Doreen Virtue, Ph.

D
Copiii de Cristal
© Copyright 2003 by Doreen Virtue, Ph. D.
The Crystal Children. A Guide to the Newest Generation of
Psychic and Sensitive Children by Doreen Virtue, Ph.D.
Original English Language Publication 2003, by Hay House,
Inc., California, USA.
Copyright © 2003, Editura For You
Tehnoredactare: Felicia Drăguşin

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

VIRTUE, DOREEN
Copiii de cristal, un ghid pentru noua generaţie de copii
sensibili şi cu totul deosebiţi / Doreen Virtue - Bucureşti: For
You, 2003

ISBN 973-7978-07-2

3-053.2

Toate drepturile asupra versiunii în limba română aparţin

Editurii For You. Reproducerea integrală sau parţială, sub
orice formă, a textului din această carte este posibilă numai cu
acordul prealabil al Editurii For You.
Tel./fax. 021/6656223; 0724212695; 031100455
email foryou@editura-foryou.ro, monica.visan@editura-
foryou.ro,
http://www.editura-foryou.ro, www.copiii-indigo.ro
Printed in Romania
ISBN 973-7978-07-2
Doreen Virtue, Ph. D
Copiii de Cristal
Ghid pentru noua generaţie de copii
sensibili şi cu totul deosebiţi
Editura For You
Pentru Copiii de Cristal,
părinţii, bunicii şi învăţătorii lor.

Vă mulţumesc pentru că sunteţi nişte îngeri,

care au venit pe Pământ ca să ne ajute pe noi toţi
Introducere
Cine sunt Copiii de Cristal?
Primul lucru pe care-l remarci la Copiii de Cristal (la
care mă refer folosind şi termenul de „Cristale") sunt
ochii lor - mari, pătrunzători şi mult mai înţelepţi decât
ne-am aştepta să fie la vârsta lor. Aceşti ochi se fixează
hipnotic în ochii tăi, iar sufletul tău se dezvăluie în faţa lor
aşa cum e, pentru ca aceşti copii să-l vadă cu adevărat.
Poate că ai întâlnit deja această nouă „rasă" de co-
pii, care ne populează planeta cu rapiditate. Sunt firi ve-
sele, delicioase si iertătoare. Aceşti noi Lucrători întru Lu-
mină, cu vârste de la nou-născuţi până pe la şapte ani,
diferă de generaţiile precedente. Fiinţe ideale din multe
puncte de vedere, ei arată direcţia în care se îndreaptă
omenirea... şi este o direcţie pozitivă!
Copiii de vârste mai mari (aproximativ între 7 şi 25
de ani), numiţi „Copiii Indigo", au unele caracteristici co-
mune cu Cristalele. Ambele generaţii sunt deosebit de
sensibile şi înzestrate cu capacităţi paranormale remarca-
bile şi au meniri importante în viaţă. Principala diferenţă
constă în temperamentul lor. Copiii Indigo au un spirit
războinic, pentru că menirea lor comună este să distrugă
vechile abordări care nu ne mai sunt de folos. Ei se găsesc
pe Pământ pentru a zdrobi orice sistem guvernamental,
educaţional şi juridic, care sunt lipsite de integritate. Pen-
tru a realiza acest obiectiv, ei au nevoie de un tempera-
ment clocotitor si de o fermitate remarcabilă.
 E posibil ca adulţii care se opun la schimbare şi care
pun preţ pe respectarea ordinii date să-i înţeleagă greşit
pe Copiii Indigo, care sunt etichetaţi adesea, în mod ero-
nat, cu diagnosticul Sindromul Atenţiei Deficitare Hiper-
active (SADH), sau Sindromul Atenţiei Deficitare (SAD).
Din păcate, atunci când sunt supuşi la tratamente medi-
camentoase, Copiii Indigo îşi pierd foarte des minunata
lor sensibilitate, darurile spirituale şi energia combativă.
Am scris mult şi amănunţit despre Copiii Indigo, în cartea
mea Copiii Indigo: cum să-i hrănim şi să-i îngrijim, iar ace-
laşi subiect a fost examinat în profunzime în cartea Copiii
Indigo, scrisă de Lee Carroll şi Jan Tober. *
Spre deosebire de Copiii Indigo, Copiii de Cristal
sunt nişte firi binecuvântate, fericite şi cu un tempera-
ment echilibrat. Sigur că se poate întâmpla să mai facă
crize de furie, dar aceşti copii sunt, în cea mai mare mă-
sură, iertători şi prietenoşi. Cristalele sunt generaţia care
beneficiază de pe urma efortului exploziv de deschizători
de drum, al Copiilor Indigo. Mai întâi vin Copiii Indigo,
care îşi croiesc drum cu toporul, tăind fără milă tot ce
este lipsit de integritate. în urma lor, Copiii de Cristal par-
curg cărarea deschisă într-o lume mai plină de certitudine
şi siguranţă.
Aceste două generaţii au fost definite prin termenii
Indigo şi Cristal, deoarece aceştia descriu cel mai exact
culoarea aurei lor şi modelul lor energetic. Copiii Indigo
au în aură o proporţie foarte mare de albastru indigo.
Aceasta e culoarea caracteristică pentru „chakra
celui de-al treilea ochi", care este un centru de energie
din interiorul capului, amplasat între sprâncene. Această
chakră comandă clarviziunea, sau capacitatea de a vedea
energia, spiritele şi de a avea viziuni - care este un dar al
multora dintre Copiii Indigo.

Note:
* ambele publicate de editura FOR YOU. N. Ed.
 Copiii de Cristal au o aură superbă, multicoloră, opa-
lescentă, în nuanţe pastelate, asemănătoare cu efectul de
prismă al unui cristal de cuarţ. Această generaţie se dis-
tinge, de altfel, şi printr-o adevărată fascinaţie pentru cris-
tale şi pietre, după cum veţi putea citi în continuare în car-
tea de faţă. De aici le vine şi numele de „Copii de Cristal".
lată care sunt caracteristicile Copiilor de Cristal:
- De obicei sunt născuţi începând cu anul 7 995;
- Au nişte ochi enormi, cu o privire intensă;
- Au o personalitate cuceritoare, magnetică;
- Sunt extrem de afectuosi;
- încep să vorbească destul de târziu;
-Au o orientare muzicală evidentă şi este posibil să
înceapă să cânte, înainte de a învăţa să vorbească,
- Pentru a comunica, se folosesc de telepatie şi de
un limbaj format din semne pe care şi le inven-
tează singuri,
- Pot fi diagnosticaţi drept suferind de autism, sau
de sindromul Asperger,
- Au un temperament echilibrat, blând şi iubitor;
- Sunt înţelegători cu ceilalţi şi îi iartă;
- Sunt extrem se sensibili si simtitori fată de ceilalţi;
- Sunt foarte legaţi de natură şi animale;
- Dau dovadă de capacităţi tămăduitoare;
- Sunt foarte interesaţi de cristale şi pietre;
- Vorbesc deseori despre îngeri, îndrumători spiri-
tuali si amintiri din vieţi trecute;
-Au un simţ artistic şi creator deosebit de dezvoltat;
- Preferă hrana vegetariană şi sucurile, în loc de
„mâncarea obişnuită";
- Pot fi nişte exploratori şi căţărători neînfricaţi, cu
un simt al echilibrului uimitor;

Copiii trecerii în noul Mileniu

Anul 1995 a reprezentat un moment în care mulţi
dintre noi am simţit un soi de nelinişte care ne rodea pe
dinăuntru. La încheierea deceniului materialist al anilor
'80, eram în căutarea unor noi sensuri şi a căilor pentru a
contribui la bunăstarea omenirii. Era începutul unei noi
renaşteri spirituale, întrucât am învăţat să privim în interi-
orul nostru, în căutarea răspunsurilor şi împlinirilor.
Multe persoane au avut, în acel an, unele expe-
rienţe spirituale profunde. Ştiu bine ce spun: chiar mie mi
s-a întâmplat, pe 75 iulie 1995, ca vocea puternică,
tunătoare, a unui înger, să mă ajute să scap neatinsă din-
tr-o tentativă de jaf armat asupra maşinii mele. De la acea
experienţă mi-am dedicat viaţa efortului de a le împărtăşi
celorlalţi învăţături de spiritualitate. Am cunoscut
nenumăraţi oameni din întreaga lume care trăiseră, în
acelaşi an, o chemare majoră spre trezire.
Prin urmare, nu e de mirare că în acelaşi an au început să
sosească şi Copiii de Cristal. Ei ştiau că adulţii
erau pregătiţi, în sfârşit, pentru vibraţiile mai înalte ale
copiilor şi pentru modul mai curat de viaţă al acestora. Pe
Planetă existau deja câţiva Copii de Cristal, de vârste mai
mari. Aceştia erau înainte-mergătorii - prima generaţie de
Cristale care veniseră să investigheze situaţia şi să dea
raportul acasă, în timpul unor transmisii în somn, prin
vise. Primele Cristale au fost cele care au semnalat că
7 995 era anul în care terenul era curat şi degajat, pregătit
să primească o infuzie majoră de bebeluşi de nivel supe-
rior. Numărul Copiilor de Cristal care se nasc, e în con-
tinuă creştere. Iar Copiii de Cristal nou-născuţi în fiecare
an dau dovadă de capacităţi spirituale tot mai profunde.

Daruri greşit înţelese

După cum am menţionat anterior, generaţia care
i-a precedat pe Copiii de Cristal este cunoscută sub den-
umirea de Copiii Indigo şi ei au bătătorit calea pentru
Cristale. Unul dintre darurile spirituale ale Copiilor Indigo
este să simtă necinstea, asa cum un câine simte teama.
Copiii Indigo ştiu când sunt minţiţi, trataţi de sus, sau
manipulaţi. Şi, întrucât menirea lor colectivă este să
deschidă calea spre o nouă lume a integrităţii, detectoa-
rele interioare de minciuni ale Copiilor Indigo sunt totale,
iar spiritul lor războinic constituie o ameninţare pentru
unii adulţi. în plus, Copiii Indigo sunt incapabili să se
adapteze la situaţii disfuncţionale - acasă, la lucru, sau la
şcoală, în afară de cazul în care sunt trataţi cu medica-
mente sau sedative.
Darurile spirituale înnăscute ale Copiilor de Cristal
sunt şi ele înţelese greşit - în special capacităţile lor
telepatice, care îi fac adesea să înceapă să vorbească mult
mai târziu decât vârsta la care majoritatea bebeluşilor au
învăţat deja să vorbească.
In noua lume pe care o introduc Copiii Indigo, vom
fi cu toţii mult mai conştienţi de gândurile şi sentimentele
noastre intuitive; nu ne vom mai baza atât de mult pe
cuvântul scris sau vorbit. Comunicarea va fi mai rapidă,
mai directă şi mai sinceră, pentru că se va face de la
minte-la-minte. Sunt deja tot mai numeroşi aceia care de-
vin conştienţi de propriile capacităţi paranormale. Interesul
nostru pentru fenomenele paranormale a atins un nivel maxim,
alimentat de cărţi, emisiuni TV si filme cu acest subiect.
Aşa că, nu este surprinzător că generaţia care vine
după Copiii Indigo are capacităţi telepatice incredibile.
După cum am pomenit mai sus, mulţi dintre Copiii de
Cristal au modele de vorbire întârziate şi nu este pentru
ei un lucru neobişnuit să aştepte până la trei sau patru
ani, ca să înceapă să vorbească. Părinţii, însă, nu au nici
un fel de dificultate să comunice cu copiii lor tăcuţi - ba
dimpotrivă! Părinţii se angajează în comunicarea de la
minte-la-minte cu Copiii lor de Cristal - iar pentru a-şi
transmite gândurile, Cristalele folosesc o combinaţie de
telepatie, limbaj al semnelor pe care şi-l inventează sin-
guri şi sunete (inclusiv cântece).
Necazurile încep atunci când diferiţi profesionişti
din sistemul medical sau de învăţământ îi categorisesc pe
Copiii de Cristal ca având modele de vorbire „anormale".
Nu este nici o coincidenţă că, pe măsură ce se nasc tot
mai mulţi Copii de Cristal, numărul de diagnosticări de
autism a atins un nivel record!
Este adevărat că reprezentanţii Copiilor de Cristal se
deosebesc de alte generaţii, dar de ce trebuie să definim
aceste diferenţe drept patologice? Dacă aceşti copii
comunică cu succes în familie, iar părinţii nu reclamă nici
un fel de probleme... atunci de ce să creăm necazuri,
acolo unde nu există?
Criteriile de diagnosticare pentru autism sunt foarte
clare: persoana autistă trăieşte în lumea sa proprie şi nu
are legătură cu alţi oameni. Persoana autistă nu vorbeşte,
din cauza lipsei de interes de a comunica cu ceilalţi.
Copiii de Cristal sunt exact opusul. Cum veţi citi
mai departe, ei fac parte din generaţia cea mai apropiată
de cei din jur, cea mai comunicativă, grijulie şi afectuoasă
şi, în plus, sunt deosebit de dotaţi pe plan filozofic şi spir-
itual - şi dau dovadă de un grad nemaiîntâlnit de
bunătate şi sensibilitate. De exemplu, am primit mai mul-
te istorisiri decât ar putea încăpea în această carte despre
Copii de Cristal care îmbrăţişează, în mod spontan, dife-
rite persoane în dificultate. Cineva care suferă de autism
n-ar face asa ceva!
Există o multitudine de poveşti despre mari figuri ale
istoriei care au început să vorbească mai târziu - Albert
Einstein este unul dintre cei mai renumiţi. Sora lui Eins-
tein, Maja, a notat că fratele ei cel sclipitor nu a început
să vorbească decât după ce trecuse mult de vârsta de doi
ani. După cum relatează U.S. News - World Report (9
decembrie, 2002), prima propoziţie pronunţată de Eins-
tein a fost ca să se plângă că laptele era prea fierbinte.
Uluiţi, părinţii l-au întrebat de ce nu a vorbit mai de-
vreme. „Pentru că", se spune că ar fi răspuns micul geniu,
„până acum totul a fost în ordine."
In cartea mea Copiii Indigo: cum să-i hrănim şi să-i
îngrijim, am scris că prescurtarea ADHD* ar trebui să re-
prezinte formularea „Atenţie Dirijată spre Hotarul unei
Dimensiuni superioare". Această formulare ar putea des-
crie mai exact această generaţie de copii. în aceeaşi or-
dine de idei, Copiii de Cristal nu justifică eticheta de au-
tism. Ei nu sunt autişti - i-am putea porecli eventual
„oool-utişti", de la exclamaţia de admiraţie şi uimire pe
care ne-o provoacă!** Este adevărat - aceşti copii sunt
demni de admiraţie, si nu merită să fie etichetati ca su-
ferind de disfunctii. Dacă este ceva disfunctional, atunci
acestea sunt sistemele ce nu reuşesc să cuprindă evoluţia
continuă a speciei umane.
Dacă îi batjocorim pe aceşti copii cu tot felul de eti-
chete, sau dacă îndesăm în ei supuşenia, cu ajutorul medi-
camentelor, nu vom face decât să subminăm un dar trimis
de ceruri - vom strivi o civilizaţie, înainte ca ea să fi prins
rădăcini. Din fericire, există multe soluţii şi alternative po-
zitive. Şi, acelaşi cer care ni i-a trimis pe Copiii de Cristal,
ne poate ajuta şi pe noi, cei care-i susţinem şi îi îngrijim.

Note:
* iniţialele sindromului Attention Deficit with Hyper-
active Disorder. N. T.
** joc de cuvinte awe-tistic: awe - uimire, veneraţie,
teamă plină de respect. N. T.
Cum şi de ce a apărut această carte
Prima dată când am devenit conştientă de existenta
Copiilor de Cristal, a fost în timpul călătoriilor mele prin
lume, în cursul cărora am ţinut seminare despre îngeri.
Am remarcat ochii şi personalitatea magnetică a Copiilor
de Cristal. Am dus conversaţii mentale cu ei si am auzit
cu claritate răspunsurile lor telepatice la întrebările mele.
l-am observat cum îmi zâmbeau ca răspuns la compli-
mentele pe care le-am trimis mental către ei. Aceşti copii
îmi aud gândurile! mi-am spus în sinea mea.
Pe parcursul următorilor câţiva ani, am avut intervi-
uri cu diverşi copii şi cu părinţii lor, ca să mă pregătesc
pentru cartea mea, Copiii Indigo: cum să-i hrănim şi să-i
îngrijim. Am fost totdeauna pasionată să caut modelele
din comportamentul uman. Cu toate că fiecare dintre noi
este la fel de unic ca şi un fulg de zăpadă, fulgii de zăpadă
au şi ei caracteristicile lor comune. La Copiii Indigo am
observat trăsăturile descrise anterior. La Copiii de Cristal,
cercetarea mea a luat nişte întorsături si mai interesante.
In această perioadă, am primit cinci sau şase mesaje
paranormale de la studenţi şi colaboratori paranormali
de-ai mei, care toţi îmi spuneau unul şi acelaşi lucru: Vă-
zuseră că eram însărcinată cu un copil foarte special. Ei
bine, era absolut cert că nu eram însărcinată; acum ştiu
că prietenii mei paranormali vedeau Copiii de Cristal din
jurul meu. Aceste Cristale îmi transmiteau mesaje prin
care îmi spuneau că doresc să fie incluşi în această carte.
Am descoperit că sunt îndrăgostită de fiecare dintre
Copiii de Cristal pe care i-am cunoscut. Aveau inima la fel
de deschisă şi iubitoare ca oricare dintre îngerii cu care
avusesem de-a face. Mi-am dat seama că sunt lipsiţi de
bariere de protecţie şi complet nepretenţioşi. Mă culcam
cu gândul la copii şi mă trezeam cu volume întregi de in-
formaţii pe care mi le dăduse lumea spiritelor (poate chiar
Copiii de Cristal înşişi?) în timp ce dormeam.
In fiecare dimineaţă, mă trezeam, ştiind mai mult
despre Copiii de Cristal decât ştiusem în seara prece-
dentă! Am început să vorbesc despre Copiii de Cristal şi
am constatat că publicul meu este foarte receptiv. Mulţi
dintre cei din public erau părinţi, bunici sau profesori ai
acestor puşti speciali şi, atunci când i-am descris, au re-
cunoscut de îndată caracteristicile copiilor lor.
Pasul următor a fost să le cer membrilor publicului
meu şi abonaţilor la publicaţia mea de informare să com-
pleteze un chestionar despre Copiii lor de Cristal. A doua
zi după ce făcusem această solicitare, am primit sute de
răspunsuri. Pentru cartea de faţă, am revăzut numeroase
istorisiri pe care mi le-au prezentat oameni care cresc şi
educă asemenea copii remarcabili.
" Nu este nici când am revăzut rezultatele
sondajului, s-au petrecut două lu-
cruri. Mai întâi, am simtit că inima
îmi creste de iubire si recunostintă.
Simpla citire a povestirilor m-a făcut
să mă simt de parcă eram în pre-
zenţa unor îngeri magnifici! Când
am devenit conştientă de realitatea
prezenţei acestor copii pe planeta noastră, am avut o
senzaţie de extaz - şi m-am simţit liniştită în privinţa
viitorului nostru comun. Dumnezeu n-ar fi trimis această
coincidenţă că, pe
măsură ce ae nasc tot
mai mulţi Copii de
Cristal, numărul de
diagnosticări de
autism a atins un
, nivel record!
rasă specială de oameni pe Pământ, dacă ne-am fi aflat
pe ultima sută de metri ca civilizaţie, sau ca planetă.
Ca si momentul în care oamenii au evoluat de la
postura de maimuţă, Copiii de Cristal ne asigură, cu do-
vezi concrete, că din punct de vedere al evoluţiei suntem
pe calea progresului.
în al doilea rând, am descoperit modele limpezi -
să spun limpezi ca cristalul? - la fiecare răspuns la sondaj.
Am citit zeci de povestiri similare despre Copiii de Cristal
şi relaţiile lor cu animale, plante, pietre şi cu cei mai în
vârstă decât ei, de exemplu. Am zăbovit asupra unui nu-
măr mare de istorisiri cu relatări straniu de asemănătoare
despre comunicarea telepatică a copiilor cu părinţii lor...
în timp ce evitau comunicarea verbală.
Mulţi părinţi mi-au spus: „N-am putut niciodată să
găsesc ceva cunoscut în descrierea Copiilor Indigo. Copiii
mei par altfel. Dar profilul Copilului de Cristal - da, aces-
ta îi corespunde la perfecţie copilului meu!"
Majoritatea părinţilor au confirmat că au o relaţie
fericită cu Copiii lor de Cristal, marcată doar de foarte
puţine probleme. Am auzit cum părinţi şi bunici de pe tot
globul îşi descriau Copiii de Cristal ca „îngeri"; „iubirea
vieţii mele"; „o adevărată bucurie" ... şi tot aşa.
Am remarcat că nu numai Copiii de Cristal sunt de
o sensibilitate spirituală deosebită, ci că la fel sunt şi pă-
rinţii lor. Sufletele Cristalelor îşi aleseseră, în mod evident,
mămici şi tătici care erau capabili să îi crească într-un me-
diu de hrană spirituală. Uneori, am întâlnit şi copii sosiţi
prin părinţi neevoluaţi spiritual. în asemenea cazuri, buni-
cii acestor copii erau Lucrători întru Lumină deosebit de
evoluaţi, care contribuiau la protecţia şi rafinarea cunoş-
tinţelor şi a darurilor spirituale ale copiilor. Majoritatea
părinţilor mi-au spus că în Copiii lor de Cristal aveau nişte
învăţători spirituali de mare profunzime, de la care învă-
ţau foarte multe despre cum să fie excepţional de iubitori
şi de buni.
Intr-o zi, ţineam o prelegere despre Copiii de Cristal
în oraşul Sydney din Australia. în pauza de prânz, Reid
Tracy, preşedintele editurii Hay House (care se găsea
acolo ca să-mi vândă şi celelalte cărţi), m-a întrebat: „Ce
carte e asta, de care mă întreabă toată lumea? Toţi vor să
cumpere o carte despre Copiii de Cristal."
Am râs şi /-am spus că încă nu există o astfel de
carte; nu făceam decât să relatez datele pe care le adu-
nasem din interviuri şi din propriile mele inspiraţii, pri-
mite prin channeling. Reid a remarcat: „Ei bine, este clar
că vor această carte. Ai s-o scrii?" Fără ezitare, m-am auzit
răspunzând: „Da, sigur că da." Aveţi acum în mână rezul-
tatul acelei decizii!
Indiferent de categoria din care faceţi parte - pă-
rinţi, viitori părinţi, bunici, educatori, personal medical,
sau cineva care nu este decât interesat de copii şi spiri-
tualitate - vă urez ca această carte să vă dea confirmarea
şi îndrumarea de care aveţi nevoie - atât voi, cât şi Copiii
voştri de Cristal!

Doreen Virtue, Ph.D.

Laguna Beach, California
Capitolul unu

în pântecul mamei

Se pare că orice are de-a face cu Copiii de Cristal

este extraordinar, începând cu însăşi conceperea lor.
Multe dintre persoanele care mi-au scris au arătat cu câtă
uşurinţă şi-au conceput Copiii de Cristal. Mamele mi-au
mai spus şi că au comunicat cu copiii lor înainte de con-
cepţie. Katharina, de exemplu, este proaspăta mămică a
unui băieţel de nouă săptămâni. Ea spune:
„Fiul meu a luat legătura cu mine înainte de con-
ceperea lui, ca să-mi spună că vrea să se nască. A fost
conceput la Glastonbury, în Anglia, unul dintre locurile
sacre ale acestei planete, denumit deseori chakra inimii
Pământului.
Am auzit despre Copiii de Cristal că sunt înconjuraţi
de ceva magic, iar asta este cu siguranţă adevărat în ceea
ce-l priveşte pe fiul meu. De la conceperea lui, pentru noi
s-au materializat multe lucruri minunate pe planul mate-
rial, inclusiv o casă într-un loc absolut special şi venituri
financiare mai mari."
Am mai primit câteva scrisori de la bunicuţe care
avuseseră conversaţii telepatice cu nepoţeii lor încă ne-
născuti.
Multe dintre femeile pe care le-am inclus în studiu şi
cu care am avut interviuri mi-au spus că perioada sarcinii a
fost dificilă pentru ele - şi totuşi, plină de magia unor expe-
rienţe spirituale şi de o evoluţie personală deosebite. Câ-
teva mămici au descris experienţa comunicării telepatice
pe care au avut-o cu Copiii lor de Cristal, încă nenăscuţi:
- O femeie a spus că pe durata sarcinii a primit
multe mesaje de la copilul ei nenăscut. Mama a explicat
că, pe perioada cât a purtat-o în pântece pe fetiţa ei, care
avea acum patru luni „ea ne-a spus de nenumărate ori că
este fetiţă, dar noi ne-am încăpăţânat să n-o credem. Tot
aşa, ne-a spus şi data exactă la care avea să se nască, şi
aşa a fost!"
- O altă mămică, Danica Spencer, mi-a povestit că,
pe toată durata sarcinii, a avut vise foarte convingătoare
despre preotese puternice (ulterior a născut o fată)
- Iar Lori, mama fetiţei de douăsprezece săptămâni,
Isabelle, a trăit în timpul sarcinii o vindecare fizică, pe
care o pune pe seama fetiţei ei, pe atunci nenăscute. Lori
îsi aminteşte:
„Am ştiut, încă din momentul în care a fost con-
cepută, că fetiţa mea era ceva cu totul special şi că purta
în ea enorm de multă iubire si lumină. înainte de a ră-
mâne însărcinată cu Isabelle, am avut unele probleme cu
nişte celule anormale care mi-au fost descoperite în colul
uterin şi care trebuiau scoase după ce aveam să nasc. Pe
perioada sarcinii, mi-au făcut câte o analiză Pap la fiecare
două luni, ca să se asigure că acele celule nu suferă mo-
dificări. După prima analiză, toate celulele anormale dis-
păruseră şi la toate analizele ulterioare nu s-au mai găsit
nici un fel de celule si nici o dovadă că ar fi existat măcar
vreodată! Ştiu că asta s-a întâmplat datorită copilului ab-
solut special, care se dezvolta în mine.
Adesea, Isabelle îmi apărea în vis, sau în timpul me-
ditaţiei. Puteam comunica cu ea cu mult înainte de a se
naşte. în plus, mai era şi acea energie uluitoare care radia
din pântecele meu. Singurul mod în care pot descrie
această energie este ca fiind foarte luminoasă, caldă, stră-
lucitoare si debordând de iubire."
Copiii de Cristal au legături surprinzător de intense
cu natura, aşa cum veţi citi ceva mai departe. Cynthia
Berkeley a întrevăzut iubirea pentru apă a fetiţei ei, chiar
pe vremea când era însărcinată cu ea. Cynthia zice:
„Când eram însărcinată cu Leah, m-am dus să înot
cu delfinii şi, de atunci, ea are o afinitate naturală pentru
apă. Pe când o purtam în pântec, Leah părea să aibă con-
versaţii cu puii de balenă pe care i-am văzut în două zile
diferite. O simţeam cum se suceste si răsuceste si loveşte
cu picioruşele şi vibrează acolo, înăuntru!
Am dus-o să înoate la bazin de câteva ori, pe când
era încă foarte mică şi totdeauna voia să-şi bage capul în
apă. Leah adoră apa! La cincisprezece luni, încearcă deja
să înoate singură."

