PROGRAMA ANALITICA

Vizat,
Consiliul Facultăţii ............
din data de ………….…….

Denumirea disciplinei Metodica activităţilor de educare a limbajului

Codul
Semestrul III Numărul de credite 4
disciplinei

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE Numărul orelor pe

Facultatea semestru/activităti
EDUCAŢIEI
Domeniul ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Total C S L P
PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI 14 28
Programul de studiu
PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Categoria formativă a disciplinei

DF-fundamentală, DD-în domeniu, DS-de specialitate, DC-complementară
DS
Categoria de opţionalitate a disciplinei: DO-obligatorie(impusă), DA-opţională(la alegere),
DO
DL- facultativă (liber aleasă)

Limba română, Literatura română şi literatura pentru copii,

Discipline Obligatorii
Fundamentele pedagogiei, Psihologia vârstelor
Anterioare
Recomandate

Obiectivele Prezentarea specificului activităţilor din învăţământul preşcolar;

disciplinei Familiarizarea studenţilor cu documentele curriculare specifice îvăţământului
preşcolar şi cunoaşterea metodologiei aplicării lor;
Formarea de competenţe necesare elaborării documentelor şcolare specifice
învăţământului preşcolar;
Descrierea şi caracterizarea strategiilor didactice (metodelor, mijloacelor şi
formelor de organizare) utilizate în activităţile de educare a limbajului;
Descrierea şi caracterizarea principalelor mijloace de realizare a activităţilor de
educare a limbajului;
Formarea capacităţilor necesare proiectării şi realizării activităţilor de educare a
limbajului;

Competenţe Elaborarea documentelor necesare procesului didactic din învăţământul

specifice preşcolar;
Proiectarea activităţilor de educare a limbajului;
Elaborarea probelor practice de evaluare a priceperilor şi deprinderilor formate
copiilor în activităţile de educare a limbajului;
Realizarea de activităţi de educare a limbajului simulate şi reale;
Elaborarea şi realizarea de materiale necesare activităţilor de educare a
limbajului;
Reacţie pozitivă la sugestii, comentarii, cerinţe, sarcini de lucru.

1
Conţinutul Curs
instruirii
Se va 1. Metodica activităţilor de educare a limbajului. Particularităţi ale
menţiona dezvoltării limbajului la vârsta preşcolară. Obiectivele educării
şi nr.de ore limbajului în învăţământul preşcolar
/teme/aplicatii 2. Conţinutul activităţilor de educare a limbajului. Strategii didactice şi
mijloace de învăţământ folosite în activităţile de educare a limbajului.
Tipuri de activităţi de comunicare, consolidare şi sistematizare a
cunoştinţelor asimilate în grădiniţă
3. Evaluarea în învăţământul preşcolar (activităţile de educare a
limbajului). Conceperea şi elaborarea proiectului tematic
4. Forme/Mijloace de organizare a activităţilor de educare a limbajului.
Memorizarea
5. Forme/Mijloace de organizare a activităţilor de educare a limbajului.
Povestirea
6. Forme/Mijloace de organizare a activităţilor de educare a limbajului .
Jocul didactic
7. Forme/Mijloace de organizare a activităţilor de educare a limbajului.
Lectura după imagini şi convorbirea

1. Tematica şi bibliografie
2. Elemente de curriculum pentru învăţământul preşcolar. DLC (Domeniul
Limbă şi comunicare) în cadrul activităţilor integrate din grădiniţă.
Prezentare şi dezbatere
3. Elemente de curriculum pentru învăţământul preşcolar. DLC (Domeniul
Limbă şi comunicare) în cadrul activităţilor integrate din grădiniţă.
Planificarea anuală/semestrială
4. Strategii didactice folosite în activităţile de educare a limbajului:
paradigme tradiţionale şi moderne. Rolul materialelor şi mijloacelor
didactice în dezvoltarea vorbirii la preşcolari
5. Strategii didactice folosite în activităţile de educare a limbajului:
paradigme tradiţionale şi moderne. Utilizarea metodelor de
predare/învăţare/evaluare activ-participative în activităţile de educare a
limbajului
6. Conceperea şi elaborarea proiectului tematic. Exemple de proiecte
tematice
7. Proiectarea demersului didactic în grădiniţă Proiectarea didactică a
activităţilor de educare a limbajului. Memorizarea
8. Proiectarea didactică a activităţilor de educare a limbajului. Povestirea
9. Proiectarea didactică a activităţilor de educare a limbajului: povestirea.
Aspecte ale dezvoltării premiselor citirii şi scrierii la preşcolari
10. Proiectarea didactică a activităţilor de educare a limbajului. Jocul
didactic
11. Proiectarea didactică a activităţilor de educare a limbajului. Jocuri
didactice interdisciplinare
12. Proiectarea didactică a activităţilor de educare a limbajului. Lectura
după imagini
2
 13. Proiectarea didactică a activităţilor de educare a limbajului. Convorbirea
14. Activitatea integrată din grădiniţă. Proiectarea activităţilor integrate
Curs:

