Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TĂBLIȚA 1
THOTH ATLANTUL
Istoria lui Thoth, Atlantul
Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor
paznicul documentelor, atotputernic rege, magician
trăind din generație în generație,
pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti,
am scris spre a-i îndruma
pe cei care vor veni după mine,
aceste documente ale atotputernicei ințelepciuni a Marii
Atlantide.
In marele oraș din KEOR, pe insula UNDAL,
într-un timp foarte îndepărtat, am început
această incarnare.
Preaputernicii atlanți au trăit și au murit altfel
decât o fac oamenii din epoca de acum,
din eon în eon și-au reînnoit viața
în Sălile din Amenti unde râul vieții curge etern.
De o sută de ori câte zece
am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină,
și de tot atâtea ori am urcat din
întuneric spre lumină cu forțe și puteri reînnoite.
Acum încă o dată voi cobori
iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.)
nu vor mai ști de mine.
Dar într-un timp ce nu s-a născut încă mă voi ridica din nou,
preaputernic, cerând socoteală
celor rămași în urmă.
Atunci să vă feriți, voi cei din KHEM,
învățătura de mi-ați fi trădat,
căci arunca-vă-voi
în întunericul cavernelor de unde ați venit.
Să nu-mi trădați secretele
oamenilor nordului
oamenilor sudului
ori blestemul meu se va abate asupra voastră.
Nu uitați să luați aminte la cuvintele mele
pentru că sigur mă voi reîntoarce
și voi cere de la voi ceea ce păziți.
Da, chiar și de dincolo de timp
și de moarte mă voi întoarce,
răsplătind sau pedepsind
după loialitatea fiecăruia.
Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse,
măreț dincolo de înțelegerea
oamenilor ce-s acum în jurul meu;
având știința ințelepciunii celor de demult,
cautând departe în inima infinității
cunoștințe ce aparțineau tinereții Pământului.
Înțelepți eram datorită înțelepciunii
Copiilor Luminii care trăiau printre noi.
Puternici eram datorită puterii ce venea
din focul etern.
Iar mai presus de toate, cel mai important intre
copii omului era tatăl meu, THOTME,
paznicul marelui templu,
punte intre Copii Luminii
care locuiau în templu și
rasele de oameni care populau cele zece insule.
Sol, după Trei,
al Locuitorului din UNAL,
vorbind Regilor
cu o voce căreia trebuia să i te supui.
Crescut-am acolo până la maturitate,
fiind învățat de tatăl meu misterele străvechi,
până când, în timp, crescu în mine focul înțelepciunii,
iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consuma.
N-am dorit altceva decât atingerea înțelepciunii.
Până când într-o măreață zi porunca veni de la
Locuitorul Templului, să fiu adus în fața lui.
Puțini erau aceia intre copiii omului
ce priviseră acea față și trăiseră apoi,
căci Copii Luminii nu sunt precum fii omului
când nu sunt încarnați într-un corp fizic.
Ales fost-am dintre fii omului,
educat de către Locuitor astfel ca
țelurile lui sa fie îndeplinite,
țeluri nenăscute încă în pântecul timpului.
Epoci întregi am locuit în Templu,
acumulând din ce în ce mai multă înțelepciune,
până când și eu m-am apropiat de lumina trimisă de marele
foc.
Mi-a arătat calea spre Amenti,
lumea de dincolo unde stă marele rege pe tronul său.
Adânc m-am plecat în semn de respect în fata Maeștrilor
Vieții
și a Maeștrilor Morții, primind în dar Cheia Vieții.
Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungând moartea din
cercul vieții.
Departe spre stele călătorit-am până când spațiul și timpul
au dispărut.
Dupa ce sorbit-am cu nesaț din cupa înțelepciunii,
am privit în sufletele oamenilor unde-am descoperit
mistere și mai mari și m-am bucurat.
Căci doar în Căutarea Adevărului putea Sufletul meu
să se liniștească și flacăra din mine să se stingă.
De-a lungul epocilor am trăit,
urmărindu-i pe cei din jurul meu gustând din cupa morții
și întorcându-se apoi în lumina vieții.
Treptat, din Regatele Atlantidei se răspândiră valuri
de conștiință contopite cu mine,
pentru ca apoi ele să fie înlocuite de semințele unei stele
inferioare.
Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare.
Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile
Atlanților,
Până când, în sfârșit în această mânie sosi din AGWANTI,
(cuvântul Agwanti nu are un echivalent in limba
engleză;înseamnă o stare de detașare. n.tr.)
Locuitorul, rostind Cuvântul, chemând puterea.
Adânc în inima Pământului, fii din Amenti auziră,
și auzind produseră preschimbarea florii focului
care arde etern, îl transformară folosind LOGOS-ul,
până când marele foc își schimbă direcția.
Peste lume se năpustiră atunci marile ape,
înecând și scufundând,
schimbând echilibrul Pământului
până când doar Templul Luminii mai ramase
întreg pe marele munte de pe insula UNDAL
care se ridica dintre ape,
doar câțiva mai trăiau
salvați de furia apelor.
Mă chemă apoi Maestrul, zicând:
Adună-mi poporul.
Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am învățat,
până vei ajunge pe pământul barbarilor păroși,
ce locuiesc în peșteri, în deșert.
Acolo urmează planul pe care îl știi deja.
Adunatu-mi-am atunci poporul și
am intrat în marea navă a Maestrului.
In sus ne-am ridicat dimineața.
Întunecat sub noi se vedea Templul.
Brusc peste el năpustitu-s-au apele.
Dispărut de pe suprafața Pământului,
până când vremea va sosi, era mărețul Templu.
Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineții,
până când sub noi se întinse tărâmul copiilor din KHEM.
Mânioși, ne-au întâmpinat cu măciuci și sulițe,
pe care le agitau în aer, dorind să înjunghie și chiar să-i
distrugă
pe fiii Atlantidei.