Naşterea

Am primit mai multe scrisori de la mame care spu-

neau că au aflat prin comunicarea telepatică a Copiilor
lor de Cristal, data corectă de naştere acestora. Kathy
DiMeglio a trăit o întâmplare miraculoasă cu Maica Dom-
nului, care a părut să influenţeze data naşterii fiicei ei, Jas-
myn. Kathy spune că, în timpul sarcinii, s-a simţit foarte
apropiată de Fecioara Maria şi a aflat că ziua ei de naştere
este 8 septembrie. Deoarece asta era cu opt zile înainte
de data la care Kathy se aştepta să nască, s-a rugat la
Maica Domnului s-o ajute să nască pe 8 septembrie.
Kathy povesteşte:
„îmi aduc aminte că m-am rugat, pur şi simplu, la
Sfânta Fecioară ca şi copilul nostru să se nască de ziua ei
de naştere - si că asta e tot ce am făcut. Am uitat cu totul
de rugăciunea mea, până când eram în durerile facerii, la
spital. La un moment dat, l-am întrebat pe soţul meu în
ce dată suntem, iar el mi-a spus: «Este joi, 8 septembrie.»
Am ştiut că se întâmplă o minune. Am ştiut că mi se face
un dar. Am avut chiar si o statuetă a Fecioarei Maria în
sala de naşteri."
Mai multe mămici au spus că, încă din clipa naş-
terii, au fost surprinse de ochii şi magnetismul emanat de
Copiii lor de Cristal nou-născuţi. De exemplu, Andrea Ki-
ger îşi aminteşte:
„Fiica mea de trei ani, Abbie, a fost diferită încă din
clipa în care s-a născut. Atunci când am născut-o, mi-au
aşezat-o pe piept şi am fost copleşită de emoţie, mai mult
decât la primul meu copil. în timp ce eu plângeam în ho-
hote, ea şi-a apropiat calm mânuţele, şi-a împletit degetele
şi a stat, fixându-mă în ochi. N-a plâns deloc. Asistentele au
fost puţin derutate de asta, pentru că toate s-au gândit că
era cam straniu. Am fost aproape speriată de senzaţia tră-
ită. Mă simţeam de parcă aş fi privit în ochii unei fiinţe
foarte bătrâne. Fetiţa n-a clipit deloc, ci doar a privit în
mine. Am avut senzaţia clară că ea comunica cu mine."
 Copiii de Cristal au un aer de autoritate, de parcă ar
fi nişte adulţi înţelepţi, în nişte trupuri micuţe. Mai mult
încă, seamănă cu nişte filosofi speciali... mici preoţi şi pre-
otese. Puterea pe care o exercită încă din scutece poate
pune stăpânire pe adulţi. Această putere nu vine din forţă
brută, ci dintr-o hotărâre de oţel şi intenţii limpezi ca
cristalul. Când părinţii se confruntă pentru prima dată cu
puterea copiilor lor, pot să fie destul de zdruncinaţi.
Lisa Roulet este mama lui Kaitlyn, în vârstă de do-
uăzeci de luni, care a dat dovadă de o forţă personală re-
marcabilă, la doar câteva zile după ce se născuse. Lisa ex-
plică:
„Kaitlyn s-a născut cu trei săptămâni jumătate mai
devreme. A dormit aproape fără întrerupere în primele trei
săptămâni. Când abia împlinise şase zile (şi ar fi trebuit să
se mai găsească încă în pântecul mamei), am devenit
conştientă pentru prima dată de extraordinara ei prezenţă
şi forţă. în acea zi, în ciuda a ceea ce îmi spunea raţiunea
mea, am ascultat de sfaturile altora să încerc s-o tin trează
ceva mai mult. Când am împins-o un pic, Kaitlyn mi-a
aruncat o privire intensă, care comunica putere, încredere
şi autoritate, şi prin care mi-a spus, în termeni fără echivoc,
să n-o mai deranjez şi s-o las să doarmă. Sincer, în seara aia
am avut senzaţia că mă aflu în fata unei zeităti."
Copiii de Cristal au în comun cu zeităţile unele car-
acteristici, cum ar fi farmecul şi magnetismul, despre care
veţi citi în capitolul următor. Aceste trăsături sunt, fără
îndoială, parte din complexul de calităţi care va face din
ei, în viitor, nişte mari conducători.
Capitoeue doi
Ah, ce ochi!

După cum pomeneam mai înainte, cea mai distinc-

tivă trăsătură a Copiilor de Cristal este privirea lor intensă,
pătrunzătoare, cu ochii larg deschişi. Par să vadă absolut
totul, cu ochii lor imenşi! Uneori, privirea lor te poate
speria, pentru că par să-ţi pătrundă cele mai ascunse se-
crete ale sufletului. Când îşi fixează privirea în ochii tăi, ai
senzaţia că te scanează o fiinţă de nivel superior. Penny o
descrie pe fiica ei de doi ani, Samantha, ca având „nişte
ochi ce par să pătrundă direct prin sufletul tău".
Multe mămici au relatat că şi Copiii lor de Cristal au
avut aceeaşi privire intensă, încă din prima lor zi de viaţă.
Keli Carpenter spune că de acum şase luni, de când s-a
născut băieţelul ei, Dakota, el se uită întotdeauna insis-
tent în ochii oamenilor „de parcă ţi-ar vorbi. Toată lumea
face această remarcă."
Bunica lui Dakota, Wynona, adaugă: „Mi se uită
foarte adânc în ochi şi am senzaţia că poate să-mi vadă
chiar în suflet. La nici două zile de când venise pe lume,
m-a privit fix în ochi mai mult de douăzeci de minute."
Wynona a zis că s-a trezit că-i vorbeşte în gând şi senzaţia
.) fost ca şi cum ar fi comunicat cu el într-un anumit fel -
„cunoştea adevărul despre mine şi toate celelalte.
Mi s ,i părut straniu şi emoţionant, în acelaşi timp."
 O altă mamă de Copil de Cristal, Pam Caldwell, a
exprimat acelaşi gen de sentimente:
„Din clipa în care Hannah a ieşit pe lume, pur şi
simplu m-a fixat cu ochii ei negri şi pătrunzători, cerce-
tându-mi ochii şi sufletul. Privirea ei mă străpungea - nu
era deloc ceva neplăcut, însă era foarte profund. A fost
atât de conştientă, încă din primul ei minut de viaţă! Mul-
tă lume de la băcănie avea o stare de nelinişte din cauza
privirii ei fixe şi intense. Nu e ceva care să-ţi dea fiori. Este
absolut evident că Hannah poate privi direct prin oameni
şi poate citi în ei."
Aceste observaţii despre ochii Copiilor de Cristal nu îşi
au rădăcina doar în mândria părintească. Kelly Colby-Nu-
nez are cinci copii şi a sesizat o diferenţă evidentă în ochii
celor trei copii mai mici (în vârstă de şase ani, patru ani şi,
respectiv, cincisprezece luni). Kelly spune despre copiii ei
mai mici: „Dintr-o singură privire în ochii lor, îţi dai seama
că sunt extrem de inteligenţi şi au mai multă înţelepciune
decât copiii mai mari şi decât noi, adulţii. Ochii lor strălu-
cesc ca lumina care se reflectă dintr-un cristal. Aud mereu
comentarii pe această temă, de la diferite persoane."
Ochii Copiilor de Cristal reflectă capacitatea lor de
înţelegere spirituală profundă. Sunt ochi plini de iubire,
răbdare şi bunătate - ca ochii îngerilor. Nadia Leu este
mama fetiţei Celeste, în vârstă de optsprezece luni. Nadia
îsi aminteşte:
„De la prima ei privire către noi, Celeste a părut
atât de înţeleaptă şi plină de compasiune, atât de înţele-
gătoare şi, în acelaşi timp, atât de detaşată de orice su-
ferinţă omenească. începând din clipa în care a venit pe
lume, în privirea din ochii ei s-a văzut forţă şi cunoaştere,
iar în orice situaţie, comportarea ei a fost mereu foarte
calmă şi sigură."
Aceşti ochi expresivi şi cu privirea intensă sunt una
dintre cauzele pentru care Copiii de Cristal încep să vor-
bească mai târziu decât alţii, întrucât ei comunică foarte
r'
mult doar prin priviri. Ochii lor fac parte din puterea hip-
notică pe care Copiii de Cristal o au şi asupra adulţilor.
Mulţi părinţi mi-au spus că oamenii mari pot fi hipnotizaţi
de ochii copiilor lor. De exemplu, Phillipa mi-a spus că fe-
tiţa ei de optsprezece luni, Isabella, face cu adevărat sen-
zaţie cu ochii ei. Mămica spune:
„Oriunde am merge, oamenii se opresc din drum
ca să se apropie de Isabella, să fie în câmpul ei de energie
şi să privească în ochii ei albaştri ca de cristal. In majori-
tatea cazurilor, sunt totalmente captivaţi. O dată ce Isa-
bella a prins cu ochii privirea cuiva, persoanei aceleia îi va
fi foarte greu să se uite în altă parte, până ce fetiţa mea
este amabilă şi dispusă să le dea drumul."

Personalităţi magnetice
Magnetismul Copiilor de Cristal reaminteşte de acei
hipnotizatori de modă veche, care obişnuiau să spună:
„Uită-te în ochii mei... adânc, mai adânc, uită-te în ochii
mei!" în orice caz, privirea fixă a Copiilor de Cristal nu
manipulează. Aceşti copii nu fac decât să adune informaţii
despre oameni şi planeta lor. De asemenea, prin ochii lor
ei transmit mesaje de iubire, iar această energie este un
dar de care avem tocmai acum o nevoie disperată.
 Copiii de Cristal văd dincolo de suprafaţa oameni-
lor. Ei văd lumina Divină interioară şi ochii lor sunt larg
deschisi de uimire, atunci când absorb tot ce văd.
Iubirea care radiază de la Cristale este irezistibilă.
Chiar şi persoane care, în mod normal, se feresc de copii,
sunt atrase de personalitatea plină de căldură a Copiilor
de Cristal. Lori, mama fetiţe de douăsprezece săptămâni,
Isabelle, cu care am făcut cunoştinţă mai devreme, spune
că atenţia pe care o atrage fetiţa ei este neobişnuită -
chiar şi pentru un bebeluş adorabil! Lori explică:
„Oamenii se simt foarte atraşi de ea. Mă rog, eu ştiu
că oamenilor le plac copiii mici şi sunt tare interesaţi de
ei, dar asta este cu totul altceva. Isabelle pare să-i atragă
pe ceilalţi către ea ca un magnet făcut din iubire şi lumină
curată. Toată lumea pare să facă totdeauna aceleaşi re-
marci despre ea. Toţi spun mereu cât de frumoasă este -
si, da, asa e, toti bebeluşii sunt frumoşi... dar nu în felul
ăsta. Este ceva atât de deosebit în ea, care radiază, pur şi
simplu, din interior, o strălucire plină de iubire care o în-
văluie şi care o face deosebit de frumoasă. De altfel, Isa-
belle are cei mai incredibili ochi. Sunt aşa de plini de iu-
bire, înţelegere şi înţelepciune."
Oriunde s-ar duce, Copiii de Cristal le dau oameni-
lor câte o doză de iubire tămăduitoare. Sunt ca nişte vin-
decători prin energie, în mişcare, fiind împinşi în căru-
cioarele lor de părinţi care e posibil să nici nu-şi dea sea-
ma de funcţia importantă pe care o joacă, atunci când îşi
scot copiii în lume. Stephanie şi Mark Watkeys, din New
South Wales, Australia, sunt părinţii lui Bryn, un băieţel
de treisprezece luni. Soţii Watkeys spun:
ferinţă omenească. începând din clipa în care a venit pe
lume, în privirea din ochii ei s-a văzut forţă şi cunoaştere,
iar în orice situaţie, comportarea ei a fost mereu foarte
calmă şi sigură."
Aceşti ochi expresivi şi cu privirea intensă sunt una
dintre cauzele pentru care Copiii de Cristal încep să vor-
bească mai târziu decât alţii, întrucât ei comunică foarte
mult doar prin priviri. Ochii lor fac parte din puterea hip-
notică pe care Copiii de Cristal o au şi asupra adulţilor.
Mulţi părinţi mi-au spus că oamenii mari pot fi hipnotizaţi
de ochii copiilor lor. De exemplu, Phillipa mi-a spus că fe-
tiţa ei de optsprezece luni, Isabella, face cu adevărat sen-
zaţie cu ochii ei. Mămica spune:
„Oriunde am merge, oamenii se opresc din drum
ca să se apropie de Isabella, să fie în câmpul ei de energie
şi să privească în ochii ei albaştri ca de cristal. în majori-
tatea cazurilor, sunt totalmente captivaţi. O dată ce Isa-
bella a prins cu ochii privirea cuiva, persoanei aceleia îi va
fi foarte greu să se uite în altă parte, până ce fetiţa mea
este amabilă şi dispusă să le dea drumul."

Personalităţi magnetice
Magnetismul Copiilor de Cristal reaminteşte de acei
hipnotizatori de modă veche, care obişnuiau să spună:
„Uită-te în ochii mei... adânc, mai adânc, uită-te în ochii
mei!" în orice caz, privirea fixă a Copiilor de Cristal nu
manipulează. Aceşti copii nu fac decât să adune informaţii
despre oameni şi planeta lor. De asemenea, prin ochii lor
ei transmit mesaje de iubire, iar această energie este un
dar de care avem tocmai acum o nevoie disperată.
 Copiii de Cristal văd dincolo de suprafaţa oameni-
lor. Ei văd lumina Divină interioară şi ochii lor sunt larg
deschisi de uimire, atunci când absorb tot ce văd.
Iubirea care radiază de la Cristale este irezistibilă.
Chiar şi persoane care, în mod normal, se feresc de copii,
sunt atrase de personalitatea plină de căldură a Copiilor
de Cristal. Lori, mama fetiţe de douăsprezece săptămâni,
Isabelle, cu care am făcut cunoştinţă mai devreme, spune
că atenţia pe care o atrage fetiţa ei este neobişnuită -
chiar şi pentru un bebeluş adorabil! Lori explică:
„Oamenii se simt foarte atraşi de ea. Mă rog, eu ştiu
că oamenilor le plac copiii mici şi sunt tare interesaţi de
ei, dar asta este cu totul altceva. Isabelle pare să-i atragă
pe ceilalţi către ea ca un magnet făcut din iubire şi lumină
curată. Toată lumea pare să facă totdeauna aceleaşi re-
marci despre ea. Toţi spun mereu cât de frumoasă este -
si, da, asa e, toti bebeluşii sunt frumoşi... dar nu în felul
ăsta. Este ceva atât de deosebit în ea, care radiază, pur şi
simplu, din interior, o strălucire plină de iubire care o în-
văluie şi care o face deosebit de frumoasă. De altfel, Isa-
belle are cei mai incredibili ochi. Sunt aşa de plini de iu-
bire, înţelegere şi înţelepciune."
Oriunde s-ar duce, Copiii de Cristal le dau oameni-
lor câte o doză de iubire tămăduitoare. Sunt ca nişte vin-
decători prin energie, în mişcare, fiind împinşi în căru-
cioarele lor de părinţi care e posibil să nici nu-şi dea sea-
ma de funcţia importantă pe care o joacă, atunci când îşi
scot copiii în lume. Stephanie şi Mark Watkeys, din New
South Wales, Australia, sunt părinţii lui Bryn, un băieţel
de treisprezece luni. Soţii Watkeys spun:
 „Bryn exercită o atracţie magnetică asupra oame-
nilor; oriunde am merge. Tot felul de oameni vorbesc cu el
şi nu vor decât să stea în preajma lui. Fiul nostru este un
copil absolut adorabil, tot numai râs şi lumină, şi captează
atenţia totală a oamenilor, oriunde mergem. Este foarte
sociabil si vioi. Toti cei care îl întâlnesc, observă cât este de
ager. Ochii lui par să soarbă totul şi pe toţi cei din jurul lui.
La treisprezece luni, arată ca un bătrânel înţelept - având,
în acelaşi timp, buna dispoziţie a unui copilaş fericit!"
Bunica Victoriei relatează şi ea că nepoţica ei trei
ani a fost întotdeauna conştientă de tot felul de lucruri si
că este mult mai inteligentă şi sensibilă decât vârsta ei.
„Victoria este întotdeauna în centrul atenţiei, chiar dacă
nu spune un cuvânt", spune bunica ei. „Persoane com-
plet străine sunt atrase spre ea şi vorbesc cu ea fără vreun
motiv aparent." Acest fenomen este o indicaţie asupra
originii şi menirii Copiilor de Cristal. Frecvenţa lor spiritu-
ală foarte înaltă şi personalitatea lor lipsită de aroganţă
arată că sunt deosebit de evoluaţi spiritual. De unde au
venit ? Ei au unele asemănări cu descrierile despre extra-
terestrii cu ochi mari şi gura mică şi care comunică prin
telepatie. Pe de altă parte, căldura Copiilor de Cristal de-
păşeşte relatările despre energia mecanică emisă în majo-
ritatea întâlnirilor cu extraterestri (E.T.).
Poate că acum avem de-a face cu un tip hibrid de
înger încarnat sub formă de băieţei şi fetiţe frumoase. Un
lucru este cert: aceşti copii au venit atât ca să ne înveţe,
cât si ca să ne salveze... de noi înşine. Insă si noi trebuie
să-i ajutăm pe Copiii de Cristal să ne ajute. Primul pas
este să înţelegem calităţile lor minunate şi unice.
 Capitolul trei

Cei ce vorbesc târziu, telepatia şi transa

La vârsta de doi ani, lui Harry i s-a pus diagnosticul

de „autist" atunci când a părut evident că la el dezvol-
tarea vorbirii rămăsese în urmă fată de nivelul normal. La
început, părinţii şi medicul au crezut că Harry avea prob-
leme de auz, aşa că /-au băgat în urechi nişte spirale pro-
tectoare. Dar Harry tot nu vorbea. Mama lui, Karenanne,
povesteşte:
„Harry a avut totdeauna un temperament solar şi
nu părea speriat din cauză că nu era capabil să vorbeas-
că. Parcă vorbitul era ceva ce urma să facă, atunci când
va fi pregătit pentru aşa ceva. La fel a fost şi cu deprinde-
rea cititului. Nu l-au interesat cărţile pentru copii, însă,
atunci când l-a prins interesul pentru Pokemon, a arătat
foarte repede că ştie într-adevăr să citească - şi nu s-a mai
despărţit de aceste cărticele."
La cinci ani, Harry a început să vorbească. Părea că
abilitatea lui de a citi şi scrie se trezea, după ce rămăsese
ani la rând în adormire. Acum, la nouă ani, Harry citeşte,
ca să se distreze, enciclopedii pentru copii şi a căpătat
cunoştinţe generale normale pentru vârsta lui.
Oare Harry a suferit, mai înainte, de autism? Perso-
nalitatea lui nu indică aşa ceva. Nu uitaţi că autismul des-
crie o stare în care oamenii trăiesc în propria lor lume
mică, fără legătură cu ceilalţi. Ei nu vorbesc, pentru că
nu-i observă pe ceilalţi.
Din contra, Harry le pune adesea întrebări străinilor
şi se duce la alţi copii ca să-i întrebe ceva despre jucăria
pe care o au. Mama lui Harry spune că s-a obişnuit acum
că fiul ei se duce la persoane străine. „Iar lucrul surprin-
zător este", observă ea „că oamenii simt energia lui afec-
tuoasă şi o acceptă fără să se enerveze că au fost de-
ranjaţi. El le arată cum pot să fie mai deschişi."
Şi atunci, de ce a fost Harry diagnosticat drept au-
tist? Oare întârzierea în vorbire şi scris justifică un aseme-
nea diagnostic grav? De ce să nu îi denumim pe aceşti
copii „cei ce vorbesc târziu" - în loc să-i transformăm în
cazuri patologice, să le punem diagnostice psihiatrice şi
să-i facem să le fie ruşine de ei însisi?
Sute de părinţi de pe tot globul au trimis povestiri
pentru această carte, relatând despre Copiii lor de Cristal
care „nu s-au grăbit prea tare" să înceapă să vorbească.
Poate că, în loc de a eticheta acest fenomen ca „o epi-
demie de cazuri de autism", aşa cum a făcut mass-media
şi lumea medicală, ar fi mai bine să îl examinăm, în cău-
tarea unor semne de evoluţie a omenirii.
Cine ştie - poate că nu mai avem nevoie să vorbim!
Poate că vorbirea a devenit la fel de perimată ca şi de-
getele de la picioare, pe care le foloseam, pe vremuri, ca
să ne căţărăm în copaci! N-ar fi posibil ca telepatia să fie
ca degetele mari opozabile de la mână, care ni s-au dez-
voltat prin evoluţie - adică, o nouă unealtă, necesară
pentru o lume în schimbare?
 într-adevăr, vorbirea pare stângace şi imprecisă, în
comparaţie cu comunicarea mentală. Mulţi cercetători de
la mari universităţi ca Stanford, Princeton si Yale au studi-
at fenomenul comunicării de-la-minte-la-minte.
Aceste studii dau date verificabile, care susţin pre-
misa că telepatia este un comportament măsurabil, care
există cu certitudine. Am scris despre aceste cercetări şti-
inţifice, în cartea mea Calea Lucrătorului întru Lumină
(editura Hay House, 1997).

îmi amintesc prima şi marea mea întâlnire cu tele-

patia. Aveam şaptesprezece ani, iar bunicul meu adorat
tocmai murise într-un accident de maşină. Bunicul mi s-a
arătat, la o oră după ce murise. Eram perfect trează, cu
mintea limpede şi în totală comunicare cu el. Era înconju-
rat de o lumină alb-albăstruie - dar, în rest, arăta ca de obi-
cei. Apoi a început să-mi vorbească - nu cu gura, prin vor-
be, ci cu mintea, l-am auzit glasul în interiorul capului, la
fel de limpede de parcă ar fi fost în viaţă şi mi-ar fi vorbit la
ureche. Mi-a spus să nu jelesc pentru el, deoarece îi era
bine. Am comunicat ceva mai mult, după care a plecat.
Fratele bunicului meu, care locuia într-un oraş îndepărtat,
ne-a spus că şi el îi văzuse spiritul, în aceeaşi seară.
Acest incident m-a învătat să am încredere în comu-
nicările mentale, pe care toată viaţa le-am primit cu regu-
laritate de la îngeri şi lumea spiritelor - ceea ce mi-a fost
de folos peste mulţi ani, când am devenit un mediu per-
manent şi continuă să mă ajute în munca mea de scriitor
şi vorbitor. Atunci când lumea mă felicită pentru capaci-
tăţile mele paranormale, sau pentru capacitatea de a fi un
scriitor prolific, le răspund totdeauna: „Mulţumesc. Mă
pricep foarte bine să ascult."
Dacă eşti părintele unui Copil de Cristal, înseamnă
că trebuie să fii în acelaşi timp un foarte bun ascultător.
In realitate, ca să se trezească în ei capacităţi paranor-
male latente, pentru părinţi este suficient să aibă un Copil
de Cristal. Andrea Kriger o numeşte pe Abbie, fiica ei de
trei ani, „un Copil de Cristal, clasic", pentru că descrierea
i se potriveşte absolut perfect. Andrea spune că nu a dat
naştere doar acestei micuţe fiinţe speciale, dar că, toto-
dată, a dat naştere şi propriilor ei capacităţi paranormale.
„Absolut din neant, am început să fiu în stare să ştiu lu-
cruri, să îi văd şi să comunic cu cei care au trecut în lu-
mea cealaltă. Toate astea au apărut cam în a doua zi
după ce s-a născut Abbie. Sunt sigură că, pentru mine, a
fost o trezire spirituală."
Cei care au trecut printr-o experienţă de moarte
clinică relatează, după aceea, o intensificare a capacită-
ţilor lor paranormale. Mulţi mai spun şi că, atunci când te
găseşti în prezenţa marii iubiri - aşa ca aceea care există
în planul vieţii de apoi - ne deschidem din punct de ve-
dere paranormal. Aşa că, nu e de mirare că, dacă devii
părintele unui Copil de Cristal extrem de iubitor, urmările
vor fi identice. In cadrul tehnicilor lor de „supravieţuire
pe Pământ", şi Copiii de Cristal îşi aleg părinţi şi bunici cu
o mare sensibilitate paranormală. în definitiv, dacă aceşti
copii nu au de gând să comunice verbal, ei trebuie să-şi
aleagă mămici şi tătici cu daruri telepatice, pentru a se
asigura că necesităţile le vor fi satisfăcute.
 Cum am mai menţionat, este foarte uzual pentru
Copiii de Cristal să înceapă să vorbească abia la trei ani,
sau chiar mai târziu. Tot aşa i s-a întâmplat Teresei Ze-
peda, a cărei fetiţă de şase ani poartă numele foarte po-
trivit de „Crystal". lată ce spune Teresa:
„Crystal nu a spus decât trei cuvinte (Mama, Tata,
nu) până la vârsta de trei ani, când a început deodată să
folosească propoziţii întregi. înainte de această vârstă, nu
a folosit decât mormăituri şi cuvinte inventate, li spu-
neam „copilul din peşteră". Dar avea modul ei personal
de a ne face să înţelegem ce anume dorea, fără să spună
nimic. Cred că o făcea prin comunicare telepatică. Este
singura explicaţie. Altfel, cum aş fi ştiut ce gândeşte?"
Fiica Teresei exemplifică un model pe care-l descriu
foarte mulţi părinţi, conform căruia copiii trec, practic
peste noapte, de la verbalizarea minimală, la deprinderi
de vorbire mai complexe. Catherine Poulton spune că fiul
ei, Kylan, de cinci ani, ajunsese la aproape trei ani şi tot
nu vorbea. „Kylan n-a vorbit, nici măcar n-a format subs-
tantive - şi apoi, deodată, într-o bună zi a început să vor-
bească în propoziţii complete."
Vorbitul cu întârziere pare să fie o problemă doar
pentru cei care-şi fac griji. Pentru părinţii mai puţin crispaţi,
ea nu constituie o problemă. Aşa este Beverly Moore, mama
lui Ethan, de cinci ani. Beverly spune: „Ethan n-a vorbit
până pe la trei ani. Nici n-a scos sunete de tipul «limbaj de
bebeluş»: N-am fost prea îngrijorată, pentru că mi-am ima-
ginat că o să vorbească el, atunci când va avea ceva de
spus. Niciodată nu mi-a fost greu să ştiu ce voia Ethan."
 Totuşi, nu este întotdeauna uşor pentru părinţi să
accepte cu nonşalanţă faptul că au nişte copii „diferiţi". O
femeie mi-a spus că se simte jenată în compania celorlalte
mame, întrucât bănuieşte că acestea o judecă pentru că
are un băieţel „mut". Unii părinţi iau chiar ei taurul de
coarne, fac cercetări, citesc toate cărţile despre cei ce vor-
besc cu întârziere şi instituie schimbări de comportament şi
regim alimentar pentru a grăbi dezvoltarea limbajului copi-
ilor lor. Evie spune că fiica ei de doi ani, Mei, a reacţionat
pozitiv la învăţământul la domiciliu. Ea povesteşte:
„Mei era un copilaş vesel şi vioi, care mergea deja
la zece luni - şi, cu toate astea, nu s-a hotărât să vor-
bească decât mai târziu, aşa că am fost nevoiţi s-o supu-
nem la o evaluare a dificultăţilor ei de vorbire. A obtinut
un punctaj foarte mare pentru partea socială şi cognitivă,
dar pur şi simplu nu voia să vorbească. Pe la cincisprezece
luni, a mai pronunţat, din când în când, câteva cuvinte.
De fapt, primul ei cuvânt a fost „Bună!" Doctorul a spus
că avea un retard de vreo patru luni la vorbire. Aşa că am
lucrat cu ea acasă, iar acum vorbeşte destul de mult. La
doi ani, cunoaşte deja toate culorile, literele şi numerele
de la unu la zece."
Mai multe mămici mi-au povestit că au remarcat
cum Copiii lor de Cristal au apreciat atenţia suplimentară
care li s-a dat prin învăţatul acasă şi că, drept urmare, vo-
cabularul copiilor s-a mărit.
Există, totuşi, multe moduri de a comunica. Mulţi
părinţi au remarcat faptul că copiii lor îşi creaseră propria
lor formă de limbaj al semnelor. O femeie a zis că copilul
ei a făcut o serie de mişcări clare, pentru ca s-o înveţe
acest mod de comunicare inventat de ea şi ca să se poată
înţelege. Kelly Kolby-Nunez spune că copiii ei cei mici
preferă să comunice prin desene: „Copiii mei (cu vârste
de şase ani, patru ani şi de cincisprezece luni) preferă să
deseneze, decât să vorbească şi îşi petrec ore întregi de-
senând. Copilul de şase ani mi-a mai spus că el comunică
deseori cu prietenii lui, fără să vorbească."
Poate că una dintre cauzele pentru care Copiii de
Cristal vorbesc mai târziu decât generaţiile precedente,
este că limbajul verbal le este străin. Asta e presupunerea
lui Sue Jalil cu privire la Sean, băieţelul ei de patru ani:
„Sean este extrem de telepatic, iar vorbirea sa a în-
târziat să se dezvolte, întârzierea fiind atât de mare, încât
i s-a instalat un dispozitiv auditiv în ureche, pentru a-l
ajuta să audă mai bine. Abia de curând a reuşit să depă-
şească unele dintre dificultăţile de vorbire. Totuşi, chiar si
acum întâmpină dificultăţi la articularea anumitor sunete.
Cred că e pentru prima dată pe planeta Pământ şi folo-
sirea gurii şi a limbii îi este complet străină, dacă în trecut
a fost numai telepatic şi atât. Dispozitivul auditiv n-a schim-
bat absolut nimic."
Mulţi părinţi şi doctori bănuiesc că aceşti copii care
vorbesc târziu au o problemă de auz din motive medicale.
Penny spune că ambele ei fete nu au vorbit până la vârsta
de trei ani. Le-a dus pe amândouă la control pentru ure-
chi, dar rezultatul a fost că auzul lor era perfect în regulă.
Penny spune că nici nu şi-a făcut cine ştie ce griji, deşi:
„Ceva îmi spunea că problema lor nu era auzul.
Instinctul îmi spunea că, pur şi simplu, copiii mei nu simt
încă o nevoie copleşitoare de a vorbi. Cea mai mare
părea să aibă un limbaj absolut propriu. Noi nu înţele-
geam ce spune, dar ea vorbea tot timpul. Şi în cazul
ambelor fete, se pare că eu am reuşit totdeauna să ştiu ce
voiau sau ce le trebuia."
Penny mai spune că cea mai mare încercare pentru
ea cu Copiii ei de Cristal a fost modul în care erau per-
cepuţi de ceilalţi. Ea îşi aminteşte:
„Oamenii le întrebau pe fetiţele mele despre di-
ferite lucruri, iar ele nu răspundeau ori nu ştiau ce să spu-
nă. Când oamenii vorbesc cu un copil de vârsta asta, are
anumite aşteptări, la care, însă, copiii mei nu corespun- -
deau. De exemplu, încercam să le învăţ câţi ani au ori
unde le este aşezat nasul, dar ele nu erau câtuşi de puţin
interesate să înveţe asa ceva."
//
Penny îşi aminteşte că se simţea jenată şi i se părea
că oamenii o judecă atunci când copii ei nu răspundeau
la întrebările acestora. îsi mai aminteşte că bona a îndru-
mat-o să meargă la Serviciul de Protecţie a Copilului,
pentru că fetele ei nu prea vorbeau, lătrau şi se prefăceau
că sunt căţei.
Ca mulţi alţi Copiii de Cristal, Penny spune că dez-
voltarea deprinderilor motorii ale fetiţelor ei era perfect
normală, şi că doar capacitatea lor verbală era întârziată,
în comparaţie cu evoluţia normală. Şi totuşi, atunci când
fiecare dintre fete a împlinit trei ani, s-au deschis brusc şi
au început să vorbească normal. Penny spune:
„N-am avut niciodată nici o urmă de îndoială că
sunt nişte copii extrem de isteţi. Trebuie să-mi spun tot
timpul că totul este în regulă cu copii mei, dar că ei nu
seamănă cu ceilalţi. Ştiu precis că vor fi nişte persoane
absolut speciale."
Părinţii care par să treacă cel mai uşor peste această
perioadă în care copiii lor încep să vorbească târziu, sunt
cei care învaţă să comunice pe cale telepatică şi care re-
cunosc şi folosesc limbajul trupului. O mamă care se nu-
meşte chiar Crystal spune: „Fetiţa mea are aproape doi
ani. încă nu vorbeşte si nu simte nevoia s-o facă. Putem
să ne uităm una la alta si stim ce vrea cealaltă, asa că se
pare că, pentru moment, vorbirea nu este necesară."
O altă mămică, pe nume Misty Rose, n-a avut nici
un fel de probleme că comunice în mod non-verbal cu
fiica ei, Leah. Oricum, Misty spune: „Când Leah avea vreo
douăsprezece luni, a trebuit să-i amintim că nu toată lu-
mea poate că comunice cu ea prin telepatie, aşa că tre-
buia să folosească si cuvinte."
Această informaţie a părut să ajute. La vârsta de doi
ani, cât are acum, Leah vorbeşte la nivelul copiilor de
trei-patru ani. O parte din înţelegerea pe care o au pă-
rinţii cu Copiii de Cristal este să le arate cum „să se des-
curce" cu traiul pe Pământ.