- resurse procedurale: prelegerea, explicaţia, exerciţiul, conversaţia

euristică, dezbaterea, brainstorming-ul; moduri de organizare: frontal,
individual.
- resurse materiale: laptop+videoproiector, prezentări ppt, documente
curriculare pentru învăţământul preşcolar;
Aplicaţii:
- resurse procedurale: explicaţia, exerciţiul, conversaţia euristică,
dezbaterea, brainstorming-ul, problematizarea, metodele specifice
gândirii critice şi învăţării prin cooperare; moduri de organizare: frontal,
individual, pe grupe, în perechi.
- resurse materiale: laptop+videoproiector, prezentări ppt, tabele,
documente curriculare pentru învăţământul preşcolar, culegeri de texte,
culegeri de exerciţii, planşe, jetoane, flanelograf, creioane colorate etc.

Forma de evaluare finală (E-examen, C-colocviu, LP-lucrari de control) E

Forme şi - examen 50%
metode de - activităţi aplicative: seminar / laborator: prezentarea a 30%
evaluare minimum doua teme de seminar (în mod obligatoriu una dintre
(exprimare teme va consta în prezentarea unui demers didactic conform
procentuală structurii, cerinţelor de la examenul de titularizare); elaborarea
) a minimum doua proiecte didactice;implicare în activităţile
seminariale.

3
 - probe de evaluare formativă: portofoliu; portofoliul 20%
va fi alcătuit din:
1. un proiect tematic;
2. un proiect didactic pentru o activitate de educare
a limbajului/activitate de învăţare din domeniul
limbă şi comunicare, DLC (activităţi pe domenii
de învăţare/activităţi pe domenii experienţiale,
ADE) din cadrul proiectului tematic propus;
activitatea poate fi integrată sau pe disciplină.
3. un eseu referitor la rolul achiziţiilor de
limbaj/dezvoltării limbajului în adaptarea
preşcolarului la viaţa şcolară.
În activitatea de educare a limbajului propusă (de
predare-învăţare, fixare, cosolidare şi sistematizare sau
evaluare) se va putea utiliza şi o metodă de învăţare activ-
participativă. De asemenea, proiectului didactic i se va ataşa
materialul didactic aferent.
În realizarea proiectului tematic, aveţi în vedere
următorul scenariu: sunteţi absolvent al Facultăţii de Ştiinţe ale
Educaţiei, specializarea Pedagogia învăţământului primar şi
preşcolar, iar în primul an de activitate sunteţi institutor la
grădiniţa/una dintre grădiniţele din localitatea unde aveţi
domiciliul stabil.

- alte activităţi (precizaţi): %

…………………………………………………………….

Standarde Standarde minime pentru nota 5:

curriculare - însuşirea principalelor noţiuni de metodica activităţilor de educare a
de limbajului;
performanţă - proiectarea şi realizarea de activităţi de educare a limbajului
Standarde minime pentru nota 10:
- abilităţi, cunoştinţe certe şi profund argumentate privitoare la metodica
activităţilor de educare a limbajului;
- exemple de activităţi analizate, comentate;
- mod personal de proiectare şi realizare a activităţilor de educare a
limbajului;
- parcurgerea bibliografiei.

