MINUNEA 168 - Cele şapte mângâieri pământeşti şi şapte mângâieri

cereşti ale Maicii Domnului

Toma, Arhiepiscopul Cantuarului, în fiecare zi rugându-se Maicii Domnului,

pomenea de cele şapte mângâieri pe care le-a avut ea pe pământ.

Bucuria întâia a avut-o când a conceput (zămislit) pe Fiul lui Dumnezeu.

A doua mângâiere a avut-o când L-a purtat în pântecele său.
A treia bucurie a avut-o când L-a născut pe Hristos.
A patra bucurie a avut-o când s-au închinat ei craii de la răsărit.
A cincea, când a aflat pe Hristos peste trei zile în biserică.
A şasea când s-a sculat Hristos din morţi şi s-a înălţat la Cer.
A şaptea, când s-a pogorât Duhul Sfânt peste Apostoli.

Fericind el pe Preacurata în acest chip pururea, i s-a arătat lui odinioară şi i-a
zis: „Primesc cu mulţumire rugăciunea ta, cu care faci pomenire de mângâierile mele, pe
care le-am avut pe pământ. Mie îmi este voia să mă fericeşti şi să pomeneşti bucuriile
mele, pe care le am acum în cer. Orice om credincios care va face acest lucru, la vremea
morţii lui, îi voi acoperi sufletul şi-l voi mântui, căci voi sta înaintea Fiului meu şi mă voi
ruga pentru dânsul”. Atunci Toma, Arhiepiscopul, a spus: „O! Preaslăvită Împărăteasă,
spune-mi, care sunt bucuriile tale din cer, cu care să fericim pe tine?”. Iar Preasfânta i-a
spus lui acele şapte bucurii, pe care Sfinţia sa le are în cer, zicând:

Întâia bucurie în cer o am că întrec pe îngeri cu fecioria şi pe Sfinţi cu vrednicia.

A doua bucurie în Cer o am pentru acea că eu fac pace în lume.
A treia bucurie o am în Cer pentru că pe mine mă ascultă toţi cetăţenii cerului.
A patra bucurie în cer o am pentru că eu pot la Fiul meu orice voi vrea.
A cincea bucurie în cer o am că m-am învrednicit să stau mai aproape de Sfânta Treime.
A şasea bucurie în Cer o am că eu sunt mama oamenilor supăraţi şi oropsiţi, care aleargă către
mine.
A şaptea veselie pe care o am în Cer este că bucuria mea în veci nu se sfârşeşte.

(118, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Minunile Maicii Domnului , Nicodim Mandita, Editura Agapis, 2007, pg 209-210.