Atunci ridicatu-mi-am toiagul îndreptând spre ei o
razăvibratorie
care ii făcu să rămână nemișcați ca niște bucăți de piatră de
pe munte.
Apoi vorbitu-le-am cu o voce calmă și pașnică, povestindu-le
despre
puterea Atlantidei,
afirmând că suntem copiii Soarelui și mesagerii lui.
Intimidatu-i-am apoi arătându-le puterile mele magice
până când au ajuns să se târască la picioarele mele când s-au
putut mișca
din nou.
Mult timp am locuit pe tărâmul numit KHEM, mult, mult
timp.
Ascultând poruncile Maestrului, care deși doarme trăiește
de-a pururi,
am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în toate
zările,
sperând că din pântecul timpului înțelepciunea poate
reapărea în copiii ei.
Mult timp petrecut-am în KHEM,
făcând lucruri mărețe cu ajutorul înțelepciunii din mine.
In sus crescură spre lumina cunoașterii copii din KHEM,
udați de ploile înțelepciunii mele.
Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot păstra
puterile,
trăind din epocă în epocă ca Soare al Atlantidei,
păzind înțelepciunea, păstrând documentele.
Câțiva dintre fiii KHEM-ului,
atrăgându-i pe ceilalți în jurul lor,
crescură încet în forța Sufletului.
Acum, încă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli din
Amenti,
adânc în sălile subterane, înaintea Maeștrilor puterilor,
față în față încă o dată cu Locuitorul.
Ridicatu-m-am sus deasupra intrării, o trecătoare, o poartă
ce duce spre
Amenti.
Puțini ar avea curajul sa îndrăznească, puțini trec poarta
spre
întunericul din Amenti.
Ridicat-am deasupra intrării, o puternică piramidă,
folosind puterea ce întrece forța Pământului (gravitația,
n.tr.).
Adânc, foarte adânc am așezat casa-de-forță sau camera,
din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge
aproape de măreața
adunare.
Acolo în vârf, am așezat cristalul, ce trimite raze spre
"Timp-Spațiu",
atrăgând forța din eter, și concentrând-o către trecătoarea
spre Amenti.
Construit-am și alte camere care par a fi goale,
totuși ascunse în ele se află cheile spre Amenti.
Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate
să se purifice mai întâi prin post îndelungat.
Să se întindă în sarcofagul de piatră din camera mea.
Apoi ii voi dezvălui marile mistere.
Curând se va îndrepta spre locul unde îl voi întâmpina,
chiar și în întunericul Pământului îl voi întâmpina, eu,
Thoth, Maestrul Înțelepciunii, îl voi întâmpina
și voi trăi alături de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramidă,
după modelul piramidei forței Pământului,
arzând etern astfel că, și ea,
să rămână de-a lungul secolelor.
In interiorul ei, am așezat cunoașterea despre "Știința-
Magiei"
astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din Amenti,
da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti,
Sufletul meu ce hoinărește liber se va reincarna,
va locui intre oameni în această formă sau în alta. (Hermes-
de trei ori
născutul)
Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt,
îndeplinindu-i poruncile astfel ca mulți sa fie ridicați.
Acum mă întorc în Sălile din Amenti,
lăsând în urmă ceva din înțelepciunea mea.
Păstrați-o și urmați porunca Locuitorului:
Ridicați întotdeauna ochii spre lumină.
Cu siguranță, în timp, veți deveni una cu Maestrul,
Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu Maestrul,
Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu TOTUL.
Acum, plec de la voi.
Nu uitați poruncile mele,
păstrați-le și respectați-le,
iar eu voi fi cu voi,
ajutându-vă și îndrumându-vă spre Lumină.
In fața mea se deschide poarta.
Cobor în întunericul nopții.
TĂBLIȚA 2
SĂLILE DIN AMENTI
Adânc în inima pământului se găsesc Sălile din Amenti,
cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,
Sălile Morților și ale celor vii,
scăldate în focul infinitului TOT.
Într-un timp foarte îndepărtat, pierdut în spațiu-timp,
Copiii Luminii au privit în jos către lume.
Văzând copiii omului în sclavie legați de forța care venea de
dedesubt
Au știut că doar eliberându-se din această sclavie
va putea omul să se ridice de pe Pământ spre Soare.
Pe Pământ coborât-au și și-au creat corpuri,
asemănătoare cu cele ale oamenilor.
Maeștrii au spus după această transformare:
“Suntem cei formați din praf din spațiu, luând parte la viata
din infinitul TOT;
trăim în lume ca și copiii omului, la fel ca și copiii omului și
totuși diferit.”
Apoi pentru a locui, adânc sub scoarța Pământului,
au săpat spații mari cu ajutorul puterii lor,
spații diferite de cele ale copiilor omului.
Le-au înconjurat apoi cu forțe și puteri, pentru a apăra
Sălile Morților.
Unul lângă altul au așezat apoi alte spații, le-au umplut cu
Viața și cu lumina de deasupra.
Construit-au apoi Sălile din Amenti, pentru a putea locui
acolo de-a pururi
să traiască plini de viață până la sfârșitul eternității.
Treizeci și doi de copii erau,
Fii ai Luminilor care coborâseră intre oameni,
Căutând să elibereze din sclavia întunericului
Pe cei țintuiți de forța ce venea de dedesubt.
Adânc în Sălile din Amenti crescu o floare, arzătoare, ce se
mărea, alungând noaptea.
Așezată în centru, o rază puternică, dătătoare
de Viață, de Lumină, umplându-i de putere pe cei ce se
apropiau de ea.
Așezat-au tronuri în jurul ei, treizeci și două,
locuri pentru fiecare Copil al Luminii,
așezate astfel ca să fie scăldați de ceea ce radia din floare,
Viața din eterna Lumină.
Acolo își așezau de fiecare data primele corpuri create
pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vieții.
O sută de ani din fiecare o mie trebuia
ca Lumina dătătoare de Viață sa le lumineze corpurile.
