Sunteți pe pagina 1din 31

CURCUBEU

Povesti de colorat

Autor:Gabriela Dobre
Grafica: David Dobre
PALMIERUL

Am în cameră-un cuier
Transformat în palmier.
I-am făcut şi frunze-odată,
Din hârtie creponată
Şi, atent înfăşurat
În cartonul colorat
Cel lipit cu plastilină,
Din picior făcui tulpină.
Ghemotoace din ziare
Aşezate-n felinare
Au închipuit, prea bine,
Nuci de cocos în ciorchine.
N-ar strica şi-o maimuţică
- Orişicât ar fi de mică-
Printre ramuri să se joace
Şi să ţipe cât îi place,
Dar , în loc de cimpanzeu,
Îl rog pe motanul meu,
Pe Tomiţă cel vărgat,
Să stea-n "ramuri" cocoţat,
Iar pe Coco, papagalul,
Să dea-n zori de zi semnalul,
Să ştie familia mea
C-am ajuns în Africa!
TUDOR PICTEAZĂ

Tudor vrea să se distreze


Şi începe să picteze
Un tablou mai...fistichiu:
Face-un cer portocaliu,
Iar pe bolta ce sclipeşte,
Soarele vernil zâmbeşte.
Pe albastrul câmp cu flori
Zboară verzi privighetori
Şi aleargă, pe imaş,
Violet, un iepuraş.
Pomii roşii sunt, ca focul!
Fructe bleu se coc în locul
Merelor obişnuite.
Crengi cu aur poleite
Găzduiesc un cuc şi-o cioară
În culori de primăvară.
Cioara este roz-bonbon,
Cucul, mai deschis c-un ton,
Foarte mândru e de el
Cu penajul său pastel.
Când pictura este gata,
Vine s-o admire tata
Şi rosteşte marţial:
"Tudor, eşti fenomenal!
HORIA PICTEAZĂ

Horia drăgălaş zâmbeşte,


Gândul lui ceva cloceşte:
"Cu talentul meu de aur,
Voi picta un...DINOZAUR!!"
Dar nu unul fioros,
Un tablou prietenos".
Dinozaurul vernil
Are un surâs subtil,
Parcă ştie el ceva
Despre felul de-a picta...
Este foarte mulţumit
De profilul reuşit!
Cu năsucul drăgălaş
Şi cu dinţi de iepuraş,
Cu boticul mititel,
Urechiuşe de căţel,
Ochişorii de pisică
Şi burtica grăsunică,
Patru picioruşe mici...
E o fiară...cu lipici!
Horia mândru îl priveşte
Şi desenului şopteşte:
"Când pictura terminăm,
Dino, vrei să ne jucăm?"
PRINȚESELE CURCUBEULUI

A fost odată-un împărat,


Opt fete-avea de îmbrăcat
(N-ar trebui să fie greu
Dacă te cheamă Curcubeu!)
Frumoase-foc şi fiecare
Purta mereu doar o culoare,
Iar draga lui împărateasă
Nici nu mai prididea să coasă
Rochiţe lungi şi cămăşuţe
Pentru surorile drăguţe.
Între prinţese, cea mai mare
Iubea doar ROŞU - o splendoare
De la bujori împrumutată.
Credea că-i cea mai mândră fată!
A doua era fericită
Doar în ORANJ împodobită,
Punând pe straiele regale
Culoare de la portocale.
Prinţesa-a treia se mândrea
Cu GALBEN în ţinuta sa,
Împrumutând a ei culoare
Direct de la sfinţitul soare.
Al patrulea vlăstar regesc
Spunea: "Cu VERDE-mpodobesc
Conduri, coroană şi rochiţă
Cu verdele din poieniţă,
Din iarba crudă-mprumutată.
Sunt, sigur, cea mai mândră fată!"
- " A cincea m-am născut, dar ştiu
Că straiul meu cel AZURIU
Direct din cer mi-a fost trimis
Şi sunt frumoasă ca un vis!"
A şasea fată, mai sfioasă,
Şoptea: " Şi eu cred că-s frumoasă...
M-ajută, hainele să-mi fac,
Culoarea de la liliac.
Ca diademă port, în plete,
Buchete mici de VIOLETE."
Prinţesa-a şaptea blând źâmbea:
-"Eu ştiu că şi culoarea mea
E demnă de un împărat!
Ca cerul nopţii înstelat
E INDIGO al meu veşmânt,
Ca el, nu-i altul pe pământ!"
Iată şi-a opta prinţesică,
Bălaie şi atât de mică
Încât uşor ar încăpea
În floarea unui fulg de nea,
Doar gângurea neîncetat
În ALBUL cel imaculat
Al scutecelelor regeşti.
- "Micuţa mea, frumoasă eşti
Şi tu! Voi, cele opt surori,
Îmi sunteţi drag buchet de flori,
Şu orice strai vă-mpodobeşte,
La fel mămica vă iubeşte!"
CÂNTEC DE LEAGAN