Comunicarea telepatică
Copiii de Cristal se nasc cu capacităţi paranormale.
Ca sugari, capul şi ochii li se rotesc, atunci când este clar
că văd îngeri şi ghizi din lumea spiritelor. Având daruri
spirituale înnăscute, este normal ca ei să aibă şi capaci-
tatea profundă de a citi gândurile. Mulţi părinţi mi-au re-
latat întâmplări asemănătoare cu cea povestită de
Natarsha.
Natarsha este mama unui băieţel de cinci ani, Ty-
rique. Ea spune că întotdeauna a rămas uluită de afir-
maţiile fiului ei. Natarsha exclamă: „Jur că-mi citeşte gân-
durile!"
Intr-o zi, cei doi călătoreau în tăcere cu autobuzul.
Natarsha se întreba în gând dacă Tyrique avea să-şi pe-
treacă weekend-ul următor cu tatăl lui. Brusc, Tyrique a
izbucnit: „Tati vine să mă ia vineri să mergem la el acasă."
A doua zi, Natarsha se gândea la ce ar putea pregăti
pentru cină, când l-a auzit pe Tyrique: „Mami, am o idee
bună. De ce nu faci pilaf pentru diseară?"
Când Natarsha l-a întrebat pe Tyrique cum de ştiuse
la ce se gândea, el i-a răspuns: „Mi-a spus Dumnezeu în
cap."
Capacităţile de auz spiritual ale lui Tyrique s-au
dovedit foarte folositoare în mai multe ocazii. într-o zi,
Natarsha se îmbrăca să plece la serviciu, chinuindu-se
să-şi tragă fermoarul la pantaloni. Nu îi erau strâmţi; pur
şi simplu, fermoarul nu vroia să se închidă. Chiar atunci,
Tyrique a intrat în cameră şi a zis: „Mami, mai întâi tre-
buie să-ţi închizi nasturele de la pantaloni şi după aia o să
meargă şi fermoarul." Natarsha s-a mirat cum de ştiuse
Tyrique că avea probleme cu fermoarul.
Ea povesteşte:
„M-am gândit să-i fac pe plac şi să-l ascult, aşa că
mai întâi m-am încheiat la pantaloni, în timp ce el se uita
la mine, după care am încercat să trag fermoarul, gândin-
du-mă: N-o să meargă." Fermoarul s-a închis fără pro-
bleme! Când Natarsha l-a întrebat pe Tyrique de unde a
ştiut să vină în baie s-o ajute, el a spus simplu: „Uite-aşa.
Ştiu. Ascult la ce-mi spune mintea", şi a plecat.
Până în ziua de azi, Natarsha trebuie să încheie
pantalonii aceia la nasturi, ca să facă fermoarul să func-
ţioneze.
Copiii de Cristal ne învaţă să avem încredere în gân-
durile si sentimentele noastre intuitive. La fel ca Natarsha,
Carolyn a întrebat-o pe Haley, / Copiii de Cristal se\
fiica ei de şase ani, despre ca- f Dasc cu capacităţi ]
pacităţile ei telepatice. Haley paranormale. /
i-a spus că poate să vadă în ere-
ierul mamei ei şi poate să-i vadă şi gândurile.
Eu ţin lecţii de dezvoltare paranormală în toată lu-
mea, încă din 7996 si am constatat că unul dintre cele
mai importante lucruri care trebuie făcute când încerci
să-ţi dezvolţi aptitudinile paranormale, este să observi şi
să te încrezi în gândurile, sentimentele, cuvintele şi imagi-
nile care-ţi vin în minte. Copiii de Cristal sunt nişte exem-
ple strălucite pentru acest mod de a proceda. Jaimie spu-
ne că fetiţa ei de optsprezece luni, Isabella, anunţă cu
convingere: „Tati, tati", cu câteva minute înainte ca tatăl
ei să ajungă acasă. Adesea, când sună telefonul, fetiţa
spune „Nana" şi, bineînţeles, la telefon este bunica.
Unul dintre motivele care îi fac pe copii atât de do-
taţi paranormal este că nu-i preocupă gândul că s-ar pu-
tea să-şi imagineze doar aceste mesaje intuitive. Ei nu-şi
fac probleme dacă ceva este imaginar sau real. Pentru co-
pii, totul este real!
 Indubitabil, Copiii de Cristal pot citi gândurile.
Magda spune că fiica ei de patru ani rosteşte adesea cu
glas tare ceea ce ea gândeşte. „De exemplu", îşi amin-
teşte ea, „într-o seară am văzut-o dormind în pătuţul ei
şi am zis în gând: Te iubesc, iar ea mi-a răspuns în somn:
Şi eu te iubesc"!
Pe măsură ce Copiii de Cristal cresc, această capa-
citate telepatică poate fi ori rafinată ori înăbuşită. Prima
variantă se întâmplă când părinţii laudă darul copilului şi
învaţă cum să-l dezvolte şi în ei înşişi. Cazul al doilea apa-
re când părinţii manifestă teamă sau nelinişte ca reacţie la
capacitatea copilului lor de a citi gândurile.
Telepatia face parte din arsenalul Divin cu care sunt
dotaţi Copiii de Cristal, pentru a contribui la curăţarea
pământului de înşelăciune. Atunci când cineva este total-
mente telepatic, nu poate fi minţit de nimeni. Pe măsură
ce înaintează spre maturitate, Copiii de Cristal vor şti cu
certitudine dacă vreun politician sau comerciant îi păcă-
leşte. Toţi împreună îi vor forţa pe locuitorii planetei noas-
tre să trăiască cu integritate.
Dar telepatia mai are un avantaj imediat. Crystal
spune că ea se foloseşte de telepatie pentru a comunica
cu fetiţa ei de tei ani, Zoey, în situaţii de pericol. De
exemplu, dacă Zoey se depărtează de ea, Crystal îi strigă
pe cale telepatică: „Stai!" şi Zoey se opreşte imediat şi se
întoarce să se uite la mama.

Căderea în transă
Uneori, Copiii de Cristal cad în transă şi nu mai par
să-şi audă deloc părinţii. Aceasta se poate întâmpla mai
ales când sunt afară, în mijlocul naturii. Această stare ase-
mănătoare celei de transă este o caracteristică folosită ade-
sea pentru diagnosticarea autismului. Insă în cazul Copiilor
de Cristal ar fi vorba de un diagnostic greşit, pentru că aceş-
ti copii blochează doar temporar lumea exterioară. Nu nu-
mai atât, în plus, Copiii de Cristal sunt deosebit de sim-
ţitori, apropiaţi şi afectuos/ cu alte persoane. Copiii care su-
feră într-adevăr de autism nu manifestă nici un fel de le-
gătură cu lumea exterioară, bazată pe sentimente.
Şi eu, personal, cad în transă, atunci când intru în
legături de channeling, sau când receptez informaţii,
înainte de a-mi recunoaşte integral darurile spirituale, pri-
meam efectiv multe mesaje de la îngeri, în timp ce mă ui-
tam la televizor. Asta, pentru că televiziunea îţi concen-
trează mintea pe un singur punct, cam la fel ca oglinzile
negre folosite pentru divinaţie şi globurile de cristal, care
acţionează ca puncte de concentrare.
Andrea spune că fiica ei de trei ani, Abbie, intră şi
ea în transă, atunci când se uită la televizor. Andrea
explică:
„Atunci când merge televizorul, Abbie este atât de
absorbită de el încât nu mai aude pe nimeni din preajma
ei. Chiar trebuie să-i limităm timpul la televizor. Abbie
este un suflet bun si tămăduitor, care se confundă cu na-
tura şi animalele. Deşi tehnologia reprezintă opusul a
ceea ce este Abbie, fetiţa pare să fie [captată' de ea şi nu
mai poate scăpa din [gheara' ei. Trebuie să oprim calcu-
latoarele si televizoarele, dacă vrem ca Abbie să reactio-
neze din nou la prezenţa rudelor ei."
 O altă mamă, Denise Bunning, spunea că fiica ei,
Alice, cădea în transă când era mai mică. Denise îi lua
faţa în mâini şi-i întorcea capul spre ea, dacă voia să-i
capteze din nou întreaga atenţie. Acum, la cinci ani, Alice
procedează la fel cu mama ei. De câte ori Denise nu-i dă
atenţie, fetiţa ia capul mamei în mâini şi-i întoarce faţa
spre ea!
Aşa cum pomeneam mai înainte, mulţi părinţi
mi-au povestit despre copiii lor că devin incredibil de
concentraţi - de parcă ar fi în transă - atunci când sunt
afară, în aer liber. Copiii de Cristal se aşează şi privesc fix,
minute în şir, la gândăcei ori la frunze. Această capacitate
de concentrare este un dar pe care Copiii de Cristal îl vor
considera util în viitor, atunci când, la vârsta maturităţii,
îşi vor prelua rolul de conducători.
Capitolul Patru

Un grad înalt de sensibilitate

Copiii de Cristal se bazează pe intuiţia lor, pentru a

discerne adevărul despre oameni şi situaţii, în loc să facă
aprecieri bazate pe aspectul fizic sau pe judecăţi de va-
loare. Intuiţia lor este ca un radar cu care scanează per-
manent tot ce îi înconjoară. Nimeni nu-şi poate ascunde
adevăratele gânduri, sentimente sau intenţii în faţa ascu-
ţimii extraordinare a conştiinţei Copiilor de Cristal. In
schimb, nici ei nu se pot ascunde de conştientizarea ade-
vărului, chiar dacă ar prefera să nu-l cunoască. Uneori,
sensibilitatea poate părea mai curând un blestem, decât
o binecuvântare. Persoanele deosebit de sensibile şi per-
ceptive pot absorbi din neatenţie energii negative, care
pot exercita asupra lor o influenţă dăunătoare.
Danica spune că fiul ei Koa, are trei ani şi o sensi-
bilitate extremă. Cea mai mare problemă cu care se con-
fruntă Danica, este să ghicească în ce fel îşi poate ajuta
fiul, atunci când este afectat de energia altora. Ea spune:
„Koa este atât de sensibil încât, dacă altcineva este
furios, frustrat sau resimte nişte emoţii intense (chiar dacă
nimeni altul nu observă sau cel în cauză îşi ascunde sen-
timentele), el va manifesta toate aceste trăiri. Este dificil
să fii părintele unor copii extrem de sensibili pentru că
sunt atât de afectaţi de mediul înconjurător.
Acum, când avem în sfârşit o casă minunată, cu în-
cărcătură energetică excelentă, fiul nostru este o minune
de copil. In câteva din locurile în care am locuit anterior,
chiar şi numai energia casei era adesea cauza crizelor de
plâns şi agitaţie. Lui Koa îi merge cel mai bine când e în-
conjurat de energie pozitivă şi este esenţial pentru el să
stea într-o casă cu un flux energetic bun."
Un mod prin care te poţi asigura că locuinţa ta pro-
iectează energie benefică, este să practici străvechea artă
chinezească de aranjare a încăperilor, numită Feng Shui.
Purificarea spaţiului este o altă asemenea metodă. Prima
dintre ele este descrisă în detalii excelente în cartea Ghi-
dul Occidental pentru Feng Shui, de Terah Kathryn Col-
lins, iar despre cea de-a doua am scris în cartea mea, Te-
rapia prin îngeri (ambele au apărut la editura Hay House).
Sensibilitatea faţă de energiile lumii
Copiii de Cristal sunt influenţaţi foarte puternic de
energia colectivă a planetei. Când mase de oameni trec prin
stări de spaimă, sau când se pregăteşte un eveniment care
„^„^ va schimba lumea, copiii pot deveni de-
Gopiii do V^ primaţi sau agitaţi.
Cristal sunt
influenţaţi foarte
puternic de energia
colectivă a
-N^ planetei. ^
Sara spune că fiul ei, Zak, avea
doi ani pe 7 7 septembrie 2001. Ei
trăiesc la Londra, asa că atacurile au
avut loc pe la zece seara, după ora
lor. Zak dormea deja de pe la şapte.

Sara a auzit ştirile despre Turnurile Gemene la emisiunea

de ştiri transmisă în direct şi, câteva clipe mai târziu, a
auzit nişte sunete ciudate care veneau din camera lui Zak.
Sara a alergat în camera copilului şi îşi aminteşte mo-
mentele îngrozitoare care au urmat:
„Era într-o stare teribilă, trăgând de guler şi zgâriin-
du-şi gâtul cu degetele, încercând să tragă aer în piept!
Nu văzusem niciodată în viata mea asa ceva! Am auzit
cum o voce fără trup îmi spune: «Cheamă salvarea!» ceea
ce am şi făcut. Atunci când salvarea a ajuns, echipa de la
urgenţă nu i-a aruncat decât o privire lui Zak şi au zis
«Cod albastru!» şi au şi pornit cu el la spital. In maşina
salvării, Zak se lupta să respire, iar mie mi-a fost teamă că
e gata să părăsească această planetă."
Zak se învineţise deja când au ajuns la spital, iar
doctorii au zis că are o criză de laringită difterică, aproape
fatală.
Sara îşi aminteşte:
„Mi-am dat seama că este ceva teribil de grav când
am privit în jur la doctori, care erau cenuşii la faţă. Am fost
îndrumată să-mi scot de la gât colierul de cristale şi să-l ţin
deasupra lui Zak, rugându-mă să se facă bine. Şi chiar s-a
făcut bine. Doctorii mi-au spus, mai târziu, că fusese cel
mai urât caz de difterie pe care-l văzuseră vreodată."
Un Copil de Cristal din America, pe nume Chad, a
receptat şi el cu empatie extraordinară situaţia mondială
care a fost agravată brusc de evenimentele din 7 7 sep-
tembrie. Elev în clasa întâia, Chad scrie despre sentimen-
tele sale:
 „Visul meu este să-i ajut pe oamenii din Afganistan,
care mor. Cu toate că au ucis mulţi oameni din tara noas-
tră, trebuie să te porţi cu ceilalţi la fel cum ai vrea să se
poarte şi ei cu tine. Trebuie să-ţi ajuţi semenii. Ei sunt bol-
navi de multe boli. Este trist că atât de mulţi oameni au
făcut asa ceva, dar îi iert."
Părinţii care sunt îngrijoraţi pentru copiii lor care
suferă de depresie, hiperactivitate sau anxietate, ar trebui
să verifice să vadă dacă nu cumva sunt influenţaţi de eve-
nimentele care se petrec în lume. Mulţi copii sunt afectaţi
în mod inconştient de energia mondială. Invocaţi-I pe Ar-
hanghelul Mihail să vegheze asupra copiilor voştri, sau ru-
gaţi-o pe Fecioara Maria să-i consoleze (ambii sunt mai
presus de un rit religios anume). Vorbiţi cu copiii voştri şi
lăsaţi-i să-şi exprime, în mod deschis, temerile şi frustrările.

Natura sensibilităţii
Generaţiile anterioare Copiilor Indigo şi Copiilor de
Cristal aveau capacitatea de a se preface că totul este ne-
maipomenit, chiar dacă nu era. Aceşti copii noi - mai ales
cei de Cristal - nu au posibilitatea de a opta să se retragă în
refuz. Ei simt emoţiile celorlalţi de parcă ar fi ale lor proprii.
Catherine spune că fiica ei de trei ani este una dintre
persoanele cu cea mai pregnantă capacitate de observaţie
pe care le cunoaşte. Ea subliniază: „Nimic nu-i scapă. Fiica
mea este acordată fin la lungimea de undă a oamenilor şi
a emoţiilor acestora. Realitatea este că soţul meu si cu
mine trebuie să fim foarte atenti dacă ne contrazicem în
faţa ei, pentru că ea încearcă să medieze între noi şi nu este
mulţumită până ce nu este toată lumea împăcată. Întreabă
într-una: «Eşti fericit?» - până chiar suntem."
Copiii de Cristal se găsesc aici ca păstrători ai păcii
şi ei recepţionează imediat când cineva nu este într-o sta-
re de împăcare. După spusele mamelor lor, Taylor, Emily,
William şi Zoey, toţi fiind copii de trei ani, au în comun
această caracteristică:
- Taylor se opreşte din orice face, atunci când un alt
copil plânge. El întreabă: „Ce s-a-ntâmplat?" şi se intere-
sează cu ce poate să ajute. în fiecare zi, le dă părinţilor lui
raportul despre ce copii au plâns la grădiniţă şi de ce.
Parcă este dirijat să-i ajute pe cei care sunt trişti.
- Emily nu are un vocabular prea bogat, dar când
vorbeşte are tendinţa să se concentreze pe emoţii. Mama
ei, Wendy, spune:
„Emily este extrem de receptivă la emoţiile care clo-
cotesc în oamenii mari şi într-un fel are limbajul şi price-
perea să le categorisească şi să le scoată în evidenţă (în
ciuda eforturilor mele de a-mi ascunde de ea, emoţiile şi
gândurile)."
- William este foarte uşor de rănit în sentimentele
lui şi este zdrobit când crede că a greşit cu ceva şi nu şi-a
dat seama.
- Zoey îi ia în braţe şi îi consolează pe toţi cei pe
care-i vede plângând. Ea le spune: „E-n regulă, este foarte
bine, vrei să te mai pup o dată?" Şi le spune tuturor celor
cu care se întâlneşte că îi iubeşte.
Rihana si Isabelle sunt si ele deosebit de sensibile:
 - Rihana are douăsprezece luni şi plânge îngrozitor
dacă i se pare că i-a făcut rău cuiva, dacă l-a rănit fizic sau
emoţional.
- Isabelle, de numai douăsprezece săptămâni, de-
vine foarte repede agitată dacă are în preajmă persoane
furioase sau negative, dar mama ei mai adaugă: „Isabelle
le aduce oamenilor pace şi linişte. Energia ei este atât de
puternică şi tandră, încât are un efect calmant instanta-
neu asupra lor."

Trupuri sensibile
Copiii de Cristal sunt nu numai sensibili pe plan
emoţional, ci au şi o deosebită sensibilitate fizică. Adesea,
ei pot fi copleşiţi de prea mulţi stimuli.
- Copiii de Cristal sunt sensibili la zgomote prea
puternice. Penny spune că fiicele ei de doi şi de patru ani
devin foarte agitate dacă cineva ridică vocea la mânie. Ea
zice: „Sunt mai atentă acum în ce mod comunic cu fetele
dacă sunt nervoasă. Ştiind că ele percep emoţiile atât de
intens trebuie să fiu atentă la cât de tare sau cât de apăsat
vorbesc la furie."
- Copiii de Cristal sunt sensibili la aglomerape. Beth
povesteşte că fiul ei de trei ani, Taylor, nu suportă când
este într-o mulţime prea mare de oameni. Ea îşi amin-
teşte: „Particularitatea asta o are de când s-a născut. La
el la grădiniţă s-a organizat de curând o seară «hai-să-
mergem-la-şcoală», dar lui Taylor nu i-a trebuit - prea
multă agitaţie şi prea mult zgomot, aşa că a fugit afară şi
s-a instalat sub un copac, să mănânce un biscuit."
 - Copiii de Cristal sunt sensibili la temperatură.
Cathy observă că lui William, băieţelul ei de trei ani, i se
face frig mult mai repede decât altor oameni.
- Copiii de Cristal sunt sensibili la îngrămădeala de
lucruri într-o încăpere şi la dezordine. Atunci când lui
Haley, de şase ani, i se pare că în camera ei este prea
multă harababură, face curat şi anunţă: „Am nevoie
să-mi curăţ spaţiul!" Atunci, mama ei îi dă un clopoţel
special din care să sune ca să cureţe energia. După ce
sună ceremonios din clopoţel, Haley spune: „Mami,
acum energia din camera mea este nemaipomenită!"
- Copiii de Cristal sunt sensibili la un ambient hao-
tic. Mei, de doi ani, intră în criză de hiperactivitate, când
se găseşte într-un loc cu agitaţie exagerată, cum ar fi la su-
permarket, de Crăciun. Mama ei spune că acasă nu are
niciodată manifestări de hiperactivitate.
- Copiii de Cristal sunt sensibili la ingrediente artifi-
ciale şi la chimicale. Jaimie spune că fetiţa ei de optspre-
zece luni, Isabella, are pielea extrem de sensibilă, lată ce
explică Jaimie:
„Am ajuns să nu mai folosesc decât ingrediente na-
turale, pentru că pielea i se usucă dacă intră în contact cu
săpunurile din comerţ. în schimb, folosim un săpun ule-
ios. Reacţionează totdeauna mai bine la leacuri naturale
şi, din fericire, farmacistul nostru din vecini prepară lea-
curi din plante pentru tot felul de boli ale copilăriei. Isa-
bella vomită de fiecare dată când ia un medicament obiş-
nuit, cumpărat din farmacie. Nu-I poate reţine; trupu-
şorul ei are totdeauna un reflex de respingere. Cu toate
astea, suportă bine medicamentele din plante."

Aparent indestructibili
Din fericire, îngerii veghează asupra Copiilor de
Cristal care sunt atât de sensibili, deşi mulţi par a fi indes-
tructibili, de atins de orice rău.
Mama lui Tori spune că, deşi fetiţa ei de patru ani
se joacă destul de brutal cu animalele lor de casă, rămâne
mereu neatinsă. De exemplu, deşi Tori are obiceiul să se
întindă pe podea, în timp ce câinii de talie mare ai fami-
liei tropăie pe lângă ea, nu s-a ales decât cu câteva zgârie-
turi neînsemnate. Iar motanul lor uriaş chiar o muscă,
însă nu lasă nici o urmă.
Iar Andrea relatează că fiica ei de şase luni, Abbie,
a scăpat odată nevătămată, în ciuda tuturor probabilită-
ţilor. Andrea explică: „Eram cu Abbie în braţe, când am
alunecat pe o bucată de gheaţă, într-o parcare." Andrea
a rămas îngrozită la vederea bebeluşului ei care zăcea cu
faţa în jos pe asfalt, fără să se mişte deloc. Aşa că a în-
tors-o repede pe Abbie cu faţa în sus, doar ca să constate
că fetiţa surâdea, fără să aibă nici măcar o zgârietură.
Andrea spune că Abbie a mai scăpat ca prin ure-
chile acului, nu se ştie cum, din diferite accidente, fără să
se rănească nici un pic. „Ai senzaţia că ar fi indestructibilă
fizic - cu toate că, emoţional, este teribil de sensibilă.
Nu-i plac zgomotele puternice, oamenii care se ceartă,
violenţa, jocurile brutale şi nici carnea roşie."
Aşadar, Copiii de Cristal îşi pot permite să fie sensi-
bili. .. sunt protejaţi: menirea lor în viaţă, care este atât de
importantă, are grijă ca ei să fie vegheaţi de ceruri. Cei care
chiar se rănesc, s-ar putea să treacă printr-o asemenea ex-
perienţă, ca parte a contractului de evoluţie spirituală.
Mulţi dintre părinţii care mi-au scris spuneau că
aceşti copii sunt nu numai intangibili când e vorba de le-
ziuni, dar nici nu le este absolut deloc teamă. Probabil că
unul dintre motive e acela că ei se aşteaptă întotdeauna
numai la bine. Optimismul lor atrage experienţe caracte-
rizate prin siguranţă şi protecţie.

