ŞCOALA EUROPEANĂ – ŞCOALĂ A VIITORULUI

Prof.înv.primar, BOTEZATU Cristina-Elena

„Cultura este definita drept „rezultatul ce se impune spiritului, inimii, vointei, dedus din
instructie si educatie si totodata dintr-o anume experienta a vietii, independenta de cunostintele
precise sau de modurile de a gândi si a actiona care au fost învatate.” ( H.Benac, „Guide pour la
recherche des idees dans les dissertations et les etudes litteraires” – Paris, Hachette, 1961 )

    Despre Europa, Cantemir spunea ca este „ a patra parte a pamântului si se întinde din
Anglia pâna în Rusia”. În sud-estul european, locul detinut de cultura româna a fost recunoscut,
iar scolile românesti au fost întotdeauna un model de activitate intelectuala. Primul educator
cunoscut al neamului românesc pare sa fi fost Deceneu, Rege si mare Preot, care se ocupa de
filozofie, religie si morala, încurajând dezvoltarea medicinei. Medicii cunosteau anatomia si erau
chirurgi priceputi, în masura sa efectueze operatii chiar pe creier. Evolutia medicinei dace a ajuns
atât de departe, încât a anticipat concepte medicale moderne. În sec.V î.c. medicina traca era
socotita drept cea mai avansata. Platon spunea: ”Medicii traci sunt superiori medicilor nostri
greci, caci ei, înainte de a vindeca trupul, cauta sa îngrijeasca sufletul”.
    Platon recunostea existenta scolii dacice, la baza careia statea întelegerea raportului dintre
trup si suflet, piatra unghiulara a tuturor filozofiilor. În zilele noastre, Europa unita este un vis
realizabil si poate fi realizat cu ajutorul copiilor, care vor fi adultii de mâine.
    Scoala este cea mai importanta institutie de cultura si educatie, principalul pilon pe care
se structureaza caracterul viitorului om! Daca vrem Uniune Europeana trebuie sa ne gândim cum
sa colaboram la formarea acesteia, cum sa gasim împreuna cele mai bune criterii si metode în
toate scolile europene. Viitorul Europei depinde de oamenii ei. A forma oameni înseamna a
forma caractere, a modela constiinte. Materialul uman este cel mai greu de modelat. A lucra cu
omul înseamna a lucra cu sufletul si mintea lui, dar si a lupta cu mostenirea ereditara
nonconformista. Mintea umana este un labirint în care te poti rataci daca nu-l cunosti foarte bine.
Modelarea mintii cere timp, efort, rabdare si perseverenta. Fiecare este un unicat, pe care trebuie
sa-l înveti sa se integreze în societate, acolo unde se potriveste cel mai bine. Modelarea
caracterelor cere oameni de caracter. Nu poti educa un om daca nu esti tu însuti educat, iar
educatia nu se poate face cu calculatorul. Trebuie mult suflet, întelegere, bunavointa si rabdare,
ceea ce o masina nu are. Nici instruirea nu se poate face numai prin calculator. Daca nu trece
prin inima este seaca, fara putere, neproductiva. Este ca o memorare fara logica. Diferenta între
un tocilar si un elev inteligent este ca primul doar memoreaza, iar celalalt gândeste si simte ceea
ce citeste, dar gândeste si la ce-i poate folosi ceea ce a citit.
    Calculatorul, televizorul, cinematograful, mass-media moderna, utilizate necorespunzator
distrug fantezia, imaginatia, molesesc cugetul, vointa, favorizând apatia, stereotipia, indiferenta.
Faptul ca mijloacele moderne audio-vizuale nu au limite, prezentând mereu informatii
„negative”, violenta, catastrofe, abuzuri de toate felurile, filme erotice, de groaza, în detrimentul
celor „de casa”, al comediilor cu gust, la sfârsitul carora copilul sau omul sa simta linistea
sufleteasca si îndemnul spre a fi mai bun, este cel mai mare rau care se face omenirii.
    Scoala este cea care trebuie sa anihileze efectele negative ale acestor abuzuri, ca sa poata
salva ce este bine în sufletul copilului. Daca oamenii nu-si dau seama cât rau fac copiilor lor
permitând difuzarea acestor orori, scoala trebuie sa fie cea care sa-i educe din nou, prin copii,
salvând principiile etice ale omenirii. Libertatea prost înteleasa este cel mai mare dusman al
omului modern. Sunt tot mai multi care cred ca democratie înseamna libertatea de a face ce
doresc, fara a da socoteala nimanui, nici macar constiintei lor. Problema este ca doresc a fura, a
se droga, a fi violenti, iar când se întâmpla ceva rau, de vina sunt cei care nu i-au „educat”.
    Viitorul omenirii, deci si al Europei, este în scoala, acolo unde se descopera si se
modeleaza talentele, iar casa talentului este sufletul, deci baza scolii europene ar trebui sa fie
religia, iar „cartea de capatâi” Biblia. Toate celelalte manuale ar trebui sa fie structurate dupa
principiile celei mai întelepte carti a tuturor timpurilor. Poate ar fi un mijloc de a goli închisorile
si spitalele, poate n-ar mai exista „copii ai strazii” sau prostitutie, am putea scoate din vocabular
cuvinte ca „violenta”, „droguri”, „crima”.
    În cartea „Noi tracii”, Iosif C-tin Dragan arata ca leaganul civilizatiei europene a fost pe