Lui, lui, puiul mamei, pui,


să-ți sărut ochii căprui,
grei de visul veacului.
Lui, lui, pui și puișor,
lin, în umbra genelor
să-ți scriu calea stelelor.
Lui, lui, pui de om sub lună,
mama dorul îți adună
pe a inimioarei strună,
Lui, lui, puiule, să-mi crești
ca voinicii din povești
că-ți vorbeam în cântece
când erai în pântece.
CASA MEA ȘI PISICA

Casa, cum zicea bunica,


“E un Rai de frumuseţe!”
Dar, dacă n-ar fi pisica,
M-ar cuprinde o tristeţeeeeee…!
Şi-aş rămâne adormit
Pe sub bolţile de floare,
Iar din vis mi-ar da chemare
Drăgălaşul miorlăit.
ZICEA BUNICA

- O pană, trei cochilii, o ghindă, licurici...


Se poate fericire cu lucruri așa mici?
- câştigi o bătălie, prapastia o sari,
Dar...nicio bucurie din lucrurile mari!
Își încordezi voința, prin suflet faci cărări,
N-ajungi în alergare la capete de mări,
Nu potolești înghețul, stihia, vremea rea,
Căci pacea cu natura nu stă-n puterea ta,
Dar poți, cu tril de păsări, cu-al ierburilor leac,
Trăind precum un zâmbet, să faci secunda, veac!
CADOUL DE CRĂCIUN

Când i-am scris lui Moș Crăciun


Ce cadou vreau să primesc,
Cred că am uitat să spun
Foarte clar ce îmi doresc.

Știu c-am scris un pic grăbit,


-Nu puteai citi ușor -
Și-uite-așa m-am pomenit
Cu un pui de... frățior!

Eu scrisesem : ”Vreau pisoi!”


Însă Moșul a-nțeles
Că am spus : ”Vreau să fim doi”
Și c-un frate m-am ales!

La sosire-a fost așa:


Era drăgălaș și mic,
Nu plângea, ci ”miorlăia”,
Deci... aproape un pisic!

Am crezut c-așa or fi
Pisoiașii la-nceput,
Fiindcă sunt și ei copii,
Dar curând am priceput

Că pisoiul cel cerut


Se transformă-ncetișor
În ceva... nemaivazut:
Cel mai dulce frățior!
ZBOR SPRE LUNĂ

Poate cineva să-mi spună,


Dacă știe din vreo carte,
Câte blocuri sunt pe lună
Și cât este de departe?

Aș pleca cu trotineta
Să-mi aleg un cartier.
Ori, mai bună-i bicicleta
Pe cărarea către cer?

Nu contează! Tati știe


Să îmi facă, negreșit,
Avioane de hârtie
Ca să zbor spre infinit!
SOLDĂȚEII

Unu-doi, unu-doi!
Trec prin hol în pas vioi
Doi soldați cât doi rățoi.
Unul are-n cap o sită,
Prin dulapul meu găsită,
Altul poartă-o crăticioară,
Iar pe piept, farfurioară,
Făcăleț ține cel mic,
Iar cel mare, polonic –
Arme dure și de soi,
Necesare la război!
-Dragii mamei soldăței
Mari distrugători de zmei,
Dacă vreți să punem masa,
Hai, eliberați-mi casa
De armata cea voinică!
Astăzi vom păpa ciorbică.
JOCUL DE-A NOAPTE BUNĂ

An tan ten,
Suie-te în tren
Să călătorești
Până la Ploiești.

