează semnele de îmbătrânire și lasă o piele foarte elastică și fermă.
Utilizat zilnic atenuează semnele de îmbătrânire și lasă o piele foarte elastică și fermă.*testat în
vitro

Sfat: pentru cei care doresc un tratament eficace în combaterea semnelor de îmbătrânire

Tipuri de piele: pentru toate tipurile

Cum acționează: anti-rîd, emolient, hrănitor, fermitate, reparator

Zonă de aplicare: față și corp

Caracteristici: contrastează ridurile și vergeturile

Mod de utilizare: aplicați o cantitate mică de ulei direct pe zonele interesate și masați până la o
absorbție completă, sau, în timpul utilizării, se adaugă câteva picături de cremă zilnică pentru a
crește funcționalitatea acestuia.
 32

Descriere sintetizată: Este un produs special grație puterii sale de a combate semnele de
îmbătrânire.

Ideal pentru: pentru toate tipurile de piele

3.6 MĂCEȘE DIN CHILE - CREMĂ DE MÂINI ȘI UNGHII CU ULEI DE

MĂCEȘE (75 ML)

Descriere produs

Mâini mai moi, mai catifelate și unghii perfecte chiar și în condiții externe nefavorabile. Datorită
acestei creme supernutritiva care combate crăpăturile, roselile, deshidratarea în timp ce
protejează unghiile lăsându-le netede și hidratate. Un adevărat ritual de înfrumusețare pentru
orice moment al zilei care profită de o formulă foarte bogată, care combină acțiunea emolienta a
untului de Măsline și de Shea cu excepționalele proprietăți elasticizante și regenerante ale
uleiului de Rosa Mosqueta.Mâini mai moi, mai catifelate și unghii perfecte chiar și în condiții
externe nefavorabile.Mod de utilizare: Aplicați o cantitate mică de cremă de mai multe ori pe zi
pe pielea uscată complet și masați până la absorbția completă. În cazul mâinilor foarte uscate
aplicați o cantitate mai mare de cremă, apoi folosiți o pereche de mănuși pentru 10-15 minute sau
toată noaptea în cazul mâinilor cu pielea deosebit de uscată.

Sfat: pentru toți cei care vor să aibă mâinile și unghiile îngrijite, fără crăpături și roșeață

Tipuri de piele: pentru toate tipurile de piele

Cum acționează: emolient și hrănitor

Zonă de aplicare: mâini și unghii

Caracteristici: cremă ideală că tratament pentru mâini și unghii

 33

Mod de utilizare: aplicați produsul pe mâini și masați până la o absorbție completă. În caz că
pielea este uscată, aplicați mai multă cremă și lăsați-o să acționeze timp de 10-15 minute. Dacă
pielea este mult prea uscată, atunci puteți să lăsați cremă să acționeze chiar și toată noaptea.

Descriere sintetizată: Este o cremă deosebit de hrănitoare, excelentă împotrivă crăpăturilor,

roșeții, deshidratării mâinilor, în timp ce protejează și unghiile, lăsându-le netede și hrănite.

3.7 ULEI DE MĂCEȘE 50ML ADAMS VISION

Ulei de măceșe rafinat 50 ml Adams Vision

Uleiul de măceșe este recomandat în special pentru pielea uscată, dar și pentru cea normală. Nu
folosiți pe pielea grasă, acneica (cu coșuri).Se poate utiliza și pentru masaj, măști și împachetări
corporale.

Conținutul ridicat de acizi grași nesaturați, linoleic, linolenic, oleic și de vitamină C, cu ajutorul
cărora contribuie la regenerarea celulelor din epidermă și la creșterea capacității lor de producție
de colagen și elastină, fiind considerat a fi un ulei antirid.

Se poate adaugă în compoziția produselor cosmetice: creme hidratante, măști, șampoane,

balsamuri, geluri, loțiuni tonice, uleiuri de masaj, uleiuri de corp, săpunuri handmade, geluri de
dus, produse pentru și după bărbierit. Se poate adaugă în proporție de 3-10% .
 34

Formă de prezentare 50 ml

CAPITOLUL IV – PRODUSE MEDICAMENTOASE DIN

MĂCEȘE, COMBINATII

4.1 VITAMINA C CU PULPA DE MACESE 30 TABLETE

Vitamina C cu pulpa de macese 30 tablete - producator Parapharm se recomanda

pentru Imunitate si face parte din oferta magazinului online cu produse naturiste si
bio PutereaPlantelor.ro
Compozitie :1 tableta contine: Vitamina C (acid ascorbic) 180,00 mg; Pulpa de macese
(Cynobasci fructus) 30,50 mg.

