ABAC – 1.
Instrument de calculat cu ABDOMEN – Parte a corpului în care
ajutorul unor bile mici, aşezate pe
rânduri. 2. Tabel care ajută la unele
calcule. Ex. Elevul calculează cu
abacul.
ABAJUR – Partea de sus a unei
lămpi, folosită pentru a feri
ochii de lumină sau pentru a
îndepărta razele într-o anumită
direcţie.
(A) ABANDONA – A părăsi pe cineva
(lăsându-l fără sprijin şi ajutor); a
renunţa la ceva. Ex. Mama nu şi-a
abandonat niciodată copilul.
ABANOS – Copac exotic cu lemn tare
şi negru, din care se fabrică mobilă
de lux sau instrumente muzicale.
Ex. Prinţesa avea părul negru ca
abanosul.
ABATERE – 1. Greşeală, eroare, păcat,
vinovăţie. 2. Încălcarea unei reguli.
Ex. Fapta sa este o abatere de la
regulile de circulaţie pe drumurile
publice.
ABĂTUT – Trist, deprimat, mâhnit,
descurajat. Ex. Bătrânul plângea şi
era tare abătut.
ABCES – Umflătură dură a pielii în care
se strânge puroi; buboi.
(A) ABDICA – 1. (despre regi) A
renunţa la tron. 2. (despre per-
soane) A renunţa la ceva din cauza
greutăţilor apărute. Ex. La radio s-a
anunţat că regele a abdicat.
Prietenul meu, DICŢIONARUL
se află stomacul, intestinele şi alte
organe; burtă; pântece.
ABECEDAR – 1. Carte care cuprinde
informaţii de bază pentru a
învăţa să scrii şi să citeşti.
2. Primele noţiuni despre
o artă, meserie, ştiinţă.
Ex. Copiii învaţă cu abecedarul.
ABILITATE – 1. Dibăcie, îndemânare,
măiestrie, pricepere. 2. Însuşire de
a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă.
Ex. Mama Ioanei are abilitatea de a
pregăti masa foarte repede.
ABIS – Adâncime foarte mare, prăpastie
adâncă, hău, genune. Ex. Drumul l-a
purtat până la marginea abisului.
ABNEGAŢIE – 1. Devotament dus
până la jertfire de sine faţă de o
cauză sau de o persoană. 2. Jertfă;
sacrificiu, renunţare voluntară la
ceva important. Ex. Ostaşii şi-au
urmat comandantul cu abnegaţie.
ABONAMENT – 1. Convenţie prin
care, în schimbul unei sume de
bani, se obţine pentru un anumit
timp dreptul de a folosi unele ser-
vicii (de a călători cu mijloacele de
transport, de a primi o publicaţie, de
a asista la spectacole). 2. Suma care
se plăteşte pentru această convenţie.
Ex. Sora mea şi-a făcut abonament
pe metrou.
3
(A) ACOMPANIA – 1. A însoţi o
melodie cu vocea sau cu ajutorul
unui instrument; a ţine isonul. 2.
A întovărăşi, a însoţi pe cineva.
Ex. Cântăreaţa era acompaniată de
o vioară.
(A) ACOPERI – A astupa, a închide,
a proteja ceva.
ACROBAT – 1. Gimnast ce
execută exerciţii grele,
mai ales de echilibristică.
2. Cel care caută să iasă în
evidenţă prin căi ieşite din
comun. Ex. La circ poţi
vedea mulţi acrobaţi.
ACTIV – Harnic, vrednic, sârguincios,
silitor. Ex. Deşi este bătrân, bunicul
este încă foarte activ.
ACTUAL – 1. Care există sau se petrece
în prezent, în momentul de faţă; care
are importanţă acum. 2. la ordinea
zilei, de actualitate. Ex. Conţinutul
cărţii este unul actual.
(A) ACUMULA – A aduna, a strânge,
a înmaga­zina. Ex. Învăţând, elevii
acumulează cunoştinţe folositoare.
ACUZATOR – Care acuză, care
învinuieşte pe cineva. Ex. Femeia
l-a privit acuzator.
ACVARIU – 1. Vas de sticlă cu apă,
în care se ţin plante sau animale vii
acvatice. 2. Clădire sau sală unde
se prezintă publicului animale din
mediul acvatic.
Ex. Ionel are acasă un acvariu mare
şi încăpător.
Prietenul meu, DICŢIONARUL
ACVATIC – Care trăieşte în apă.
Ex. Foca este un animal acvatic.
ADECVAT – Potrivit, corespunzător,
nimerit. Ex. Întrebarea are un
răspuns adecvat.
ADEMENITOR – Care amăgeşte;
care e îmbietor, seducător, ispititor.
Ex. Vocea femeii era ademenitoare.
AD-HOC – 1. Creat anume pentru un
scop. 2. Divan (sau adunare) ad-hoc
= fiecare dintre cele două adunări
speciale care s-au întrunit în 1857 la
Iaşi şi Bucureşti pentru a cere unirea
Ţărilor Române.