4
Bibliografie ***Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Prezentare şi explicitări , Bucureşti,
pentru Didactica Publishing House 2009
elaborarea Bizdună, Maria şi Alexandrina Neagu – Texte pentru educaţia limbajului la
C/S/L/P preşcolari, Ed.PROGnosis, Bucureşti, 2000
Breben, S., Fulga, M., Ruiu, G., Gongea, E. – Metode interactive de grup,
Ed.Arves, Craiova, 2006
Cerghit, I, Radu, I.T., Popescu, E.,Vlăsceanu, L. – Didactica (manual pentru clasa
a X-a, şcoli normale), EDP, Bucureşti, 1995
Cerghit, loan - Metode de învăţământ, Bucureşti, EDP, 1976
Cerghit, loan - Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Bucureşti, EDP,1983
Chiscop, Liviu, Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar. Ghid
metodic, Bacău, Editura „Grigore Tabacaru”, 2000
Corniţă, Georgeta - Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române:
grădiniţă, clasele I-IV, gimnaziu şi liceu, Baia Mare, Ed. Umbria, 1993
Creţu, Elvira; Iliescu, Constanţa; Nichita, Silvia -Îndrumător metodic. Dezvoltarea
vorbirii în clasele I, II şi a III-a şi activităţi recreative la clasa I, Bucureşti,
EDP,1981
Culea Laurenţia et alii, Activitatea integrată din grădiniţă, Bucureşti, Didactica
Publishing House 2008
***  Documentar metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari,
Bucureşti, 2003
Doltrens, R - A educa şi a instrui, Bucureşti, EDP,1970
Dumitrana, Magdalena – Educarea limbajului în învăţământul preşcolar,
Bucureşti,2000
Ionescu, Miron, Lecţia între proiect şi realizare, Cluj - Napoca, Dacia, 1982
Kolumbus, E.S. , Didactica preşcolară (traducere), Bucureşti, 1998
Lespezeanu, Monica, Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. O
metodică a activităţilor instructiv-educative, Bucureşti, Editura Omfal Esenţial,
2007
M.E.C. , Programa activităţilor instructive-educative în grădiniţa de copii,
Bucureşti, 2005
Mitu, Florica, Antonovici, Ştefania, Metodica activităţilor de educare a limbajului
în învăţământul preşcolar, ediţia a II-a, revizuită, Bucureşti, Humanitas
Educaţional, 2005
Mustaţă, Lenuţa, Culegere de lecturi şi poezii pentru dezvoltarea vorbirii. Clasa I,
Bucureşti, EDP, 1976
Parfene, Constantin, Compoziţiile în şcoală. Aspecte metodice, Bucureşti, EDP,
1980,1996
Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii în şcoală, Iaşi, Polirom,
1999
Păişi Lăzărescu, Mihaela, Ezechil Liliana, Laborator preşcolar. Ghid metodologic,
Bucureşti, V&Integral, 2001
Preda, Viorica, Copilul şi grădiniţa, Bucureşti, 1999

5
Bibliografie Dumitrana, Magdalena – Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, Bucureşti, 2000
minimală *** Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Prezentare şi explicitări , Bucureşti,
pentru Didactica Publishing House 2009
studenţi Mitu, Florica, Antonovici, Ştefania, Metodica activităţilor de educare a limbajului în
învăţământul preşcolar, ediţia a II-a, revizuită, Bucureşti, Humanitas Educaţional, 2005
Munteanu, Camelia, Munteanu, Eusebiu Neculai, Ghid pentru învăţământul preşcolar. O
abordare din perspectiva noului curriculum, Iaşi, Polirom, 2009
Păişi Lăzărescu, Mihaela, Ezechil Liliana, Laborator preşcolar. Ghid metodologic,
Bucureşti, V&Integral, 2001

Coordonator de disciplină Gradul didactic Titlul ştiinţific Semnătura

Otilia Ignătescu Lector Dr.

