Preistoria:

 este cea mai veche şi mai îndelungată epocă din

istoria omenirii;
 începe cu apariţia omului pe Pământ;
 se încheie odată cu inventarea scrierii şi formarea
celor mai vechi state (cca 3200-3000 î.Hr.);
 se împarte în două perioade istorice: Epoca
Pietrei şi Epoca Metalelor.
Timp de sute de mii de ani, oamenii preistorici au trăit
în adăposturi naturale, ocupându-se cu vânătoarea,
culesul şi pescuitul. Formau mici comunităţi nomade,
aflate mereu în căutarea unor locuri prielnice
supravieţuirii. Descoperirea obţinerii focului (acum
circa 1,4 milioane de ani) a reprezentat un moment
esenţial în dezvoltarea omului.

 În jurul anului 10.000 î.Hr., ca urmare a încălzirii

climei, modul de viaţă al oamenilor s-a schimbat, aceştia
devenind sedentari. Au apărut astfel comunităţi stabile, ce au
format sate, apoi oraşe. Uneltele au devenind mai variate.
Oamenii au învăţat:
 să obţină vase din ceramică;
 să prelucreze fibrele naturale (lâna, inul, cânepa, bumbacul);
 să cultive plante;
 să domesticească animale.
  Cu timpul, organizarea socială a fost determinată de:
•necesitatea obţinerii hranei şi a asigurării protecţiei
grupului;
•constituirea grupurilor umane pe baza relaţiilor de rudenie
(familia), a diveritelor ocupaţii (păstoritul, cultivarea
plantelor), a aşezării geografice (vecinătatea).
 În jurul anului 5000 î. Hr., oamenii au început să
descopere procedeul prelucrării metalelor (aramă, aur,
argint, mai târziu fier).

 Apariţia artei şi a credinţelor religioase încă

din preistorie este dovedită de:
 picturile rupestre (realizate pe pereţii grotelor
şi ai peşterilor);
 statuete (din os, piatră sau ceramică).