An tan ton,
Suie-n avion
Repede să zbori
Până sus, la nori.

An tan teta,
Hai cu trotineta,
Poți în sus și-n jos
Să te plimbi voios.

An tan tei,
Sări în papucei
Să te plimbi ușor
Până-n dormitor.

An tan tica,
Trage plăpumica
Până la bărbiță
Ca să faci năniță.

An tan tuc,
Pupă pe năsuc
Mama puișorii
Și dorm frățiorii.
PRIMUL TABLOU

Azi pictăm cu degețele,


Strașnici pictori ne-am făcut!
Cu ulei și acuarele
Un tablou am început.
Am pus roșu pe hârtie
Și-am suflat ca să usuc,
Dar am pus și pe bărbie
Și am pus și pe năsuc
O bulină de culoare
Și-am de gând s-o fac din nou,
Fața să-mi transform în floare.
Ăsta-i cel mai bun tablou!
Să pictezi pe o hârtie,
Sigur, e interesant,
Dar...pe față o să fie
Mult, mult, mult mai amuzant!!!
ÎMI PLACE SĂ PICTEZ

Sunt isteț și mami știe


Că eu, zilnic, pot de fel
Să recit o poezie
Și să cânt un cântecel,
Să dansez, să joc șotronul,
Să glumesc, să desenez,
La năzbâtii să dau tonul
Și povești să inventez.
Însă, cel mai mult îmi place,
Stând cu mama, câteodată,
Să văd pânza cum se face
O poveste colorată,
Cât de minunat răsare,
Dintr-o pensulă-n ulei,
Pe albastrul cer un soare
Și pe câmpul verde, miei,
Flori și fluturi și albine,
Buburuze, ciocârlii!
Să mă joc cu ele-mi vine,
Mie toate îmi par vii!
Să învăț orice îmi place
Și îmi place să visez,
Însă doar atât aș face
Ziua-ntreagă: să pictez!
TANŢA ŞI COSTEL

Se plimba ţestoasa Tanţa


Şi păstra corect distanţa.
Lângă ea, încetinel,
Se "grăbea" melcul Costel.
-Tanţo dragă, hai, fii bună,
Vrei să mergem împreună?
Cu motor lângă motor,
Ne vom deplasa cu spor.
-Da, Costele. Dacă-ţi place,
Urcă-te pe carapace
Şi fixează-te pe ea
Să putem accelera.
Zis, făcut! Melcul porneşte,
Ca să urce se căzneşte
(Zici că urcă pân' la cer!),
Bagă în marşarier,
Apoi iar înaintează...
Uite-aşa pân' la amiază!
În sfârşit, s-a cocoţat!
Tanţa, leneş, a oftat.
Calmă, cu răbdare mare,
Stând înfiptă în picioare,
Pe Costel-melc îl întreabă:
-Totuşi, unde-atâta graba?
N-a trecut decât o zi!
Drumul tot aici va fi
Şi în ziua ce urmează...
-Nu-i nimic, accelerează!!!
Zice melcul cocoţat
Şi se puse pe căscat.
Tanţa, broasca cea ţestoasă
Şi Costel, melcul cu casă,
Merg pe drumuri alergând,
Plete fluturând în vânt,
Tanţa bate din picioare
Cu viteză-ameţitoare,
Melcul este răvăşit
De-aşa goană şi uimit
C-au putut, în ziua lungă
Împreună să ajungă
( Ca de la Pământ la Marte!)
Cu un metru mai departe!
LILIACUL

Mami, ce-i un "liliac",


Vietate sau copac?
Dacă este copăcel,
Nu-i cumva cam mititel?
Iar culoarea cea "lila"
Vine de la floarea sa?
Dacă da, atunci de ce
Sunt şi albe florile?
Şi de ce-s în bucheţele
Violete floricele?
Dar mai mult aş vrea să ştiu
Dacă-i tot liliachiu
Şoricelul cu-aripioare?
E o floare zburătoare?
Aripioare i-au crescut
Când din floare s-a născut?
De ce numai noaptea zboară,
Nu-i frică pe afară?
Şi sunt foarte curios
De ce stau cu capu-n jos
Atârnaţi aşa, când dorm,
Ca cireşele în pom?
Mami, mie toţi îmi plac:
Lilieci şi liliac!
EU SUNT GALBEN!