Fără teamă
Băieţelul era uluitor! Şedeam pe terasa unui hotel tu-
ristic din Kona, Hawaii, şi nu-mi puteam lua ochii de pe
acel puşti. îmbrăcat într-un costumaş atât de colorat, încât
pe lângă el şi penele unui papagal australian ar fi părut ter-
ne, băieţelul se plimba pe ziduri - şi spun asta la propriu!
Am presupus că băiatul avea vreo şapte ani şi se
plimba pe marginea zidului de beton al hotelului, înalt de
un metru, de parcă ar fi fost un camion cu roţi duble.
Marginea zidului era mai îngustă decât piciorul băieţelu-
lui, dar pentru el nu conta. Băiatul păşea plin de încre-
dere si fără ezitare - si nu dădea nici cel mai mic semn că
ar putea să cadă. Până la urmă, bunicul lui s-a săturat să-l
urmărească pe băieţelul care sfida legile gravitaţiei şi i-a
cerut să se dea jos. Şi, hop, băiatul chiar a sărit cu o miş-
care de minge, de parcă ar fi avut arcuri la picioare şi s-a
îndepărtat, împreună cu bunicul său, în direcţia unui mi-
nunat apus de soare din Hawaii.
încă din acea zi, am început să observ că toţi Copiii
de Cristal au nişte capacităţi motorii uluitoare, ceea ce re-
flectă tendinţele recente din testele cu privire la Coefi-
cientul de Inteligenţă (I.Q.), care măsoară două tipuri de
inteligenţă: verbală şi non-verbală. Valoarea I.Q. pentru
capacităţile verbale este redusă, în timp ce la tipul non-ver-
bal, valoarea I.Q. creşte enorm. Iar per total, valoarea I.Q.
colectivă este ridicată, întrucât ambele tipuri de valori I.Q.
sunt coroborate pentru a da valoarea cumulată.
Mulţi Copii de Cristal dau dovadă de capacităţi re-
marcabile ale funcţiilor motorii, chiar în cazul unor
capacităţi verbale deficitare. Iar aceste capacităţi motorii
strălucite sunt combinate cu o lipsă de teamă care fri-
zează insolenţa, rezultatul fiind că aceşti copii sunt nişte
exploratori neînfricaţi! Această temeritate pare a egala în-
crederea pe care Copiii de Cristal o manifestă în alte do-
menii, cum ar fi apropierea de animale sălbatice şi emi-
terea unor preziceri paranormale.
Având în vedere că frica este o funcţie a eului inferior - a
„ego"-ului - temeritatea lor este un indice în plus
pentru evoluţia superioară a Copiilor de Cristal. Ei sunt în-
crezători, iubesc şi se bucură şi se distrează, explorând în
acelaşi timp această planetă!
Cynthia Berkeley spune că fetiţa ei de cincisprezece
luni, Leah, se simte foarte bine în trupuşorul ei şi are un
simţ uimitor al explorărilor. Cynthia remarcă:
„Parcă Leah n-ar cunoaşte deloc teama! Se caţără
peste tot şi poate rezolva problema modului de a mane-
vra lucrurile cu cea mai mare uşurinţă. Oamenii observă
cât de avansată fizic pare să fie. Dă dovadă de un simţ
excepţional în privinţa spaţiului în care se află, iar scările
le urcă şi le coboară singură încă de la nouă luni. Ne
jucăm în parcul de distracţii, iar ea pur şi simplu adoră să
se caţere peste tot! Nu are nici urmă de sentiment de
teamă."
Harry, despre care aţi aflat în capitolul precedent, a
fost din totdeauna complet lipsit de frică. Mama lui, Ka-
renanne, spune că asta a fost sursa ei de griji când era
micuţ, dar (mai mult de dragul mamei sale, decât pentru
el însuşi) copilul a învăţat să fie atent:
„Cred că Harry ştie că este în siguranţă şi nu-şi face
niciodată griji despre nimic. îmi spune: ,N-o să păţesc ni-
mic, Mami'. Desigur că nici grijile, nici teama nu fac parte
din construcţia lui, dacă este un suflet cu vibraţie supe-
rioară. "
Nu numai că aceşti Copii de Cristal nu cunosc tea-
ma, ci pare că le face mare plăcere să exploreze mediul
fizic care îi înconjoară. Tara spune că fiul ei de şaispre-
zece luni, Grant, este teribil de îndrăzneţ. Mi-a spus:
„Grant adoră să se legene! Ieri l-am găsit în picioare pe
maşinuţa lui de pompieri, legănându-se pe scaun. După
care a început să se legene pe volan! şşi ridicase braţele
foarte sus şi era extrem de mândru de realizarea lui."

Instincte fireşti
Poate că aceşti copii sunt mai fireşti, mai naturali,
mai instinctivi. Sunt mai apropiaţi de propriul lor trup. In
definitiv, aşa îmi spun îngerii că va arăta viitorul nostru,
încă din copilărie am avut viziuni ale unei lumi care este
mai naturală, în care tehnologia este înlocuită cu propri-
ile noastre capacităţi, dăruite de Dumnezeu, de a comu-
nica prin telepatie. Este o lume cu aer curat, apă curată,
atmosferă tropicală şi multe, multe fructe şi legume
proaspete.
Noii Copii de Cristal sunt poate o deschidere prin
care să aruncăm o privire în avanpremieră asupra acelei
lumi. Este evident că sunt mai stăpâni pe trupul lor şi mai
conştienti de el!
Ellen Welch a cumpărat de curând o casetă video cu
exerciţii yoga pentru relaxare. Ea spune: „Pentru că este
normal să urmăreşti caseta înainte de a încerca poziţiile,
am pus-o în timp ce făceam câte ceva prin casă."
Fetiţa ei de patru ani, Erin, s-a instalat fix în faţa tele-
vizorului şi a executat toate poziţiile, oprindu-se doar ca
să ceară anumite piese de recuzită care s-o ajute la o anu-
mită poziţie. Caseta video conţine două şedinţe yoga, cu
o durată totală de vreo şaptezeci de minute. Erin a făcut
yoga non-stop, pe toată această durată.
In timp ce executa poziţiile, ea zicea: „Mami, asta e
aşa de bine pentru tine! Ar trebui să facem şi noi aşa, în
fiecare seară, înainte de culcare."
Erin are dreptate - aşa ar trebui.
Capitolul Cinci

Vindecători înnăscuţi

Copiii de Cristal poartă în inima lor atât de multă

iubire, încât simpla lor prezenţă are efect tămăduitor, dar
sunt dotaţi şi cu surprinzătoare capacităţi înnăscute în
acest domeniu. Chiar şi Copiii de Cristal foarte mici par
să ştie instinctiv cum să direcţioneze energia cu mâinile,
cu gândurile şi chiar cu ajutorul cristalelor, pentru a rea-
liza nişte vindecări profunde. Relatările care urmează vor-
besc de la sine, oferindu-ne o scurtă imagine a unui viitor
caracterizat prin tămăduirea naturală şi spirituală.

Sugari vindecători
Capacităţile vindecătoare naturale ale fiicei Andreei
s-au vădit încă de pe când fetiţa era doar un sugar. într-o
zi, Andrea era bolnavă în pat când soţul ei a intrat în dor-
mitor cu fetiţa de şapte luni în braţe. Andrea spune că
fiica ei a stat pe pat lângă ea, a privit-o fix în ochi şi apoi
i-a pus amândouă mânuţele pe stomac. „Asta a durat
cam zece minute, iar soţul meu a fost cam înspăimântat
de ce se întâmpla. Când a terminat, a revenit brusc la
condiţia ei de «bebeluş normal» cu chef de joacă. Pur şi
simplu, m-a uluit."
învăţaţi de îngeri
Când Haley avea cinci ani, a început să le poves-
tească părinţilor ei despre îngerii pe care îi vedea şi îi au-
zea. Le-a spus că lucrează cel mai des cu Arhanghelul Vin-
decării Fizice, Rafael. Haley a spus că şi îngerul Cunoaşterii
şi îngerul Iubirii sunt învăţătorii ei. A descris cum îngerii au
adus în camera ei o maşinărie care o învăţa cum să vin-
dece trupul oamenilor. A mai vorbit şi despre umbrele pe
care le vedea în jurul oamenilor care sunt bolnavi.
Acum, la vârsta de şase ani, atunci când se află în
preajma unei persoane enervate, Haley îşi scoate mâinile
pe fereastra deschisă şi scutură energia negativă din ca-
meră. Mama lui Haley, Carolyn, spune:
„îmi place când Haley îmi pune mâinile pe umeri,
le apasă uşor, iar eu încep să mă calmez. Odată, la o ce-
remonie pe care o ţineam, Haley s-a ridicat, a apucat bo-
lul cântător tibetan şi l-a rotit deasupra capetelor noastre.
Apoi a revenit şi şi-a folosit mâinile ca să ne deschidă par-
tea de sus a chakrei coroanei. A făcut acest lucru cu
bună-stiintă. Nu mai făcuse niciodată asa ceva, si totuşi
am simţit că este bine şi că gestul fusese făcut cu multă
blândeţe, iubire şi compasiune."

Un băiat îsi face bine căţelul

Magda spune că ea şi cei doi copii ai ei au fost dis-
truşi la vestea că iubitul lor câine, Gator, suferă de o
boală din care poate să moară. Pe când fiica Magdei plân-
gea pentru această nenorocire, Austin, băiatul ei de şase
ani, s-a dus calm în camera lui şi a scos bagheta ener-
getică pe care i-o dăduse bunica lui (care era vindecă-
toare spirituală).
Apoi, Austin a fluturat deasupra câinelui piatra de
cristal de la capătul baghetei. în mod surprinzător, Câtor
s-a culcat, de parcă ei doi ar fi vorbit, iar el fusese de
acord ca vindecarea să înceapă.
Austin a fluturat bagheta energetică deasupra lui
Câtor cam vreo treizeci de minute, spunându-i că nu o să
moară şi că el îl va face bine. Când a terminat, Austin i s-a
adresat plin de bucurie mamei sale: „Mami, Gator o să se
simtă bine. Mi-am folosit bagheta magică pe el şi acum se
simte mai bine."
Austin (a cărui bunică îl iniţiase ca vindecător cu
energie Reiki) şi-a continuat tratamentele Reiki, folosin-
du-şi bagheta energetică pe Gator toată luna care a ur-
mat. Magda relatează: „Gator este acum perfect sănătos,
fără nici un fel de efecte secundare, iar el şi familia noas-
tră suntem fericiţi!"

Se vindecă pe ea şi pe mama ei
Teresa Zepeda spune: „Fiica mea de şase ani, Crystal,
este categoric o vindecătoare!" Teresa spune că micuţa
Crystal s-a vindecat singură, pe loc, de mai multe ori.
Odată, când s-au dus cu toată familia să se instaleze
cu cortul pe plajă, pentru a sărbători aniversarea de patru
ani a lui Crystal, fetiţa a început să se plângă că o dor ure-
chile. Teresa i-a spus fetiţei să se vindece singură, pentru
că altfel va trebui să plece cu toţii de pe plajă, ca s-o ducă
pe ea la doctor. Această veste a supărat-o pe Crystal, aşa
încât Teresa a trimis-o în rulotă să se întindă, să-şi pună
mâna pe ureche şi să îi roage pe Dumnezeu şi pe lisus să
o vindece. Peste zece minute, Crystal a ieşit din rulotă,
simţindu-se perfect. Nici urmă de suferinţă, nici de durere
de urechi! Teresa spune: „Crystal este o persoană cu
foarte multă voinţă. Şi-a dori atât de mult să rămână pe
plajă, încât s-a vindecat singură."
Altădată, pe Teresa o durea spatele, aşa că a rugat-o
pe Crystal să-/ facă o vindecare prin atingere cu mâinile.
Ea a luat mânuţele fetiţei, şi le-a aşezat pe spate, însă
Crystal şi-a tras mâinile şi i-a spus: „Nu trebuie să-mi pun
mâna pe tine, ca să te fac bine."
Teresa povesteşte: „Uşurarea a fost imediată şi du-
rerea a dispărut, de parcă n-ar fi fost acolo de la bun în-
ceput. Avusesem dureri cumplite de spate, încă de când
făcusem hernie de disc, cu vreo paisprezece ani în urmă.
înainte de vindecarea făcută de Crystal, stăteam mult în
pat, cu dureri de spate. De la acea vindecare, n-am mai
fost obligată să stau în pat nici măcar o dată, iar spatele
mă mai deranjează doar foarte puţin, din când în când."

Despre credinţă
Toate tipurile de vindecare au o componentă de
credinţă, indiferent dacă este vorba de medicină traditio-
na/ă sau alternativă, sau de vindecare spirituală.
Studiile arată că credinţa vindecătorului şi a pacien-
tului sunt nişte variabile importante şi contribuie la sta-
bilirea rezultatului tratamentului. Copiii de Cristal au o în-
credere extraordinară în capacitatea lor de a vindeca şi
acesta este, fără îndoială, unul dintre motivele pentru
care sunt atât de eficienţi în ceea ce fac.
Victoria, de trei ani, se referă la ea însăşi ca „Dr.
Toria" şi are deja o listă întreagă de succese în uşurarea
durerilor de cap şi de spate pentru prieteni şi rude. încă
de pe vremea când era bebeluş, Victoria ştia dacă cineva
era rănit sau nu se simţea bine, şi voia să-l pupe ca să-i
treacă, ori să-l atingă până se face bine.
Bunica Victoriei spune:
,, Victoria crede că poţi ,să arunci la gunoi lucrurile
rele' şi, în timpul tratamentelor ei de vindecare, ea mi-
mează cum bagă mâna după bau-bau care te supără, îl
înhaţă si-l aruncă cât colo. A fost mereu foarte conştientă
de ceilalţi şi de problemele lor şi este atât de sigură că le
poate rezolva!"
La un moment dat, Victoria a vizitat cu bunica ei un
azil de bătrâni. Bineînţeles, Victoria a vrut să-i vindece pe
toti locatarii căminului. Bunica ei îsi aminteşte că i-a fost
foarte greu să-şi convingă nepoata că nu putea vindeca o
persoană foarte bătrână şi infirmă de toate problemele pe
care le avea; nici că o persoană într-un cărucior cu rotile
putea să fie deja în mâinile Domnului. Victoria a rostit
foarte solemn: „Dar bine, Buni, eu vorbesc cu Dumne-
zeu!" Bunica ei observă că credinţa Victoriei în ea însăşi
şi capacitatea ei de a schimba lumea este uluitoare şi că
e „ceva superb de văzut".

Copiii de Cristal nu numai că

vindecă trupul fizic, ci repară §i inima oamenilor.

Alinare de la Copiii de Cristal

Copiii de Cristal nu numai că vindecă trupul fizic, ci
repară şi inima oamenilor. De exemplu, ei oferă:
 - Vindecare emoţională. După ce a murit Jack, fra-
tele lui Lois O'Neill, care are patru ani, la priveghiul de
acasă au participat cincizeci de oaspeţi. Tatăl lui Lois,
Mick, spune că, în loc să se ocupe de propria ei suferinţă,
fetiţa lui i-a plimbat tot timpul prin grădină pe adulţii care
jeleau. Lois i-a explicat fiecăruia că Jack nu plecase de
fapt. Mick spune: „Lois le-a luminat inima cu explicaţia ei
despre grădina noastră, despre îngerii şi zânele care tră-
iesc aici."
- Alinare. Colin, un băieţel de patru ani, ştie intuitiv
cum anume să consoleze o persoană care suferă. Odată,
când Colin şi părinţii lui erau în vizită la nişte neamuri, uneia
dintre femei i s-a făcut rău. Colin a insistat să stea cu ea în
dormitor. Cu toate că femeia a dormit aproape tot timpul,
Colin a stat cuminte lângă ea. De fiecare dată când se tre-
zea, Colin îi aducea ceva răcoritor de băut, sau anunţa cele-
lalte rude dacă femeia avea nevoie de ceva. Copilul a fost
adevărata sursă de ajutor şi energie vindecătoare.
- Compasiune. Diverse studii arată că, de multe ori,
copiii evită contactul cu copii handicapaţi, însă această
generaţie pare să fie complet diferită. Ei dau dovadă de o
compasiune firească faţă de oamenii cu probleme fizice.
De exemplu, Zoey, fetiţa de trei ani, se împrieteneşte mai
ales cu copii cu handicap fizic. Una dintre prietenele de
joacă ale lui Zoey s-a născut fără să poată merge, iar cor-
pul ei este uşor aplecat într-o parte.
Crystal, mama lui Zoey, spune: „Această fetiţă a făcut
progrese considerabile, de când merge la şcoală cu ceilalţi
copii şi, de asemenea, de când se întâlneşte cu Zoey să se
joace împreună. A fost o experienţă foarte mulţumitoare
să ştim că toţi Copiii noştri de Cristal nu au prejudecăţi."
- Sfaturi. Copiii de Cristal au un dar special să ştie
să spună exact lucrul potrivit pentru a le insufla celorlalţi
inspiraţie, alinare, sau pentru a le ridica moralul. Fiind op-
timişti de la natură, ei îi ajută pe ceilalţi să vadă şi lumina
argintie care răzbate de dincolo de norii vieţii.
La vârsta de cinci ani, Carter dă deja dovadă de ca-
pacităţi naturale de sfătuitor. Mama lui Carter îşi aduce
aminte de momentul în care a venit în vizită prietena ei
Ingrid. Aceasta, hipnoterapeut şi artist de talent, se simţea
deprimată. Micul Carter s-a dus la ea şi i-a spus: „Eşti o
terapeută frumoasă şi talentată, Ingrid."
Mama lui Carter îsi aminteşte:
„Ingrid a crezut că-l învăţasem eu pe Carter ce să
spună. Dar i-am spus că nici gând de aşa ceva, că nu-l
mai auzisem niciodată până atunci pe Carter să pronunţe
cuvântul terapeut, ori să vorbească despre noţiunea de a
fi talentat. Tot ce ştiu este că băiatul meu are capacitatea
de a detecta cine anume are nevoie de iubire şi apoi să
i-o ofere."
Iar a oferi această iubire este misiunea comună a
Copiilor de Cristal. Ei ne învaţă să primim iubirea. Ca
îndrumători adulţi ai lor, sarcina noastră este să-i cultivăm
astfel încât să nu le fie teamă de iubire, să-i ajutăm să afle
că nu este periculos să vorbeşti despre emoţii profunde şi
să le simţi. Trebuie să-i îndrumăm, mai ales în timpul
anilor adolescenţei, pentru ca să rămână aceleaşi fiinţe
care iubesc în mod firesc.
Capitolul Sase
Copiii magici, spiritualizaţi

Chiar şi în casele în care părinţii nu sunt orientaţi

spre religiozitate formală sau spirituală, Copiii de Cristal
vorbesc despre teme profunde, ezoterice. Uneori, ei în-
vaţă de la părinţii lor despre Dumnezeu, rugăciune, în-
geri, ceremonii şi altele asemenea. însă Copiii de Cristal
posedă adesea o cunoaştere înnăscută despre spirituali-
tate. Ei sunt nişte mici filosofi, înalţi prelaţi şi preotese.
Este evident că sunt acordaţi pe lungimea de undă a Di-
vinităţii. Ei aduc cu ei asemenea cunostinte, din vieţile lor
anterioare.
Erin, în vârstă de trei ani, a intrat în camera de zi
unde părinţii ei urmăreau filmul Speed. Filmul era pe sfâr-
şite şi tocmai se desfăşura o scenă reprezentând un avion
care se ciocnea cu un autobuz într-o explozie uriaşă, dra-
matică. Fetiţa a crezut că era un program de ştiri şi că acei
oameni fuseseră răniţi cu adevărat. S-a întors către pă-
rinţii ei cu o privire îngrozită, a căzut în genunchi şi a ex-
clamat: „trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu!" Mama lui
Erin spune: „Am fost impresionată că un copil de trei ani
poate să treacă atât de repede de la: «Vai, nu, ce îngro-
zitor», la: «Trebuie să cerem intervenţia Divină ca să-i aju-
tăm pe oamenii ăştia»."
 Reacţia lui Erin la o situaţie tragică - cu toate că nu
era una ,,reală" - este încurajatoare. Este un indiciu în
plus pentru direcţia în care ne îndreptăm. Imaginaţi-vă o
lume în care toată lumea recurge la rugăciune - în loc de
frică sau griji - ca reacţie la o situaţie de criză.
Copiii de Cristal sunt extrem de înclinaţi spre filo-
zofie, vorbind adesea despre subiecte spirituale care par
a fi, mai curând, domeniul oamenilor mai în vârstă. Me-
lissa spune că fiul ei de şapte ani, Liam, pune în perma-
nenţă întrebări despre lucruri la care nu s-ar fi aşteptat să
se gândească un copil de vârsta lui. De exemplu, Liam în-
treabă foarte des ce este „trupul sufletului", cine este
Dumnezeu, şi alte lucruri de acelaşi gen. Uneori, Liam îşi
dă singur răspunsul la întrebări. Poate că întrebările lui
declanşează o reacţie de răspuns prin channeling. De
exemplu, tot el spune: „Noi suntem cu toţii Dumnezeu."
Melissa este recunoscătoare pentru căutările spiri-
tuale ale lui Liam. Ea spune: „Atâta timp cât Liam conti-
nuă să fie acelaşi suflet care este acum, lumea va fi un loc
mai bun."

Energia Lunii
Copiii de Cristal au legături puternice cu energia Pă-
mântului, a naturii, a Lunii şi stelelor. Ca şi vechii druizi,
babilonienii şi egiptenii, ei sunt fascinaţi de cerul înstelat
şi de Luna plină.
Poate că hipersensibilitatea lor îi face conştienţi, în
mod acut, de ce influenţă puternică de vindecare are
Luna. Seara, mulţi Copii de Cristal pot vedea Luna şi ste-
lele, înainte ca ele să devină vizibile pentru ochii adulţilor.
 Practic, primul cuvânt rostit de Copilul de Cristal,
Isabella, a fost Luna! Mama ei, Jaimie, explică:
„Isabella adoră Luna şi i-a spus «Luna» încă de prima
dată când a văzut-o. Iar asta s-a întâmplat înainte de a
spune «Mami» sau «Tati»! O scosesem afară într-o seară
târzie, superbă, cu cerul ca cerneala, iar Isabella a arătat
spre Luna plină, a deschis gura de uimire şi a zis: «Oooo,
Luna!» Nu avea atunci mai mult de vreo nouă luni."
Copiii de Cristal sunt evident îndrăgostiţi de Lună.
în timp ce alţi copii se joacă cu jucăriile, Copiii de Cristal
se distrează privind la cerul luminat de Lună. Beth spune
că fiul ei de trei ani, Taylor, adoră să şadă şi să privească
la stele si la Lună. Petrece ore în sir aşezat în cameră lui,
pe întuneric, privind pe geam la cerul nopţii.
Aceşti copii sunt influenţaţi şi de ciclurile lunare.
Petra relatează că fetiţa ei de trei ani, Julie, doarme în
mod normal toată noaptea fără probleme. Dar în serile cu
Lună plină, Julie stă trează câte o oră-două din noapte.

Capacităţi magice
Copiii de Cristal au nu numai înclinaţii spirituale şi
capacităţi de vindecare înnăscute, dar unii dintre ei sunt
şi alchimişti şi magicieni Divini. Ei sfidează legile gravităţii
şi deplasează materia cu puterea
gândului! Mulţi părinţi mi-au îm-
părtăşit istorii detaliate despre is-
prăvile magice ale copiilor lor. în
unele dintre cazuri am primit per-
misiunea să reproduc aceste isto-
Copiii de Cristal au
legături puternice cu
energia Pământului,
a naturii, a Lunii şi a
stelelor.
risiri, doar cu condiţia păstrării anonimatului. Părinţilor le
era teamă de repercusiuni, dacă darurile copiilor lor ar fi
date în vileag în mod public. Totuşi, ca martoră a acestor
poveşti, trebuie să îmi exprim opinia că sunt perfect ade-
vărate. Se regăsesc în ele emoţia, detaliile şi autenticitatea
care le disting de basme. Voi prezenta, pe scurt, unele
exemple şi vă voi lăsa să judecaţi singuri.
Mai întâi, psihokinezia este capacitatea de a mişca
obiectele materiale cu puterea gândului sau a unor emoţii
puternice. Fenomenul se mai petrece şi atunci când forţa
personală a cuiva întrerupe curentul electric al aparatelor
casnice, al ceasurilor, bateriilor sau chiar al lămpilor din
iluminatul stradal. Aşa cum veţi citi aici, unii Copiii de
Cristal demonstrează capacităţi uluitoare de psihokinezie.
De exemplu, există în Franţa un băiat de şapte ani,
căruia îi vom spune Adam, pentru că mama şi bunicul lui
m-au rugat să-i protejez identitatea. Adam vorbeşte des-
pre viaţa de pe alte planete şi despre câteva vieţi trecute,
cu detalii despre cultură, fondul etnic şi limbă. Mama lui
Adam spune:
„Când avea trei ani, m-a pus să mă aşez şi mi-a zis:
Să ştii că nu eşti prima mea mămică. V-am ales pe tine şi
pe Papa să fiţi acum părinţii mei - şi vă descurcaţi foarte
bine."
Adam a demonstrat frecvent capacităţile lui para-
normale profunde. De exemplu, la vârsta de patru ani,
Adam i-a spus mamei sale: „Ah, ştii, tatăl tău nu s-a dus
azi la lucru. Afară a fost furtună, aşa că mai bine s-a dus
la plimbare." Bunicul lui Adam trăieşte în America, la o
diferenţă de sase ore de fus orar. Pentru că nu era încă
luni în America, iar bunicul lui Adam nu lucrează la sfârşit
de săptămână, Adam vedea viitorul! Atunci când, în seara
următoare, mama lui Adam l-a sunat pe tatăl ei, n-a fost
surprinsă să descopere că viziunea fiului ei fusese adevă-
rată. Mama lui Adam spune că el dispune de puteri şi
asupra obiectelor materiale. Ea relatează:
„lntr-o zi, Adam mi-a arătat cum să aprind şi să re-
aprind o lumânare fără ajutorul chibriturilor - atunci când
eram afară si bătea vântul!
Adam are puteri de concentrare extraordinare şi
poate face o minge de cauciuc să leviteze. Ştiu că încear-
că de ceva timp să realizeze aşa ceva, şi a reuşit până la
urmă. Am auzit mingea săltând pe podea şi am urcat în
camera lui să văd ce face. Făcuse încercarea de cel puţin
două ori, până să intru eu în cameră. Vroia să-mi arate şi
mie, şi a făcut-o; nu-mi venea să-mi cred ochilor! Mingea
a levitat la câţiva centimetri deasupra cuverturii de pe pa-
tul lui şi apoi a căzut cu o bufnitură puternică, de parcă
ar fi aruncat-o cineva!"
Mama lui Adam mi-a spus că se cam fereşte de pă-
rerile celorlalţi despre capacităţile fiului ei, întrucât trăiesc
într-o comunitate de o religiozitate habotnică din Franţa.
In plus, îşi face griji deoarece crede că, după ce face
obiectele să leviteze, Adam este stors de energie şi vulner-
abil. Să sperăm că temerile ei nu se vor transfera asupra lui
Adam, făcându-l să-şi abandoneze puterile magice Divine.
O altă femeie (care m-a rugat şi ea să rămână anoni-
mă) relatează o poveste asemănătoare despre fiul ei de
patru ani şi fetiţa ei de patru luni. Ea îşi aminteşte că fiica
ei, care avea atunci doar câteva săptămâni, a făcut o ju-
cărie de lemn să zboare prin aer şi să aterizeze la câţiva
metri de locul ei iniţial. întâmplarea a avut loc sub ochii
a patru adulţi şi doi copii. Mama crede că fiica ei a provo-
cat fenomenul de psihokinezie, pentru că era supărată că
nu i se dădea să sugă imediat. Femeia mai notează că şi
fiul ei fusese un sugar foarte vioi, capabil să manipuleze
obiectele din jurul lui.
Ea îşi aminteşte:
„îmi aduc aminte foarte limpede că nu o singură dată,
pe când era un bebeluş pe care-l ţineam în braţe «a închis
televizorul», atunci când voia să-/ acordăm toată atenţia
noastră, iar noi nu ne conformam suficient de repede."
Cam la fel ca în povestea de mai sus, fetiţa de opt
săptămâni a Finei poate şi ea să manevreze aparatura
electronică. Tina explică:
„îmi iau fetiţa cu mine la lucru şi, dacă o ţin prea
aproape de calculator, acesta se blochează. Colega mea de
birou şi-a pierdut monitorul acum câteva zile, iar noi
aveam probleme cu imprimanta. Eu pun grămezi de cris-
tale pe toate aparatele mele electronice, pentru a dispersa
undele de curent puternice pe care le emite fiica mea."
***

Vizită din partea unui suflet

Sufletele pline de iubire ale Copiilor de Cristal mai
au şi putinţa de a ne vizita în mod magic, în visele sau
meditaţiile noastre, ca nişte îngeri îndrumători ce aduc
mesaje Divine. Laura Ainsworth şedea cu nepoata ei
Beth, de patru ani, în meditaţie, pe podeaua din dormi-
tor. La început, Beth a stat lângă Laura. Apoi, cum Laura
îşi continua meditaţia, a auzit-o pe Beth ieşind în tăcere
din cameră. Laura spune:
„Nu ştiu de când mă aflam în stare de meditaţie,
când am auzit-o pe Beth strigându-mă încetişor: «Nana!»
Şi din nou, ceva mai tare: «Nana!» Am deschis ochii şi am
văzut-o înfăşurată într-o pătură, afară, în faţa uşii dormi-
torului şi am zâmbit. Ea şedea acolo cu o privire pătrun-
zătoare şi plină de sinceritate, care-ţi încălzea inima. «Sunt
aici, lângă tine, dacă ai nevoie de mine.»
Am reintrat în starea de meditatie si, nici un minut
după aceea, am auzit o respiraţie foarte profundă, aproa-
pe ca un sforăit. Beth era cufundată în somn, de cealaltă
parte a culoarului, în altă cameră."
Dacă, însă, copiii voştri nu se manifestă ca nişte mici
vrăjitori sau vrăjitoare, asta nu-i scoate din categoria Co-
piilor de Cristal. Nu toţi aceşti copii fac fapte de magie.
Oricum ar fi, nu este extraordinar să stii că unii dintre ei
dau dovadă de talente de care e foarte probabil că sunt
capabili toţi oamenii? încă o dată, Copiii de Cristal ne
arată doar calea către posibilităţile omenirii... şi mode-
lează această cale superioară, pentru noi toţi.
 Capitolul Şapte

Legătura cu natura, animalele şi pietrele

Oricât de mult ar părea Copiii de Cristal că sunt de

pe alte planete şi tărâmuri, cu siguranţă că ei au legături
profunde cu Pământul, cu natura şi animalele. Aceşti co-
pii preferă să stea afară, să se joace printre copaci, pietre,
flori şi apă, decât să fie oriunde altundeva! Unor părinţi
chiar le este greu să-i ţină pe copii în casă. Alţi părinţi
spun că, atunci când Copiii de Cristal sunt morocănoşi, o
excursie în aer liber este cel mai bun mijloc ca să le
schimbe instantaneu, dispoziţie în bine. Ca nişte mici Sfântul
Francisc, aceşti copii manifestă o puritate ce face ca ani-
malele să se încreadă în ei.
Poţi efectiv să-ţi imaginezi florile, păsările şi soarele
cântând de bucurie - de fericire că se găsesc în compania
unui adorabil Copil de Cristal.