Administrare : Se recomanda consumul de 1-10 tablete/zi, lasand sa se dizolve in gura.

 35

4.2 TINCTURĂ IMUNO-MEB 50 ML – SUPLIMENT ALIMENTAR PENTRU

IMUNITATE

Recomandări: imunitate scăzută; deficit de tonus și vitalitate.

Acțiune: - susține mecanismele de autoapărare ale organismului în perioadele de efort prelungit,

suprasolicitare sau convalescență: - ajută la protejarea organismului împotriva stresului oxidativ;
- susține vitalitatea organismului prin aport de vitamine și minerale;

Ingrediente: conține 30% plante Echinacea (Echinacea pallida / E. purpurea) ; pulpă din fructe
de Măceș (Rosa canina) ; fructe de Cătină (Hippophae rhamnoides) – ; rădăcină de Lemn-dulce
(Glycyrrhiza glabra) ; 70% soluție hidroalcoolică .

Măceșele conțin vitamine (C, A, complexul B, E și K); contribuie la vitaminizarea organismului,

susțin vitalitatea, ajută la funcționarea normală a tranzitului intestinal;

Echinacea susține sistemul imunitar, ajută la funcționarea normală a sistemului urinar;

Cătina conține vitamine (C, B1, B2, F, E, P, K, B9), minerale (calciu, fosfor, magneziu, potasiu,
sodiu, fier) și aminoacizi; vitaminizează și remineralizează organismul;

Lemnul-dulce contribuie la susținerea sistemului imunitar și digestiv, susține funcțiile articulare

și sănătatea tractului respirator superior.
 36

Contraindicații: A nu se utiliza de către persoane cărora le este interzis/limitat consumul de

alcool. A nu se utiliza în sarcină, alăptare și în cazul bolilor în care este contraindicat aportul de
estrogeni decât după consultarea specialistului.

4.3 CEĂI DE MĂCEȘE ȘI MĂR

Ceai de fructe aromatizat, în plicuri piramidă - măceșe și mere.

Ingrediente Hibiscus, măceșe 34%, măr 22.5%, arome de măr, regulator de aciditate - acid malic

Ceai de măceșe și măr, cu o aromă specifică anotimpului rece, bogat în vitamină C. Ajută în
tratarea starilor de răceală.
 37

4.4 CEAI MĂCEȘE ȘI HIBISCUS

Ingrediente: măceșe (52.8%), calicul de hibiscus sabdariffa (47%), aromă (0.2%). Nu conține
coloranți artificiali.

Ceaiul de măceșe și hibiscus conține flori de hibiscus, pulpă și semințe de măceșe, stafide și măr.

Este un ceai foarte concentrat, am adăugat o linguriță și jumătate la 200 ml de apa și mi s-a părut
puțin cam mult. Este destul de acrișor, dar se poate bea neîndulcit. Eu de fapt m-am și obișnuit să
nu mai adaug îndulcitori în ceai deoarece beau cantități mari în fiecare zi și n-ar avea rost să mă
îndop cu zahăr sau miere. Și-n plus, așa pot simți mai bine gustul autentic al ceaiului.

Nu este un ceai foarte parfumat, însă gustul este puternic. Veți simți aromă de hibiscus și de
măceșe, mai puțin cea de măr; îmi creează impresia că beau un compot de fructe, este delicios

.
 38

4.5 VITAMINA C DIN MĂCEȘE CU PROPOLIS ȘI ZINC 

Reduce inflamațiile localizate la nivelul cavității bucale și a gâtului, ameliorează durerile de gât.

Antiseptic și odorizant pentru cavitatea bucală, reduce apariția cariilor și a aftelor bucale.

Ingrediente per comprimat:

Extract din fructe de Măceș (Rosa canină) cu 50% acid ascorbic-600 mg,

Zinc / gluconat de zinc- 4,99 mg,

Extract de propolis-20 mg.

Mod de utilizare:

Oral, câte 1-3 comprimate masticabile pe zi, după masă.

Vitamină C naturală + Propolis și Zinc combină efectele antibacteriene, antifungice și antivirale

ale propolisului cu efectele imunostimulatoare ale vitaminei C naturale și ale zincului.

Contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar, la protejarea celulelor împotrivă

stresului oxidativ, la reducerea oboselii și extenuării, la formarea colagenului pentru funcționarea

 39

normală a gingiilor și a dinților, crește absorbția fierului. Zincul contribuie la funcționarea

normală a sistemului imunitar și la protejarea celulelor împotrivă stresului oxidativ.

