Cronica de film - Ultimul Samurai

Periodic fac o trecere in revista a filmelor pe care le-am vizionat de-a lungul anilor
si, cu aceasta ocazie, le reevaluez in functie de noile aparitii. Oarecum uimitor e ca unele
isi pastreaza locul in top, desi a trecut ceva timp de cand le-am vazut prima data. Despre
unul dintre acestea as vrea sa va scriu.
Cu siguranta sunteti multi cei care ati vazut Ultimul Samurai, dar haideti sa
vedem de ce ati facut-o sau de ce ar trebui sa o faceti. Filmul prezinta istoria unui grup
de razboinici japonezi ce purtau numele de samurai si care, de-a lungul secolelor, au
jurat credinta Imparatului lor. Acum, insa, conducatorul lor e unul tanar si
neexperimantat, sfatuit de oameni politici care cautau mai putin binele tarii si mai mult
pe al lor. Acestia l-au facut pe tanarul imparat sa creada ca mica ceata de luptatori
ramasi nu reprezinta decat umbra unei ere demult apuse pentru Japonia, iar, cum cultura
americana era in plina extindere, ar fi catalogati drept inapoiati avand o armata de
luptatori cu sabii, sulite si armuri invechite. Astfel, putinii samurai ramasi au fost acuzati
de razvratire, iar pentru a putea fi anihilati s-a format o noua armata, moderna,
condusa de capitanul american Nathan Algren, prin ochii caruia vom descoperi farmecul
acestei povestiri. Ajuns prizonier in tabara adversa, capitanului nostru i se ofera ocazia
de a locui pe timp de iarna printre japonezi. Aici ajunge sa le cunoasca si sa le inteleaga
cultura, sa-i aprecieze si sa-i respecte, ceea ce il va determina ca, dupa eliberarea lui, sa
se intoarca pentru a-si petrece restul vietii in mica lor comunitate. Doar ca, pentru a
ajunge acolo, va trebui sa invete multe din sacrificiul acestor luptatori ce preferau sa
moara crezand in idealurile care le-au dat sens existentei in atatea secole la rand. Pe
langa distributia de exceptie, filmul scoate in evidenta o tema de mare interes pentru
crestinii din ziua de azi, zic eu. Desi nu este un film crestin, cuvantul cheie care ne
urmareste pe tot parcursul lui este devotament. M-a impresionat profund modul in care
personajele deopotriva principale si secundare au stiut sa lupte pentru ceea ce
credeau, chiar si atunci cand nu intelegeau pe deplin de ce imparatul lor, caruia i-au jurat
slujire, s-a intors (aparent) impotriva lor, iar in ascultarea lui, liderul lor s-a lasat prins si
inchis la porunca imparatului. Ascultarea si supunerea femeii care primeste in casa ei si
ingrijeste pe cel ce i-a ucis sotul, respectul pe care il da acestuia, desi ii era dusman, ar fi
o buna lectie pentru noi, crestinii contemporani.
In final, as vrea sa subliniez si sa-mi reamintesc mie gandul pe care continuu sa-l
asociez acestui film: daca un om isi cunoaste scopul pentru care traieste si stie sa se
dedice acestuia cu toate resursele lui, sa investeasca in scopul primit, sa ramana
consecvent si sa-l urmareasca pe parcursul vietii lui, e un om fericit, deoarece stie pentru
ce traieste.

Babel
In primele minute ale filmului mi s-a parut ca totul e un haos total. Ca lumile paralele despre
care se vorbeste nu au nicio legatura logica una cu cealalta. Si primul lucru pe care mi l-am
spus: Bine ales titlul!. Oricum, ca o parere generalaBrad Pitt s-a intrecut pe sine de data
aceasta. A avut o interpretare aproape senzationala, as putea spune.
Asadar, sa vedem ce e cu filmul. Ideea principala: un incident tragic ce implica un cuplu american n
Maroc duce la un lant de evenimente prin care trec patru familii n colturi diferite ale lumii. Legati de
mprejurari, dar separati de continente, cultura, limba, fiecare personaj descopera ca familia e cea
care-ti ofera pna la urma mngiere.
Din joaca unor copii marocani se declanseaza totul. Tatal lor primise o pusca de la un japonez si le-o
da celor doi fii ai sai sa pazeasca oile. Intr-o competitie de a vedea care trage mai bine cu pusca, unul
dintre frati trage, de pe varful unui deal, intr-un autobuz cu turisti. In prima instanta, nu pare ca glontul
si-a atins tinta, dar dupa cteva momente totul e clar. Glontul o atinsese pe o turista americana, Susan,
interpretata de Kate Blanchett, sotia lui Richard (Brad Pitt). Lupta lui Susan de a supravietui si
incidentul sunt vazute ca un adevarat atac terorist. Actiunea se muta in America, la casa celor doi,
Susan si Richard, unde cei doi copii sunt sub supravegherea bonei lor, Amelia (imigranta ilegal din
Mexic). Aceasta vrea cu ardoare sa participe la nunta fiului ei in Mexic, si neavand cu cine sa lase
copiii, ii ia cu ea. Dar cand se intorc inapoi in America, la granita, vamesii devin suspecti si de aici apar
tot felul de probleme. In cel de-al patrulea plan al actiunii, in Japonia, Chieko (Rinko Kikuchi), o
adolescenta surdo-muta se lupta cu putinul pe care i l-a oferit viata si cu lipsa de afectiune.
Filmul da o lectie de viata. Si anume faptul ca familia ramane intodeauna cel mai mare sprijin si ca
doar in mijlocul ei iti poti gasi adevarata implinire si liniste. Pe parcursul a numai cateva zile, fiecare
personaj se crede pierdut, se simte lipsit de orice putere si identitate.
Filmul e filmat pe trei continete in patru limbi diferite. Se acopera atat latura emotionala, cat si cea
puternic politica.
Babel e o productie Anonymous Content, o productie Zeta Films, un film de Alejandro Gonzlez Irritu.
Produs de Jon Kilik, Steve Golin i Alejandro Gonzlez Irritu, filmul e scris de Guillermo Arriaga.
Echipa din spatele scenei i include pe nominalizatul la Oscar pentru imagine Rodrigo Prieto
(Brokeback Mountain), scenografa laureata cu Oscar Brigitte Broch (Moulin Rouge), operatorul de
montaj laureat cu Oscar Stephen Mirrione (Traffic), i compozitorul ctigator al Oscarului Gustavo
Santaolalla (Brokeback Mountain).
Desi nu pare sa fie un film socant si desi e evident de la inceput legatura dintre cele patru lumi
apparent paralele, nu pot spune ca nu e un film. Actorii sunt foarte bine alesi, iar culturile in care ei
traiesc sunt foare bine intruchipate.