Prieteni patrupezi
Tot asa cum muzica îmblânzeşte fiarele sălbatice,
Copiii de Cristal au un efect hipnotic asupra animalelor.
După cum am menţionat mai devreme, ei pot să se tă-
vălească fără grijă cu câini mari şi pisici cu gheare ascuţite
şi nu li se întâmplă niciodată nimic. Animalele simt nevi-
novăţia inimii acestor copii. Animalele şi Copiii de Cristal
comunică unii cu ceilalţi pe lungimea de undă a iubirii -
şi se înţeleg perfect.
Leah, la cele cincisprezece luni ale ei, este deja prie-
tenă apropiată cu animalele de casă din familia ei. Mama
ei, Cynthia, chiar spune că prietenul cel mai bun al lui
Leah este Yogi, câinele familiei. Cynthia spune:
„Prima dată când Leah s-a ţinut singură pe picioare
a fost când s-a agăţat de Yogi ca să se ridice - după care
Yogi s-a îndepărtat, iar ea a rămas pe propriile ei picio-
ruşe. Este uluitor, pentru că majoritatea animalelor o lasă
să pună mâna pe ele şi să tragă de ele, ori să le mângâie
ceva mai brutal. Parcă ar fi o vrajă. Animalele o adorări"
In mod asemănător, Abbie, fetiţa de trei ani, atrage
animalele. Mama ei, Andrea, relatează:
„O găsesc foarte des şezând cu câinele sau cu pisi-
cile noastre, cu mânuţele sprijinite de ele şi fără să scoată
un cuvânt. O urmăresc si văd că asta tine minute în sir.
Parcă ar avea un efect calmant asupra animalelor."
Isabella, de optsprezece luni, a înotat de două ori
cu delfinii sălbatici la Kona, în Hawaii. Phillipa, mama ei,
spune că, în ambele ocazii, delfinii păreau foarte atraşi de
Isabella. „Delfinii au venit spre ea, s-au scufundat sub ea,
şi asta s-a repetat de câteva ori."
Animalele sălbatice şi domestice sunt atrase în egală
măsură de Copiii de Cristal, simţind iubirea pe care le-o
dau şi încrederea pe care o pot avea în aceşti copii spe-
ciali. Când Hannah Caldwell, de optsprezece luni, a mers
cu mama ei, Pam, la grădina zoologică, animalele au fost
cele care se uitau fix la fetită, si nu invers!
 O gorilă de la zoo era mămică şi avea un pui cam
de aceeaşi vârstă cu Hannah. Pam spune:
„Atât gorila, cât şi eu, eram mame care-şi alăptau
puii la sân, iar eu am simţit o legătură extraordinară cu fe-
mela gorilă." Gorila mamă a observat-o pe Hannah şi a
venit direct până la geamul care despărţea cuşca maimu-
ţelor de vizitatori. Privirile gorilei şi ale fetiţei s-au întâlnit
şi cele două s-au uitat intens şi cu afecţiune una la alta.
Pam îşi aminteşte: „Apoi, gorila s-a uitat la mine şi a întins
uşor o mână, pe care a sprijinit-o pe geam, chiar în drep-
tul feţei mele. Mi-am pus şi eu mâna în dreptul celei a go-
rilei. S-a creat o conexiune incredibilă - era atât de atrasă
spre Hannah."
Până la urmă, Hannah si Pam si-au luat rămas bun
de la noua lor prietenă şi au pornit spre sectorul grădinii
zoologice unde stăteau leii. Mama şi fiica s-au uitat în-
delung prin geam la lei, care erau răspândiţi pe o supra-
faţă foarte mare. Pam îşi aminteşte din nou:
„Deodată, leoaica şi-a ridicat privirea spre ceva ce-i
atrăsese atenţia. S-a ridicat şi s-a îndreptat spre acea zonă,
parcă fascinată de ceva ce era de cealaltă parte a zidului de
beton din dreptul meu. A parcurs toată distanţa spre zid şi
era extrem de atentă si concentrată. M-am uitat să văd ce
anume o interesa atât de mult şi, ce să vezi, era propria
mea fetiţă! Cele două erau faţă-n faţă, despărţite de pe-
retele de sticlă al îngrăditurii grădinii zoologice, însă perfect
conectate. Leoaica era extrem de atrasă de Hannah! Parcă
Hannah ar fi fost atracţia grădinii zoologice, şi nu invers.
Spectacolul a adunat o mulţime de vizitatori şi toată lumea
se întreba ce este atât de special la această fetiţă, că a cap-
tat complet atenţia acelei leoaice superbe."

Empatia pentru natură

în afară de prietenia cu animalele, una dintre carac-

teristicile esenţiale ale Copiilor de Cristal este empatia lor
deosebit de profundă, care e direcţionată în special spre
natură. Copiii de Cristal simt emoţiile şi senzaţiile ani-
malelor, ale insectelor şi plantelor. Ei dau glas naturii şi ne
amintesc că fiecare fiinţă si fiecare lucru au sentimente.
- Andrea spune că fetiţa ei de trei ani, Abbie, nu lasă
pe nimeni să omoare vreun gândac - nici măcar păianjenii
mari, înspăimântători. „Dumnezeu i-a făcut", le spune
Abbie oamenilor mari, care sunt gata să extermine vreo
insectă. Ne gândim deseori că gândacii sunt teritoriul bă-
ieţeilor, însă nici fetiţele care sunt Copii de Cristal nu fac
discriminări între prietenii lor din natură. Le plac gândacii,
tot atât de mult pe cât le place orice fiinţă vie.
- Atunci când părinţii lui Robert, de şase ani, şi-au
instalat o piscină în spatele casei, pentru acest proiect au
trebuit scoase două sălcii. La vederea drujbei, Robert a
alergat la copaci, îmbrăţişându-i pe rând şi vărsând lacri-
mi uriaşe pentru ei.
- Chad, şapte ani, şi-a manifestat empatia pentru na-
tură, încă de când umbla de-a buşilea. Odată, când o frun-
ză a picat dintr-un pom, Chad i-a spus mamei sale: „Of,
sărmana frunză care cade pe pământ - şi-a părăsit familia!"
- Când în casa părintească a lui Li am, băieţelul de
şapte ani, intră câte o şopârlă, Liam o prinde cu blândeţe
şi o duce afară, vorbind între timp cu şopârla, căreia îi
spune lucruri de genul: „Trebuie să te duci acasă; te aş-
teaptă copii tăi", sau: „Trebuie să ieşi afară să-ţi cauţi
ceva de mâncare; ştiu că ţi-e foame." Mama lui Liam spu-
ne că băiatul ştie ce gândesc şi simt şopârlele. El le spune
să nu le fie frică, iar ele îl ascultă.
- Cineva a cules, la un moment dat, o floare şi i-a
întins-o micuţei Crystal, de doi ani, care s-a supărat foarte
rău. Crystal s-a dus la tulpina care îşi mai avea încă ră-
dăcinile în pământ şi a încercat să prindă floarea la loc.
sau pe cele care încep să se ofilească.
- Isaac, de şase ani, i-a arătat bunicii sale, Laura, o
piatră netedă pe care o ţinea în mână. Isaac i-a explicat
că ridicase piatra de pe drum, pentru că nu voia să o cal-
ce vreo maşină.
- Zoey, trei ani, îmbrăţişează copacii şi sărută frun-
zele care au fost rupte sau care s-au uscat.

în aer liber
Cu inima lor larg deschisă şi natura lor luminoasă,
nu este de mirare pentru Copiii de Cristal să prefere să-şi
petreacă timpul afară, cu animale şi plante şi aer curat.
Copiii de Cristal preferă frumuseţea naturală, faţă de lu-
crurile artificiale.
- Alice, o fetiţă de
ani, iubeşte plantele
mult şi se supără rău oe lol
când mama ei le pliveşte, sau
şi ne fac conştienţi că
absolut totul este viu.
rupe frunzele, florile moarte,
 De exemplu, le place să se dezbrace, să scurme în
pământ şi să inspecteze coloniile de furnici. Copiii de
Cristal descoperă frumuseţea ascunsă în lucruri mărunte
din natură şi pot să şadă transpuşi un timp îndelungat,
nefăcând nimic altceva decât să privească fix la plantele
care se clatină în bătaia vântului.
Conchita spune că băieţelul ei de douăzeci de luni,
Nathan, este cu adevărat îndrăgostit de natură. „Trebuie
să ţinem toate uşile încuiate, ca să-l ţinem în casă. Preferă
să se dezbrace afară, în mijlocul naturii, de câte ori are
ocazia. îi place să se joace în apă, s-o amestece cu pă-
mânt si să mănânce noroiul."
Probabil că unul dintre motivele pentru care Copiii
de Cristal iubesc atât de mult natura este că ei comunică
cu plantele şi animalele. Magda spune că fiica ei de patru
ani, Taylor, vorbeşte tot timpul cu florile. „Taylor le po-
vesteşte florilor cât de frumoase sunt", explică Magda.
„Mai vorbeşte şi cu gândăceii şi încearcă să-i consoleze."
Copiii de Cristal ne învaţă despre vraja naturii şi ne
fac constienti că absolut totul este viu. Shawn si Keli Car-
penter spun că fiul lor de trei ani, Corbin, are nişte relaţii
extrem de profunde cu copacii. „Corbin ne spune ce zic
pomii, ce simt şi ce fac", explică soţii Carpenter. „El este
conştient şi de spiritul din tot ce este viu şi poate comu-
nica cu păsări, peşti, plante, insecte şi pietre - cu toate că
legătura lui cea mai puternică pare a fi cea cu copacii."
Atunci când, într-o bună zi, Colin, un băiat de patru
ani, tocmai făcea cu mama lui o plimbare pe-afară, el s-a
oprit deodată, s-a uitat la un copac şi s-a sprijinit de el.
Colin a oftat şi a spus: „Mami, simt iubirea pomului; îi
simt inima!"
Natura este un mijloc excepţional pentru redresarea
stării de spirit a oricui, inclusiv a Copiilor de Cristal.
Amanda spune că dacă fetiţa ei de paisprezece luni de-
vine plângăcioasă, nu trebuie să facă nimic altceva decât
s-o scoată afară. „Imediat devine veselă şi calmă, doar
umblând prin iarbă şi adunând bulgări de pământ."
Pentru a-i distra pe aceşti copii speciali nu sunt ne-
cesare jucării complicate. Ajunge să-/ scoţi afară şi ei se
transfigurează la vederea frunzelor care foşnesc, a păian-
jenilor şi a păsărilor. Rihana, de numai douăsprezece luni,
devine îmbufnată dacă stă prea mult timp în casă. Mama
Rihanei spune că fetiţa este extrem de fascinată să pipăie
copacii şi iarba şi să fugărească frunzele pe care le go-
neşte vântul.
Chiar şi Copiii de Cristal de vârste mai mari preferă
natura, în locul jucăriilor fabricate de mâna omului. Ha-
ley, de şase ani, a vrut să-şi elibereze camera şi să scape
de jucăriile nefolosite, aşa că a vândut jucăriile la talciocul
improvizat de familie. Haley şi sora ei au câştigat 192 de
dolari din această vânzare. în loc să-şi cumpere alte ju-
cării, ele au cumpărat un arţar roşu, pentru a-l planta în
curtea casei.
Cu atâta dragoste pentru statul în aer liber, nu e de
mirare că, în cazul Copiilor de Cristal, preocupările pen-
tru ecologie se dezvoltă de când sunt foarte mici. Mulţi
dintre aceşti copii acţionează ca protectori ai Mamei Pă-
mânt. De exemplu, Nicky, la doar cinci ani, îi aminteşte
în permanenţă mamei sale că nu e bine să facă risipă de
apă. El este de asemenea conştient de influenţa electric-
ităţii asupra mediului. Nicky stinge lumina când iese
dintr-o cameră şi nu o aprinde până nu apune soarele.

Cristale si Pietre
Este absolut normală şi pasiunea Copiilor de Cristal
pentru cristale şi pietre. Sunt atât de sensibili la energie
forţei vieţii. Aceşti copii ştiu că împărăţia mineralelor este
la fel de plină de viaţă ca toate celelalte împărăţii ale
Domnului. Pentru un Copil de Cristal, o piatră frumoasă
merită la fel de multă afecţiune si atentie ca si o persoană
sau un animal. în ochii unui Copil de Cristal, ele sunt toa-
te creaturile vii ale lui Dumnezeu.
Atunci când Victoria, de trei ani, a fost dusă de tatăl
şi bunica ei în California de Sud, la plimbare prin bălţile
lăsate în urmă de maree, fetiţa a fost în elementul ei! Şi-a
lipit urechea de pietrele din ocean, a stat de vorbă şi a as-
cultat-o pe fiecare dintre ele. Bunica ei povesteşte: „în
jurul ei se adunase o mulţime de lume, întrucât era evi-
dent pentru toţi că Victoria chiar avea o conversaţie cu
pietrele alea."
Pietrele de cristal sunt utilizate de multă vreme în
ceremoniile spirituale şi în vindecare, pentru direcţio-
narea şi amplificarea energiei Divine. Cristalele de cuarţ
sunt folosite şi în electronică - de exemplu, la aparate de
radio şi ceasuri, pentru intensificarea semnalului electric.
Unele persoane cred că vechile civilizaţii foloseau cristale
pentru transport şi iluminat, şi există unele teorii conform
cărora Chivotul Legii era format din cristale îmbibate cu
intenţii concentrate pentru a emite energie perpetuă.
 Copiii de Cristal percep impulsurile emise de cris-
tale şi sunt plini de respect pentru proprietăţile şi puter-
ile magice ale acestora. Mulţi dintre aceşti copii ştiu, în
mod intuitiv, cum să lucreze cu cristalele în lucrări de vin-
decare - fără să fi fost învăţaţi să o facă.
Carri Lineberry este mama a două fetiţe, Shailyn, de
patru ani, şi Maia, de trei ani. Carri spune că amândouă
fetele sunt pasionate să-şi folosească colecţia lor de pietre
de cristal lustruit. De câteva ori, fetiţele au dovedit că
sunt neaşteptat de conştiente de puterea acestor cristale.
De exemplu, Maia ţine sub pat un cristal de ametist.
Carri spune: „L-am găsit într-o zi acolo şi l-am pus în altă
parte. Maia a descoperit imediat că piatra dispăruse, a
pus-o la loc şi m-a informat că trebuia să rămână acolo."
Altă dată, Shailyn s-a urcat în pat lângă Carri. Shai-
lyn a observat pe noptiera mamei sale un cristal de cuarţ
trandafiriu si l-a luat în mână. Carri îsi aminteşte: „Abia
cumpărasem acel cristal, iar Shailyn nu ştia nimic de el."
Shailyn a aşezat vârful cristalului în centrul frunţii lui
Carri şi a zis: „Mami, pot să fac oamenii bine cu ăsta. Poţi
să faci operaţii cu el, ştiai?" Shailyn a continuat să aşeze
cristalul pe diferite părţi ale trupului lui Carri, cu aceeaşi
siguranţă pe care o vezi la un vindecător experimentat,
care acţionează energetic.
în final, Carri a întrebat-o pe Shailyn de unde învă-
ţase cum să folosească un cristal pentru vindecare, iar
fetiţa a răspuns pe cel mai normal ton: „De la lisus."
Carri îşi aminteşte că energia din cameră era incre-
dibil de calmă şi senină. Ea spune: „Mi se făcuse piele de
găină. N-am să uit niciodată dimineaţa aceea şi imaginea
de o clipă pe care am apucat s-o întrevăd ca fiind din-
tr-un alt timp şi dintr-un alt loc."
Isaac, băiatul de patru ani al lui Judy Springer, are şi
el cunoştinţe inexplicabile despre cristale. De exemplu,
într-o ocazie, Isaac i-a spus, din senin, mamei sale: „Ştii,
cristalele se uzează dacă le ţii prea mult timp în casă.
Dacă li se întâmplă aşa ceva, trebuie să le laşi afară mult,
mult timp."
Unii Copii de Cristal primesc informaţii despre folo-
sirea cristalelor de la ghizii şi îngerii lor. Dar alţi Copii de
Cristal îsi amintesc de asta din vieţile lor trecute.
Stephen şi Karen Williams spun:
„Fetiţa noastră de cinci ani, Sabrina, a manifestat o
pasiune subită pentru cristale, de prima dată când i leam
arătat. A învăţat foarte repede diferitele tipuri de cristale.
Acum ne ajută să alegem cristalele pe care să le cum-
părăm. "
într-o seară, Sabrina a spus că are nevoie de o vin-
decare cu cristale. După ce a ales câteva cristale, mama
ei a început s-o înveţe despre sistemul de chakre din cor-
pul uman. Karen tocmai se pregătea să-i explice Sabrinei
cum să-şi plaseze cristalele pe diferitele chakre, când Sa-
brina a spus: „Mami, ştiu unde trebuie să le pun, am mai
făcut toate astea mai de mult", şi a început să-şi aşeze
cristalele pe corp, pentru auto-vindecare. Karen spune
că, uitându-se în acea seară la fetita ei care lucra cu cris-
talele, a fost convinsă că legătura Sabrinei cu cristalele
data de dincolo de această existentă.
Este posibil ca legătura Copiilor de Cristal cu fostele
lor vieţi să fie unul dintre motivele pentru care ei se în-
dreaptă spre instrumente de vindecare verificate de-a
lungul timpului, cum sunt cristalele, labirintul şi roţile me-
dicale.
într-o zi. o fetită de sase ani a dat dovadă de o cu-
noaştere neobişnuită despre aceste roţi. Carolyn spune că
era afară şi tundea gazonul, când fiica ei, Haley, a spus că
ar vrea ca mama să vină să vadă ce spaţiu de meditaţie
crease ea. în camera lui Haley, Carolyn a observat că fiica
ei legase nişte pături de mobila din dormitor, pentru ca să
creez un spaţiu sacru. în mijloc, Haley îşi aşezase în formă
de cerc cristalele şi pietrele ei speciale. Haley i-a explicat
mamei ei că se aşezase în centru şi meditase.
Carolyn îşi aminteşte:
„Camera era atât de plină de pace, iar cercul sacru
pe care-l aranjase era superb. Câteva seri mai târziu, Ha-
ley m-a întrebat dacă nu vreau să şed cu ea în cercul de
pietre şi mi-a povestit totul despre vindecări. Ea mi-a ex-
plicat şi mie importanţa cercului, m-a pus să ţin în mână
un cristal de cuarţ şi apoi m-a învăţat să mi-l ţin lângă ini-
mă. Apoi, s-a sculat în picioare şi a invocat îngerii în jurul
cercului şi l-a rugat pe Arhanghelul Rafael să intre în cerc
cu noi. A aşezat un cuart mic, trandafiriu, în formă de ini-
mă, lângă locul unde îl vedea pe Arhanghelul Rafael, aşa
încât energia iubitoare şi tămăduitoare să fie în faţă şi în
centru. Haley ştia ce face - a fost ceva incredibil!"
Chiar dacă eventual copilul tău nu face ceremonii
de vindecare cu cristalele, este posibil să observi că are o
afinitate pentru aceste pietre magice. Mary Marshall mi-a
povestit că băiatul ei de patru ani iubeşte cristalele atât
de mult, încât le poartă cu el peste tot şi doarme cu ele.
Mary spune:,,Băiatul este la grădiniţă şi, pentru un pro-
iect al grupei lui, a trebuit să ducă la şcoală ceva care în-
cepe cu litera C. El s-a hotărât să ia cu el câteva cristale."
Petra spune că, atunci când fetiţa ei de trei ani, Ju-
lie, a început să aibă probleme cu somnul, salvarea a ve-
nit de la cristale. Petra îşi aminteşte că, brusc, Julie n-a
mai vrut să doarmă singură şi se trezea de câte cinci-şase
ori pe noapte. Până la urmă, a avut o discuţie cu Julie şi
a aflat că fiica ei vedea fantome în cameră.
Petra a rezolvat problema, făcând seara cu Julie un
gen de ritual înainte de ora de culcare. Mai întâi, Petra le
roagă în mod afectuos pe fantome să plece din cameră,
după care aşează un cuarţ trandafiriu şi un cristal de ame-
ţi st în patul lui Julie, şi un cristal de cuarţ transparent pe fe-
reastră. Asta menţine energia camerei curată, fără vizitatori
nedoriţi - iar acum Julie doarme liniştită toată noaptea.
O altă mamă a constatat şi ea că cristalele îl ajută
pe băieţelul ei să doarmă mai bine. Laura Halls, vindecă-
toare paranormală profesionistă, a receptat un mesaj in-
tuitiv că trebuie să construiască din cristale o reţea de
energie în camera băiatului ei. Ea a plasat un cristal de he-
matită exact în centru şi patru cristale de rodocrosit în
fiecare colţ al camerei copilului. Apoi, Laura a vizualizat o
reţea energetică, ale cărei linii de energie se desfăşurau
între diferitele cristale, formând un punct intens în centru,
deasupra pietrei de hematită. In continuare, a cerut să fie
construită o oglindă eterică deasupra vârfului piramidei,
pentru a reflecta în sus energia negativă, care să fie astfel
îndepărtată din cameră. La sfârşit, Laura i-a invocat pe în-
gerii şi ghizii copilului ei să-l protejeze pe băiat.
 Laura spune că acum copiii ei adorm mai repede şi
dorm toată noaptea. Ea îşi aduce aminte: „Temperatura a
crescut în dormitorul fiului meu, două zile la rând după
ce făcusem reţeaua energetică din cristale, pentru că
aceasta crease foarte multă energie pozitivă în încăpere."

Câteva îndrumări legate de cristale

întrucât Copiii de Cristal au o relaţie de simbioză cu
cristalele, poate că veţi considera indicat să le faceţi copi-
ilor voştri cunostintă cu aceste pietre uimitoare. Puteti
cumpăra cristale la o librărie pentru literatură de spirituali-
tate, la magazine speciale cu cristale şi la expoziţii de pie-
tre preţioase. Şi nu uitaţi că pietrele naturale au curenţi de
energie mai puternici decât varietăţile produse artificial.
Connie Barrett, care a fost mulţi ani la rând propri-
etara unui magazin cu cristale, recomandă să li se dea
voie copiilor să-şi aleagă singuri cristalele. Ea spune că, de
multe ori, copiii ştiu exact ce piatră îi va ajuta că se simtă
mai calmi şi mai paşnici. Connie spune:
„Odată, în magazin a intrat o mamă împreună cu bă-
iatul ei. Mama a început să-mi povestească despre dife-
ritele probleme ale copilului, în timp ce acesta tot încerca
să-i spună că găsise deja cristalul pe care şi-l dorea.
în sfârşit, mama s-a întors spre băiat şi i-a zis: ,Nu
poţi să taci o clipă? încerc să aflu de la doamna ce cristal
ar fi cel mai bun pentru astmul tău/
Am cerut să văd ce cristal alesese băiatul. Mi-a ară-
tat o piatră de rodocrosit, mineral care se crede că ajută
la relaxarea muşchilor plexului solar, şi este recomandat
pentru astm. l-am spus mamei că fiul ei se descurcase de
minune si alesese exact cristalul de care avea nevoie."
Copiii au capacităţi intuitive, atunci când îşi aleg
singuri cristalele. Asta nu înseamnă că nu le poţi da cris-
talele care crezi că le-ar putea plăcea. Probabil că le vor
plăcea cam toate cristalele pe care le oferi.
Dacă ai un copil foarte mic, nu uita că pietrele mici
pot fi înghiţite. Nu lăsa sugarii singuri cu pietrele de cristal
pe lângă ei, ci ai grijă să le aşezi acolo unde copilul nu le
poate ajunge. Ori, mai bine, cumpără un cristal mare cu
margini netede, aşa încât copilul să nu-l poată băga în
gură ori să se taie în muchiile lui ascuţite. De asemenea,,
explică-le copiilor mici să nu arunce cu pietre!
Connie spune că, oricât ar fi de important pentru
copii să aibă libertatea de a-şi alege singuri pietrele pe
care le simt potrivite, există anumite cristale care pot fi de
ajutor în anumite stări şi probleme ale copilăriei.
- Coşmaruri/insomnie: Ametist - aşezaţi-l pe nop-
tiera copilului, sau sub pernă.
- Supărare profundă sau necaz: Cuarţ trandafiriu -
ţineţi-i-l copilului în dreptul inimii, sau puneţi-i-l la gât ca
pe un pandantiv care să atârne pe piept.
- Probleme de respect de sine; sau încredere în
sine: Citrină - poate fi purtat ca inel sau colier, sau aşezat
oriunde în cameră.
- Capacitate de concentrare şi învăţătură: Carnelian
(pentru a fi ancorat în prezent) sau sodalit (pentru a lim-
pezi confuzia mentală) - se plasează în zona de studiu a
copilului.
 - Dificultate de a face fată emoţiilor: Piatra Lunii -
trebuie să fie purtată ca pandantiv la gât, sau frecţionează
copilul cu piatra pe frunte şi tâmple.
- Răbdare: Rodonit - copilul ar trebui să răsucească
piatra în mână, atunci când simte că nu mai are răbdare.
- Comunicare: Turcoaz (când copilului tău îi este
greu să ceară ajutorul altora); agat cu pete albastre (ajută
la comunicare paşnică); amazonit (ajută la stimularea cu-
rajului de a spune adevărul) - deosebit de eficiente dacă
sunt purtate ca un colier sau ca pandantiv la un colier.
După cumpărarea unui cristal, purifică energia fos-
tului posesor, aşezând piatra afară, la lumina soarelui,
unde o vei lăsa cel puţin patru ore. Dacă nu este soare,
poţi scufunda piatra în apă amestecată cu sare de mare.
Nu lăsa piatra să stea prea mult în apă, pentru că sarea
poate coroda cristalul. Apoi, cere-i Copilului de Cristal să
ţină cristalul lângă inimă şi să se gândească la dorinţele
sau intenţiile cu care vrea să îmbibe piatra. De exemplu,
copilul poate dori ca acel cristal să-l ajute la vindecări fi-
zice, sau să doarmă mai bine noaptea. Dacă însă cristalul
este înconjurat de energii negative, purifică-l din nou cu
lumina soarelui, sau cu apă cu sare de mare. Asta se poa-
te repeta cu regularitate.