Eu sunt GALBEN, pui de soare,


Florilor le dau culoare,
Păpădia a-mbrăcat
Galbenul cel mai curat,
Crizantemele-au, și ele,
Aurite floricele,
Mușețelul, sunătoarea,
De la mine au culoarea
Și și-au pus un pic de foc
Margaretele-n mijloc.
Chiar porumbul galben este,
Galben mărul din poveste,
Floarea soarelui, în lan,
Galbenă e an de an
Și tot auriu se face
Gâu-n holde când se coace.
Dragi copii, nu vă sfiiți
La desen să folosiți
Galbenul cel minunat,
De la soare-mprumutat!
EU SUNT ROȘU

Eu sunt ROȘU cel focos,


Orișice tablou frumos
Iese foarte reușit
Dacă mult m-ai folosit!
Florile în catifea
Roșie s-ar îmbrăca.
Trandafirii, știe-oricine,
Sunt împodobiți de mine!
Fac garoafe sângerii,
Maci aprinși peste câmpii,
Însă cea mai mândră floare,
Căreia îi dau culoare,
Este OMUL! Fără mine,
Fără roșu sânge-n vine,
Fără caldele culori
De bujori în obrăjori,
Ar fi palid, bolnăvior!
Eu sunt vieții-apărător!
Deci, copile, fii artist,
Nu lăsa tabloul trist,
E superb tot ce creezi
Când cu ROȘU desenezi!
EU SUNT VERDE

Cine a dormit sub gheață,


Primăvara prinde viață
Și pictează bucuros
Firul ierbii mătăsos?
Cne-n frunze se ivește,
Cine codrul înverzește
Când pădurea se dezbracă
De cojoc de promoroacă?
Cine florile hrănește,
Cine pe copil umbrește
Când se joacă la răcoare?
Cine-n mare dă culoare
Algelor plutind în valuri
Dar și trestiei pe maluri?
VERDELE e pe pământ
Al Naturii viu veșmânt!
Dacă pomișori pictați
Sau câmpia desenați,
Folosiți, drăguți copii,
VERDE-n fiecare zi!
EU SUNT ALBASTRU

Visele, oare,
Nu au culoare?
E cerul nopții-ntunecat
Albastrul cel mai concentrat.
Când stelele răsar încet,
E indigo sau violet,
Iar luna, răsărind târziu,
Îl luminează-n argintiu.
Spre zori, când soarele răsare,
Își schimbă iar a sa culoare,
Pe-albastrul orelor târzii
Trec urme roz-trandafirii,
Iar zorii zilei se ivesc
Pe un albastru-mpărătesc!
Când soarele e la amiază,
Pe cer, în jurul lui, creează
Un nimb de flăcări, auriu,
Peste albastrul cel mai viu.
E bleu-ciel cerul senin
Pe care nori de vată vin,
Senini, frumoși și albăstrii
Sunt și-ochișorii de copii
Și sunt albastre floricele,
Cicori, zambile, viorele.
Poți zeci de nuanțe să creezi
Când cu ALBASTRU desenezi!
JUCĂRIILE

Of, of, mi s-au stricat trei jucării,


Un avion, un cal și mașinuța...
Dacă îi spun întâi lui bunicuța
Acum, nu mă va pedepsi.
Eu, recunosc, n-am fost cel mai cuminte,
Nici cel mai ordonat copil n-am fost,
N-am pus căluțul drag la adăpost,
La sfatul mamei nu am luat aminte...
Pe avion l-am cam lăsat în drum
Și mașinuța, veșnic aruncată,
În loc să fie undeva parcată...
Pe toate în cutie să le pun
Cu zâmbetul ei dulce m-a rugat
Mămica mea în fiecare zi,
Să mă-ngrijesc mai mult de jucării...
Dar eu, să știți că n-am prea ascultat...
Pe unde nici nu te-așteptai,
Lăsate-n drum, de capul lor,
În hol, bucătărie, dormitor,
Cam peste tot o jucărie întâlneai.
Vezi, din greșeală tata le-a călcat,
Mămica la picioare s-a lovit,
Bunica de căluț s-a poticnit
Și, uite-așa, deodată, s-au stricat!
Acum vă-ntreb cu lacrimi, dragi copii
(Mai ordonați ca mine, mai cuminți
Și care ascultați și de părinți...),
Există rai și pentru jucării?
IEPURAȘUL

Eu sunt Rică-Iepurică,
Am codița mititică,
Parc-ar fi un pămătuf
Sau un bulgăraș de puf.
Vezi blănița? E frumoasă,
Albă-nea și mătăsoasă,
Ochișorii-s mărgeluțe,
La lăbuțe am pernuțe
Moi și roz-trandafirii,
Iar năsucul, precum știi,
Zici că e un năsturel
Drăgălaș și mititel.
Urechiușele, în schimb,
Pe câmpie când mă plimb,
Se zăresc de la distanță!
Mîndru sunt și am prestanță
Căci urechi mai lungi ca mine
Nu mai are orișicine!
Sprinten sunt și sunt ușor,
Semăn cu un norișor
Ce aleargă pe câmpii
Printre maci și păpădii.
MOTĂNELUL TOM

Cine-n cameră pășește,


Calm din ochișori clipește,
Se întinde, se ridică,
Mustăcește? E-o pisică!
Șmecheraș și alintat,
Motănelul cel vărgat
E prietenul meu, Tom,
Veșnic cocoțat în pom
Sau pe garduri, sau pe casă,
Pe dulapuri ori pe masă.
De i-ar crește aripioare,
Tom chiar ar putea sa zboare!
Sprinten ca un greieraș,
Iute ca un iepuraș,
Tom ar fi putut să fie
Cea mai mare ”hărnicie”!
Însă Tom al meu, mă tem,
Este leneșul suprem!
Doarme toată ziulica
Până vine mâncărica,
O înfulecă grăbit
-poți să-l crezi de-un an lihnit!-
Iar apoi, cu grijă mare
Curăță la mustăcioare,
Urechiușa și gurița,
Spală foarte-atent blănița,
Se întinde tacticos,
Cască foarte zgomotos,
Se cocoață cât mai sus
Și trei ore doarme dus!
Dar când vreau tiptil să ies,
Să mă duc să desenez
Și să-l las în dormitor,
Îl aud torcând ușor:
-Miau! îmi spune, cui mă lași?
Dacă miorlăi drăgălaș,
Nu mai vrei să dăm o tură
De un pic de-alintătură?
COCO

Am în casă un amic
Cât mânuța mea de mic.
Cred că-n neamul zburător
Este cel mai bun tenor.
Nu-i ca o privighetoare,
Da-i deștept, nevoie mare!
Știe tot, e pus pe șotii,
Cântă precum Pavarotti,
Iar când se încinge drama,
Țipă supărat , ca mama
Când mă prinde, câteodată,
Mozolit cu ciocolată.
Miorlăie precum pisica,
Povestește , ca bunica,
Iar când ți-e mai mare dorul,
Face ca televizorul
Și-a-nvățat de la vecina
Să ”cânte” ca bormașina!
Cu penajul elegant,
”Curcubeul ambulant”
Dimineața dă semnalul.
Ați ghicit? E papagalul!
Trei Dovleci
Ştiţi ce-am fost noi înainte
De a deveni plăcinte?
Am fost trei dovleci frumoşi,
Proaspăt din grădină scoşi.
Toamna blândă ne-a pictat,
Cu-arămiu ne-anveşmântat
Şi, pe lângă arămiu
A pus mult portocaliu,
Verde e tulpina groasă,
Iară inima zemoasă,
Parfumată şi mierie,
Este tot portocalie
Precum coaja, când se coace
Şi ca soarele se face!
Grăsunei şi rumeiori,
Cu bujori în obrăjori,
Noi, trei veseli frăţiori,
De pe brazda din grădină
Am fost luaţi de gospodină,
Care-a preparat îndată
O plăcintă minunată!

S-ar putea să vă placă și