Grăbind, trezind Spiritul Vieții.
Acolo în acel cerc, din eon în eon, stau Marii Maeștri,
ducând o viață necunoscută oamenilor.
Acolo în Sălile Vieții dorm ei,
liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.
La diferite intervale, în timp ce corpurile lor rămân
adormite,
ei se încarnează în corpurile oamenilor.
Ii învață cum să iasă din întuneric și ii îndrumă spre lumină.
Acolo în Sala Vieții, plină de înțelepciunea lor,
necunoscuți raselor de oameni, trăind dintotdeauna sub
recele
foc al vieții, stau Copiii Luminii.
Există momente când se trezesc,
și se ridică din adâncuri pentru a fi lumini călăuzitoare intre
oameni,
infiniți printre oamenii limitați.
Cel ce progresând a ieșit din întuneric, s-a ridicat din noapte
spre lumină,
este eliberat de Sălile din Amenti, este eliberat de Floarea
Luminii și a Vieții.
Îndrumat atunci de înțelepciune și cunoștințele acumulate,
va trece dintre oameni intre Maeștrii Vieții.
Acolo poate locui la fel ca și ceilalți Maeștri, eliberat din
sclaviaîntunericului nopții.
Așezați în interiorul florii ce radiază stau șapte
Maeștrii din Spațiu-Timpurile de deasupra noastră,
ajutând și călăuzind prin infinita Înțelepciune, calea prin
timp a copiilor omului.
Preaputernici și stranii sunt, învăluiți în puterea lor,
tăcuți, atoateștiutori, atrăgând spre ei forța Vieții,
diferiți și totuși una cu copiii omului.
Da, diferiți, și totuși Una cu Copiii Luminii.
Păstrători și păzitori ai forței ce înrobește omul,
pregătiți să o slăbească dacă lumina a fost atinsă.
Primul și cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul
Maeștrilor,
infinitul Nouă, deasupra celorlalți de la fiecare Maestru al
Ciclurilor;
Trei, Patru, Cinci și Sase, Sapte, Opt,
fiecare având o misiune, fiecare cu forțele proprii,
călăuzind, îndrumând destinul omului.
Acolo stau, preaputernici, eliberați de orice timp și spațiu.
Nu aparțin acestei lumi și totuși înrudiți cu ea,
Frați Mai Mari, ai copiilor omului.
Judecând și cântărind, cu ajutorul înțelepciunii lor,
urmăresc înaintarea Luminii printre oameni.
Acolo, înaintea lor, am fost condus de către Locuitor,
și l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.
Apoi din EL se auzi o voce spunând:
“Măreț ești tu, Thoth, intre copii omului.
liber ești de-acum de Sălile din Amenti,
Maestru al Vieții intre copiii omului.
Nu vei mai gusta moartea decât dacă vei voi,
vei sorbi doar Viața până la capătul eternității,
De-acum ți-e Viața
de-a pururi la îndemână.
De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.
Poți locui sau pleca de aici după cum ți-e vrerea,
Liber este Amenti pentru Soarele omului.
Bucură-te de Viață în orice forma voiești,
Copil al Luminii crescut intre oameni.
Alege ce vrei să faci, căci toți trebuie să trudească,
Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii.
Un pas doar ai făcut pe lungul drum spre înălțimi,
infinit este acum muntele Luminii.
Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalță;
înaintarea ta nu face decât sa-ndepărteze scopul.
Apropie-te întotdeauna de infinita Înțelepciune,
și ca-nainte scopul se va îndepărta.
Eliberat ești acum de Sălile din Amenti
spre a merge alături de Maeștrii lumii,
către același scop, lucrând împreună,
pentru a aduce Lumina copiilor omului.”
Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maeștri,
m-a luat de mână și mă conduse înainte,
prin toate Sălile adânc ascunsului tărâm.
Mă conduse prin Sălile din Amenti,
dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului.
Prin coridoru-ntunecat, mă conduse în jos,
spre Sala unde stă întunecata Moarte.
Uriașă se-ntindea în fața mea măreața Sală,
înconjurată de-ntuneric dar totuși plină de Lumină.
In fața mea se ridica un tron întunecat,
Învăluită ședea pe el o siluetă a nopții.
Mai neagră decât noaptea stătea acolo,
De-un negru ce-al nopții nu era.
In fața ei s-oprit Maestrul, rostind
Cuvântul ce produce Viața:
“o, maestre al intunericului,
călăuză pe drumul ce duce dinspre Viață spre Viață,
în fata ta aduc un Soare al dimineții.
Să nu-l atingi vreodată cu puterea nopții.
Să nu-i chemi flacăra spre întunericul nopții.
Cunoaște-l și privește-l, e fratele nostru
ce s-a ridicat din întuneric spre Lumină.
Eliberează-i flacăra din robie,
Ca liberă să ardă în întunericul nopții.”
O mână ridică atunci silueta,
și o flacără aparu, devenind din ce în ce mai strălucitoare.
cu repeziciune dând cortina de-ntuneric la o parte,
scoțând Sala din bezna nopții.
In spațiul mare din fața mea apărură,
luminițe după luminițe, de după valul nopții.
Nenumărate milioane țopăiau în fața mea
unele arzând ca niște flori de foc.
Altele aruncau o lumină slabă ce abia se zărea din noapte.
Lumina unora scădea cu repeziciune;
a altora creștea doar dintr-o scânteie de lumină.
Fiecare era înconjurată de un palid val de întuneric,
dar totuși ardea cu o flacără ce nu putea fi niciodată stinsă.
Zburând de colo-colo precum licuricii primăvara,
umpleau spațiul cu Lumină și cu Viață.
Atunci se auzi o voce, puternică și solemnă, zicând:
“Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,
crescând sau slăbind în intensitate, existând de-a pururi,
schimbându-se dar fiind vii, în moarte spre viață.
Dupa ce îmbobocesc ca niște flori,
și ating punctul final al creșterii în viață,
repede trimit atunci valul intunericului
învăluindu-le și schimbându-le în noi forme de viață.
Constant de-a lungul epocilor, crescând, devenind o alta
flacără,
luminând întunericul cu și mai mare forță,
stinsă și totuși nestinsă de către valul nopții.
Astfel creste sufletul omului de-a pururi
distrus dar totuși nedistrus de întunericul nopții.
Eu, Moartea, vin dar nu rămân,
Căci viața există dintotdeauna în TOTUL;
Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,
Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.
Trezește-te, O flacără ce arzi de-a pururi în interior,
Străluce și înfrânge valul nopții.”
Apoi în mijlocul văpăilor în întuneric, crescu una ce
alungă noaptea, crescând, mărindu-se
devenind și mai strălucitoare până când nu mai fu decât
lumină.
Atunci vorbi călăuza mea, vocea maestrului:
Privește-ți propriul suflet cum crește în lumină,
eliberat acum de-a pururi de Maestrul nopții.
Prin multe spații mă duse-apoi, spatii unde se aflau secretele
Copiilor Luminii;
secrete pe care omul nu le va afla poate niciodată până când
nu va deveni și el un Soare al Luminii.
Mă conduse înapoi spre Lumină
Din Sala Luminii.
Îngenuncheat-am acolo în fața marilor Maeștri,
Maeștrii a TOATE.
Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:
Ai fost eliberat de Sălile din Amenti.
Alege ce vrei să faci intre copii omului.
Am vorbit și eu apoi:
O, mare maestru, permite-mi să fiu învățător de oameni,
să le arăt calea până vor deveni și ei lumini intre oameni;
eliberați de valul nopții care ii înconjoară, arzând și
luminând intre oameni.
Îmi vorbi apoi vocea:
Mergi și așa să fie după cum ți-e voia.
Stăpân al propriului destin iți ești acum,
liber să accepți sau să refuzi.
Preia-ți puterea, preia-ți înțelepciunea.
Ca o lumină străluce intre copiii omului.
In sus mă conduse apoi Locuitorul.
Si am trăit din nou intre copii omului,
învățându-i și arătându-le câte ceva din înțelepciunea mea;
Soare al Luminii, un foc intre oameni.
Acum pășesc din nou pe calea ce duce în jos, căutând lumina
în întunericul nopții.
Păstrați-mi documentele căci călăuză vor fi pentru copiii
omului.
TĂBLIȚA 3
CHEIA ÎNȚELEPCIUNII
TĂBLIȚA 4
CEL NĂSCUT ÎN SPAȚIU
TĂBLIȚA 5
LOCUITORUL DIN UNAL
TĂBLIȚA 6
CHEIA MAGIEI
Ascultă, omule, la înțelepciunea magiei,
Ia aminte la uitata învățătură a puterilor.
Acum mult timp, pe vremea primului om,
O lupta a început intre întuneric și lumină.
Atunci, oamenii, ca și acum,
Aveau în ei deopotrivă lumină și întuneric;
In timp ce în unii, întunericul iadului domnea,
Altora lumina le umplea sufletul.
Da, o luptă dusă în vremuri de demult,
Eterna bătălie dintre întuneric și lumină.
Cu violență purtată de-a lungul epocilor,
Folosind forțe ciudate, necunoscute omului.
Inițiații au fost învăluiți în întuneric,
Luptând întotdeauna împotriva luminii;
Dar sunt și alții care, plini de lumină,
Au înfrânt întotdeauna întunericul nopții.
Oriunde te-ai afla în epoci și planuri,
Cu siguranță vei afla de lupta cu noaptea.
Cu multe epoci în urmă, SORII Dimineții
Au coborât și au descoperit lumea acoperită de noapte.
Acolo, în trecut, a început lupta, eterna luptă dintre
Întuneric și Lumină.
Mulți erau atunci cuprinși atât de mult de întuneric
Încât abia mai licărea în ei lumina prin noapte.
Unii dintre ei erau maeștri ai intunericului, ce căutau
Să umple tot cu întunericul lor:
Căutau să ii atragă și pe alții în noaptea lor
Cu violență se împotriveau maeștrilor luminii:
Luptau cu îndârjire din întunericul nopții
Căutând să strângă și mai mult cătușele,
Lanțurile ce-i legau pe oameni de întunericul nopții.
Se foloseau întotdeauna de magia intunericului,
Adusă de forța intunericului.
Magie ce învăluia sufletul omului în întuneric.
Uniți și ascultând porunca, FRAȚII ÎNTUNERICULUI,
De-a lungul epocilor, opuși copiilor oamenilor.
Umblând întotdeauna în secret, pe ascuns,
Cunoscuți și totuși nedescoperiți de copii omului.
Dintotdeauna, au mers și au lucrat în întuneric,
Ascunzându-se de lumină în bezna nopții.
In tăcere și în secret își foloseau puterea,
Înrobind și legând sufletele oamenilor.
Nevăzuți veneau și tot asa plecau.
Omul, în ignoranța lui, Îi cheamă de dedesubt.
Întunecată e calea pe care merg FRAȚII ÎNTUNERICULUI,
Neagră precum întunericul nu precum noaptea,
Călătorind pe Pământ vin în visele oamenilor.
Au căpătat putere din întunericul ce-i înconjoară
Sa cheme alți locuitori din afara planului lor,
Prin modalități ce sunt ascunse omului.
FRAȚII ÎNTUNERICULUI ajung până în mintea omului.
In jur ei își țes valul nopții lor.
Astfel, atât cât viețuiește,
Acel suflet trăiește înlănțuit,
Legat de cătușele VALULUI nopții.
Puternici sunt în cunoașterea interzisă
Interzisă deoarece e una cu noaptea.
Ascultă, bătrâne, și ia aminte la avertismentul meu:
Eliberează-te de robia nopții.
Nu-ți ceda sufletul FRAȚILOR ÎNTUNERICULUI.