Natura Divină
Poeta Dorothy Frances Curney scria: „într-o gră-
dină, suntem mai aproape de Inima lui Dumnezeu decât
în oricare alt loc de pe Pământ." Copiii de Cristal ştiu in-
stinctiv acest lucru si de aceea sunt acordaţi la Divinitatea
naturii. Natura este biserica lor, templul lor, locul în care
ei pot atinge, mirosi şi unde pot fi conştienţi de prezenţa
lui Dumnezeu.
Atunci când Colin, de patru ani, se plimba cu mama
lui printr-o superbă grădină japoneză, băiatul s-a oprit şi
a exclamat: „Mami, ce minunat este! Simt că aici este
Dumnezeu şi îngerii!"
Kate Mitchell, care ţine un magazin cu cristale în
Los Angeles, relatează că magazinul ei a fost vizitat de
curând de Alex, un băietei de cinci ani. Alex a văzut o for-
matiune voluminoasă din nenumărate cristale de cuart,
estimată la cinci sute de dolari, si a exclamat către mama
lui: „Asta vreau să-mi aducă Moşul de Crăciun!" Mama
lui a şovăit un pic şi l-a întrebat: „N-ai vrea şi tu un joc
Nintendo, ca ceilalţi copii?" Alex a răspuns printr-un
„Nu!" hotărât. Apoi, mama l-a întrebat: „Alex, de ce vrei
tu neapărat acest cristal?" Băiatul i-a răspuns: „Pentru că
este natural si l-a făcut Dumnezeu."
Fiţi siguri că, de sărbători, Moş Crăciun i-a adus lui
Alex cel drăgălaş, cristalele pe care şi le-a dorit.
Capitolul Opt

îngerii si prietenii nevăzuţi

Se prea poate să-/ vezi pe micuţii Copii de Cristal

stând cu privirea pierdută în gol, capul îndreptat într-o di-
recţie anume şi cu ochii urmărindu-i pe îngeri. Deseori,
aceste priviri concentrate sunt însoţite de „conversaţii"
de neînţeles cu lumea nevăzută. Mulţi părinţi cu care am
stat de vorbă sunt convinşi că bebeluşii lor, Copii de
Cristal (care uneori sunt denumiţi şi „Cristalini"), văd în-
geri şi persoane dragi care au decedat. Ei bine, aşa este!
De ce să nu se fi născut clarvăzători, reprezentanţii uneia
dintre cele mai paranormale generaţii din toate timpurile?
în decursul multor generaţii au apărut sugari şi copii
cu capacităţi paranormale. însă generaţia Copiilor de
Cristal este menită să-şi păstreze darurile spirituale şi
atunci când va ajunge la maturitate. Unul dintre motive
este că, în această nouă epocă a deschiderii spirituale,
părinţii îşi sprijină mai mult Copiii de Cristal în capacită-
ţile lor paranormale. Generaţiile precedente, speriate de
tot ce era paranormal, condamna oamenii care vedeau
sau auzeau îngeri.
Tara Jordan şi familia ei spun, de obicei, rugăciunea
de mulţumire, atunci când se aşează seara la cină. La pu-
ţin timp după ce fiul ei a împlinit treisprezece luni, copilul
a început să-l strige pe lisus în timpul rugăciunii.
Tara spune:
„Când ne spunem rugăciunea, Grant se uită în sus
şi poţi fi convins că şl vede pe lisus, sau pe îngeri, sau
nişte spirite de pe un alt plan. El ridică ochii şi face semne
cu mânuţa spre ceva nevăzut de noi. Strigă numele lui li-
sus şi spune: «Bună» de parcă l-ar saluta. Apoi îşi mută
privirea asupra tabloului cu lisus la Cina cea de Taină şi
face iar semn cu mâna. în mintea mea nu există nici um-
bră de îndoială că Grant vede şi simte lumea spiritelor."
Mulţumită părinţilor şi bunicilor care îi sprijină, Co- <
piii de Cristal îşi păstrează capacităţile paranormale şi
când cresc. Copiii de Cristal simt în mod natural o afini-
tate pentru îngeri, deoarece pot percepe iubirea necon-
diţionată a fiinţelor celeste. De asemenea, le place când
părinţii îi învaţă despre îngeri şi folosesc aceste cunoştinţe
ca să se racordeze la ceruri, într-un mod şi mai profund.
Carolyn a luat cu ea cartea mea, Vindecări cu în-
gerii, când a mers de urgenţă la spital pentru că Haley,
fetiţa ei de cinci ani, îşi fracturase mâna. Cât timp Carolyn
citea o rugăciune pentru vindecare, i-a cerut lui Haley să-l
cheme pe Arhanghelul Rafael (îngerul Vindecărilor Fizice)
să stea cu ea şi s-o ajute să se vindece repede şi să-i ia
durerea. După aceea, de câte ori începea s-o doară
braţul, fetiţa îl chema pe Rafael.
Când medicii au examinat-o pe Haley, şi-au expri-
mat mirarea faţă de calmul fetiţei. Carolyn şi soţul ei,
Mike, au fost şi ei surprinşi de cât de relaxată era Haley şi
de cât de liniştiţi se simţeau ei înşişi. De obicei, Carolyn
izbucneşte în lacrimi când unul din copiii ei păţeşte ceva.
Era clar că îngerii îi influenţau pe toţi în mod pozitiv. Când
doctorii i-au pus lui Haley mâna în ghips, Carolyn a remar-
cat o extraordinară senzaţie de pace în sala de urgenţe. Ul-
terior, Haley spuse: „Uite, Mami, ghipsul meu este verde,
şi tot verde este culoarea lui Rafael pentru vindecare!"
De atunci, Haley vorbeşte mereu cu îngerii ei, lu-
crează împreună şi învaţă de la ei. Carolyn n-a făcut decât
să dea imboldul pentru începutul acestui proces, iar Ha-
ley şi îngerii ei doar l-au continuat. într-o seară, Haley a
început să împărtăşească din înţelepciunea pe care o în-
văţase. S-a aşezat în genunchi, aproape în poziţie de ru-
găciune, şi a început să-i povestească mamei ei lucrurile
minunate la care a avut acces si cunoştinţele extraordi-
nare pe care le-a preluat de la îngeri. Carolyn spune:
„Am avut senzaţia că Haley este un înger care-mi
transmite această înţelepciune prin channeling."
Carolyn a relatat informaţiile pe care Haley i le-a
împărtăşit despre Arhanghelii Rafael, Gabriel şi Mihail:
„Mai întâi, Haley a spus că ei sunt nişte îngeri mari,
şi că picioarele lor coboară adânc în pământ, şi că sunt ca
nişte copaci uriaşi care se ridică la cer. Haley a recunos-
cut că prima dată când i-a văzut pe îngeri erau mulţi în
camera ei iar ea s-a temut că sunt fantome. Apoi, le-a vă-
zut aripile şi a ştiut că sunt îngeri - aşa că era în siguranţă.
A spus că îngerul Cunoaşterii lucrează cu ea. într-o
seară l-a întrebat pe acest înger ce înseamnă cuvântul ac-
tivitate. îngerul i-a spus că înseamnă «multe lucruri care
se întâmplă». Haley a spus că îngerii o învaţă citirea şi
matematica. Educatoarea ei de la grădiniţă a confirmat
acest lucru, povestindu-mi cât de impresionată era de vo-
cabularul lui Haley.
Cu altă ocazie, Haley m-a întrebat ce înseamnă cu-
vântul anestezie. Am întrebat-o pe Haley unde auzise
acest cuvânt şi fiica mea mi-a răspuns că Rafael îl folosise
cu o seară în urmă, când o învăţa despre vindecare. Haley
spune că uneori, când se joacă în camera ei, nu este sin-
gură. Se joacă cu Rafael şi ceilalţi îngeri."

Copii paranormali, părinţi paranormali

îngerii ne înconjoară pe fiecare dintre noi, iar Copiii

de Cristal comunică cu ei cu multă încredere. Dacă tu cu-
noşti un Copil de Cristal, atunci ai la îndemână propriul
tău profesor pentru a-ţi dezvolta capacităţi paranormale!
„Imediat după ce am născut-o pe Zoey am început
să văd îngeri şi rude decedate", spune Crystal, mama lui
Zoey. „Capacităţile mele paranormale au înflorit, pur şi
simplu." Unul dintre motivele pentru care Copiii de Cris-
tal sunt ca nişte catalizatori pentru capacităţile paranor-
male alte celorlalţi, este legat de energia lor intensă de a
iubi. Această iubire ne deschide chakrele, mai ales zona
inimii. Ne pierdem frica de iubire, ceea ce ne face să de-
venim mai conştienţi de prezenţa iubitoare a îngerilor.
Crystal spune că a început să vadă globuri de lu-
mină în jurul lui Zoey. Aceste globuri apar chiar în foto-
grafiile fetiţei!
Mulţi dintre părinţii şi bunicii cu care am vorbit au
menţionat că au văzut lumini sclipitoare, străluciri de aură,
ba chiar şi îngeri în jurul Copiilor de Cristal din familia lor.
Cindy Coldenberg spune că a observat nişte globuri de
lumină alb-albăstruie în jurul fetiţei ei care dormea.
Cindy spune:
„Dacă mutam pătura lui Kirsten, globurile zburau
sub pătură, strălucind în continuare."
««■«»«ii« Cindy a încurajat-o pe Kirsten şi
Mampemet SpUne f/jca \a varsţ_a de cinci
ani, are clarviziune şi o precizie ne-
maipomenită când e vorba să „ci-
tească" oamenii pe baza culorii au-
rei lor. Cindy şi Kirsten pulverizează
„praf de îngeri şi zâne" peste titlu-
rile din ziare pentru ca situaţiile şi
persoanele implicate să se vindece.
Ele două sunt un bun exemplu de
normal şi chiar sănă-
tos pentru copii să
aibă „prieteni
nevăzuţi" - adică
fiinţe care sunt de
obicei îngerii lor
păzitori sau ghizi
spirituali. /
părinte şi copil care-şi folosesc împreună şi îşi potenţează
darurile spirituale.
Prieteni nevăzuţi
Este perfect normal şi chiar sănătos pentru copii să
aibă „prieteni nevăzuţi" - adică fiinţe care sunt de obicei
îngerii lor păzitori sau ghizi spirituali. Când părinţii spri-
jină sau încurajează relaţiile copiilor lor cu prietenii invi-
zibili, atunci copiii simt că aceste capacităţi naturale sau
dăruite de Dumnezeu sunt reale.
Uneori, prietenii nevăzuţi sunt arhangheli care îi
ajută pe copiii cu meniri importante în viaţă. Ori, priete-
nii invizibili pot fi îngeri păzitori, care îi ajută pe copii să
se elibereze de frică. Prietenii invizibili pot fi chiar şi rude,
prieteni sau chiar animalele de companie care au trecut
pe lumea cealaltă.
Cu câţiva ani în urmă, o femeie, Melissa, a rămas în-
sărcinată cu un bărbat pe care-l adora şi-l iubea. Cu toate
acestea, bărbatul nu era interesat nici de relaţie, nici de
copil. Melissa nu i-a povestit lui Liam, celălalt fiu al ei, că
este însărcinată. Şi totuşi, într-o zi, Liam a făcut un desen
şi i l-a dat mamei sale, explicându-i că este portretul fră-
ţiorului său mai mic (la acel moment, Melissa avea un sin-
gur copil).
In cele din urmă, Melissa a luat hotărârea dificilă de
a face o întrerupere de sarcină, fără să-i spună lui Liam.
Cam peste vreo săptămână, Liam i-a zis că frăţiorul lui îi
spusese: „Am hotărât să nu vin încă, dar mă simt bine şi
te iubesc." Frăţiorul îi mai spusese că va avea grijă de Me-
lissa ca înger păzitor, până ce va fi pregătit să se nască în
formă de copil. Când avea să vină timpul, atât frăţiorul,
cât şi Liam, vor avea grijă de mama lor.
Melissa spune că Liam este profund vizionar. La un
moment dat, Melissa a făcut o meditaţie ca să descopere
cine este „animalul ei de forţă" (unele tradiţii cred că fie-
care dintre noi avem un animal drept spirit călăuzitor, dar
care nu este neapărat unul dintre animalele noastre de
casă, care au murit). în timpul meditaţiei, Melissa a des-
coperit în preajma ei o leoaică. Tocmai şedea în fotoliul
ei mare de piele, lăsându-se cu plăcere în seama acestei
meditaţii, când Liam a intrat în cameră. El a întrebat de
unde au apărut acele zgârieturi mari pe braţele fotoliului.
Când Melissa i-a spus că nu ştie, Liam şi-a răspuns singur
la întrebare:
,,Mami, ştii bine că le-a făcut leoaica ta!", a zis el.
„Leoaica mea?", a întrebat Melissa.
 „Da, leoaica ce te urmează peste tot, Mami. Tu n-o
vezi?"
Liam i-a explicat că el o vedea tot timpul pe leoaică
pe lângă mama lui şi că felina cea mare doarme noaptea
la picioarele patului mamei sale. Melissa spune: „Am fost
uluită!" După care adaugă: „Slavă Domnului! Sunt cu
adevărat binecuvântată şi onorată că-l am pe fiul meu. El
este lumina şi puterea mea."
Un motiv pentru care părinţii nu trebuie să-şi facă
griji cu privire la capacităţile paranormale ale copiilor lor
este că aceste daruri îi pot ajuta pe copii să se vindece de
suferinţa emoţională şi fizică. Sunt capacităţile de auto-vin-
decare ale lui Dumnezeu, instalate în fiecare dintre noi.
De exemplu, Sabrina, fetiţa de cinci ani, a fost do-
borâtă de durere când i-a murit o prietenă. A primit oa-
rece consolare de la îngerii cu care ea a fost în relaţii, încă
de la naştere. Dar suferinţa ei en.otională a fost uşurată,
de îndată ce, prin clarviziune, a putut-o vedea pe priete-
na ei în lumea spiritelor.
Sabrina a spus că, în timp ce dormea, stătuse de
vorbă cu prietena ei care zâmbea, iar deasupra ei se întin-
dea un curcubeu. Ceva mai târziu, mama Sabrinei a trans-
mis acest mesaj părinţilor prietenei, care i-au spus că ul-
timul desen făcut de fetiţă fusese o reprezentare cu ea
însăşi sub arcul unui curcubeu.

Amintiri din vieţi anterioare

Unii dintre Copiii de Cristal vorbesc despre amintiri

vii din alte existenţe. în sine, acesta nu este un lucru prea
neobişnuit, întrucât copiii vorbesc deseori despre vieţile
lor trecute. Evoluţia nouă şi palpitantă în cazul lor, este că
acum adulţii sunt mai îngăduitori şi mai dispuşi să vali-
deze relatările copiilor lor despre vieţile anterioare. Asta
le permite copiilor să-şi păstreze vii aceste amintiri - fără
să le blocheze.
Atunci când înţelegem că viaţa este eternă, ne dis-
pare preocuparea pentru moarte şi, în acelaşi timp, ne
eliberăm de anxietatea perpetuată de anumite religii, în
legătură cu iadul şi damnarea. Iar atunci când scăpăm de
aceste temeri, suntem cu adevărat liberi să trăim din plin.
lată unele exemple de copii care-şi amintesc alte
existente:
- Robert, care are şase ani, vorbeşte frecvent despre
„vechii lui părinţi", cei pe care i-a avut înainte să sosească
în burtica lui Mami. El şi-a descris în detaliu viaţa pe care
a trăit-o cu ei.
Robert i-a povestit mamei sale că el a urmărit-o din
cer, când ea a scuturat în mână chestia aia care s-a col-
orat în albastru (un set de test de sarcină) - şi atunci a
venit în burtica ei.
- Beverly Moore spune că fiul ei de cinci ani, Ethan,
pare să-şi amintească multe dintre vieţile lui trecute. Be-
verly spune: „Ethan vorbeşte o mulţime despre vieţile tre-
cute. El spune mereu:,şi-ţi aminteşti când eram de vârsta
ta, iar tu de vârsta mea?' Mi-a povestit că o dată a fost
mama mea, iar altă dată tatăl meu."
- Evan, care are şi el tot cinci ani, discuta subiectul
fete cu Nathan, fratele lui mai mare. Deodată, Nathan a
zis: „Evan, de unde ştii tu ceva despre fete? Nu ai decât
cinci ani!" Evan i-a replicat imediat: „Of, pentru numele
lui Dumnezeu, Nathan, am fost femeie de cel puţin şai-
zeci de ori!"
Unii dintre Copiii de Cristal se găsesc pe această
planetă pentru prima lor existenţă, iar existenţa pe Pă-
mânt le poate părea străină şi derutantă. Cathy spune că
băieţelul ei de trei ani, William, stătea la ea în braţe si a
întrebat-o dacă n-ar putea pleca acasă. Cathy i-a răspuns
lui William: „Bine, dar suntem acasă", la care el spune:
„Chiar suntem acasă?" Finalmente, Cathy şi-a dat seama
că William se referea la o preexistenţă nepământeană, aşa
că i-a spus cu blândeţe: „Suntem aici pe Pământ, pentru
că aşa trebuie, iar acasă nu va fi chiar atât de departe."
Ceea ce a părut să-l mulţumească pe William.
O parte din treaba pe care o avem ca paznici adulţi
ai Copiilor de Cristal, este să le arătăm cum funcţionează
viaţa pe Pământ. Asta înseamnă şi să-i ajutăm să fie
deschişi psihic, să-i învăţăm să scape de energiile joase şi
să le dăm forţă prin cunoaştere.
Ca şi în cazul bobocilor de floare, noi suntem gră-
dinari adulţi care trebuie să-i îngrijim pe Copiii de Cristal,
să se deschidă în inflorescenţe minunate.
/
Capitolul nouă

Darul pentru muzică, artă şi spectacol

Copiii de Cristal au talente multiple. Ei nu sunt doar

afectuoşi, înzestraţi cu daruri paranormale şi adorabil de
buni, ci au, în plus, un talent natural pentru toate artele.
Mulţi dintre aceşti copii au talent muzical şi capacităţi ar-
tistice. Câţiva dau chiar impresia că au studiat îndelung,
deşi n-au trecut printr-un învăţământ organizat. Incă o
dată, Copiii de Cristal sunt modele care ne înfăţişează na-
tura umană în ce are ea mai bun

Cântece în inimă
Mulţi Copii de Cristal încep să cânte înainte de a
putea articula cuvinte. Ba chiar, bunica lui Saharah spune
că fetiţa a ieşit din pântecele mamei fredonând. Acum,
când are sase luni, Saharah nu rosteste nici un cuvânt, dar
fredonează fără greşeală.
Evie, altă mamă de Copil de Cristal, spune că fiica
ei a învăţat să vorbească prin intermediul muzicii. Evie îşi
aduce aminte: ,,Când Meishan, care are acum doi ani, a
început să vorbească, ea cânta doar nişte cântecele ca să
comunice cu noi. Adoră muzica!"
 Mulţi părinţi pe care i-am inclus în sondajele pentru
cartea de faţă mi-au spus că şi Copiii lor de Cristal au
dovedit un talent înnăscut la muzică. De exemplu, Cindy
spune că fiica ei de cinci ani, Kirsten, are o voce minunată
pentru canto, ceea ce este surprinzător, având în vedere
că, după cum spune Cindy, nimeni din familie nu este în
stare să reproducă o melodie. Şi cu toate astea, Kirsten
poate reproduce imediat orice cântec pe care-l aude, în-
tr-o tonalitate perfect corectă.
Câţiva părinţi mi-au spus că odraslele lor cântă în
permanenţă. De exemplu, Emily, de trei ani, inventează
într-una melodii, cântă cântece tradiţionale si cântecele
pentru copii şi reproduce melodiile pe care le aude la ra-
dio. Ea dansează tot timpul, mişcându-se după orice fel
de muzică (uneori chiar şi fără muzică). Wendy, mama ei,
intenţionează să o înscrie la cursuri de dans când va fi
ceva mai mare.
Deseori, în aptitudinile muzicale putem găsi dova-
da inteligenţei superioare a Copiilor de Cristal. De exem-
plu, William, de trei ani, cunoaşte cuvintele tuturor cân-
tecelor transmise pe postul Radio Disney. Iar Erin, fetiţa
de cincisprezece luni, a învăţat singură cum să respecte
armonia, atunci când cântă perfect la unison cu cântecele
pe care le aude la radio.
Deseori, în aptitudinile muzicale putem găsi
dovada inteligenţei superioare a Copiilor de Cristal.
Artişti plastici
Copiilor de Cristal le mai place şi să deseneze, să
picteze şi să creeze. Sunt în stare să se amuze ore în şir,
dacă li se dau un caiet de desen si creioane colorate. Cre-
ativitatea superioară a Copiilor de Cristal reflectă stilul lor
dominat de activitate a emisferei drepte a creierului, care
mai include si următoarele caracteristici:
- sunt constienti de emoţiile lor
- sunt intuitivi
- au deprinderi motorii avansate
- sunt înclinaţi spre filozofie
- au minte înclinată spre spiritualitate
- au talent muzical.
Persoanele la care predomină activitatea emisferei
drepte a creierului gândesc în imagini şi sentimente, şi nu
în cuvinte. Orientarea lor vizuală îi înzestrează cu fler ar-
tistic şi memorie fotografică. Unele dintre lucrările lor de
artă provin din copierea imaginilor pe care le văd cu ochii
mintii.
Rosa McElroy spune că fiica ei de cinci ani, Audrey,
demonstrează un real talent pentru arta plastică. „Nimeni
n-a învăţat-o pe Audrey să deseneze", spune Rosa. „A fost
din totdeauna capabilă să deseneze nişte imagini foarte
frumoase, pe care numai un artist adevărat s-ar gândi să le
creeze. Atunci când desenează, prin modul absolut corect
în care îmbină culorile, fetiţa pare mai mare decât vârsta
ei. Lucrările ei artistice sunt senzaţionale!"
După cum vedeţi, mama lui Audrey este de acord şi
o sprijină pe Audrey în activitatea ei artistică. Cu încura-
jare din partea Rosei, Audrey va înflori probabil, devenind
un artist încrezător în talentul său şi extrem de priceput.
Un aspect adorabil pe care-l manifestă Copiii de
Cristal este felul în care se pot amuza cu cele mai banale
lucruri. în timp ce generaţiile precedente par să fi fost de-
pendente de tot felul de jucării complicate şi costisitoare
care să-i facă fericiţi, Copiii de Cristal se mulţumesc cu o
floare, un căţeluş, hârtie si creion, sau cerul înstelat.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru lucrările lor artistice.
Nu sunt necesare truse scumpe pentru artiştii plastici.
Aceasta este realmente o generaţie de copii care apre-
ciază simplitatea şi lucrurile primare. Ce schimbare şi ce
plăcere!
De exemplu, Jacob Daurham, care are şapte ani, se
aventurează în deşertul din apropierea casei, unde desco-
peră tot felul de „comori" din care să alcătuiască lucrări
artistice. El cară acasă potcoave de cai, bride de la şinele
de cale ferată şi orice altceva ce i-ar putea fi de folos.
Apoi, îşi concepe singur modelul proiectului de lucrare
artizanală pe care o construieşte tot singur.

