MARIN PREDA, proză
MOROMEȚII CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI
1955 (I), 1967 (II)
- roman realist, postbelic, obiectiv
- problematica celor două volume diferă,
însă romanul este unitar
- „roman fluviu”, roman al deruralizării
satului
- titlul = numele familiei de țărani care
plasează tema familiei în centrul
romanului
- tema = destrămarea simbolică a familiei
de țărani; tema socială și tema timpului
reprezintă alte două teme regăsite în
cuprinsul primului volum
- * temă vol. al II-lea = reconstituie
imaginea satului românesc din perioada
de criză a celui de-al doilea R.M.
- Eugen Simion consideră că tema
centrală este cea a libertății morale în
luptă cu fatalitățile istoriei
- perspectiva spațio-temporală = spațiu
real (Câmpia Dunării, satul Siliștea-
Gumești)
- perspectiva naratorului obiectiv se
completează prin cea a reflectorilor: Ilie
Moromete în vol. I și Niculae
Moromete în vol. al II-lea
- limitarea omniscienției este dată de
perspectiva informatorilor, denumite și
personaje-martori ai evenimentelor
- Primul volum prezintă o acțiune
concentrată pe parcursul unei veri, cu 3
ani înainte de izbucnirea războiului.
Structurat în 3 părți, volumul gravitează
în jurul unui triplu conflict care va
destrăma familia Moromete.
- Prima parte = de sâmbătă seara-
duminică noaptea au loc scene
reprezentative pentru viața rurală: cina,
tăierea salcâmului, întâlnirea
1980
- roman socio-politic, postbelic, subiectiv
- Eugen Simion îl consideră „roman total”
- Nicolae Manolescu îl consideră „roman
complet”: social, politic, ideologic,
sentimental, psihologic, eseistic,
polițist, cronică de familie, spovedania
unui învins
- titlul = replică ironică, regăsită în
declarația de dragoste adresată lui
Petrini, la telefon, de către Suzana
Culala, personajul fiind mai degrabă un
om privat de iubire, poate cel mai puțin
iubit dintre pământeni
- tema = iluzia fericirii atinsă prin iubire și
imposibilitatea evadării individului din
contextul istoric în care trăiește
- Eugen Simion spune că este „romanul
unui destin care-și asumă o istorie și
romanul unei istorii care trăiește prin
destin”.
- perspectiva spațio-temporala = spațiu
real (Transilvania, Muntenia), în
perioada comunistă din România
- scriitorul reface experiența
subiectivității de tip camilpetrescian
- Marin Preda (personaj-narator)
reușește să fie în mijlocul întrebărilor
cele mai grele pe care și le poate pune
o conștiință de secol XX
- tehnicile folosite sunt: introspecția,
retrospecția, monologul interior
- evenimentele sunt prezentate
cronologic, romanul fiind împărțit în
trei părți, cu un subiect amplu
- În prim-plan se află istoria lui Victor
Petrini, profesorul universitar de
filosofie, care se confesează în legătură
cu nemulțumirile sale de ordin afectiv,
social, profesional, judecând că iubirea
este singura care-l poate tranforma
într-un supraviețuitor.
- Prima parte = este descrisă perioada
adolescenței sale, perioadă în care
suferă de singurătate. Tinerețea stă sub
 MARIN PREDA, proză
duminicală din poiana lui Iocan, hora
- Parte a doua = 2 săptămâni, odată cu
plecarea lui Achim la București, cu oile
- Partea a treia = de la seceriș până la
sfârșitul verii, parte încheiată cu fuga
băieților la București
- cele 3 părți = echilibru compoziției prin
prezentarea acelorași tipare: masa,
prispa, secerișul
- simetria compozițională = referiri la
tema timpului, în primul și ultimul
paragraf al volumului („timpul era
foarte îngăduitor cu oamenii” vs.
„timpul nu mai avea răbdare”)
- tehnica planurilor paralele:
destrămarea familiei, evoluția lui
Niculae, cuplul Polina-Birică, individul
subordonat dimensiunii sociale
- triplul conflict: Ilie Moromete și cei trei
fii ai săi din prima căsătorie (Paraschiv,
Nilă, Achim), Ilie Moromete și actuala
soție (Catrina), Ilie Moromete și Guica
(sora acestuia).
- conflict secundar: Ilie Moromete și
Niculae Moromete, conflict trecut pe
primul plan în cel de-al doilea volum
- la baza celor trei conflicte stă Ilie
Moromete, prototip al țăranului
patriarhal
- „cel din urmă țăran” reprezintă
concepția tradițională față de pământ și
familie
- I.M. este dominat de complexitate,
descoperă gustul contemplației, are
darul vorbirii și este cuprins de o dramă
interioară, chiar dacă nu reprezintă
prototipul intelectualului
- I.M. ajunge să fie măcinat de conflictele
din sânul familiei care dezvălui cea mai
mare iluzie: unitatea ei.
„Moromeții” rămâne atât romanul unei familii,
cât și romanul deruralizării satului românesc, o
fresă a vieții rurale de dinaintea, dar și după cel
de-al doilea R.M., în care libertatea morală este
într-o continuă luptă cu fatalitățile istoriei.
semnul erosului (relații cu Nineta,
Căprioara, Matilda), iar principiile
religioase îi lipsesc, acesta declarându-
se ateu.
- A doua parte = este descrisă viața
socială și politică a vremii și este
conturată povestea de dragoste dintre
Victor și Matilda. Se căsătorește cu
aceasta, dar după nașterea fiicei lor,
Silvia, aceștia se despart. Anterior,
Petrini ia parte la acțiuni întreprinse în
minele de plumb, în urma actului de
arest, pe motiv că ar fi fost implicat în
grupări împotriva regimului. După
eliberare, este părăsit de Matilda,
experiența penitenciarului din perioada
comunistă continuând să-l urmărească.
- Ultima parte = prezintă iubirea ideală
dintre el și Suzy Culala, o întruchipare
total opusă Matildei. Aceasta îi ascunde
statutul conjugal, fiind îndrăgostită de
Petrini, iar protagonistul ajunge din nou
la închisoare, după ce săvârșește o
crimă, victima fiind tocmai soțul
Suzanei.
- Lumea descrisă este specifică perioadei
comuniste, perioadă în care libertatea
de exprimare însemna o realitate
terifiantă
- Protagonistul demonstrează că este un
om care dorește să-și reia viața, acest
lucru fiind posibil doar prin publicarea
manuscrisului scris în închisoare.
- Petrini este omul schimbător,
dragostea pentru Matilda și pentru
Suzy fiind cea care îi marchează
destinul.
- Petrini este văzut precum un geniu
neînțeles, asuprit de societatea în care
trăiește, iar prin autocaracterizare și
monolog interior, filosoful își jelește
soarta nemiloasă.
- Personajul încearcă să găsească un sens
existenței sale, rememorându-și viața
și, mai cu seamă, greșelile comise.
„Cel mai iubit dintre pământeni” este romanul
unui destin, în care personajul este departe de
a fi fericit, fiind chinuit în permanență de cei pe
care îi iubește.