Îndreaptă-ți fața întotdeauna spre Lumină.
Nu știi, omule, că durerea ta,
Se datorează doar Vălului nopții.
Da, omule, ia aminte la avertismentul meu:
Privește întotdeauna înspre sus,
Întoarceți sufletul spre LUMINĂ.
FRAȚII ÎNTUNERICULUI își caută frații
Cei care au mers pe calea LUMINII.
Căci știu prea bine că cei ce-au călătorit
Departe spre Soare pășind pe calea LUMINII
Au și mai mare putere
Să aducă întunericul asupra copiilor LUMINII.
Ascultă, omule, pe cel ce vine la tine.
Dar cântărește cu grijă dacă vorbele lui sunt din LUMINĂ.
Căci mulți sunt cei ce merg în LUMINA ÎNTUNECATĂ
Si care nu sunt totuși copiii LUMINII.
E ușor să le urmezi calea,
Ușor să urmezi calea pe care te conduc ei.
Dar ascultă, omule, avertismentul meu:
Lumina vine doar la cel ce caută.
Dificilă e calea ce duce la ÎNȚELEPCIUNE,
Dificilă e calea ce duce spre LUMINĂ.
Piedici multe vei găsi în calea ta
Si mulți munți de cățărat spre LUMINĂ.
Să știi, omule, că cel ce va răzbi, se va elibera de calea
Luminii.
Căci trebuie să știi, omule, că în cele din urmă lumina
trebuie sărăzbată
Iar întunericul și noaptea să fie izgonite de Lumină.
Ascultă, omule, și ia aminte la această înțelepciune;
Ca și întunericul, la fel e și LUMINA.
Când întunericul va fi izgonit iar toate Vălurile vor fi rupte,
Din întuneric va străluci LUMINA.
Așa cum printre oameni există FRAȚII ÎNTUNERICULUI
Tot așa există și FRAȚII LUMINII.
Opuși FRAȚILOR ÎNTUNERICULUI,
Căutând să elibereze oamenii din noapte.
Puteri au ei, preaputernici.
Cunosc LEGEA iar planetele li se supun.
Întotdeauna lucrează în armonie și ordine,
Eliberând sufletul omului din robia nopții.
Secreți și ascunși, umblă și ei.
Necunoscuți sunt copiilor oamenilor.
Au luptat dintotdeauna cu FRAȚII ÎNTUNECAȚI,
Au învins și înving și timpul fără sfârșit.
LUMINA va fi întotdeauna stăpână,
Gonind întunericul nopții.
Omule, ascultă ce-ți spun:
Copii Luminii vor fi întotdeauna alături de tine.
Stăpâni ai puterii SOARELUI,
Nevăzuți dar paznici ai oamenilor.
Deschisă tuturor e calea lor,
Deschisă ție, cel ce vei păși în LUMINĂ.
Eliberați sunt EI din ÎNTUNECATUL AMENTI,
Eliberați din toate SĂLILE, unde VIAȚA domnește suprem.
SORI sunt ei și MAEȘTRI ai dimineții,
Copii ai Luminii care strălucesc printre oameni.
Seamănă cu oamenii dar nu sunt ca ei,
Pentru că în trecut nu au fost niciodată despărțiți.
Au fost UNUL în eterna UNITATE,
In tot spațiul de la începutul timpului.
Au dăruit omului secrete
Care să-l păzească și să-l protejeze de orice rău.
Cel ce va dori să meargă pe calea maestrului,
Trebuie să se elibereze din robia intunericului.
Trebuie să cucerească ceea ce nu are formă,
Si să cucerească iluzia fricii.
Cunoscând trebuie să afle toate secretele
Călătorind pe calea ce duce spre întuneric,
Si cu toate acestea trebuie să aibe înaintea lui lumina țelului
său.
Mari piedici va întâmpina în drumul lui,
Dar el să se îndrepte cu hotărâre spre LUMINA
SOARELUI.
Ascultă, Omule, SOARELE este simbolul
LUMINII ce strălucește la capătul drumului tău.
Acum ție iți dăruiesc secretele:
Acum pentru a înfrunta forța intunericului,
Pentru a o înfrunta și a înfrânge teama de noapte.
Doar știind poți înfrânge,
Doar știind poți avea LUMINĂ.
Acum îți transmit aceasta învățătură,
Știută de MAEȘTRI,
Știința ce înfrânge toate temerile de întuneric.
Folosește înțelepciunea pe care ți-am dăruit-o.
Si STĂPÂN al FRAȚILOR NOPȚII vei fi.
Când vei simți ceva,
Ce te atrage mai aproape de poarta mai întunecată,
Privește-ți sufletul și află dacă ceea ce simți vine din
interiorul tău.
Daca vei descoperi întunericul în propriile-ți gânduri,
Izgonește-le cât mai departe de mintea ta.
Trimite-ți prin corp un val de vibrație,
Neregulată la început și regulată apoi,
Până când te vei elibera.
Pornește VALUL DE FORȚĂ în CENTRUL CREIERULUI
tău.
Direcționează-l sub forma de unde din cap spre picioare.
Dar dacă vei descoperi că sufletul tău nu e întunecat,
Asigură-te că o forță e îndreptată spre tine.
Doar prin cunoaștere poți răzbate.
Doar prin înțelepciune poți spera să te eliberezi.
Cunoașterea aduce înțelepciune iar înțelepciunea, putere.
Desăvârșește-te și vei avea putere asupra tuturor lucrurilor.
Caută mai întâi un loc legat de întuneric.
Desenează un cerc în jurul tău.
Stai în picioare, drept, în mijlocul cercului.
Folosește această formula și vei fi liber.
Ridică-ți mâinile spre spațiul întunecat de deasupra ta.
Închide ochii și adună LUMINĂ.
Cheamă SPIRITUL LUMINII prin Spațiu-Timp
Folosind aceste cuvinte și vei fi liber:
“Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIEȚII,
umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII.
Vino din FLOAREA
Ce străluce în întuneric.