Interpreţi dramatici în devenire

Este adevărat, Copiii de Cristal poate că nu vorbesc
prea mult - mai ales când sunt mici. Cu toate acestea, ei
sunt fără îndoială persoane deosebit de expresive! Ei îşi
exprimă emoţiile puternice şi părerile, cu ajutorul ochilor,
al mişcărilor trupului, prin cântece şi lucrări de artă. Ei se
mai exprimă şi prin manifestări dramatice. Nu în sensul
crizelor de furie sau al manifestărilor zgomotoase de ge-
nul reginelor şi regilor din spectacolele de tragedie. Nu,
Copiii de Cristal folosesc interpretarea dramatică pentru
a face din ea o formă de exprimare jucăuşă, cam aşa cum
trebuie să se fi bucurat spectatorii de producţiile Shakes-
peare-iene, înainte de apariţia radioului şi a televiziunii.
Aceşti copii ne duc înapoi spre rădăcinile noastre.
Mulţi dintre părinţii şi bunicii care au furnizat mate-
rial pentru această carte, mi-au spus că la Copiii lor de
Cristal nu se observă nici un fel de manifestare de timidi-
tate în faţa publicului. Majoritatea se comportă la fel ca
Victoria, fetiţa de trei ani, a cărei bunică povesteşte:
„Victoria are o prestanţă şi o încredere în sine infi-
nite. Face ore de gimnastică şi de dans, încă de când avea
un an. îi place interpretarea artistică, mai ales să danseze.
N-a ştiut niciodată ce înseamnă timiditatea sau tracul,
indiferent dacă publicul este format din sute sau mii de
oameni, sau din numai câteva zeci de persoane. A fost
totdeauna o încântare s-o urmăreşti dansând sau făcând
exerciţii de gimnastică, pentru că se cufundă în ceea ce
face si este atât de fericită, încât străluceste. Exersează la
infinit, pierdută în bucuria muzici şi a mişcării."
Este o plăcere să fii în preajma Copiilor de Cristal,
iar unul dintre motive este că sunt nişte persoane foarte
amuzante.
O femeie spunea că este fermecată de capacitatea
fetiţei ei de trei ani de a imita diverse persoane. Mi-a spus
că fiica ei este în stare să prindă cele mai dramatice infle-
xiuni ale vocii, ticurile fizice şi verbale ale cuiva, incluzând
apoi aceste elemente în imitaţia persoanei în cauză. „Este
atât de bună la aşa ceva, că putem recunoaşte imediat pe
cine imită. N-o face în mod răutăcios nici umoristic; ceea
ce face este exclusiv ca o observaţie, sau pentru propriul
ei amuzament."
Şi nu numai fetiţelor le place să se costumeze şi să
joace teatru. Băieţeii care sunt Copii de Cristal se lasă şi
ei prinşi de plăcerea de a face pe actorii. Catherine Poul-
ton spune că fiul ei de cinci ani, Kylan, intră tot timpul în
pielea vreunui personaj şi îşi schimbă costumaţia de vreo
zece ori pe zi!
„Tot timpul trebuie să-i adun hainele de pe jos,
pentru că scoate toate lucrurile din sertare, în căutare de
costume pentru personajul pe care tocmai şi l-a ales",
spune Catherine. „Mai mult, croieşte feţele de pernă, hai-
nele, cearceafurile - tot ce găseşte ca să-şi creeze cos-
tume noi. li place la nebunie să joace teatru."
Catherine spune despre Kylan că şi desenează în
fiecare zi, schiţând deseori imaginea personajelor pe care
le joacă.
„îşi construieşte singur figurile de super-eroi, fiecare
cu puteri fermecate proprii. Aceste personaje îl au foarte
des chiar pe el însuşi ca model."
Sună de parcă băieţelul Kylan îşi aminteşte de capa-
cităţile lui magice şi se antrenează eventual pentru vre-
mea în care Copiii de Cristal vor fi super-eroii lumii noas-
tre. în definitiv, ei dispun de tot ce le trebuie pentru asta!
Capitolul zece

Bebeluşii îngeraşi

„Adorabil". „Un adevărat înger". „Un dar de la

Dumnezeu". Cam aşa îşi descriu părinţii şi bunicii Copiii
lor de Cristal. Şi, cu toate că fiecare om este dăruit cu ca-
lităţi Divine, aceşti puşti par să-şi exprime şinele superior-,
mai pregnant decât generaţiile anterioare, lată câteva ca-
racteristici pe care Copiii de Cristal le aduc omenirii:
Afecţiune: Acesta este un alt motiv pentru care în-
târzierea în vorbire nu este suficientă pentru a susţine eti-
cheta de „autism". Aceşti copii sunt super-afectuoşi,
aproape până la a ajunge să se agaţe de tine ca scaiul.
Persoanele suferinde de autism sunt distante din punct de
vedere fizic - şi, categoric, nu sunt tandre.
Mary Marshall notează că fiul ei de cinci ani pare să
fie cel mai fericit când ei doi stau împreună, strângân-
du-se în braţe şi râzând. îi place să se lipească de mama
lui. Mary spune:
„A fost foarte lipicios când era mic şi mai revine
uneori la aceste comportament. De exemplu, dacă ne gă-
sim într-un loc care nu-i este familiar sau unde nu se
simte la largul lui, vrea să-l iau în braţe şi să-l ţin strâns şi
atunci îşi bagă capul în umărul meu."
 Copiii de Cristal nu-şi restrâng afecţiunea doar la
membrii familiei. Stephanie şi Mark Watkeys spun că bă-
ieţelul lor de treisprezece luni, Bryn, vrea să pupe pe
aproape toţi cei pe care îi întâlneşte. „Este foarte iubitor
şi afectuos cu toată lumea", explică ei.
Fericire şi bucurie: Aceşti copii emit energie pozitivă
prin intermediul expresiei feţei, al poziţiei trupului, al cu-
vintelor şi acţiunilor. Este o plăcere să-i ai în preajmă,
pentru că modifică starea de spirit a celor din jur, înve-
selindu-i.
Lauren Stocks spune că fiul ei, Carter, de şase ani,
are un comportament totalmente pozitiv. Ea spune: „Car-
ter parcă este aici doar ca să iubească." Aproape în fie-
care zi, Carter spune: „O, Mami, ce zi frumoasă!" şi o
înveseleşte când este deprimată.
Toată lumea remarcă atitudinea plină de bună-dis-
poziţie a lui Carter, ceea ce este ceva obişnuit la Copiii de
Cristal. De exemplu, Taylor, fiul lui Beth şi Michael, a avut
trei bone diferite. Toate trei au spus acelaşi lucru despre
băieţelul de trei ani: „Este o fire atât de luminoasă!" Toa-
tă lumea spune că Taylor îţi încălzeşte inima.
Părinţii lui spun:
„Una peste alta, Taylor este un copil adorabil, care
nu ne aduce decât bucurie şi dragoste. Când simţim ce fel
de spirit este, ni se naşte speranţa că rasa umană va găsi
pacea şi că violenţa va fi eliminată de pe această planetă."
Am primit mai multe povestiri asupra acestui aspect
fericit al Copiilor de Cristal, decât despre orice altceva. Şi,
ca să nu vă imaginaţi că sunt nişte părinţi care se laudă
pentru că e vorba de odraslele lor, este bine să ştiţi că
multe mămici şi mulţi tătici dintre ei au şi alţi copii, pe
care îi consideră copii-problemă. lată unele dintre rela-
tările pe care le-am primit de la părinţi despre Copiii lor
de Cristal:
De la Nadia Leu, cu privire la Celeste, fetiţa ei de
optsprezece luni:
,Multe persoane spun că atunci când sunt cu Ce-
leste, se simt mai împăcaţi. Deseori, ea se duce în mod
spontan la oameni care au vreo suferinţă şi se aşează
lângă ei sau se joacă cu ei."
De la Wendy Weidman, despre fetiţa ei de trei ani,
Emily.
„Are cea mai dulce, cea mai iubitoare fire pe care
am cunoscut-o vreodată. Se duce de-a dreptul la per-
soane străine, le ia de mână, şi poţi să simţi efectiv iubirea
pe care o transmite! E o persoană foarte sensibilă, pasio-
nată, atentă."
De la Michelle, despre fiul ei de şase ani, Robert.
„Robert al meu este un „suflet de înger" în vârstă de
şase ani. El iubeşte pe toată lumea. Vrea să consoleze fie-
care persoană pe care o vede în suferinţă. Dacă un prieten
se loveşte, Robert este plin de grijă. Ar vrea să-i dea câte
ceva fiecărui om fără adăpost de pe stradă. Robert este un
suflet dulce, iubitor şi din el parcă străluceşte soarele."
Iubire şi respect pentru cei în vârstă: De parcă ar
percepe înţelepciunea şi împăcarea care vine o dată cu
vârsta, Copiii de Cristal sunt atraşi în mod magic de per-
soanele mai în vârstă. Ei îşi adoră bunicii şi se apropie
foarte uşor de străinii adulţi.
 Mary şi fetiţa ei de trei ani, Haley, se duc de obicei
la o cofetărie cu îngheţată, care are o terasă cu mese. La
ultimele lor trei vizite, afară pe terasă au văzut diferite
persoane mai vârstnice, care şedeau şi mâncau singure.
De fiecare dată, Haley s-a dus drept la oamenii în vârstă
şi s-a aşezat lângă ei. Nu a vorbit, până nu i s-a adresat
cuvântul, dar Mary spune că Haley l-a mângâiat practic
pe fiecare dintre aceşti bătrâni. Era evident că simţea ne-
voia lor de iubire si tovărăşie si s-a oferit voluntar să le-o

împlinească.
în acelaşi fel, Conchita Bryner spune că cei doi copii
mai mici ai ei (un băiat de douăzeci de luni şi o fetiţă de
cinci ani) sunt atraşi spre persoane de vârsta a treia, de
parcă ar fi rude.
Familia Conchitei a tinut de curând un serviciu în
memoria împlinirii a zece ani de la moartea bunicii copi-
ilor, din partea tatălui. Ea îşi aminteşte:
„Având în vedere că fiica mea mai mică nu şi-a cu-
noscut bunica, înainte de slujbă mi-a pus o mulţime de
întrebări despre ea. Fetiţa ştia că vom duce flori la mor-
mânt, aşa că şi-a făcut singură buchetul. Spre surprinde-
rea mea, a rugat-o pe sora ei mai mare să-i scrie pe hârtie
o poezie, pe care o concepuse tot ea. Când, la slujba de
la cimitir, fetiţa şi-a citit poezia, soţul meu şi cu mine am
început să lăcrimăm - ea îi spunea bunicii că îi e dor de
ea şi că o păstrează în sufletul ei."
Iertarea şi menţinerea păcii: Ce-i trebuie omenirii
acum, este iubirea şi compasiunea, iar Copiii de Cristal
sunt exemple strălucite de întors şi celălalt obraz. In timp
ce fraţii şi surorile lor din categoria Copiilor Indigo au un
spirit războinic care îi menţine în luptă permanentă pen-
tru diferite cauze, Copiii de Cristal au adoptat un stil gen
Candhi de a face faţă conflictelor. De exemplu:
Gloria Powell-Frederickson, mamă a doi Copii de
Cristal şi a unui Copil Indigo ceva mai mare, spune că în
timpul conflictelor poate observa diferenţe izbitoare între
generaţii.
Ea spune:
„în timpul certurilor, Copiii mei de Cristal cedează
şi pleacă, totalmente nederanjaţi şi plini de iertare. în
schimb, Copilul Indigo preferă să persevereze în a discu-
ta în contradictoriu şi să se certe până la capăt."
Corbin, de trei ani, a învăţat despre rezolvarea con-
flictelor prin legătura lui cu natura. El vorbeşte mereu des-
pre copaci şi despre lucrurile pe care le spun sau fac aceş-
tia. De câte ori aude pe cineva vorbind pe o tonalitate ne-
gativă, Corbin spune: „Te rog să vorbeşti ca pomii." Prin
asta vrea să spună să vorbim cu blândeţe şi iubire.
Mei, de doi ani, nu-şi loveşte niciodată vreunul din
prietenii de joacă, nici măcar atunci când ei au lovit-o pe
ea. Ea nu face decât să replice: „Nu, nu mă bate - sunt
prietena ta!"
Denise Christie spune că fiica ei de cinci ani, Alice,
poate să se simtă foarte ofensată, dacă cineva este rău sau
dispreţuitor cu ea: „Alice nu poate înţelege de ce ar vrea
cineva să facă asa ceva. Ea este atât de curată la suflet, încât
nici nu cred că realizează când cineva o brutalizează."
 Copiii de Cristal radiază iubire în toate acţiunile şi
faptele lor. Ei sunt reperele care arată că rasa umană evo-
luează deasupra diferendelor şi disputelor mărunte.
Ei sunt exemple vii al felului în care se poate func-
ţiona, pornind de la şinele superior şi nu de la cel inferior
(ego).
Şi totuşi, Copiii de Cristal nu sunt pentru părinţii lor
nişte odrasle complet lipsite de probleme, l-am rugat pe
părinţi să-mi povestească şi despre eventualele dificultăţi
cu care s-au confruntat cu aceşti copii.
In marea majoritate, relatările au fost minime. Dar
chiar şi aşa, unele probleme apar în mod repetat, după
cum veţi citi în capitolul următor.
Capitolul unsprezece
Să mănânci, să dormi şi să faci mofturi

Orice trăsătură de caracter a fiinţei umane poate fi

privită din perspectivă negativă sau pozitivă. De exemplu,
încăpăţânarea mai poate fi numită şi tenacitate sau per-
severenţă. Iar agresivitatea poate fi numită şi insistenţă.
Cred că înţelegeţi ce vreau să spun.
Acelaşi gen de observaţie se poate face şi în privinţa
Copiilor de Cristal şi a opţiunilor pe care le fac. Pe de o
parte, oricine care acţionează din chakrele superioare, îşi
impune nişte standarde mai ridicate. Atunci când oamenii
îsi deschid chakra inimii si iubesc cu adevărat, ei tind să
atragă (şi să fie atraşi către) situaţii şi persoane cu energie
iubitoare. O persoană cu inima deschisă se simte respinsă
de situaţii sau relaţii care implică violenţă, negativism,
impuritate, zgomot sau orice altceva care deranjează.
Legea Atracţiei spune că atragem spre noi oameni şi
situaţii care oglindesc gândurile şi convingerile noastre do-
minante. De exemplu, dacă noi credem că oamenii sunt
fundamental buni, vom atrage prieteni blânzi şi iubitori.
Pe parcursul traseului nostru spiritual este posibil să
ne schimbăm cercul de prieteni, felul în care mâncăm şi
opţiunile noastre despre stilul de viaţă. Noile noastre pre-
ferinţe oglindesc evoluţia sinelui nostru. Şi Copiii de Cris-
tal, care încă de la naştere se află undeva departe pe ca-
lea spirituală, sunt atraşi în mod natural către situaţii cu
cele mai înalte frecvenţe ale energiei spirituale - şi le atrag
la rândul lor. Urmarea este că aceşti Copii de Cristal par
să fie pretenţioşi sau mofturoşi. în orice caz, cealaltă per-
spectivă posibilă este să consideri copilul ca „dotat cu
discernământ".
O persoană cu discernământ dă dovadă de un res-
pect de sine deosebit şi de suficientă grijă în alegerea prie-
tenilor, a alimentelor, a filmelor, a locului de muncă, a lo-
cuinţei şi a tot ceea ce hrăneşte şi cultivă trupul şi sufletul.

Regimul alimentar şi Copiii de Cristal

O dată ce m-am scufundat complet în studiile mele
spirituale, apetitul pentru mâncare şi băutură mi s-a
schimbat aproape imediat. Am primit îndrumări interi-
oare insistente să mănânc mai multe fructe şi legume eco-
logice şi mai puţine produse animale. Din 1997 sunt
complet vegetariană (ceea ce înseamnă că nu mănânc
deloc carne, pasăre, peşte sau produse lactate) şi sunt
foarte mulţumită de acest stil de viaţă pe care l-am ales.
Mulţi dintre elevii mei, dintre membrii publicului şi
dintre cititori relatează că au primit şi ei îndrumări inte-
rioare similare. Cu toate că s-ar putea să nu treacă brusc
la vegetarianism, persoanele angajate pe calea spirituală
mănâncă de obicei mai puţine alimente prelucrate şi evi-
tă carnea roşie, zahărul alb si făina rafinată.
îngerii spun că oamenii evoluează spre a deveni mai
puţin dependenţi de mâncare, pentru a avea energie şi
hrană. După câte spun îngerii, mai întâi devenim vege-
tarieni, după aceea trecem la faza în care „mâncăm hrană
crudă", hrănindu-ne numai cu fructe şi legume negătite.
După aceea, vom trece la sucuri, care sunt mai uşor de dig-
erat. în sfârşit, vom deveni „breatharieni"* şi ne vom primi
toată hrana din forţa de viaţă pranică din aer. Toate astea
ne vor permite să devenim mai intuitivi, şi ne vor ajuta să
ne adaptăm la alte rezerve de hrană de pe Pământ, pe
măsură ce ne depărtăm de alimentele prelucrate şi ne în-
dreptăm spre recoltarea de produse proaspete.
Ei bine, Copiii de Cristal au ajuns deja la această
fază. Ei şi-au dezvoltat deja papilele gustative la un nivel
extrem de înalt. Fructele şi legumele organice negătite au
cea mai mare energie a forţei vitale dintre toate alimen-
tele. Astfel, nu este surprinzător că preferinţa Copiilor de
Cristal se îndreaptă spre dietele vegetariene. In orice caz,
totul depinde de felul în care priveşti situaţia.
Unii părinţi o consideră o problemă. De exemplu,
una dintre mame mi-a spus că se luptă să-şi convingă fiul
de patru ani să mănânce „o masă adevărată". Ea se chi-
nuie să combată direcţia naturală a firii acestor copii, care
este să „pască" nişte mese cu cantităţi mai mici de ali-
mente, dar mai frecvente, formate din alimente sănătoase
şi din sucuri. Nutriţioniştii spun că acest „păscut" este un
mod sănătos de a menţine echilibrul glicemiei şi de a
evita mâncatul excesiv.
Multe modele alimentare relatate de părinţii Co-
piilor de Cristal arată că ei sunt în acord perfect cu trupul
lor. Aşa că, dacă părinţii pot să aibă încredere că prefe-

Note:
* persoane care se hrănesc numai cu prana, pe care o
inhalează prin respiraţie, (to breath ş a respira). N. T.
rinţele dictate de apetitul natural al copiilor lor sunt în
echilibru cu necesităţile lor de nutritie, atunci n-ar mai
avea loc bătălia pentru supremaţie la ora mesei. Se poate
avea încredere în preferinţele alimentare ale acestor copii,
cel puţin judecând după povestirile pe care le-am primit.
De exemplu, mulţi dintre Copiii de Cristal sunt ve-
getarieni de bunăvoie. Jacob, de şapte ani, de exemplu,
refuză să mănânce carne - chiar dacă mama lui nu este
vegetariană şi încearcă să-l facă să mănânce carne.
Motivul principal pentru care Copiii de Cristal nu
vor să mănânce vită, peşte sau pasăre este legat de empa-
tia lor pentru animale. Un băieţel de doi ani a spus: „Este
rău să mănânci peşte, pentru că peştii mor când sunt
scoşi din apă." Iar Shailyn, de patru ani, şi Maia, de trei
ani, s-au auto-proclamat vegetariene, pentru că spun că
nu e frumos să omori animale si să le mănânci. Mei, fetita
de doi ani, spune: „Pfui, pui mort" sau „Pfui, vacă moar-
tă", de fiecare dată când vede pasăre sau carne.
Părinţii care îşi face griji în legătură cu nevoile de
nutriţie ale copiilor lor vor fi mulţumiţi să afle că Asociaţia
Americană a Dieteticienilor a apreciat vegetarianismul ca
pe un mod sănătos şi echilibrat de a mânca. Legumele,
cerealele, produsele din soia, alunele şi nucile, ca şi zar-
zavaturile, conţin suficiente proteine pentru corpul unui
tânăr sănătos. Majoritatea dieteticienilor, a nutriţioniştilor
şi a medicilor au recunoscut şi ei că alimentaţia vegeta-
riană este sănătoasă. La urma urmei, produsele animale
se asociază cu boli de inimă, nivel ridicat al colesterolu-
lui, obezitate, osteoporoză şi alte probleme de sănătate.
 Părinţilor lui Corbin, un băieţel de trei ani, li se fac
în mod constant complimente pentru cât de calm şi des-
tins este fiul lor. Ei atribuie, în parte, temperamentul rela-
xat al lui Corbin acestui regim alimentar, format din ali-
mente ecologice fără zahăr rafinat.
Mulţi părinţi relatează că odraslele lor preferă să ca-
pete hrană lichidă, în locul meselor solide. De exemplu,
Kelly, mamă a cinci copii (dintre care trei sunt nişte mici
Copii de Cristal), spune:
„Copiii mei sunt vegani şi mănâncă foarte puţin za-
hăr. Ei au un regim alimentar preponderent lichid, dau
dovadă de o aversiune naturală fată de carne si alimente .
grele şi cer tot timpul apă."
Iar William, la cei trei ani ai lui, preferă să bea suc,
în loc să mănânce hrană solidă.
Părinţii care se îngrijorează de tipul de dietă a copi-
ilor lor, au oricum posibilitatea să prepare creme în mi-
xer, cu pulbere de proteină pe bază de soia sau orez cu
conţinut de vitamine şi minerale (care se găseşte la majo-
ritatea magazinelor în raionul de alimente sănătoase, sau
prin Internet).
în acelaşi sens, destule mame relatează că au obser-
vat cum Copiii lor de Cristal vor să sugă la sân, şi după pri-
mul an de viaţă. Iar majoritatea părinţilor spun că elimi-
narea zahărului din regimul alimentar a contribuit la sta-
bilizarea dispoziţiei şi a nivelului energetic al copiilor lor.
O mamă spune să dacă fiica ei de cinci ani mănân-
că orice care conţine ciocolată devină agitată şi, practic,
de necontrolat.
Modele de somn
în studiul meu i-am rugat pe părinţi să descrie toate
dificultăţile pe care le-au avut cu Copiii lor de Cristal. De
departe, cel mai frecvent răspuns s-a referit la modelele
de somn. Aceşti copii au o energie intensă şi nu vor să le
scape nimic în timp ce dorm! E posibil ca ei să reflecte o
stare de evoluţie superioară, când omenirea va avea ne-
voie de mai puţine ore de somn. Indiferent de cauză, este
clar că se petrece ceva în direcţia asta.
Copiii de Cristal sunt atât de sensibili, încât orice
stimul le poate provoca insomnia. Modelul de somn al
băieţelului de treisprezece luni, Bryn, este singura dificul-
tate cu care s-a confruntat mama lui cu el. Ea spune:
„De când s-a născut, este foarte vioi. Bryn absoarbe
tot ce este în jurul lui cu mare intensitate. Asta îl face să
devină excesiv de agitat şi îi este dificil să se liniştească şi
să adoarmă."
Somnul de după amiază pare să fie subiectul unor
decizii absolut individuale. Părinţii lui Erin au constatat
că, atunci când fetiţa doarme după masă, rămâne trează
toată noaptea. De când au eliminat somnul de după
amiază, Erin doarme toată noaptea şi pare mai veselă la
trezirea de dimineaţă. Mama ei spune:
„Folosim acum orele de după amiază ca timp de
joacă cu program pentru a pregăti prăjiturele, pentru a ne
ocupa de lucru manual sau pentru a urmări videocasetele
preferate."
Alţi părinţi spun că somnul de după masă este esen-
ţial. Dacă Victoria, în vârstă de trei ani, sare peste o după
amiază de somn, îi trebuie câteva zile ca să-şi revină până
la a se simţi din nou bine si funcţională.
Acesta este un domeniu în care cei care au grijă de
copii vor dori să stabilească un program de somn person-
alizat, în funcţie de ritmul individual şi de nevoile copilului.
Pentru alte probleme legate de somn, părinţii au gă-
sit unele soluţii cu totul speciale:
- Colin, de patru ani, are o legătură psihică foarte
strânsă cu mama lui. Aceasta spune:
„Cât era sugar şi până cu vreun an în urmă, băiatul
se trezea plângând, imediat după ce eu mă trezisem din-
tr-un coşmar. Astfel că am început o procedură nocturnă
de vizualizare a cordonului dintre noi sub forma unui
lanţ, pe care-l desfăceam la două dintre zale (nu mi se
părea bine să tai un cordon existent între noi)." Acest pro-
cedeu a pus capăt trezirilor din noapte.
- O altă mamă, care încercase tot ce se putea ca
să-şi bage fetiţa în pat, a încercat şi ea tăierea cordonului
şi spune că s-a observat o ameliorare imediată. Ea spune:
„Dacă observ o revenire a vechilor fite de la ora de cui-
care, îmi purific chakrele şi lucrurile revin la normal! Asta
a fost pentru noi o descoperire uluitoare!" «Observaţie:
Pentru a tăia cordoanele de frică ce pot provoca pro-
bleme, concentraţi-vă asupra intenţiei şi rugaţi-i pe îngeri
să le smulgă în locul vostru. Asta e absolut suficient. Dar,
dacă vreţi detalii asupra procedeului de tăiere a cordonu-
lui, consultaţi, vă rog, cartea mea Purificarea Chakrelor,
publicată la Hay House».
- Robin Rowney este mama a doi gemeni, Copii de
Cristal, care, ca sugari, nu dormeau toată noaptea de la
un cap la altul. Odată, obosită de o noapte de insomnie
cu gemenii ei, Robin s-a rugat disperată să capete ajutor.
Curând după aceea, a observat că din pătuţul fiului ei
Zack se auzea un sunet. A crezut că băieţelul se trezeşte
pentru a fi hrănit din nou, aşa că a ascultat în tăcere, pen-
tru a vedea dacă nu cumva o strigă. S-a uitat la pătuţ şi a
observat o lumină care devenea tot mai strălucitoare si
care plutea deasupra patului băieţelului. în aceeaşi clipă,
Robin şi-a dat seama că Zack chiar chicotea. S-a aplecat
în faţă să fie sigură că ceea ce vedea este real, iar chicoti-
tul a devenit atât de tare, încât a crezut că băiatul îl va
trezi pe frăţiorul său. Robin spune:
„Lumina mi s-a părut ca o ceaţă galben-aurie. Nu
avea o formă definită, dar am ştiut, în inima si în sufletul
meu, că era unul dintre îngerii lui Zack. O senzaţie de
calm şi pace s-a aşternut peste noi." După aceea, Robin
si băieţii ei au dormit tun.
- O bucată de vreme, Shailyn, de patru ani, a re-
fuzat să meargă la culcare, aşa că mama ei a început să-/'
aplice tratamente cu energie Reiki, în timp ce o băga în
pat şi o învelea, spunând: „Uite, acum te învelesc într-o
lumină minunată, aurie, iar îngerii sunt aici ca să te pro-
tejeze şi să stea cu tine." Shailyn se duce acum la culcare,
fără să protesteze.
- Mama lui Crystal a descoperit că, dacă fetiţa ei
mâncase zahăr înainte de ora de culcare, nu mai vroia să
adoarmă. Astfel că a fost eliminat zahărul la această oră
din noapte - şi au dispărut şi problemele cu somnul.
 - Haley era chinuită de coşmaruri cu vrăjitoare şi
imagini întunecate, astfel că mama ei a învăţat-o pe fetiţă
cum să-şi purifice spaţiul energetic. Acum Haley le spune
tuturor spiritelor nepoftite: „Dacă nu eşti de la Dumne-
zeu, trebuie să pleci!" De asemenea, Haley vizualizează o
bulă de lumină albă în jurul casei ei, împreună cu o
cupolă de protecţie aurie. Asta a îndepărtat coşmarurile
si i-a dat forţă.
- Kathy DiMeglio a folosit un program combinat,
pentru a o ajuta să doarmă pe fiica ei, Jasmyn. Kathy
spune că problemele de somn ale lui Jasmyn proveneau
dintr-o combinaţie de frică să nu-i facă cineva rău în tim-
pul nopţii şi anxietatea datorată faptului că era separată
de părinţi. Astfel încât Kathy a început să pună noaptea
caseta audio despre Purificarea Chakrelor (mulţi părinţi o
găsesc liniştitoare şi curăţă repede energia unei camere),
în plus, a început să se roage împreună cu fiica ei şi, la
ora de culcare, să vorbească cu ea despre arhangheli.
Apoi, Kathy a luat-o pe Jasmyn la magazin şi a lăsat-o
să-şi aleagă un animal de pluş cu care să doarmă. După
aceea a tăiat cordoanele fricii care o legau de fiica ei. Jas-
myn doarme acum de minune, iar părinţii ei nu-şi mai fac
griji în această privinţă.

Făcutul la oliţă
Nu a reieşit vreun model limpede cu privire la învă-
ţul Copiilor de Cristal să facă la oliţă. Unii părinţi spun că
a fost floare la ureche şi că bebeluşii lor au învăţat prac-
tic singuri ce să facă. Există, totuşi, alţi părinţi care se mai
luptă să rezolve problema.
Mama lui Abbie spune că fetiţa ei nu se grăbeşte
aproape în nici o privinţă. Ea povesteşte:
„Abbie a vorbit târziu în general, a mers abia după
ce a împlinit un an şi a refuzat să fie învăţată să facă la
oliţă, până după ce împlinise trei ani."
O altă mămică mi-a spus că a avut dificultăţi să-şi
înveţe băiatul să folosească toaleta, pentru că el vrea să
facă totul singur, fără ajutor. Ea relatează:
„Băiatul este extrem de încăpăţânat, transformând
învăţatul să facă la oliţă o adevărată luptă. Este perfect
conştient că e capabil să o facă, numai că, pur şi simplu,
vrea să hotărască singur cum şi când să o facă."
Părinţii mi-au spus că, atunci când le-au dat Copi-
ilor lor de Cristal explicaţii clare, asta i-a ajutat să înţe-
leagă de ce este important să foloseşti toaleta. Unii Copii
de Cristal refuză să se conformeze, dacă nu înţeleg de ce
trebuie să facă asa ceva.

Mofturoşi sau supra-organizaţi?

