ceasta este o

scrisoare de
răspuns de la
Oxford către
studenții de
culoare beneficiari
ai unei burse
Rhodes, care
solicită înlăturarea
statuii
întemeietorului
universității, Cecil
Rhodes.
Interesant, Chris
Patten (Lord
Patten of Barnes),
Cancelarul
Universității
Oxford, a
participat astăzi la
emisiunea Today
Programme, a
canalului BBC4,
exact pe această
temă. Titlul
din The Daily
Telegraph a fost
”Oxford nu-și va
rescrie istoria”.
Patten a comentat:
”Educația nu
înseamnă
îndoctrinare.
Istoria noastră nu
este o pagină albă
pe care putem
scrie versiunea
noastră a ceea ce
ar fi trebuit să fie
în funcție de
vederile și
prejudecățile
noastre
contemporane”.
Rhodes trebuie să
cadă???
”Dragi studenți
mizerabili,
Generoasa
moștenire pe care
Cecil Rhodes a
lăsat-o a contribuit
într-un mod
semnificativ la
confortul și
bunăstarea multor
generații de
studenți la Oxford
– mulți dintre ei, să
îndrăznim s-o
spunem, mai buni,
mai inteligenți și
mult mai merituoși
decât voi.
Aceasta nu
înseamnă neapărat
că suntem de
acord cu tot ceea
ce Rhodes a făcut
în timpul vieții sale
– dar nici nu
trebuie să fim.
Cecil Rhodes a
murit acum mai
bine de un
secol. Autres
temps, autres
moeurs. Dacă nu
înțelegeți ce
înseamnă asta – și
nu ne-ar mira
absolut deloc –
atunci chiar
credem că ar
trebui să vă
întrebați: ”Ce caut
eu la Oxford?”
Oxford, permiteți-
ne să vă
reamintim, este
cea de-a doua cea
mai veche
universitate din
lume. Studenții
învață aici din
secolul XI. Am
jucat un rol
important în
construcția
civilizației
occidentale, de la
Renașterea
intelectuală din
secolul al XII-lea,
la Iluminism și
dincolo de acesta.
Printre  absolvenți
i noștri se numără
William of
Ockham, Roger
Bacon, William
Tyndale, John
Donne, Sir Walter
Raleigh, Erasmus,
Sir Christopher
Wren, William
Penn, Rep. Adam
Smith (D-WA),
Samuel Johnson,
Robert Hooke,
William Morris,
Oscar Wilde, Emily
Davison, Cardinal
Newman, Julie
Cocks.
Chiar reprezentăm
ceva. Iar
majoritatea
oamenilor care au
privilegiul de a
veni și a studia
aici sunt conștienți
cât de mult
reprezentăm.
Oxford este alma
mater a lor –
mama lor dragă –
iar ei o respectă și
o venerează așa
cum merită.
Și ce făceau
strămoșii voștri în
acea perioadă? În
principal, trăiau în
cocioabe din
chirpici. Sigur, vă
acordăm credit
pentru civilizația
sud-africană a
marelui Zimbabwe
care a existat
pentru o perioadă
scurtă de timp. Dar
haideți să fim
extrem de onești.
Contribuția
triburilor Bantu la
civilizația modernă
a fost aproape
zero. 
Probabil veți
spune că asta e
”rasism”. Însă este
ceea ce noi, aici la
Oxford, preferăm
să numim
”adevărat”. Poate
că regulile de la
alte universități
sunt diferite. De
fapt, știm că ele
sunt diferite. Ne-
am uitat îngroziți
la ceea ce s-a
întâmplat dincolo
de ocean de la
Universitatea din
Missouri la
Universitatea din
Virginia și chiar la
venerabilele
instituții precum
Harvard sau Yale:
”spațiile sigure”;
#blacklivesmatter;
relativismul
cultural înfiorător;
sufocanta
corectitudine
politică; ceea ce
Allan Bloom
numea, pe bună
dreptate,
”închiderea minții
americane”.
Totuși, la Oxford,
vom prefera
întotdeauna
văicărelii ieftine,
politicilor de
identitate și
sloganelor fără
fond, faptele și
libertatea,
dezbaterea
deschisă. În ziua
în care vom înceta
să facem asta, ne
vom pierde dreptul
de a ne numi cea
mai măreață
universitate din
lume.
Desigur, este
dreptul vostru
legitim să vă irosiți
timpul petrecut la
Oxford în campanii
stupide,
ofensatoare sau
centrate pe o
singură chestiune.
(Deși acest lucru
ne face să ne
întrebăm cât de
riguroasă este
procedura de
selecție, în zilele
noastre, pentru
bursele Rhodes
sau, și mai mult,
pentru bursele
Mandela Rhodes).
Suntem obișnuiți
să vedem studenți
– sau, în cazul
vostru, masteranzi
– care se fac de
râs. Doar că să nu
așteptați de la noi
să vă încurajăm
imbecilitatea, cu
atât mai puțin să
îngenunchem în
fața ei. Oți fi voi
negri – ”BME”,
cum hidos vă
etichetează
tehnologia
modernă – dar noi
nu avem
prejudecăți rasiale.