4.6 PROPOLETS CU MACESE, 16 PASTILE, NEPENTES

Propolets se recomanda cu precădere:

-pentru calmarea iritațiilor mucoaselor cavității bucale și gâtului;

-în stări de rezistentă redusă a organismului;

-pe perioadă riscului mărit de apariție a răcelii.

Compoziție:

O pastilă conține extract de propolis-35 mg, Vitamină C-20 mg, extract uscat de măceș-17,
5 mg, extract uscat de zmeură 17,5 mg și excipienți: zahr, sirop de amidon, acid citric, mentol,
azorubinam, aromă de zmeură. Propolisul are efect calmant asupra mucoasei bucale și a celei
faringiene. Flavonoidele și fenolii existenți în propolis acționează că antioxidanți și întăresc
imunitatea organismului. Măceșul este o sursă naturală de Vitamină C ușor absorbabilă.

Fructele de măceș calmează iritațiile mucoasei bucale și faringiene. Siropul de zmeură are
acțiune sudorifică și întărește imunitatea organismului.

Mod de administrare:
 40

A se administră până la 5 păștile pe zi. Pastilă nu trebuie înghițită ci lăsată în cavitatea bucală
până la dizolvarea completă, astfel încât substanțele active eliberate din propolis să acționeze cât
mai mult timp asupra mucoaselor cavității bucale și gâtului.

4.7 PRO NATURA VITAMINA C 1000MG CU PORTOCALĂ,MĂCEȘ ȘI

ACEROLĂ 

Compoziție: vitamină C(acid ascorbic) pulbere 0,900g/cp; măceș fruct pulbere(Cynosbaty

fructus pulvis) 0,050g/cp; acerola fruct pulbere (Malpighia glabra fructus pulvis) 0,050g/cp;
aromă de portocală 0,020 g/cp; excipienți (avicel,amidon,stearat de magneziu,aerosil).

Recomandări :

Vitamină C îndeplinește rol de antioxidant ce mărește rezistentă organismului față de stresul

oxidativ. Stimulează apărarea naturală a organismului și îl susține în stări caracterizate de o
imunitate scăzută. Poate reduce intensitatea proceselor degenerative asociate îmbătrânirii. Aromă
de portocală îi conferă un plus de savoare.

Mod de administrare: 1 capsulă pe zi,după masă cu un pahar de apa și sau apa plată, pe o
perioadă de 1-3 luni.
 41

4.8 TISOFIT SIROP CU AFINE, CATINA SI

MACESE

Beneficii:

Supliment nutritiv cu proprietăți hipoglicemiante (scade zahărul din sânge), vasoprotectoare,

datorită antocianilor, ameliorează circulația periferică, crește acuitatea vizuală; tonic
vitaminizant.

Fructele de afin sunt recoltate de la specia Vaccinium myrtillus L. Datorită conținutului în

mirtilina și neomirtilina, fructele de afin au proprietăți hipoglicemiante, în timp ce
antocianozidele au o acțiune de protejare a vascularizației oculare prin activarea regenerării
purpurei retiniene și prin calitățile angioprotectoare.

Fructele de cătină albă ( Hippophaes fructus) au în compoziția lor cantități importante de

vitamină C,carotenoizi,vitamină E, precum și cantități mai mici de vitamină B1, vitamină B2,
vitamină B6, acid nicotinic, inozitol, vitamină F.

Fructele de măceș (Cynosbati fructus) sunt cunoscute pentru cantitatea mare de vitamină C pe
care o conțin,alături de care se găsesc cantități mai mici de vitamină A, vitaminele B, E, K și P,
riboflavină și acid nicotinic, fiind folosite în medicină tradițională pentru acțiunea vitaminizanta
și de creștere a rezistenței organismului.

Mod de administrare:

Adulți: câte 2 lingurițe de 3 ori pe zi.

Copii peste 2 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi.
Nu conține zahăr! Poate fi utilizat de către diabetici.
Compoziție:
 42

Apa purificata, glicerină, sorbitol, extract fluid din fructe de Afin (Vaccinium myrtillus) 10%,
extract fluid din fructe de Cătină (Hippophae rhamnoides) 6%, extract fluid din fructe de Măceș
(Rosa canină) 5%, benzoat de sodiu (conservant), natrosol (hidroxietilceluloza).