6
C1

Metodica (didactica) activităţilor de educare a limbajului

I. Metodica activităţilor de educare a limbajului. Aspecte conceptuale şi

terminologice
Metodica este disciplina ştiinţifică, componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice, care
are ca obiect studierea organizării şi desfăşurării procesului de învăţământ – ca proces instructiv-
educativ – la un anumit obiect de învăţământ. Metodica precizează scopul şi sarcinile obiectului
de învăţământ, locul şi rolul acestuia în formarea culturală şi profesională a personalităţii,
conţinutul, metodele şi formele de organizare, principiile şi mijloacele învăţării acestuia.
Considerând termenul metodică prea restrictiv(în măsura în care acesta desemnează disciplina ce
are ca obiect doar metodele şi procedeele de predare-învăţare-evaluare), unii cercetătorii preferă
termenul didactică specială (didactică a specialităţii), întrucât acesta presupune şi includerea
unor aspecte referitoare la curriculum şcolar, la obiectivele generale şi speciale ale disciplinei
respective, la proiectarea activităţii etc. Metodica activităţilor de educare a limbajului reprezintă
aplicarea principiilor didactice la specificul acestui domeniu de cunoaştere – educarea limbajului
– la preşcolari.
Din perspectivă lingvistică, limbajul reprezintă un sistem de sunete articulate apărut
odată cu gândirea, dezvoltat odată cu ea într-o unitate indisolubilă şi devenit învelişul material al
acesteia; într-un sens lărgit, acesta desemnează un sistem de semne de orice fel, care îndeplineşte
o funcţie de cunoaştere şi de comunicare în activitatea oamenilor, mijloc general de realizare a
comunicării(Gheorghe Costantinescu Dobridor, Mic dicţionar de terminologie lingvistică, 1980,
p. 265). Problema producerii limbajului şi funcţionării sale a preocupat şi-i preocupă în
continuare nu numai pe lingvişti, ci şi pe psihologi, antropologi, neurologi, biologi ş.a., aceştia
studiind fundamentarea biologică a limbajului uman, deosebit de cel animal. Problema dacă
achiziţionarea limbajului este specifică numai omului sau dacă ea poate fi întâlnită şi la alte specii
a suscitat numeroase discuţii şi puncte de vedere. Astfel, de-a lungul timpului au existat diverse
curente, precum behaviorismul, teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferenţiată a
omului şi a animalului faţă de un stimul exterior organismului şi conform căreia copilul
achiziţionează limbajul răspunzând stimulilor exteriori, mediului. Pe de altă parte, considerat o
facultate general umană (facultate, capacitate a oamenilor de a comunica între ei şi de a-şi
exprima gândirile, sentimentele, dorinţele etc.), limbajul face parte, în opinia unor învăţaţi
precum René Descartes sau Noam Chomsky, din zestrea biologică a omului, învăţarea limbii
materne reprezentând manifestarea şi dezvoltarea acestei facultăţi în forma ei primară, ca urmare
a unor condiţii sociale determinate. Natura limbajului a generat polemici, una dintre cele mai
cunoscute fiind cea dintre lingvistul Noam Chomsky şi psihologul Jean Piaget. În timp ce
lingvistul Chomsky susţinea ideea caracterului specific şi înnăscut al structurilor lingvistice la
copil, Piaget apăra teza că structurile limbajului copilului nu sunt nici înnăscute, nici dobândite,
ci că ele rezultă din interacţiunea dintre un anumit nivel de dezvoltare cognitivă şi un anumit
mediu lingvistic şi social. Aceste puncte de vedere sunt o dovadă în plus a complexităţii
limbajului, ce se situează în ultima vreme în centrul unor cercetări interdisciplinare (precum
neurolingvistica, ce antrenează psiholingvistica, lingvistica, neurobiologia).

7
 Pentru lingvistul Ferdinand de Saussure, limbajul este ansamblul resurselor şi al
procedeelor fiziologice şi psihice de care dispune omul pentru a vorbi. Acesta stabileşte o
opoziţie între limba şi vorbire: limba este instrumentul de comunicare prin care experienţa umană
se realizează diferit în comunităţile lingvistice prin sistemul de ordonare a semnelor pe nivele:
fonetica, lexicul, morfologia, sintaxa, în timp ce vorbirea constituie manifestarea concretă a
limbii într-o infinitate de fapte lingvistice, enunţuri concrete, elaborate, emise şi receptate de
către oameni. Limbajul reprezintă capacitatea omului de a comunica punând în lucrare un sistem
de semne vorbite şi o anumită tehnică de folosire a acestui repertoriu. Limba română
contemporană, de exemplu, este limbajul folosit de comunitatea lingvistică românească, şi
anume: sistemul de semne(semnul lingvistic – o entitate cu două feţe, semnificantul/imaginea
acustică şi semnificatul/conceptul, aflate într-o relaţie de presupunere reciprocă, conform
metaforei foii de hârtie) vorbite diferit de sistemul altor idiomuri, o gramatică diferită, trăsături
care reies din caracterul social al limbii şi din caracterul ei naţional. Prin urmare, limba este
considerată ipostază a limbajului, dar distincţia dintre acestea dispare uneori şi apar formulări de
tipul: limbă familiară sau limbaj familiar, limbă populară sau limbaj popular. Termenul limbaj
mai apare în sintagme ca: limbaj al literaturii artistice, al ştiinţei, sinonim cu termenul de stil
funcţional ş.a.