Oare Copiii de Cristal sunt instruiţi în mod intuitiv
în arta Feng Shui, şi astfel ştiu că dezordinea creează dis-
onanţă energetică? Sau au doar tendinţa spre un per-
fecţionism nevrotic? Şi în acest caz aş înclina spre răspun-
sul care indică progresul spiritual. Oricum, dacă locuiţi în
casă cu un Copil de Cristal, care insistă ca toate lucrurile
să fie uite-aşa şi doar aşa, s-ar putea ca, în momentele
dumneavoastră de frustrare, să fiti de acord cu cea de-a
doua explicaţie.
Am primit zeci de relatări despre talentele organiza-
torice ale Copiilor de Cristal şi despre cât de pretenţioşi
sunt în ceea ce priveşte camera lor, lucrurile şi hăinuţele
lor. De exemplu, Hannah, care are şapte ani, este foarte
sensibilă la cât de confortabile îi sunt hainele. Şosetele şi
pantofii trebuie să stea perfect, iar hăinuţele trebuie să fie
moi, pentru că altfel nu le îmbracă. Ca nişte adevăraţi co-
pii ai naturii, mulţi Copii de Cristal preferă să stea în pie-
lea goală, decât să fie îmbrăcaţi.
Copiilor de Cristal le place să aibă o cameră curată
şi ordonată, iar unii dintre ei sunt chiar dispuşi să facă sirf-
guri această treabă. La doar trei ani, Victoria îşi ţine cam-
era foarte curată - lucru nu foarte simplu, dacă ne gân-
dim la maldărele de jucării, cărţi şi animale de pluş pe
care le are.
Uneori, Copiilor de Cristal le mai place şi să-şi or-
doneze jucăriile, atunci când se joacă. De exemplu, Tay-
lor, un băieţel de trei ani, adoră să-şi înşire cuburile şi ju-
căriile în formă de cruce, avion sau literă din alfabet.
Odată şi-a înşirat toate jucăriile într-o singură linie neîn-
treruptă, dintr-un capăt în celălalt al casei. După ce a ter-
minat, a exclamat: „Cât e de frumos!"
La cei doi ani ai ei, fetiţei Mei îi place să aşeze lu-
crurile pe categorii, cum ar fi să-şi adune în grup păpu-
şile-bebeluşi şi păpuşile-mămici. îi place să-şi înşire dino-
zaurii într-un rând lung, de la cel mai mic la cel mai mare.
Uneori, înclinaţiile spre ordine ale Copiilor de Cris-
tal se apropie de perfecţionism.
 De exemplu, William, care are trei ani, nu vrea să
deseneze cu un creion colorat dacă este rupt şi nu vrea
să mănânce mâncare care este „murdară" de sos, iar Ja-
cob, de şapte ani, ţine morţiş să-şi aşeze cuburile de con-
struit în anumite poziţii precise.
Şi aici, totul depinde de felul în care priveşti situaţia.
Poţi să o defineşti drept perfecţionism - ceea ce are o co-
notaţie negativă. Eu prefer modul în care o numeşte
Wendy Eidman, respectiv „înaltă creativitate" atunci când
o descrie pe Emily, fetiţa ei de trei ani. Wendy spune:
„Atenţia lui Emily este ceva diferit de orice am mai
văzut vreodată. Atunci când colorează sau se joacă ai
senzaţia că se scufundă într-o groapă - şi nu poate fi de-
ranjată până nu termină. Această caracteristică a ei este
în avantajul meu, atunci când adunăm conuri de brad în
curtea din spate. Avem un pin uriaş din care în fiecare
toamnă cad sute de conuri. Atunci când le adunăm, Emily
rămâne concentrată asupra acestei operaţii, mai bine de-
cât toţi ceilalţi membri ai familiei. Fiul meu se plictiseşte
după cinci minute, în schimb, chiar şi după o oră o gă-
seşti pe Emily tot în curte, culegând conuri de brad!
O deranjează dacă lasă o treabă neterminată. La un
moment dat, după ce cu o zi în urmă curăţasem curtea, ea
se juca în balansoar şi, din când în când, mai descoperea
câte un con rătăcit pe care nu-l observasem în ziua prece-
dentă. Atunci se dădea jos din leagăn, ori se oprea din
aruncat mingea de baschet la coş, ori din ce făcea în clipa
aceea, se ducea la conul de brad, îl ridica şi-l depozita în
cărucior! Emily este consecvenţa întruchipată şi e foarte
conservatoare. îi place să ştie la ce să se aştepte; îi place ca
lucrurile să se desfăsoare de fiecare dată în acelaşi fel.
Emily se supără rău, de exemplu, dacă fratele ei
vrea să se aşeze pe scaunul său la masă ...mă rog, genul
ăsta de chestii. La masă ne întrebăm în general unul pe
celălalt: „Ei, cum ţi-a fost astăzi?" De obicei, Kirk, soţul
meu răspunde: ,Am avut o zi foarte muncită.' Aseară,
însă, Kirk a răspuns: ,Am avut o zi foarte plină!' Iar Emily
s-a enervat şi a zis: Nu, tati. Ai avut o zi foarte muncită!"
Copiilor de Cristal le place consecvenţa. într-o lume
în care toate par să fie într-o permanentă curgere, cine îi
poate învinui pe copii că vor stabilitate şi previzibilitate?
Mie asta îmi sună reconfortant de sănătos!

Toate fără grabă

într-o lume nouă nu ne vom mai desfăsura viata
după ceas şi calendar. Ne vom folosi de ceasul nostru in-
terior pentru a ne dirija acţiunile. Prin sincronicitate şi nu
prin întâlniri stabilite dinainte, vom ajunge exact la locul
potrivit la momentul potrivit. Ei bine, Copiii de Cristal
sunt deja stăpâniţi de acest ceas interior şi nu de meca-
nismele exterioare de măsurare a timpului. Acest lucru
poate fi foarte deranjant pentru părinţii care trebuie să
respecte un anume program.
Un lucru este sigur: Părinţii Copiilor de Cristal tre-
buie să dea dovadă de foarte multă răbdare - ceea ce
este una dintre lecţiile pe care aceşti copii ne ajută pe
noi, adulţii, să o învăţăm.
 Jennifer spune că băiatul ei de şapte ani, Jacob, nu
se grăbeşte niciodată, pentru nimeni şi nimic. Jennifer
spune că asta nu se întâmplă pentru că Jacob ar fi încet
la minte, ci doar pentru că în mod intenţionat face lucru-
rile pe îndelete, pentru că vrea să fie făcute într-un anume
fel. El acţionează conform propriului său program, nu
după cel al altora. Abbie, fetiţa de trei ani, este şi ea la fel.
Mama ei spune:
„Tot ce face, face după,Timpul Abbie' - şi nu nea-
părat atunci când vrea educatoarea ei. Urăşte programul
după ceas şi preferă să rămână un spirit liber. Nu prea ştiu
cum o să meargă lucrurile, când va fi la şcoală."
Crystal, mama lui Zoey, fetiţa de trei ani, spune:
,Am constatat că îţi trebuie ) Copnfde
foarte multă răbdare cu Copiii de
Cristal, pentru că sunt nişte suflete
bătrâne care o iau pe îndelete, fără
grabă, atunci când privesc fiecare lu-
cru, îl inspectează şi îţi transmit apoi
reacţia lor în legătură cu ce gândesc.
Zoey sade un timp până se hotărăşte
Cristal sunt deja
stăpâniţi de acest
ceas interior şi nu
de mecanismele
exterioare de
urmărire a timpului.
cum să-şi lege şireturile la pantofi, să-şi încheie nasturii,
să-şi perie părul, şi altele asemenea. încerc să am răb-
dare, pentru că înţeleg nevoia ei de a nu se grăbi. Nu este
niciodată repezită şi nici nu-i place să fie zorită."
Copiii de Cristal ştiu că este mai sănătos să rămâi cen-
trat şi calm, decât să intri într-o stare de agitaţie de teamă
că vei întârzia. Ei ştiu deja că timpul nu este real şi că poate
fi curbat şi răsucit, în aşa fel încât vei ajunge întotdeauna la
timp - chiar dacă aparenţele par să indice altceva.
Legăturile profunde şi nevoia de atenţie
Copiii de Cristal au o legătură specială cu unul sau
mai mulţi dintre părinţii sau bunicii lor - cu oricare din-
tre ei care îi poate înţelege la un nivel mai profund. O
dată formată această legătură, Copiilor de Cristal nu le
place să stea departe de persoana în cauză. Cristalele de-
pind de acel adult anume pentru consolare, înţelegere şi
alint. Aceşti copii pot să aibă stări de anxietate datorată
separării, pentru că le este teamă că alţi oameni nu îi vor
înţelege. Este posibil ca să le fie teamă şi că alţi copii sau
adulţi sunt răuintentionati - si vor încerca, din cauza sen-
sibilitătii lor deosebite, să evite suferinţa, rămânând în,
preajma unui adult demn de încredere.
Timothy spune că Julia, fetiţa lui de şase luni, vrea
tot timpul să fie ţinută în braţe. „N-o putem lăsa jos nici
o clipă".
Pam spune că fiica ei Hannah, de patru ani „dă do-
vadă de nişte probleme enorme provocate de teama de a
nu fi abandonată. Nu vrea deloc să stea singură, mai ales
dacă este vorba să stea departe de mine."
Unii părinţi îşi dau seama de fondul special, mai
înalt, al acestei nevoi aparente de a sta lipiţi de cineva.
Carri Lineberry spune că fiica ei de trei ani, Maia, este
foarte ataşată de ea.
Carri zice:
„Simt că relaţia mea cu ea este foarte importantă.
Mă consider ca pe un fel de «forţă de împământare» pen-
tru ea - ori ceva de genul ăsta."
Capitolul Doisprezece

Sfaturi de la părinţi, profesori

şi chiar de la Copiii de Cristal

Ca părinte, bunic sau profesor al unui Copil de Cris-

tal, aveţi o misiune sacră si vitală. Ati făcut un contract
spiritual ca să îndrumaţi acest suflet prin acţiunea delicată
de a menţine în echilibru o frecvenţă spirituală superioară,
dotată cu darul uluitor al telepatiei şi sensibilităţii... în
timp ce aceasta se integrează în viaţa Pământeană. Sarcina
voastră nu este uşoară - însă, din fericire, aveţi tot spriji-
nul din partea îngerilor de pe Pământ şi din cer.
Cei pe care i-am studiat pentru a scrie această carte
au fost bucuroşi să ne transmită sfaturile verificare si ade-
vărate, bazate pe propria lor experienţă.
îngeri şi rugăciuni: Cynthia Berkeley spune că a con-
statat că este foarte eficient dacă îi roagă în gând pe în-
gerii păzitori ai copiilor ei să o ajute să îi consoleze şi să îi
calmeze, când aceştia devin excesiv de iritati - mai ales
când este la volanul maşinii.
Să înţelegem că ei sunt persoane care funcţionează
folosind capacitatea vizuală: Persoanele la care este do-
minantă emisfera dreaptă a creierului au memorie vi-
zuală, în locul celei bazate pe limbaj. De exemplu, ei vor
memora modul în care arată un cuvânt în scris, în loc de
cum sună fonetic.
Catherine Poulton spune că gândul că fiul ei de
cinci ani, Kylan, prelucrează informaţiile în alt mod decât
ea, îi este de ajutor. Atunci când avea doi ani, Kylan se
lupta să înveţe alfabetul, dar, într-o zi, pe când răsfoia o
revistă, s-a oprit şi a arătat o poză: „Asta e George Wa-
shington", a spus el corect. Şi atunci Catherine şi-a dat
seama cu adevărat cât de mult foloseşte Kylan modul
vizual de procesare a informaţiilor.

Explicaţii, nu constrângere: Dacă forţezi un Copil de

Cristal să facă un anume lucru, nu faci decât să işti lupta'
„care pe care". Pam Caldwell spune că fiica ei de patru
ani, Hannah, este foarte drăgălaşă şi te poţi înţelege uşor
cu ea... dacă nu încerci s-o forţezi să facă vreun lucru îm-
potriva voinţei ei. „însă, o dată ce îi explici logica pe care
se bazează, Hannah se conformează de obicei, ori vine cu
o soluţie mai bună", spune Pam, care a ajuns la concluzia
că este cel mai bine să stea de vorbă cu Hannah ca si cum
ar fi un adult, folosind un limbaj adecvat.
Penny, mamă a unui Copil de Cristal, este de acord.
„Trebuie să le permitem să fie diferiţi şi să nu-i for-
ţăm să se înghesuie într-un tipar «normal». Nu e bine să-i
forţăm să vorbească, având în vedere că este posibil să
comunicăm cu copiii noştri în mod telepatic. Ei vorbesc
atunci când sunt pregătiţi, când li se pare că este nevoie
să comunice verbal. De obicei, asta se va întâmpla atunci
când interacţionează cu alte persoane care par să nu în-
ţeleagă modul lor unic de comunicare."
 A fi un părinte foarte apropiat de copil: Câţiva din-
tre părinţii pe care i-am intervievat au susţinut ideea că
trebuie să fii un părinte extrem de apropiat de copil, acre-
ditând-o ca pe un stil de a creşte copiii, ce s-a dovedit de-
osebit de folositor pentru Copiii lor de Cristal.
A fi un părinte foarte apropiat de copil reprezintă o
filozofie care îi sfătuieşte pe părinţi să se apropie fizic şi
emoţional de copiii lor, dând dovadă de sensibilitate şi
reacţionând imediat la plânsetele copilului, dându-i să
sugă, purtându-l pe piept într-un rucsac pentru copii,
dormind cu copilul şi asigurându-i un ambient calm şi
blând în familie.
Acest mod de a creşte copiii este dezbătut într-un
mare număr de cărţi şi site-uri de pe Internet.
Implicaţi animalele în situaţiile în care copilul se
manifestă nestăpânit:
lată o idee deşteaptă, primită de la Misty:
„De fiecare dată când fetiţa mea, Leah, face urât, îi
spun: «Vezi că se uită pisicile la tine!» Şi asta o potoleşte
imediat." Leah nu vrea să piardă respectul felinelor!
Trăieşte si lasă-i si pe alţii să trăiască: Melissa, mama
băieţelului de şapte ani, Liam, spune:
„Nu sunt prea severă. Nu sunt stăpân de sclavi. îi
permit fiului meu să fie el însuşi. Liam ştie instinctiv ce tre-
buri casnice trebuie făcute, şi le face. Nu există proteste
sau ţipete. Sunt cinstită şi sinceră cu el, iar el mă răsplă-
teşte în acelaşi fel. Suntem o familie mulţumită, lipsită de
constrângeri şi iubitoare şi suntem funcţionali, chiar şi în
disfunctiile noastre."
O altă mamă, pe nume Sue, susţine şi ea:
„Aceşti copii au nevoie de libertate de mişcare şi
existenţă. Când se întorc supăraţi acasă de la şcoală, este
pentru că s-au săturat să stea închişi toată ziua, ca într-o
cuşcă; au nevoie de libertatea de a-si trăi sentimentele."
Avep grijă de voi: Kathy spune:
„Părinţii Copiilor de Cristal trebuie să se apuce de
un program propriu de yoga şi/sau de meditaţie şi să păs-
treze momente de reflecţie făcută în linişte, pentru a de-
veni conştienţi de propria lor îndrumare Divină. Ţineţi un
jurnal. Scrieţi-le scrisori Copiilor voştri de Cristal - ele vor
fi nu doar un cadou extraordinar pentru când vor filmai
mari, dar vă vor ajuta şi să ţineţi o evidenţă a întâmplări-
lor minunate care se petrec de-a lungul anilor."
Vorbiţi cu copilul, nu-i vorbiţi de sus: Crystal spune
că fetiţa ei de trei ani, Zoey, face urât dacă simte că cine-
va o tratează fără respect, sau îi vorbeşte de sus. Este im-
portant să discutaţi cu Copiii de Cristal, folosind acelaşi
grad de respect pe care l-aţi acorda unui prieten drag.
Fredonaţi-le şi cântap-le: Sue, mamă a doi Copii de
Cristal, spune că ea şi soţul ei, Darren, le cântă în fiecare
seară copiilor lor, atunci când îi trimit la culcare. Acum,
copii au ajuns să le ceară să cânte, spunându-le: „Mami,
te rog frumos, nu vrei să-mi mai faci a,a,a?"
învăţătura: Părinţii care pot asigura învăţământul la
domiciliu, sau care îşi pot trimite copiii la şcoli Waldorf
sau Steiner, spun că au înregistrat mare succes, întrucât
Copiii lor de Cristal au devenit mai fericiţi şi au căpătat un
potenţial mai mare de a învăţa.
 Mama unui Copil de Cristal în vârstă de patru ani
spune că fiul ei merge la o grădiniţă Waldorf şi că a re-
marcat o schimbare pozitivă în respectul faţă de el însuşi,
în simţul ordinii sociale şi în imaginaţie.
(Pentru informaţii asupra şcolilor Waldorf şi Steiner,
căutaţi pe site www.awsna.org în America de Nord;
www.steinerwaldorf.org.uk în Marea Britanie;
www.steiner-australia.org în Australia şi consultaţi direc-
toarele de pe Internet pentru alte ţări.)
Dacă programul sau bugetul nu permit o asemenea
opţiune, Michelle reprezintă un exemplu excelent pentru
alegerea unei alte variante. Ea spune că fiul ei de şase ani,
Robert, este cu mult mai avansat decât mulţi dintre co-
legii săi de clasă.
„Este foarte deştept şi curios să afle de toate, aşa că
facem intens cu el lecţii acasă, în plus faţă de temele de
scoală."
Michelle spune că lui Robert îi place tot ce implică
creativitate şi că îi prieşte să aibă organizare şi program de
lucru. Mai mulţi părinţi au spus că, atunci când şi-au aju-
tat copii la studiu, rezultatele s-au văzut imediat.
Meditapa: Catherine, mama lui Kylan, băieţelul de
cinci ani, spune: „Fiului meu îi place să mediteze şi să se
roage."
Exerciţii orientale: Tai chi, qi gong, yoga şi karate
sunt mijloace minunate de defulare pentru energia tine-
rească şi mijloace foarte bune pentru a-i învăţa pe Copiii
de Cristal să lucreze cu energia lor şi cu a celorlalţi.
Fiului lui Catherine, Kylan, îi plac orele de karate.
 „II învaţă să-şi folosească în mod eficient forţa inte-
rioară", explică ea. „Copilul are un profesor nemaipome-
nit şi nu lucrează pentru a concura cu alţii. în plus, karate
îl învaţă pe Kylan cum să-şi ridice în jurul corpului un
câmp de forţă protectoare, ca să-i poată compătimi astfel
pe alţii, fără a prelua problemele lor (copilul este extrem
de sensibil). II mai învaţă şi nişte exerciţii excepţionale,
care să-l menţină cu picioarele pe pământ şi să-l purifice."
Fii atent şi spune adevărul: Denise, mama lui Alice,
de cinci ani, spune:
„Să fii întotdeauna foarte atent. Copiilor de felul
ăsta nu le place să fie ignoraţi. Nu răsuci niciodată ade-*
vărul, nici nu-i minţi; aceşti copii recunosc totdeauna
minciuna şi se pot supăra, dacă te prind că i-ai minţit.
Nu-ţi călca niciodată promisiunile; pentru ei este foarte
important să-ţi respecţi cuvântul."
Răbdare: Andrea, mama fetiţei de trei ani, Abbie, îi
sfătuieşte pe părinţi să aibă răbdare cu Copiii de Cristal.
Ea spune:
„Ei nu seamănă cu ceilalţi copii şi probabil că au
mult mai mult de oferit, dacă li se dă posibilitatea să o
facă - adică, dacă nu sunt trataţi cu medicamente pentru
ca să ,se încadreze' în ceea ce îşi imaginează societatea
că trebuie să fie un copil."
Consecvenţă: Mulţi părinţi spun că atunci când au
un program consecvent de mâncat şi dormit, Copiilor de
Cristal le merge mai bine. Cercetările arată că aceşti copii
se simt mai siguri atunci când ştiu la ce să se aştepte.
Mary, mama a doi copii de cinci şi de şase ani, spune:
 „Faptul că îmi duc copiii la culcare la aceeaşi oră în
fiecare seară, împreună cu multă, multă afecţiune, dă re-
zultate pozitive vizibile."
Să învăţăm de la ei: Cynthia, care are doi Copii de
Cristal, ne reaminteşte că aceşti copii sunt învăţătorii noş-
tri. Ea spune:
„îi putem învăţa pe aceşti copii cum să funcţioneze
în această realitate tridimensională şi cum să joace acest
joc al ei - însă, în realitate, ei se găsesc aici pentru a ne
învăţa pe noi mult mai mult decât atât. Dacă tot ce faci
nu porneşte din inimă, copiii ştiu. Dacă te aştepţi din par-
tea copiilor să fie răi... ştii ce? Chiar vor fi. Ai grijă de pro-
pria ta integritate şi propriile tale aşteptări. Copiii te pot
citi ca pe o carte deschisă şi se pot juca cu asta."
Vizualizarea: Având în vedere faptul că sunt extrem
de vizuali, îi poţi ajuta pe Copiii de Cristal să-şi stăpâ-
nească stările de spirit şi să-şi manifeste intenţiile, prin
utilizarea unor exerciţii de vizualizare, lată un asemenea
exerciţiu extraordinar, pe care îl foloseşte la ore Roşie Is-
mail, învăţătoare de şcoală primară. Ea spune:
„Pe parcursul ultimilor patru ani, în viaţa mea perso-
nală am făcut vindecări si am lucrat cu culorile, folosind
vizualizările. Atunci când mi-am dat seama ce efect are vi-
zualizarea culorii roz, am început să introduc acest lucru
şi în orele de clasă pe care le ţin şi am urmărit rezultatele
minunate şi eficiente pe care le-a dat la copiii mici. Rozul
este o culoare vindecătoare, plină de iubire, care creează
pace şi armonie pentru tine şi le proiectează spre ceilalţi.
 Am numit ceasta tehnică simplă de vizualizare ga-
gica Lumină Roz'. Le cer copiilor să închidă ochii şi să res-
pire adânc de cinci-şase ori împreună cu mine şi, când
expiră, să dea foarte lent drumul la aer. Apoi, le cer să vi-
zualizeze jos, la picioare, o lumină roz fermecată, care se
tot roteşte în jurul corpului lor. Le spun că nu contează
dacă nu văd lumina roz magică, însă că este suficient de
puternic doar dacă se gândesc la ea. Le spun să-şi ima-
gineze această lumină roz ca fiind plină de magie şi să o
vadă cum se înfăşoară în jurul lor, ca o pătură caldă. Le
cer să-şi pună o dorinţă în această lumină roz încărcată
de vrajă şi să o inspire, iar apoi terminăm cu două inspi-
raţii foarte adânci. După aceea, îi îndrum pe copii să des-
chidă ochii, să-şi întindă braţele şi să spună: ,Ce bine
m-am simţit!' Am observat că, după vizualizare, copii
sunt mult mai calmi, mai mulţumiţi si mai afectuosi."
Ajutor energetic: Aceşti copii sensibili, paranormali,
au nevoie de ajutorul nostru! Ei sunt ca nişte bureţi care
absorb energia altor persoane (inclusiv de la părinţii bine-
voitori). David Morelli este un vizionar paranormal profe-
sionist, care ţine ore de spiritualitate pentru copii, la Psy-
chic Horizons Center din Boulder, Colorado. în afară de
asta, lucrează şi ca profesor la o şcoală Montessori. David
spune:
„Una dintre metodele pe care le predau copiilor
din clasa mea este să-şi imagineze că formează o sferă în
ambele palme, că închid în sferă energia «scârboasă» şi că
bat din palme ca să o spargă. Pot introduce energia de
oriunde - de la părinţi, profesori sau prieteni - într-o bulă
pe care s-o spargă. După ce şi-au format bulele şi le-au
făcut să pocnească, le cer să-şi imagineze un nor de
energie fericită aurie, care pluteşte deasupra capului lor şi
le umple întregul trup. Asta induce o energie nouă, care
să înlocuiască energiile celelalte."
" Părinţii Copiilor de Cristal trebuie să se apuce de un \
program propriu de yoga şi/Bau de meditapie şi să păstreze
momente de reflecţie făcută în linişte, pentru a deveni
conştienţi de propria lor îndrumare Divină.
Trebuie doar să-i iubeşti: Gloria, mama a doi Copii
de Cristal şi a unui Copil Indigo, pune accentul pe cum să
ne creştem copiii, atunci când spune:
„Am învăţat că iubirea este cel mai important lucru
dintre toate. Este important să ai răbdare şi să îi ocroteşti.
Ţine minte că nu ne găsim pe acest Pământ ca să rezol-
văm probleme de matematică. Să zâmbeşti şi să râzi cu
copiii tăi este, probabil, cel mai minunat sentiment care
există - aşa că asta trebuie să faci! Când copilul varsă
laptele pe jos, glumeşte şi râzi. Când afară plouă, du-te
afară în ploaie cu copiii şi începeţi să dansaţi.
Iubeste-i, iubeste-i si iar iubeste-i!"
Vorbe înţelepte spuse de cei mici:
Câţiva Copii de Cristal au oferit şi ei cuvinte pline de
înţelepciune pentru adulţi:
Audrey, cinci ani: „Aş vrea ca această carte să-i facă
pe oameni să ne înţeleagă."
Crystal, şase ani, a fost întrebată de mama ei ce ar
vrea să le spună oamenilor. Ea a zis: „Iubiţi, lubiţi-i şi aju-
taţi-i pe oameni - şi fiţi buni."
 Robert, şase ani: „Nu pot spune decât că le doresc
tuturor oamenilor din univers (dacă există viaţă pe alte
planete), să aibă o viaţă bună, o inimă bună şi mâncare
bună. Pentru ca voi toţi, oamenii mari, să-i ajutaţi pe
Copiii de Cristal, trebuie să-i protejaţi, să vă jucaţi cu ei şi
să cititi cu ei."
Atunci când mama lui l-a întrebat pe Colin, de
patru ani, ce ar vrea să le spună oamenilor, el a zis: „Că
Dumnezeu şi îngerii sunt mereu cu ei, chiar şi atunci când
sunt speriaţi."
Haley, trei ani: „înainte de culcare, când îmi fac
rugăciunea, îi rog pe îngerii mei să-mi aducă vise pline de
lumină."
Hannah, şapte ani: „Oala plină cu aur de la capătul
curcubeului dispare, aşa că fiţi fericiţi pentru ce aveţi."
Jacob, şapte ani: „Pentru viitor, toţi oamenii trebuie
să ştie că se vor întoarce, după ce mor."
Kylan, cinci ani: „Aş vrea să spun despre planeta
noastră, că are în ea iubire şi bucurie şi o inimă. Oamenii
se pot ajuta singuri, dacă îşi lipesc afişe pe pereţi - având,
de exemplu, scopul de a-i face fericiţi.
Pe un asemenea afiş ar trebui să scrie: FII FERICIT!"
DESPRE AUTOARE

Doreen Virtue, Ph.D., este o clarvăzătoare cu ca-

lităţi deosebite, deţinătoare a diplomelor de Ph.D., M.A.
şi B.A. în psihologie de consiliere. Fost director al unui
program de recuperare pentru adolescenţii dependenţi
de droguri şi alcool, Doreen lucrează acum cu Terapia
prin îngeri, în activităţile de scriitor şi profesor.
Doreen este autoarea best-seller-ului, Copiii Indigo:
cum să-i hrănim şi să-i îngrijim, iar printre celelalte titluri
ale cărţilor ei se numără Mesaje de la îngerii Tăi (volum şi
cărţi cu oracole) şi Vindecarea cu îngerii (volum şi cărţi cu
oracole).
Ea ţine prelegeri în întreaga lume şi a apărut în
numeroase emisiuni de televiziune şi radio, inclusiv la The
Oprah Winfrey Show, CNN, The View, Beyond with James
Van Praagh, BodyâSoul Australia, şi Good Morning America.
Pentru informaţii despre seminariile şi produsele lui
Doreen, sunteţi rugaţi să vizitaţi: www.AngelThera-
py.com.
Doreen are şi un Website dedicat special Copiilor
de Cristal - împreună cu un avizier pentru mesaje pentru
părinţi, profesori şi Copiii de Cristal înşişi, ca şi pentru toţi
ceilalţi care se interesează de acest subiect. Vă rugăm să
vizitaţi: www.TheCrystalChildren.com.

NOTA AUTOAREI: Toate relatările din această carte

sunt adevărate, fiind povestite de părinp, bunici şi profe-
sori care lucrează cu aceşti copii extraordinari. Unii au
preferat să rămână anonimi; în fiecare povestire, numele
adevărat este menponat cu permisiunea persoanei res-
pective.
CÂRTI PUBLICATE DE EDITURA FOR YOU
Monica Vişan
Metodă rapidă de învăţare a gramaticii limbii engleze 6,50 LEI
Exerciţii de gramatică engleză voi I
Exerciţii de gramatică engleză voi. II
Neale Donald Walsch
Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I, II, III
Prietenie cu Dumnezeu
Comuniune cu Dumnezeu
Momente de graţie
Cei ce aduc lumina
Dumnezeul de mâine
Acasă cu Dumnezeu
Ce vrea Dumnezeu
Paul Ferrini
Iubire fără condiţii,
Reflecţii ale Minţii Christice
Liniştea inimii,
Reflecţii ale Minţii Christice, partea a Il-a
Miracolul iubirii,
Reflecţii ale Minţii Christice, partea a IlI-a
întoarcerea în grădină,
Reflecţii ale Minţii Christice, partea a IV-a
Cuvinte de înţelepciune pentru fiecare zi
Amour sans conditions (lb. franceză)
Legile Dragostei