SCENA I

Mamiţa -Ce idee bună ai avut, soro, să mergem la Bucureşti de 10

mai ca să nu mai ramâie, dumnealui repetent şi anul ăsta. Aşa
ne mai plimbăm şi noi… mai ieşim din oraşul asta…

Goe (plictisit, Goe iese de după cele trei doamne şi bate

impacientat din picioare, cu ton de comandă)
-Mam' mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!

Mam’mare -Vine, vine acuma, puişorul mamii! (sărută pe nepoţel; apoi

îi potriveşte pălăria)
-Vezi ce bine-i şade lui… cu costumul de marinel?

Tanti Miţa -Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?

Mam’mare -Da' cum?

Tanti Miţa -Marinal...

Mam’mare -Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se
zicea pe vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii -
marinel.

Goe -Vezi, că sunteţi proaste amândouă? (întrerupe tânărul Goe.

Nu se zice nici marinal, nici marinel...

Tanti Miţa -Da' cum, procopsitule? (întreabă cu un zâmbet simpatico).

Goe -Mariner...

Mam’mare -Apoi de! n-a învăţat toata lumea carte ca d-ta! (şi iar
sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner ).

Scena II
Goe:(rămâne pe coridor,scoate capul pe fereastră şi îi zboară pălăria)

, (zbierând)-Mamiţo!!!Mam’ mare!!!Tanti!!!

Cucoanele(în cor): -Ce e?Ce e?

Goe(bătând din picior): -Să opreascăaaaaaaaaaa!Mi-a zburat pălăria!Să

opreascăăăăăăaaaaaaaaaaa!!!

Controlorul: -Biletele la control,vă rog!

Povestitorul: Cucoanele arată biletele lor,explicând de ce Goe nu are:i-a zburat pălăria;şi,dacă a

zburat pălăria,fireşte că a zburat cu bilet cu tot,căci biletul era sub panglica pălăriei.Dar avea
bilet…

Tanti Miţa: -Parol!Chiar eu l-am cumpărat!

Controlorul: -Dacă n-are bilet ,la următoarea staţie îl dau jos!Aşa scrie în
regulament:dacă n-are bilet şi nu declară că n-are,I se dă amendă!

Mamiţa: -Dar noi n-am declaratără?

Mam’ mare: -Ce e vinovat băiatul dacă i-a zburat pălăria?

Controlorul: -Uite ce e,cucoană!Trebuie să plătiţi un billet!...

Mamiţa: -Să mai plătim?N-am plătitără o dată?

Povestitorul: În timp ce cucoanele plătesc totuşi biletul,trenul are o smucitură şi Goe se loveşte
cu nasul de clanţa uşii.

Goe(urlând): -Auuuuuuuuuuuuuu!

Cucoanele(sar toate să-l mângâie şi să-l sărute):

 -Las’ că trece!

Tanti Miţa: -Te mai doare nasul,puişor?

Goe(smiorcăind): -Nuuuuuuuu!

Mam’ mare: -Să moară mam’ mare?

Goe: -Să moară!

Mam’ mare: -Ad’să-l pupe mam’ mare,că trece!(îl pupă pe vârful nasului)

Mamiţa (îi pune lui Goe un beret pe cap)

Mam’ mare: -Soro,parcă-i şade mai bine cu beretul!(îl scuipă să nu-l

deoache,apoi îl sărută)

Mamiţa : -Cu ce nu-i şade lui bine?(îl scuipă să nu-l deoache,apoi îl sărută şi
ea)

Tanti Miţa: -Pe tanti Miţa n-o pupi?

Goe: -Nu vreau!

Tanti Miţa: -Aşa?Lasă!..(îşi acoperă ochii cu mâinile şi se preface că plânge)

Goe: -Las’ că ştiu că te prefaci,proasto!

Tanti Miţa (începe să râdă)

Mamiţa: -Cine mă pupă…uite:ciucalată!

Goe(o pupă pe mamiţa şi-I smulge ciucalata;iese pe corridor şi dispare)

Povestitorul: Văzând că băiatul nu e nicăieri,cucoanele se impacientează.

Mam’ mare: -Goe!Puişorule!Goe!Goeeee!

Mamiţa: -Vai de mine!Nu-I băiatul!S-a prăpădit băiatul!Unde-i băiatul?

Tanti Miţa: -A căzut din tren băiatul!Ţaţo,mor!(leşină)

Povestitorul: În acest timp,Goe se blocase în toaletă.Tanti Miţa îl aude răcnind.

Tanti Miţa: -Goe,maică!Acolo eşti?

Goe: -Daaaaaaaaaa!

Mamiţa: -Aide!Ieşi odată!Ne-ai speriat!

Goe(zbierând): -Nu poooooot!

Mam’ mare: -De ce?Te doare la inimă?

Goe(zbierând): -Nuuuuu…Nu pooooooot!

Mamiţa: -E încuiat!

Goe(disperat): -Nu pot deschideeeee!

Tanti Miţa: -Vai de mine!Îi vine rău băiatului înăuntru!

Povestitorul: Cucoanele plătesc conductorului să descuie uşa,apoi sar toate să-l sărute care mai
de care pe Goe cel proaspăt eliberat.
Se întorc în compartiment,hotărâte să-l păzească straşnic pe Goe.