CUPRINS

ARGUMENT
INTRODUCERE
1. Antibiotice şi chimioterapice – generalităţi
1.1Mecanism de acţiune
1.1.1. Inhibarea biosintezei peretelui microbian
1.1.2. Inhibarea funcţiei membranei celulare
1.1.3. Inhibarea membranei proteice
1.1.4. Inhibarea sintezei acizilor proteici
1.2. Rezistenţa microbiană
1.3. Spectru de activitate
1.4. Utilizarea clinică a antibioticelor
1.5. Chimioprofilaxia
1.6. Asociaţiile de antibiotice
1.7. Principalele grupe de chimioterapice antimicrobiene
2. Peniclinele
2.1. Benzilpenicilina şi alte peniciline asemănătoare
2.2. Penicilinele antistafilococice
2.3. Penicilinele cu spectru lărgit
2.4. Penicilinele active pe Pseudomonas aeruginosa
2.5. Penicilinele active pe enterobacteriacee
3. Cefalosporinele
3.1. Cefalosporine din generaţia I
3.2. Cefalosporine din generaţia a II-a
3.3. Cefalosporine din generaţia a III-a
3.4. Cefalosporine din generaţia a IV-a
4. Carbapenemii
5. Monobactamii
6. Tribactamii
7. Aminoglicozidele
7.1. Aminoglicozide din generaţia I
7.2. Aminoglicozide din generaţia a II-a
 7.3. Aminoglicozide din generaţia a III-a
8. Tetraciclinele şi cloramfenicolul
8.1. Tetraciclinele
8.2. Cloramfenicolul
9. Macrolidele antibacteriene
10. Antibiotice lincosamidice
11. Antibiotice glicopeptidice
12. Antibiotice polipeptidice
12.1. Polimixine
12.2. Bacitracina
13. Sulfamidele antibacteriene şi trimetoprimul
13.1. Sulfamide utilizate sistemic
13.2. Sulfamide intestinale
13.3. Sulfamide utilizate local
13.4. Trimetoprim
14. Chinolonele antibacteriene
14.1. Chinolone din generaţia I
14.2. Fluorochinolonele
15. Nitrofurani
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Argument

Chimioterapicele antimicrobiene reprezintă un grup important de substanţe

medicamentoase fără de care terapia antiinfecţioasă ar fi astăzi greu de conceput. Din acest
motiv cât şi datorită nevoiei de cunoaştere mi-am ales această temă.
Introducere

Descoperirea şi perfecţionarea antibioticelor capabile să prevină şi să vindece

infecţiile bacteriene a reprezentat una dintre cele mai importante contribuţii ale acestui secol
la creşterea longevităţii şi la ameliorarea calităţii vieţii. Antibioticele se număra printre cele
mai frecvent prescrise medicamente oriunde în lume. Utilizate în mod adecvat, acestea sunt
adesea factorul determinant în salvarea multor vieţi. Dar nu este mai puţin adevărat că
administrarea lor la întâmplare, fără discernământ, induce cheltuieli nejustificate şi mai ales o
multitudine de reacţii adverse dintre care unele foarte grave. De asemenea, se observă apariţia
şi dezvoltarea rezistenţei bacteriene, făcând ca la scurt timp după introducerea în practica
medicală, multe dintre ele să-şi restrângă eficienţa. Acestea sunt motive suficient de
întemeiate pentru a se acorde atenţia cuvenită unei practici corecte a antibioticoterapiei. 
Administrarea antibioticelor impune o bună cântărire a raportului beneficiu - risc.
Astfel sunt infecţii care nu se pot trata fără antibiotic, însă tratamentul incorect se poate
dovedi în final dăunător. De asemenea tratarea unor infecţii non-bacteriene cu antibiotic duce
la dereglări ale organismului. Practic fiecare om convieţuieşte cu anumite tipuri de bacterii
care nu sunt dăunătoare, dar la momentul administrării unui antibiotic acesta va distruge şi
bacteriile „bune” din organism.
Dacă un pacient ia antibioticele şi le întrerupe atunci când se simte mai bine, în cele
mai multe cazuri infecţia va recidiva şi nu va mai răspunde pozitiv la tratament.
În prezent medicii din toată lumea sunt îngrijoraţi pentru că bolile care se tratau cu
succes cu antibiotice în trecut au început să pună probleme de tratament; în decursul timpului
microbii au dezvoltat imunitate şi s-au diversificat. Mai mult decât atât, în ultimii ani s-au
descoperit foarte puţine antibiotice noi.
Aşadar terapia cu antibiotice trebuie bine cântărită, atât pentru sănătatea celui care are
nevoie de tratament dar şi pentru generaţiile următoare, deoarece în viitorul apropiat riscăm -
datorită tratării necorespunzătoare a infecţiilor - să nu mai avem la dispoziţie medicamente
pentru a lupta cu bacteriile care provoacă boli.