II. Particularităţi ale dezvoltării limbajului la vârsta preşcolară

Din perspectivă psihologică, limbajul este privit în strânsă legătură cu gândirea, aceasta
din urmă operând prin elemente componente ale limbajului precum cuvintele, propoziţiile,
frazele, formulele, expresiile algebrice etc. Limbajul este cel care permite comunicarea
experienţei (senzorial-perceptive, logice, imaginate sau afective), dar şi interrelaţionarea socială
(limbajul fixează experienţa cognitivă şi organizează activitatea). În psihologie sunt descrise trei
feluri de limbaj: a)limbajul mic, „primitiv”, de circulaţie restrânsă (între copil şi cei din mediul
apropiat); acest limbaj dispune de cuvinte onomatopee, de holofraze, de cuvinte circumstanţiale
de circulaţie restrânsă; b)limbajul situativ încărcat cu cuvinte concrete, cu structură gramaticală,
format din exclamaţii, forme verbale eliptice şi gestică; c)limbajul contextual cu vorbire
desfăşurată ce are un text şi un context discret. În perioada preşcolară, comunicarea verbală
cunoaşte o dezvoltare foarte mare, nu numai în ceea ce priveşte creşterea numărului de cuvinte ce
se folosesc, ci şi în ceea ce priveşte pronunţia, structura gramaticală şi trecerea de limbajul
situativ la limbajul contextual/evocativ, coerent, înţelegerea celor comunicate de către adulţi.
Se vorbeşte, în general, despre stadii de dezvoltare în achiziţionarea limbajului de către
copil. Acestea nu reprezintă etape rigide, în realitate constatându-se o mare flexibilitate şi
varietate:
1. stadiul prelingvistic
 etapa gânguritului(4-6 luni)
 etapa primului cuvânt (de la 4 sau 6 luni la 12 sau 18 luni)
2. stadiul holofrastic (comprimarea unui enunţ într-un singur cuvânt) - (18 la 24 de luni)
3. stadiul sintactic (2-5 ani)
4. stadiul avansat (peste 5 ani)

Înainte de - În ceea ce priveşte percepţia : în jur de 6 / 8 luni, lipsă a capacităţii de a

1 an discrimina contextele fonemice variate; limitarea la cele din limba maternă ;
sensibilitate la regulile care organizează structurile silabelor (formele inexistente în
limba maternă provoacă reacţii de surpriză); către 8/9 luni, în curs de discriminarea

8
 cuvintelor, cu primele semne de înţelegere ;
- În ceea ce priveşte producţia : către 4/5 luni, jocuri vocale variate ce mobilizează
mai ales vocalele ; către 6/9 luni, gângurit cu producerea, mai întâi, a unor silabe
simple repetate (mamama), iar mai apoi mai diversificate ; primele cuvinte apar în
jurul celei de-a 11-a luni de viaţă, structural apropiate de gângurit, cuvinte în care
consoanele oclusive şi nazale sunt cele mai timpurii (cuvintele suferă modificări
faţă de forma lor canonică); de la şapte luni, aproximativ, apar gesturi deictice (în
lingvistică – termeni care-şi precizează sensul în cadrul unei situaţii de comunicare:
pronume personale - eu, tu - adverbe de loc - aici, acolo ); către 12 luni, gesturi
care se decontextualizează şi traduc deja o formă de imitaţie; aceste
comportamente sunt corelate cu înţelegerea.
1 an–18 - Abundenţă de onomatopee, precum cele emise de animale familiare, zgomote
luni imitând căderea, formule de salut de rutină;
- Cuvinte rostite mai întâi în contexte specifice;
- Reacţii adaptate la cereri simple („spune bună ziua”);
- Către 18 luni: aproximativ 50 de cuvinte rostite şi de la 100 la 150 de cuvinte
înţelese.
18 luni–3 - Perioadă de achiziţii rapide în care substantivele celelalte categorii de clase
ani morfologice, verbe, adjective, adverbe, ale căror apariţii marchează evocarea unor
acţiuni, stări, proprietăţi sau calităţi ale obiectelor şi persoanelor. În jur de 300 de
cuvinte către doi ani şi 500 către 30 de luni.
- Către 20 de luni, are loc combinarea gesturilor şi a cuvintelor pentru a comunica;
- Între 18 şi 24 de luni, asocierea a două cuvinte pentru a exprima dorinţa, posesia,
localizarea, calităţile obiectelor, ;
- Însuşirea prenumelui;
- Combinarea unor cuvinte în fraze simple: apariţia categoriilor sintactice (subiect
exprimat prin pronume, determinanţi, prepoziţii, apariţia conjugării); în medie,
enunţuri din trei cuvinte la trei ani;
- Capacitatea de a se integra în mici jocuri, de a asculta şi de a urmări scurte
poveşti.
3–4 ani - Vocabular din ce în ce mai bogat;
- Enunţuri din ce în ce mai lungi şi mai complexe, în general corect construite;
- Începutul utilizării unui vocabular al emoţiilor şi sentimentelor;
4–5ani - În jur de 1500 de cuvinte şi enunţuri formate din şase cuvinte sau mai multe;
- Începutul povestirilor/naraţiunilor (centrate mai întâi asupra unor activităţi
proprii); povestiri inventate, mici minciuni;
- Folosirea adecvată a pronumelor personale, a numărului şi a genului, a
comparativului; folosirea negaţiei;
- Formularea a numeroase întrebări sub diverse forme;
- Încercări de adaptare a limbajului la interlocutor;
- Utilizarea ludică a limbajului;
- Apariţia conştiinţei fonologice: sensibilitate la silabe şi la jocuri cu sunete;
- Interes pentru scris/scriere.
5-6 ani - Vocabular variat (extinderea ariei şi a varietăţii registrelor);
- Povestiri/Naraţiuni structurate; exprimarea succesiunii temporale cu mijloace
lexicale şi apelând la conjugare (atenţie la timpurile verbale, deşi formele sunt încă