Vino din SĂLILE unde domnesc cei ȘAPTE MAEȘTRI.
Pe nume le spun, eu, CELOR ȘAPTE:
TREI, PATRU, CINCI,
Și ȘASE, ȘAPTE, OPT - NOUĂ.
Pe nume ii chem să mă ajute,
Să mă elibereze și să mă salveze din întunericul nopții:
UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL,
Si GOYANA, HUERTAL, SEMVETA - ARDAL.
Pe nume ii implor,
Să mă elibereze din întuneric
Si să mă umple cu LUMINĂ.”
Să știi, omule, că după ce vei face asta,
Vei fi eliberat din cătușele ce te leagă,
De frații nopții.
Nu înțelegi că numele lor au puterea să elibereze prin
vibrație lanțurile ce te leagă?
Folosește-le la nevoie să te eliberezi pe tine și pe fratele tău
Astfel ca și el să iasă din întuneric.
Tu, omule, ești ajutorul fratelui tău.
Nu-l lăsa în robia intunericului.
Ție îți dăruiesc acum magia mea.
Ia-o și mergi pe calea LUMINII.
LUMINA ție, VIAȚA ție,
Fie ca SOARE să fii în ciclurile ce urmează.
TĂBLIȚA 7
CEI ȘAPTE MAEȘTRI
Ia aminte omule și ascultă-mi Vocea.
Deschide-ți mintea-spațiu și soarbe din înțelepciunea mea.
Întunecată e calea VIEȚII pe care pășești.
Multe sunt capcanele care îți apar în cale.
Caută întotdeauna să capeți și mai multă înțelepciune.
Găsește-o iar ea iți va lumina drumul.
Omule, deschide-ți SUFLETUL COSMOSULUI,
Si lasă-l să curgă prin tine, una cu SUFLETUL tău.
LUMINA este veșnică iar întunericul este efemer.
Caută de-a pururi, omule, LUMINA.
De fiecare dată când Lumina îți va umple ființa
Întunericul va dispărea curând din tine.
Deschide-ți-vă sufletele FRAȚILOR LUMINII.
Dați-le voie să intre și să vă umple cu LUMINA.
Ridicați-vă ochii spre LUMINA cosmosului.
Îndreptați-vă întotdeauna fața spre țel.
Doar căpătând lumina întregii înțelepciuni,
Veți deveni una cu țelul Infinitului.
Căutați întotdeauna Unicitatea eternă.
Căutați întotdeauna Lumina din Unu.
Ascultă-mi Vocea, omule
Cântând cântecul Luminii și al Vieții
In orice spațiu, Lumina este predominantă,
Înconjurându-i pe toți cu flamuri de foc.
Căutând întotdeauna în vălul intunericului
Undeva vei găsi cu siguranță Lumina.
Ascunsă și îngropată, rătăcită de cunoașterea omului,
Adânc în finit există Infinitul.
Pierdută, dar prezentă, curgând prin orice,
Viețuind în TOT este CREIERUL INFINIT.
In toate spațiile, există doar o SINGURA înțelepciune.
Fără îndoială este UNA din UNUL.
Tot ceea ce există apare din LUMINA, iar LUMINA apare
din TOT.
Toată creația se sprijină pe ORDINE:
LEGEA guvernează spațiul unde există INFINITUL.
Din echilibru provin marile cicluri,
Deplasându-se în armonie spre sfârșitul Infinitului.
Să știi, omule, că departe în spațiu-timp,
Însuși INFINITUL se va transforma.
Ia aminte și ascultă Vocea Înțelepciunii:
Află că TOTUL se crează din TOT în permanență.
Afla ca prin timp poți urma înțelepciunea
Si să descoperi și mai multă lumină în calea ta.
Da, vei descoperi că dacă nu cauți, țelul tău te va ocoli din zi
în zi.
Cu mult timp în urmă, în SĂLILE DIN AMENTI
Eu, Thoth, am stat în fața Maeștrilor ciclurilor.
Preaputernici, atât ca forță cât și ca înțelepciune
nedezvăluită.
Condus de Locuitor, I-am văzut pentru prima dată.
Mai apoi însă eliberat fiind, puteam să intru în conclavul lor
când doream.
Adesea am mers pe calea întunecoasă spre SALA unde
LUMINA strălucește de-a pururi.
Am aflat despre Maeștrii Ciclurilor, ce aduceau înțelepciune
din ciclurile trecute.
In acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai oamenilor către
cunoașterea TOTULUI.
Sapte sunt la număr, atotputernici, transmițând prin mine
aceste cuvinte oamenilor.
Epoci la rând, am stat în fata lor ascultându-le cuvintele ce
nu răsunau.
Odată mi-au spus:
Omule, vrei să capeți înțelepciune?
Caută în inima flăcării.
Vrei să capeți cunoștințe despre putere?
Caută în inima flăcării.
Vrei să fii una cu inima flăcării?
Caută atunci în propria-ți flacără ascunsă în interiorul tău.
TĂBLIȚA 8
CHEIA MISTERELOR
TĂBLIȚA 9
CHEIA LIBERTĂȚII SPAȚIULUI
Ascultă-mi vocea, omule,
Ce te învață despre Înțelepciunea și Lumina acestui ciclu;
Ce te învață cum să alungi întunericul,
Ce te învață cum să aduci Lumina în viața ta.
Caută, omule, să descoperi calea ce te duce spre Viața
eternă ca un SOARE.
Ieși de sub vălul întunericului.
Caută să devii o Lumină în lume.
Fă din tine un vas pentru Lumină, o țintă pentru Soarele
acestui spațiu.
Ridică-ți ochii către Cosmos.
Ridică-ți ochii spre Lumină.
Rostește cuvintele Locuitorului, cântecul ce cheamă Lumina.
Cântă cântecul libertății.
Cântă cântecul Sufletului.
Crează înalta vibrație care te va face UNA cu Întregul.
Fii una cu cosmosul.
Contopește-te cu Lumina.
Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume.
Omule, LUMINA ta este marea LUMINA, care străluce prin
umbra cărnii.
Trebuie să te eliberezi de întuneric înainte de a te contopi cu
LUMINA.
Umbrele intunericului te înconjoară.
Viața curge ca un șuvoi prin tine.
Omule, trebuie să te ridici iar corpul tău va pleca departe
Spre planurile care te înconjoară și care sunt totuși Una cu
tine.
Privește în jurul tău, omule.
Vezi-ți propria lumină reflectată.
Chiar și în întunericul din jurul tău
Lumina ta continuă să curgă prin văl.
Caută de-a pururi înțelepciunea.
Nu-i permite corpului tău să te trădeze.
Stai în calea Luminii.
Alungă întunericul cu strălucirea ta.
Să știi că înțelepciunea e veșnică.
Ea există de când a început TOTUL, făurind armonie din
Legea ce există pe CALE.
TĂBLIȚA 10
CHEIA TIMPULUI
Ascultă, omule. Învață din înțelepciunea mea.
Află despre misterele adânc ascunse ale spațiului.
Află despre GÂNDUL ce crește în abis,
Aducând Ordinea și Armonia în spațiu.
Află, omule, că tot ce existăființează doar datorită LEGII.
Cunoaște LEGEA și vei fi liber, nu vei mai fi niciodată
înrobit de noapte.
Departe, în spații ciudate, călătorit-am în adâncul abisului
timpului,
Până când mi s-a revelat totul.
Să știi că misterul e mister doar când el e învățătură
necunoscută omului.
După ce vei explora toate misterele sufletului,
Învățătura și înțelepciunea iți vor aparține cu siguranță.
Caută să înveți că TIMPUL este secretul prin care te poți
elibera din acest spațiu.
Îndelung căutat-am eu, ÎNȚELEPCIUNE, înțelepciunea;
Si voi continua să caut până la sfârșitul eternității
Căci știu că de-a pururi, se va îndepărta de mine țelul pe
care doresc să-l ating.
Chiar și MAEȘTRII CICLURILOR știu că nu și-au atins
scopul încă,
Căci în înțelepciunea lor ei știu că ADEVĂRUL se
dezvoltăneîncetat.
Odată, într-un timp trecut, m-am adresat Locuitorului.
L-am întrebat despre misterele timpului și spațiului.
I-am adresat întrebarea care clocotea în mine:
Maestre, ce e timpul?
Îmi răspunse apoi, Maestrul:
Află, Thoth, că la început Exista VID și neființă, o neființă
fără spațiu și timp.
In aceea neființă a apărut un gând,
semnificativ, atotbiruitor,
Care a umplut VIDUL.
Nu exista materie ci doar forța, o mișcare, un vârtej sau
vibrație
A gândului semnificativ care a umplut VIDUL.
L-am întrebat pe Maestru:
Acest gând era etern?
Îmi răspunse LOCUITORUL, zicând:
La început, gândul era etern
Iar pentru ca gândul să poată fi etern, trebuia să existe și
timp.
Astfel că în gândul atotbiruitor apăru LEGEA TIMPULUI.
Da, timpul care există în toate spațiile, care plutește lin și
ritmic
Care se află de-a pururi într-o stare fixă.
Timpul nu se schimbă dar toate lucrurile se schimbă în timp.
Pentru că timpul e forța ce separă evenimentele.
Timpul nu se află în mișcare dar tu te miști în timp
Așa cum conștiința ta se mișcă intre evenimente.
Da, prin timp există o existentă UNICA eternă.
Să știi că deși în timp ești despărțit, ești totuși UNUL în toate
timpurile existente.
Încetă atunci vocea LOCUITORULUI,
Iar eu plecat-am să meditez asupra timpului.
Căci știam că acele cuvinte erau pline de înțelepciune
Si că ele erau o cale de a explora misterele timpului.
Adesea am reflectat la cuvintele LOCUITORULUI.
Apoi căutat-am să aflu secretul timpului.
Descoperit-am că timpul se mișcă în unghiuri ciudate.
Totuși doar prin linii curbe puteam să sper că voi afla cheia
Ce-mi va permite să am acces la timp-spațiu.
Descoperit-am că doar mișcându-mă în sus iar apoi spre
dreapta
Puteam să mă eliberez din timpul mișcării.
Ieșit-am din corp, și m-am deplasat cu mișcări ce m-au
schimbat în timp.
Ciudate priveliști am mai văzut în timpul călătoriilor mele,
Multe secrete mi s-au înfățișat.
Da, văzut-am începutul omului, am aflat din trecut că nimic
nu e nou.
Caută, omule, să afli calea ce duce prin spații
Care sunt formate în timpul ce va veni.
Nu uita, omule, în timp ce cauți, că Lumina este țelul pe care
dorești să-l atingi.
Caută Lumina pe calea ta, iar țelul tău va dura de-a pururi.
Nu-ți lăsa sufletul să se întoarcă spre întuneric.
Sufletul să-ți strălucească, să fii un Soare pe cale.
Află strălucirea nemuritoare, îţi vei găsi întotdeauna Sufletul
ascuns în Lumină,
Niciodată înrobit de întuneric, strălucind de-a pururi ca un
Soare al Luminii.
Da, chiar dacă e ascuns în întuneric sufletul tău, o scânteie a
flăcării adevărate există.
Fii Unu cu cea mai măreață Lumină.
Descoperă în SURSĂ, SFÂRȘITUL țelului tău.
Lumina e viața, căci fără măreața Lumină nimic nu poate
exista vreodată.
Află că în toată materia formată, sufletul Luminii
existăîntotdeauna.
Da, chiar dacă e ascunsă în întuneric lumina
primordială existăîntotdeauna.
O dată am stat în SĂLILE DIN AMENTI
Și am ascultat vocea MAEȘTRILOR DIN AMENTI,
Rostind în tonuri ce răsunau în liniștea de acolo, cuvinte
atotputernice.
