Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației
Platon – Părintele folosofiei
PROPUNĂTORI: VOICU AURORA MIHAELA
SANDU CĂTĂLINA FLORENTINA COORDONATOR: RAMONA NEACȘA Să fii filosof înseamnă să iubești adevărul, să dorești să înțelegi ce este adevărat și ce este fals, ce este bine și ce este rău. Mă numesc Platon și, se spune că alături de profesorul meu Socrate, sunt părintele filosofiei. Am trăit acum aproape 2 500 de ani, dar întrebările pe care mi le-am pus toată viața îi preocupă și azi pe mulți gânditori. M-am născut în anul 427 î. H. la Atena, care la acea vreme era cel mai strălucitor oraș din Grecia antică și, poate, din întreaga lume. Un lucru cert este că mă trăgeam din două dintre cele mai bune familii din oraș. Tatăl meu se trage din însuși Codros, eroul legendar care a fondat Atena, iar din familia mamei mele provin mulți conducători ai orașului. Ah, am uitat să vă spun că, deși toata lumea mă cunoaște sub numele de Platon, numele meu adevărat este Aristocles! În primii ani de viață mi-am cultivat corpul și spiritul, așa că am studiat muzica și poezia, am practicat multe sporturi devenind un băiat puternic și musculos, ca un luptător. Spatele meu s-a lățit atât de mult, că prietenii mei au început să-mi spună Platon, care vine de la cuvântul grecesc platos, adică lat. Porecla Platon a fost atât de reușită încât așa am rămas în istorie și aproape nimeni nu-și mai amintește de numele meu adevărat. Toate aceste lucruri s-au întâmplat înainte să împlinesc 20 de ani. Atunci, l-am cunoscut pe Socrate, marele înțelept care se plimba prin Atena și vorbea cu toți cetățenii. Pe mine și pe alți tineri ne fascinau discuțiile cu el și ne plăcea să ascultăm învățăturile lui. “Cine crede că știe totul nu învață niciodata nimic, pentru că are impresia că nu are nevoie." Nu toată lumea îl plăcea pe Socrate. Celor care aveau putere în Atena nu le convenea că oamenii își puneau întrebări. Prin urmare, pentru a scăpa de Socrate, au inventat acuzații false și l-au condamnat într-un proces nedrept. Ulterior mi-am propus să-i urmez exemplul și să-mi dedic toată viața căutării adevărului. Încet-încet am devenit un gânditor din ce în ce mai cunoscut și respectat. Au început să se adune în jurul meu mulți tineri dornici să-mi asculte învățăturile. Folosec orice obiect am la îndemână, de exemplu, câteva mere de diferite culori și dimensiuni. Dintre toate ideile generale, cea mai importantă este cea a binelui, deoarece voi știi când ceva e corect și când nu, voi putea distinge acțiunile drepte de cele nedrete, binele de rău. O societate poate fi bună și corectă doar dacă, la rândul lor, cei care o guvernează sunt buni și corecți. Faima mea de om înțelept s-a răspândit peste tot. Așa am ajuns în orșul Siracuza, din Sicilia, care era guvernat de tirani. Regele Dionisos m-a invitat la palatul său fiindcă voia să învețe să guverneze corect, dar tiranii erau obișnuiți să dea ordine, iar cetățenii de rând să li se supună. Lui Dionisos nu i-a plăcut nimic din ce l-am sfătuit și a dat ordin să fiu dus la Aegina si să fiu vândut ca sclav. După călătoria la Siracuza mi-a venit o idee genială. Am construit o școală, să am un loc sigur în care să-mi predau cursurile. Numele școlii este Academia. Iubita mea Academie a avut mare succes și în câțiva ani a devenit cea mai prestigioasă școală din lumea antică, locul unde își doreau să studieze cei mai inteligenți copii. Trebuia să studieze din greu, în special matematica, deoarece aceasta îi face pe tineri să învețe să gândească bine. Aici au studiat cei mai buni matematicieni ai lumii antice. Cel mai sclipitor elev a fost marele Aristotel. A ajuns la academie când era doar un băiețel, tocmai din îndepărtata Macedonie și a devenit unul dintre cei mai importanți gânditori din istorie. Academia a funcționat până în anul 529, adică aproape o mie de ani. Deși am trăit mult, nu am ajuns la acea vârstă, viața mea s-a sfârșit la 80 de ani. Mă numesc Platon și aceasta a fost povestea mea. În urma mea, mulți alți gânditori continuă să caute răspunsuri la întrebările mele. Tu ai îndrăzni să te gândești la ele? Bibliografie: