TEXT 1

O ultimă persoană pe acest pământ,

Am rămas cu faţa plecată-n jos şi cu mâinile în cap
Mă-intreb oare cât de idiot să fii
Să laşi un om care te-a iubit atât de mult
Cum doar în poveşti ai mai găsi,
Iar acum că totul s-a distrus iar în jurul meu totul e scrum
Stau si mă gândesc
La iubirea ce de mult mi-o purtai
Acea iubire pură de copil care gustă pentru intâia oară din amor.
Fir cu fir totul se duce
Iar pumn cu pumn totul vine,
În cele din urmă o ultimă lacrimă seacă raul.
TEXT 2
Şi cândva o să te întorci la mine
Plin de dor, lacrimi şi suspine,
Şi o să-mi dai dreptate
Că eu am fost cea ce le avea pe toate,
Zâmbet, chip şi trup,
Interior şi ceva mai mult.
Ce spui, că te-ai inşelat în privinţa ei?
Ştiam ca-i să alegi stele-n locul lunii
Să uităm de astea pentru prima dată
Şi vino-mi braţe,scumpa mea numită acasă.

TEXT 3
Străpunge-mi coastele cu ochi calzi,
Şi transformă-te-n fior rece
Dar nu uita să trăieşti azi
Până când azi...nu trece.
TEXT 4
Şi mi-ai fost, şi-mi eşti, şi-mi vei fi,
Şi ţi-am fost, şi-ţi sunt, şi-ţi voi fi,
Eu veşnic al tău,tu veşnic a mea cu toată dragostea.
Şi cândva, cumva, te-am pierdut
Dar după aceea m-am renăscut
Şi cândva, cumva, te-am regăsit şi m-am regăsit.
Hai să-mi fi in continuare frumoasă in această zare,
Şi chiar de nu mă vrei, voi aştepta, până ai să vii.
Nu te pierde de iubire oricât ar fi de dureros,
Fie ea in tristeţe, nu-i sentiment mai frumos.
Nu îţi rătăci fericirea în braţele altcuiva,
Deşi va trece mult timp, tot nu voi regreta.

TEXT 5
Aş fii ucis pentru ea,
O zeiţă răuvoitore
Care a vrut să mă pedepsească
Iar eu, un bâieţel umblând de colo-colo
La nesfarşit, ingrozit si neliniştit.
Dar ea nu era perfectă,
Era doar mai puţin imperfectă.
TEXT 6
Fi-mi pacea când totul în jurul meu e război
Fi-mi soare când cerul e plin de nori
Fi-mi senin când totul e întunecat
Fi-mi sprijin când totul e înclinat
Mi-ai fost, îmi eşti şi vei fi,
Iar cu toate acestea mă întreb, oare, eu iţi sunt?