Au cântat cântecul ciclurilor, cuvintele ce deschid calea către
dincolo.
Da, am văzut marea cale deschisă și am privit un moment
către dincolo.
Văzut-am mișcarea ciclurilor, la fel de imense pe cât putea
transmite și gândul SURSEI.
Știut-am atunci că până și Infinitul se mișcă către același
final de negândit.
Văzut-am că într-adevăr Cosmosul e Ordine și o parte a unei
mișcări care se întinde în tot spațiul,
O parte a unei Ordini a Ordinilor, mișcându-se constant
într-o armonie a spațiului.
Văzut-am rotirea ciclurilor ca niște cercuri uriașe pe cer.
Știut-am atunci că tot ceea ce are ființă crește pentru a
întâlni o alta ființă
Într-o îndepărtată grupare a spațiului și timpului.
Știut-am atunci că în Cuvinte se află puteri ce deschid
planuri ascunse omului.
Că chiar în cuvinte stă ascunsă cheia ce va deschide calea
spre ce e sus și jos.
Ascultă, omule, acest cuvânt pe care ți-l încredințez.
Folosește-l și vei descoperi puterea din el când îl vei rosti.
Spune cuvântul: “ZIN-URU” și putere vei descoperi în el.
Totuși trebuie să înțelegi că omul este din Lumină și
că Lumina este a omului.
Ascultă, omule, despre un mister mai ciudat decât toate câte
se află sub Soare.
Află, omule, că tot spațiul e plin de lumi incluse în alte lumi;
Da, una într-alta dar totuși despărțite de Lege.
Pe când mă aflam în căutarea înțelepciunii, am deschis
poarta ce LE desparte de om.
Chemat-am din alte planuri ale existenței,
Una care era mai frumoasă decât fiicele oamenilor.
Da, am chemat-o din spațiu, să strălucească la fel ca Lumina
în lumea oamenilor.
Folosit-am toba Șarpelui.
Purtat-am roba roșie-aurie.
Pusu-mi-am pe cap coroana de Argint.
În jurul meu un cerc de cinabru strălucea.
Ridicatu-mi-am brațele și am rostit invocația
Ce deschide calea spre planurile de dincolo,
Strigat-am la MAEȘTRII SEMNELOR ce se aflau în
căminele lor:
Maeștri ai celor doua orizonturi, cei ce păziți cele trei porți,
Ce stați Unul la dreapta și Unul la stânga în timp ce
STEAUA urcăpe tronul său
Și domnește peste semnul lui.
Da, prinț întunecat din ARULU, deschide porțile tărâmului
întunecat, ascuns
Și elibereaz-o pe aceea care o ții captivă.
Ascultați la mine, Maeștri întunecați și Maeștri Luminați,
Pe numele voastre secrete vă numesc, nume pe care le știu și
le pot pronunța,
Ascultați-mă și supuneți-vă dorinței mele.
Aprins-am apoi cu flacăra cercul din jurul meu și am strigat-
o
In planurile-spațiu de dincolo.
Fiică a Luminii întoarce-te din ARULU.
De șapte ori câte șapte ori trecut-am prin foc.
Mâncare nu am mâncat.
Apă nu am băut.
Te chem din ARULU, din tărâmurile din EKERSHEGAL,
Te chem, doamnă a Luminii.
Eliberată era acum de MAEȘTRII nopții,
Liberă să traiască în Lumina Soarelui pământean,
Liberă să traiască ca și copil al Luminii.
Ascultați, copiii mei.
Magia este învățătură și nu e decât Lege.
Nu vă temeți de puterea din voi căci ea se supune Legii ca și
stelele de pe cer.
Să știți că fără învățătură înțelepciunea este magică și nu
vine din Lege.
Dar să știți că prin învățătură vă puteți apropia și mai mult
de un loc în Soare.
Ascultați, copiii mei și urmați-mi învățătura.
Căutați continuu Lumina.
Străluciți în lumea oamenilor, fiți o Lumină ce va străluci
printre oameni.
Urmați-mi și însușiți-va magia mea.
Să știți că toata forța e a voastră dacă doriți asta.
Nu vă temeți de calea ce va duce spre învățătură,
Ci, dimpotrivă, luminați calea întunecată.
Lumina iți aparține, omule, e la îndemâna ta.
Descătușează-te și vei fi liber.
Află că Sufletul tău trăiește în sclavie
Încătușat de temeri care te fac rob.
Deschide ochii și privește măreața LUMINĂ-SOLARĂ.
Nu te teme căci totul iți aparține.
Teama este precum MAESTRUL întunecatului ARULU
Pentru cel ce nu a înfruntat niciodată teama intunericului.
Da, să știi că teama are o existență
Creată de cei care sunt sclavii propriilor temeri.
Eliberați-vă din sclavie, copiii mei, și pășiți în Lumina
glorioasei zile.
Nu vă îndreptați niciodată gândurile spre întuneric
Și veți deveni cu siguranță UNA cu Lumina.
Omul nu e decât ce crede el că e, un frate al întunericului sau
un copil al Luminii.
Pășiți în Lumină, Copiii mei.
Pășiți pe calea ce duce spre Soare.
Ascultă înțelepciunea mea.
Folosește cuvântul pe care ți l-am încredințat.
Folosește-l și vei găsi cu siguranță putere și înțelepciune și
Lumină pentru a păși pe cale.
Caută și descoperă cheia pe care ți-am încredințat-o
Și vei fi de-a pururi un Copil al Luminii.
TĂBLIȚA 11
CHEIA CĂTRE CE E SUS ȘI JOS
TĂBLIȚA 12
LEGEA CAUZEI ȘI A EFECTULUI ȘI CHEIA
PROFEȚIEI
TĂBLIȚA 13
CHEILE VIEȚII ȘI MORȚII
TĂBLIȚA 14
SUPLIMENTAR