După ce am vizionat filmul Mr.

Jones pot spune că am învățat câteva lecții importante despre

politică și despre cum funcționează societatea în care trăim. Deși acțiunea din film se desfășoară în anul
1933, sincer pot spune că o simt mult mai actuală, sau cu pesimism, că nimic nu s-a schimbat și că istoria
face ce știe mai bine, continuă să se repete.

Acest lungmetraj urmărește povestea lui Gareth Jones, un tânăr jurnalist din țara Galilor,
secretar al unui important politician englez, ce se pare că observa și înțelege relațiile internaționale mult
mai bine decât cei avizați. Acesta pleacă în Uniunea Sovietică să caute sursa ce plătește noile investiții
industriale îndrăznețe ale lui Stalin. Filmul portretizează perfect acea perioadă istorică atât prin
elementele ce țin de decor cât și prin obiceiurile și gândirile oamenilor din acea perioadă.

Odată trecut granița, Gareth ajunge într-o lume nouă, diferită exponențial de Marea Britanie, în care
deși petrecerile sunt intense, multe lucruri sunt interzise. Tânărul jurnalist începe să investigheze, atât
secretul lui Stalin cât și moartea unui coleg jurnalist, evenimente ce au legătură între ele. Pe parcursul
acestei investigații se leagă și o subtilă poveste de dragoste, ce rupe puțin din atmosfera tensionată a
filmului. Deși foarte riscantă, Jones ia decizia de a pleca în Ucraina, loc interzis jurnaliștilor pentru că, află
că ceva se ascunde acolo din documentele colegului său ucis. Dacă până atunci filmul avea o anumită
întunecime în coloristică însă era balansată de nuanțe în stil baroc iar acțiunea era fermă dar influențată
de dialog sau muzica,odată ajuns in Ucraina, materialul ia cu totul o altă formă, aproape devenind un
film alb negru, mut. Aceasta este în opinia mea, cea mai intensă parte din film, căci te bombardează cu
diferite sentimente și te încarcă cu un soi de greutate. Acolo acesta află ce dorea Stalin să ascundă, o
foamete produsă din ordinele acestuia, Holodonor, ce a omorât enorm de mulți oameni și i-a obligat pe
ceilalți să facă lucruri de neconceput pentru secolul XX.

Consider că scena in care Gareth ajunge din greșeală să mănânce carne de om este cea mai impactantă,
și nu doar prin situație ci și prin dialogul bine construit și personaje. Jurnalistul este în cele din urmă
prins și pus în fața unei decizii dificile, ori ascunde adevărul iar cei 6 ingineri britanici trăiesc ori îl spune
iar aceștia mor. Acesta alege să povestească totul, în speranța că va putea salva viețile a milioane de
oameni, însă se pare că toată strădania sa devine doar o glumă când premiatul jurnalist al New York
Times, marioneta Uniunii Sovietice, îi contestă toate afirmațiile. Acest lucru arată că adevărul este ceva
relativ, ușor de modificat și diferit de la persoană la pesoană însă acesta va continua mereu să iasă la
lumină în diferite moduri, mai ales dacă cineva se străduiește să îl scoată. Astfel deși pe moment Mr.
Jones se resemnează, în final își încearcă ultima carte și din fericire, iese câștigător. În final, pot spune
doar că Mr. Jones este un film foarte interesant, bine așezat însă pe alocuri puțin greoi dar cu o acțiune
intensă, tensionată și fluctuantă, ce face mereu să te întrebi ce se află după colț.

Pot recomanda cu toată sinceritatea acest film.