4.9 VITAMINIZANT CU ACEROLA, MĂCEȘE ȘI CĂTINĂ– FARES

Efecte: Tonic general, antianemic, antioxidant, crește capacitatea de apărare a organismului.

Recomandări: Hipovitaminoze, anemii, prevenirea și tratarea infecțiilor respiratorii,

convalescență, oboseală.

Administrare:

1-2 comprimate masticabile de 3 ori pe zi între meșe.

Se fac cure de 1-3 luni sau conform recomandării medicului.

Un comprimat asigură 24% din doză zilnică recomandată de vitamină C.

Ingrediente/comprimat:

Fructoză 684,25 mg, extract din fructe de Acerola (Malpighia glabra) standardizat în min. 25%
vitamină C 76,5 mg, extract de fructe de măceșe (Cynosbati fructus) și fructe de cătină
 43

(Hippophae fructus) 42,5 mg, ulei esențial de lămâie (Citri aetheroleum) 25,5 mg, excipienți
(celuloză microcristalina, aerosil, stearat de magneziu).

Fructele de acerola, cunoscute și sub numele de vișină tropicală sau cireașă portoricană, au cel
mai mare conținut de vitamină C.Fructul de acerola mai conține provitamină A, vitamină B1, B2,
B3, B5, magneziu, potasiu. În comparație cu 100 g de portocale, care conțin 50 mg vitamină C,
aceeași cantitate de acerola conține însă de la 1500 la 5000 mg de vitamină C.

Fructele de cătină albă aduc un aport important de vitamine (C, A, B1, B2, B6, B9, D, E, P, PP)
și acizii grași esențiali. Dau rezultate rapide în recuperarea după efort fizic și intelectual, scad
durată de convalescență după boală.Cresc rezistentă organismului la infecții și previn degradarea
celulelor prin efectul puternic antioxidant.

Fructele de măceș sunt foarte apreciate pentru conținutul lor bogat în vitamină C (500-1000 mg
%), carotenoide,vitaminele A, B1, B2, E, P, PP și K. Măceșele au cu 40-50% mai multă vitamină
C decât lămâia și cu 60% mai mult decât grapefruitul.

Ulei esențial de lămâie este stimulent leucocitar, crescând apărarea organismului împotrivă
infecțiilor.

Contraidicatii

Nu se recomanda în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.

Sarcină și alăptare:

Femeile însărcinate și mamele care alăptează pot luă cate1 comprimat de 3 ori pe zi timp de 4
săptămâni. Cură se poate repetă după o pauză de o luna.
 44

4.10 VITAMINA C 1000 MG ZMEURĂ CU MĂCEȘE ȘI ACEROLA

Proprietăți:

-antioxidant;

-favorizează apărarea naturală a organismului și îl susține în stări caracterizate de o imunitate

scăzută;

-poate reduce intensitatea proceselor degenerative asociate îmbătrânirii;

-capilaro-protector;

-aromă de zmeură îi conferă un plus de savoare.

Ingrediente:

Pulbere de vitamină C, pulbere din fructe de măceș, pulbere din fructe de acerola, aromă de
zmeură, celuloză microcristalina și amidon din porumb (agenți de încărcare), stearat de magneziu
vegetal și dioxid de siliciu coloidal (agenți antiaglomeranti).
 45

Mod de administrare:

1 comprimat pe zi, după masă, cu un pahar de apa Pi sau apa plată, pe o perioadă de 3 luni

CONCLUZII

Măceșele sunt folosite și pentru a trata anumite afecțiuni ale stomacului precum arsurile la
stomac, ulcerele, constipația, diaree, spasme sau iritații ale stomacului, dar și în cazul bolilor
intestinale. Ceaiul de măceșe este celebru pentru rolul său în reglarea tranzitului intestinal. De
asemenea, consumarea ceaiului de măceșe este utilizat și în cazul infecțiilor tractului urinar și a
bolilor de rinichi, dar și în eliminarea nisipului și a pietrelor la rinichi.

Măcesul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măcese tratează
intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice, febră, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de
măcese este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate
cu ajutorul ceaiului de semințe de măces. Elixirul de măces este recomandat în tratarea bronșitei
cronice și a tusei.
 46

BIBLIOGRAFIE

Farmacologie homeopata (ecologica) vol I – Dumitru Dobrescu editura universitara

Farmacologie generala editia a II a – Aurelia Nicoleta Cristea
Plantele medicinale –Constantinescu Elena Hatieganu editura medicalaâ
Tratarea bolilor pe baza de plante medicinale