Concluzii
 Chimioterapicele antimicrobiene sunt medicamente ieşite din comun, complet
deosebite de toate celelalte medicamente.

În biologie există un aforism care susţine că între o bacterie şi un elefant este numai
o diferenţă de mărime. În realitate însă, multe asemenea structuri de importanţă vitală pentru
agenţii patogeni nu se regăsesc la nivelul celulelor macroorganismului. Aşadar, la ora
actuală, există chimioterapice antimicrobiene care pot acţiona practic la orice nivel de
organizare structurală a agenţilor patogeni..

Într-o vreme se făcea foarte mare distincţie între antibiotice şi chimioterapice de

sinteză. Majoritatea cercetătorilor consideră astăzi însă, că cele două mari grupe de substanţe
antimicrobiene sunt extrem de asemănătoare între ele, caracteristica definitorie a lor fiind de
fapt aceea că ele prezintă toxicitate selectivă faţă de anumite specii microbiene, ceea ce le
face să se comporte ca nişte gloanţe fermecate, aşa cum visa Ehrlich. De fapt diferenţa
dintre ele constă numai prin originea lor. Unele există ca atare în natură, antibioticele, altele
nu există ca atare în natură, chimioterapicele de sinteză. Diferenţa este astăzi şi mai mică,
deoarece, aşa cum s-a văzut mai sus, unele antibiotice sunt produse prin semisinteză sau
chiar în întregime prin sinteză chimică. De aceea, majoritatea autorilor consideră astăzi că
atât antibioticele, cât şi chimioterapicele de sinteză, trebuie considerate împreună
chimioterapice antimicrobiene.

Sunt sau nu eficace aceste medicamente în tratamentul infecţiilor microbiene? Un

singur exemplu: înainte de descoperirea penicilinei mortalitatea în meningita meningococică
era de 95%; după descoperirea acestui antibiotic mortalitatea în această boală a devenit de
5%! Şi de fapt sunt singurele medicamente care vindecă într-adevar!

Efectul definitoriu al chimioterapicelor antimicrobiene constă in distrugerea selectivă

a microbilor generatori de boli infecţioase, în măsura posibilului, fără fectarea celulelor
macroorganismului infectat.

  În mod evident că mult prea frecventa afirmaţie „la mine antibioticele nu au efect”
este complet lipsită de adevar ştiinţific. Dacă chimioterapicul antimicrobian este bine ales (în
sesul că este activ faţă de agentul patogen cauzator al bolii), el are efect, indiferent cine este
persoana tratată. Totodată, efectul nu depinde de eventualele tratamente făcute în trecut cu
acel chimioterapic antimicrobian. Cu adevarat important este ca agentul patogen care a produs
boala să fie sensibil la chimioterapicul antimicrobian ales, chiar dacă persoana bolnavă a mai
fost infectată cu acesta.
 Bibliografie:

1. Cristea, Nicoleta, Aurelia, Tratat de farmacologie, Editura Medicală, Bucureşti, 2009.

2. Cristea, Nicoleta, Aurelia, Farmacologie generală, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 2011.
3. Dobrescu, Dumitru, MemoMed (Ediţia 17), Editura Universitară, Bucureşti, 2011.
4. Mihăescu, Grigore, Chifiriuc, Mariana, Carmen, Antibiotice şi substanţe chimioterapeutice
antimicrobiene, Editura Academiei Române, 2007.
5. Oniga, Ovidiu, Tiperciuc, Brînduşa, Antibiotice antibacteriene, Editura Medicală
universitară Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2003.
6. Stroescu, Valentin, Farmacologie. Ediţia a V- a revizuită şi adăugită, Editura All, 2010.

Resurse internet:

1. www.medipedia.ro
2. www.medicamente. romedic. ro
3. www.sfatulmedicului.ro
4. www.boli-medicina. ro
5. www.scritub.com
6. www.medicultau.com