9
 greşite);
- Construirea unor scene imaginare;
- Fraze complexe, cu atributive, completive, circumstanţiale;
- Atitudini metalingvistice: explicarea unor cuvinte, căutarea înţelegerii, întrebări
legate de limbă şi de funcţionarea ei, instalarea conştiinţei fonologice;
- Sensibilitate la umor, la jocurile de cuvinte.

Ministére de l’Education nationale, de l’Enseignement supérieur et de la Recherche,

Direction de l’enseignement scolaire, Centre national de documentation pédagogique, Le langage
à l’école maternelle, avril 2006, www.ressources-crpe.com

III. Obiectivele educării limbajului în învăţământul preşcolar

În primii ani de viaţă, copilul îşi dezvoltă limbajul în cadrul familiei. Vârsta cuprinsă între
3 şi 7 ani este perioada în care grădiniţa oferă prima experienţă organizată în educarea limbajului
şi încearcă să egalizeze şansele educative, ţinând cont de decalajele existente în mediile familiale
ale copiilor. De asemenea, prin activităţile de educare a limbajului organizate şi desfăşurate,
grădiniţa are un rol hotărâtor în adaptarea şcolară şi socială a copiilor. Învăţământul preşcolar,
prin activităţile de educare a limbajului, acordă o atenţie deosebită dezvoltării capacităţilor de
comunicare verbală, care constituie condiţii esenţiale în formarea şi fixarea noţiunilor şi în
transmiterea informaţiilor. Aceste activităţi fac posibilă cultivarea limbajului oral şi scris,
accentul punându-se pe comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderii de exprimare
coerentă şi logică în cadrul unor structuri gramaticale.
Pentru ca dezvoltarea limbajului să se realizeze normal, este necesar, pe de o parte, ca un
copil să aibă structurile neurologice şi senzoriale adecvate, iar pe de altă parte ca el să fie încadrat
într-un mediu stimulativ în planul comunicării. Un asemenea mediu stimulativ poate fi cel
asigurat de învăţământul preşcolar, al cărui obiectiv fundamental este reprezentat de formarea la
copii a deprinderilor de comunicare orală, corectă, coerentă şi expresivă, sub aspect fonetic,
lexical şi gramatical. Actualmente, educarea limbajului în grădiniţă vizează două laturi: educarea
comunicării orale sub aspect fonetic, lexical şi sintactic, precum şi educarea comunicării scrise
prin citit şi scriere.
1. Educarea comunicării orale vizează dezvoltarea exprimării orale şi înţelegerea şi
utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbale orale, educarea unei exprimări verbale
orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi sintactic, dezvoltarea creativităţii şi
expresivităţii limbajului oral.
Sub aspect fonetic, educarea limbajului presupune:
 dezvoltarea auzului fonematic în vederea perceperii corecte a sunetelor şi a
compoziţiei sonore a cuvintelor;
 dezvoltarea aparatului fono-articulator urmărind executarea corectă a mişcărilor de
articulare a fiecărui sunet;
 corectarea defectelor de vorbire specifice vârstei, precum şi a celor semnalate în
cazul unor copii cu dificultăţi de pronunţie mai accentuate;
 pronunţarea corectă a sunetelor situate în diferite poziţii în cuvânt (iniţiale,
mediane, finale);
 identificarea şi numirea diferitor sunete din cuvântul pronunţat;
 pronunţarea clară a tuturor sunetelor limbii române, a diftongilor şi triftongilor, a
grupurilor de consoane;