aceste meleaguri. Cine mai are un Eminescu, un Enescu, un Blaga? Dar un Stefan cel Mare,
Mihai Viteazul sau Iancu de Hunedoara? Ori un Babes, Vuia, Coanda? Sau Grigorescu sau Iorga
sau Balcescu? Iar mai aproape de noi Minulescu, Blandiana sau Nicolesco?Sau toti la un loc?
Putine popoare se pot lauda cu atâtea talente în toate locurile si în toate timpurile. Dar Stefan cel
Mare nu pleca la razboi fara sa-si vada dascalul, pe Daniil Sihastrul, care traia într-o chilie sapata
în stânca si dormea pe o lavita de piatra. Singura podoaba a peretilor reci era un raft scobit în
piatra, pe care ardea vesnic o lumânare. Iar capodoperele lui Grigorescu s-au nascut în linistea de
la manastirea Agapia.
    Fiecare om are un talent, doar ca unii au norocul sa-l descopere, altii nu. Asta ar trebui sa
faca scoala, indiferent de loc si timp, sa fie lumânarea care sa arda vesnic, pentru a arata fiecarui
copil calea de urmat în viata, iar sfatuitorul sau este dascalul. Dar pentru ca sfaturile dascalului sa
fie cu folos, elevul trebuie sa-l respecte. Societatea mondiala, deci si cea europeana trebuie sa
constientizeze ca motorul dezvoltarii ei ascendente se afla în scoala, în respectul pentru dascal. În
Roma antica, pentru pregatirea copiilor stapânului era cumparat un sclav, numit „sclavus
pedagogus”, care nu avea voie sa-i jigneasca sau sa-i atinga, indiferent cum ei s-ar fi comportat
fata de el.Nu seamana oare cu profesorul de azi? Se cheltuiesc miliarde pentru arme, droguri,
neglijând învatamântul.
    Scoala trebuie sa evolueze de la tipul autoritar, birocratic, la cel modern, în care singura
autoritate sa fie profesionalismul, deciziile sa fie luate în comun, elevii sa fie stimulati sa
participe la decizii, pentru a-i forma în consens cu cerintele viitorului. O scoala moderna este
deschisa la schimbare, este o scoala în care toata lumea învata, elevii si profesorii sunt receptivi
la nou. Aceasta creaza schimbarea mentalitatilor. Poate n-ar strica sa revedem modul de formare
a claselor, criteriul „dupa vârsta” ar putea fi înlocuit cu altele: „dupa talent” sau „dupa gradul de
inteligenta”. De ce n-am încerca astfel de clase, de ce un copil de 10 ani nu ar putea învata alaturi
de unul de 14 ani, daca puterea mintii lor este aceeasi? La fel cum ar putea cânta sau picta alaturi
un tânar si un om matur. Daca nu suntem receptivi la nou, ajungem la rutina, rugina si în final,
ruina.
    Omul trebuie tratat ca o personalitate multipla. Randamentul scolar este antagonic
coeficientului de inteligenta. Inteligentele sunt multiple si în domeniul educatiei trebuie sa se tina
seama de acest lucru. În învatamântul traditional au fost considerati inteligenti oamenii cu
inteligenta lingvistica si logico-matematica. Inteligenta si talentul nu trebuie confundate.
Beethoven era al VII lea copil într-o familie cu tata alcoolic, mama sifilitica si alti 6 copii debili
mintali, Picasso nu stia matematica, iar Einstein nu stia sa deseneze. Deci trebuie sa decidem:
mergem spre dezvoltarea inteligentei predominante, adica a talentului, sau spre dezvoltarea
inteligentei multiple? Avantajele dezvoltarii talentului sunt: profesionalitatea, performanta,
succesul, iar dezavantajele: unilateralitatea, rutina, stresul, inadaptabilitatea. Dezvoltarea
inteligentei multiple are ca avantaje: adaptabilitatea, mobilitatea, dezvoltarea personalitatii,
flexibilitatea, încrederea, dar are si dezavantaje: superficialitatea, nehotarârea, neîmplinirea,
neîncrederea. Cine trebuie sa decida? Noi toti, elevii, parintii, profesorii, întreaga societate.
Pentru aceasta, cei ce conduc învatamântul, la toate nivelele, ar trebui alesi de cei care vor fi
condusi, prin vot secret asa cum se face si în domeniul politic.
     Scoala nu face politica, pentru ca este deasupra acesteia. Dar fara o scoala buna, un om
nu poate realiza nimic, deci nu poate fi nici bun politician. Scoala creeaza lideri, dar trebuie sa
fie si condusa de lideri, adica de oameni adevarati. Un bun conducator trebuie sa aiba multe
calitati: corectitudine, competenta, toleranta, întelegere, încredere în sine si în oameni,
previziune, sociabilitate, iar mai presus de toate, sa fie om de caracter, iar aceasta nu poate
decide singur, deci nu se poate autopropune, nici nu poate fi propus, ci ar trebui ales de cei pe
care îi va conduce. Nu poti asculta de un om pe care nu-l consideri mai presus de ceilalti. Nu
degeaba se spune despre un om deosebit ca este „om ales”. Când scoala va fi condusa doar de
oameni „alesi”, atunci vom fi siguri ca vom avea o scoala europeana.

Bibliografie:

1. Alexandru Dutu, „Umanistii români si cultura europeana”, Bucuresti, 1974

2. Iosif Constantin Dragan, „Noi, tracii”, Craiova, 1976
3. Iulia Milin, „Curs de perfectionare în reforma”, Timisoara, mai 1999