Am educat tineri
studenți din
fostele noastre
colonii, fostul
nostru Imperiu,
fostul nostru
Commonwealth și
dincolo de acestea
timp de mult
generații. 
Noi nu
discriminăm în
funcție de sex,
rasă, culoare sau
credință.
Discriminăm,
totuși, doar în
funcție de intelect. 
Asta nu înseamnă,
printre altele, că
atunci când
studenții sau
masteranzii noștri
vin cu idei
prostești, îi batem
pe umăr, le dăm o
decorație și le
spunem: ”Oh, ești
negru și vii din
Africa de Sud. Ce
flăcău isteț ești!”.
Nu. Preferăm să
vedem calitatea
acestor idei testată
în creuzetul
dezbaterii publice.
Vedeți, asta este o
altă componentă
cheie a tradiției
intelectuale de la
Oxford: poți
dezbate despre
orice îți trece prin
cap însă trebuie să
fii capabil să îți
justifici ideea cu
fapte și cu logică –
altfel ideea nu
înseamnă nimic.
Cum ar fi, de
exemplu, această
idee ridicolă de a
înlătura o statuie
din bronz a lui
Cecil Rhodes din
Oriel College
deoarece
simbolizează
”rasismul
instituțional” și
”sclavia albă”. Ei
bine, chiar și așa
să fie – ceea ce
este discutabil – și
ce dacă? Dacă
există vreun
student atât de
șubred la minte
încât nu poate
trece pe lângă o
statuie fără a-și
simți ”spațiul
sigur” violat,
atunci acela chiar
nu merită să se
afle aici. Și apoi,
dacă ar fi să fie
înlăturată statuia
lui Rhodes pe
motiv că viața lui
nu a fost fără pată,
unde ne-am opri?
Așa cum arăta
unul dintre
absolvenții noștri,
Dan Hannan, alți
binefăcători ai
Oriel includ și doi
regi atât de
îngrozitori –
Edward al II-lea și
Charles I – pe care
supușii lor i-au
omorât. Colegiul
de vis-a-vis, Christ
Church, a fost
construit de un
ucigaș, un hoț
care și-a omorât
cu sânge rece
două dintre soțiile
lui. 
Thomas Jefferson
a avut sclavi:
invalidează asta
Constituția
Statelor Unite?
Winston Churchill
avea vederi
sumbre despre
musulmani și
India: nu a fost el
potrivit să
conducă Marea
Britanie în timpul
războiului?”
De fapt, vom
merge chiar mai
departe de asta.
Campania voastră
”Rhodes trebuie
să cadă” nu este
doar prostească,
ci este urâtă,
periculoasă și ține
de vandalism.
Suntem de aceeași
părere cu istoricul
Oxford R.W.
Johnson că, ceea
ce încercați să
faceți prin această
campanie, nu se
deosebește deloc
de ceea ce ISIS și
Al-Qaeda au făcut
cu artefactele din
locuri precum Mali
sau Siria. Voi
ucideți istoria. 
Și, oricum, cine
sunteți voi să dați
lecții Universității
Oxford despre
cum să se
conducă?
Campania voastră
#Rhodesmustfall,
înțelegem, a
început în Africa
de Sud și a fost
lansată de un
activist negru care
le-a spus
profesorilor lui că
”albii trebuie
omorâți”.
Unul dintre voi –
Sizwe Mpofu-
Walsh – este fiul
privilegiat al unui
politician bogat și
membru al unui
partid al cărui
slogan este
”Ucideți burul;
ucideți fermierul”;
altul dintre voi,
Ntokozo Qwabe,
care este doar
beneficiarul unei
burse Rhodes la
Oxford, a
propovăduit
necesitatea unei
”conștiințe sociale
a studenților
negri” de ”a
domina
universitățile albe,
și asta fără milă și
decisiv!”
Grozav. Este exact
ceea ce are nevoie
Universitatea
Oxford. Ceva
îmbogățire
culturală din țara
lui Winnie
Mandela, unde
vedem arderea
cauciucurilor, o
epidemie de SIDA
aproape în
întregime rezultat
al indiferenței
guvernului și
ignoranței, una
dintre cele mai
mari rate ale
criminalității pe
cap de locuitor,
corupție
instituționalizată,
politici tribale,
rasism împotriva
albilor și o
economie în
colaps.
Vă rog să spuneți
voi care dintre cele
enumerate mai sus
va îmbunătăți viața
celor 22.000 de
studenți care
învață aici, la
Oxford.
Iar apoi explicați,
vă rog, ce anume
face ca această
campanie a
voastră de captare
a atenției privind
înlăturarea unei
statui să fie mai
urgentă, mai
meritată decât
dorința a probabil
20.000 din cei
22.000 de studenți
de a se bucura în
tihnă de
experiența lor aici
fără a fi iritați de
niște mici răsfățați
nerecunoscători
care primesc niște
burse pe care clar
că nu le merită și
care folosesc
politica rasială și
vinovăția ieftină
pentru a strica
viața și fibra
universității
noastre iubite. 
Înțelegeți-ne și
înțelegeți clar: voi
aveți totul de
învățat de la noi;
noi nu avem nimic
de învățat de la
voi.
Al vostru,
Oriel College,
Oxford