10
  perceperea şi pronunţarea clară a silabelor şi a grupurilor de silabe;
 corectarea unor erori în exprimarea sunetelor, a grupurilor de sunete componente
ale cuvintelor;
 înlăturarea tendinţei de a inversa, înlocui, prelungi unele sunete sau grupuri de
sunete;
 despărţirea corectă a cuvintelor în silabe;
 pronunţarea corectă a cuvintelor în vorbirea curentă;
 utilizarea corectă a accentului;
 sesizarea modului în care propoziţiile sunt alcătuite din cuvinte, iar cuvintele din
silabe;
 deprinderea de a despărţi cuvintele în silabe şi silabele în sunete;
 deprinderea de formare a cuvintelor din sunete iniţiale date;
 sesizarea greşelilor de pronunţie şi corectarea lor.
Sub aspect lexical, educarea limbajului presupune:
 îmbogăţirea vocabularului pe baza experienţei imediate, cu cuvinte care denumesc
obiecte, fiinţe şi fenomene observate, cunoscute, însuşiri, acţiuni, poziţii spaţiale,
relaţii, trăiri afective;
 îmbogăţirea vocabularului ca urmare a însuşirii unor cunoştinţe despre mediul
înconjurător, despre natură şi om, despre viaţa socială;
 activizarea vocabularului (trecerea unor cuvinte din vocabularul pasiv în cel activ,
prin introducerea lor repetată în anumite contexte);
 însuşirea sensurilor corecte ale cuvintelor;
 înţelegerea cuvintelor, a indicaţiilor şi cerinţelor verbale, a explicaţiilor şi
întrebărilor;
 îmbogăţirea şi activizarea vocabularului prin însuşirea de sinonime, antonime,
omonime, paronime;
 folosirea cuvintelor cu semnificaţii corespunzătoare, în situaţii adecvate.
Sub aspect gramatical, educarea limbajului presupune:
 sesizarea schimbărilor ce au loc în forma cuvintelor în funcţie de diferite categorii
gramaticale (gen, număr, caz, persoană, mod, timp) şi utilizarea corectă a acestor
forme;
 utilizarea corectă a cuvintelor de legătură (prepoziţii şi conjuncţii);
 utilizarea formelor corecte ale părţilor de vorbire;
 însuşirea şi utilizarea corectă a formelor de vocativ;
 însuşirea formelor pronumelor personale şi utilizarea corectă a acestora;
 realizarea acordului dintre substantiv şi adjectiv;
 folosirea corectă a gradelor de comparaţie;
 exprimarea corectă a acordului dintre subiect şi predicat;
 receptarea unităţilor sintactice (propoziţii şi fraze);
 utilizarea, în comunicare, a unor structuri sintactice corecte;
 alcătuirea unor propoziţii simple şi dezvoltate;
 exprimarea corectă, în conformitate cu normele gramaticale ale limbii române.
În cultivarea comunicării orale se pune accentul pe dezvoltarea unui limbaj expresiv şi
creativ, prin respectarea intonaţiei, accentului, ritmului, pauzelor, tonului şi prin nuanţarea vocii
în timpul vorbirii curente sau în procesul reproducerii unor fragmente dintr-un text literar

11
cunoscut. Cultivarea limbajului expresiv şi corect, structurat gramatical, se poate realiza prin
povestiri, repovestiri, prin reproduceri ale poeziilor cunoscute, fără abateri, repetări sau omisiuni,
prin redarea corectă a dialogurilor, prin crearea de către copil a unei povestiri, poezii etc.
2. Educarea comunicării scrise, în perioada preşcolară, are în vedere dezvoltarea
capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii mijlocite de limbajul scris.
Scopul abordării componentei scrise a comunicării este acela de a pregăti copilul pentru însuşirea
citit-scrisului din clasa I. Din această perspectivă, în activităţile desfăşurate cu preşcolarii, se
pune accentul pe recunoaşterea scrisului în contexte variate, pe diferite suporturi: cărţi, reviste,
dicţionare, filme, indicatoare, etichete etc., cât mai aproape de mediul cunoscut al copilului.
Principala preocupare în ceea ce priveşte educarea comunicării scrise este formarea atitudinilor
pozitive faţă de citit-scris în general, trezirea curiozităţii şi a interesului faţă de lectură, dorinţa de
a descifra mesaje scrise. În ceea ce priveşte măsura în care copiii vor fi antrenaţi în activităţile de
educare a comunicării scrise, există în programa activităţilor de educare a limbajului, în cazul
unor comportamente (trasarea unor semne grafice), recomandarea ca educatoarea/institutoarea să
evite crearea la copii a unor sentimente de constrângere şi de frustrare prin adaptarea acestora la
anumite teme şi în anumite condiţii, favorabile. Educatoarea/institutoarea are un rol foarte
important în alegerea momentului şi a modului în care să introducă unele elemente ce ţin de
educarea comunicării scrise, pe baza cunoaşterii nivelului de dezvoltare a copiilor şi a interesului
acestora pentru scris-citit. Interesul copilului pentru textul scris se manifestă în jurul vârstei de 4
ani şi poate lua diverse forme. Copilul va fi interesat de manipularea cărţilor, va înţelege diferenţa
dintre imagine şi scris , va indica partea cu text scris dintr-o carte, revistă, ziar etc., îşi va
recunoaşte numele propriu, va înţelege că scrisul de pe o etichetă poate să indice conţinutul unui
recipient , că o carte spune o poveste etc. Copiii vor manifesta interes şi pentru semnul grafic al
sunetului, litera, recunoscând şi denumind litere de tipar, vor trasa elemente grafice sau vor copia
litere după un model dat, toate acestea sub atenta supraveghere a educatoarei/institutoarei, care
trebuie să ţină cont de particularităţile de vârstă ale preşcolarului şi de ritmul propriu de
dezvoltare al fiecărui copil(A se vedea M.E.C. , Programa activităţilor instructive-educative în
grădiniţa de copii, Bucureşti, 2005 şi Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Prezentare şi
explicitări , Bucureşti, Didactica Publishing House 2009).
OBIECTIVE CADRU ŞI DE REFERINŢĂ: DOMENIUL LIMBĂ ŞI
COMUNICARE (DLC), conform Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Prezentare şi
explicitări , Bucureşti, Didactica Publishing House 2009, p. 39

OBIECTIVE CADRU
 Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a
semnificaţiilor structurilor verbale orale;
 Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical,
sintactic;
 Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral;
 Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii
mijlocite de limbajul scris.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
 Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de
vorbitor, cât şi în calitate de auditor.
 Să înţeleagă şi să transmită mesaje simple; să reacţioneze la acestea.

12
 Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles.
 Să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect.
 Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii personale
şi/sau a relaţiilor cu ceilalţi şi simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de
vedere gramatical.
 Să recepteze un text care i se citeşte ori i se povesteşte, înţelegând în mod intuitiv
caracteristicile expresive şi estetice ale acestuia.
 Să fie capabil să creeze el însuşi (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri,
mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive
 Să recunoască existenţa scrisului oriunde îl întâlneşte.
 Să înţeleagă că tipăritura (scrisul) are înţeles (semnificaţie).
 Să găsească ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini.
 Să manifeste interes pentru citit.
 Să recunoască cuvinte simple şi litere în contexte familiare.
 Să recunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris
 Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.
 Să perceapă şi să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori – obiecte, imagini,
forme geometrice, tipuri de contururi etc.
 Să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare
necesare folosirii acestora
 Să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificaţie
 Să descopere că scrierea îndeplineşte anumite scopuri, cerinţe sociale şi să se folosească
de această descoperire (ex.: recunoaşte şi respectă simboluri care avertizează asupra
prezenţei/existenţei unui pericol sau care arată direcţia, destinaţia unei clădiri/unui loc
etc.)
 Să înţeleagă semnificaţia cuvintelor, literelor şi cifrelor, învăţând să le traseze.

13