ADIŢIONAL – Care se adaugă sau care
trebuie adăugat. Ex. Cititul este un
mod adiţional de învăţare pentru
elevi.
(A) ADMITE – A îngădui, a permite, a
considera adevărat; a fi de acord cu
ceva. Ex. Învăţătoarea nu admite să
întârzii la ore.
(A) ADULMECA – 1. (despre animale)
A mirosi pentru a descoperi ceva.
2. (despre oameni) A căuta să afle; a
da de urmă, a descoperi. Ex. Câinele
adulmecă uşor urmele iepurelui.
Poliţistul a adulmecat semnele
lăsate de hoţ.
ADULT – 1. Persoană între 18 şi 50
de ani. 2. Matur, care şi-a terminat
creşterea.
ADVERSAR – 1. Potrivnic, concurent,
rival. 2. Care se opune. Ex. În
poveşti, prinţul şi zmeul sunt mereu
adversari.
AFÂNAT – 1. Moale, poros, pufos.
2. (despre pământ, zăpadă) Umflat,
înfoiat. Ex. Femeia mergea uşor
prin zăpada afânată.
AFECŢIUNE – Simpatie, bună­voinţă,
prietenie, dragoste faţă de cineva.
Ex. Pisica îşi privea stăpâna cu
multă afecţiune.
5
BASM – Poveste, născocire, povestire.
Ex. Bunica îi citeşte la culcare
basme.
BAŞBUZUC – Voluntar în armata
turcească, care trăia doar din jaf.
BATIC – 1. Basma subţire. 2. Ţesătură
subţire imprimată în culori.
Ex. Mama are un batic nou roşu.
BAVEŢICĂ – Bărbiţă care protejează
pe copiii mici atunci când mănâncă.
BAZACONIE – Năzbâtie, poznă, şotie.
Ex. Ce bazaconie ai făcut?
BĂDĂRAN – Nepoliticos, cu apucături
grosolane; mitocan, mojic. Ex. Te
comporţi ca un bădăran.
BĂLAI – Cu părul blond.
BĂLĂCEALĂ – Joacă, zbenguială prin
apă (la scăldat). Ex. Ce bălăceală a
fost la mare!
BĂNOS – 1. (despre ocupaţii) Care
aduce un câştig mare. 2. (despre
oa­meni) Bogat, care are mulţi bani.
Ex. Bogdan are un serviciu bănos.
(A) BĂNUI – A crede, a presupune,
a prevedea, a suspecta, a socoti.
Ex. Mama bănuie că tata va întârzia
azi la masă.
BĂRĂGAN – Loc neted şi întins, care
este necultivat şi sterp.
BĂRBOS – Cu barbă lungă şi deasă;
nebărbierit. Ex. Am văzut ieri un om
foarte bărbos.
BÂZÂÍT – Zumzet; zgomot produs de
unele insecte în zbor. Ex. Lângă
casă se aude un bâzâit enervant.
BERECHET – Belşug, abundenţă.
Ex. Avem dulciuri berechet.
BETEAG – Bolnav, infirm, schilod.
Ex. Bărbatul îşi mişcă greu piciorul
beteag.
BIBLIOGRAFIE – Material infor-
mativ de studiu despre un anume
subiect. Ex. La sfârşitul manualului,
vei găsi multă bibliografie.
Prietenul meu, DICŢIONARUL
BIBLIOTECĂ – 1. Instituţie care
păstrează şi colecţionează publicaţii.
2. Colecţie de cărţi. Ex. Îmi place să
citesc la bibliotecă. Ana are acasă o
bibliotecă mare.
BIDIVIU – Cal tânăr, iute şi frumos.
Ex. Prinţul călărea un bidiviu alb.
(A) BINECUVÂNTA – A dori bine,
prosperitate şi fericire cuiva.
BINOCLU – Instrument care se
foloseşte pentru a vedea obiectele
aflate la mare distanţă.
BIRUITOR – Victorios, învingător.
Ex. Oastea noastră s-a întors din
luptă biruitoare.
(A) BLAGOSLOVI – A binecuvânta.
Ex. Blagosloveşte-mă cu mila ta,
împărate!
BLAJIN – Blând, bun, domol, paşnic.
Ex. Bunica are o privire blajină.
BLĂNOS – Care are o blană bogată.
Ex. Am văzut pe drum un câine mare
şi blănos.
BLÂNDEŢE – Bunătate. Ex. Mama
şi-a privit copilul cu blândeţe.
BOA – Şarpe lung tropical, neveninos.
BOACĂNĂ – Gafă, nerozie, faptă
prostească. Ex. Iar ai făcut o
boacănă!
BOARE – 1. Adiere plăcută de vânt.
2. Miros, mireasmă. Ex. Parfumul ei
se simţea ca o boare în aer.
11
 BOGHET – (despre păsări) Moţat, cu
smoc de pene pe cap. Ex. Găinile
sale boghete ciuguleau prin curte.
BOIER – 1. Nobil în trecut. 2. Persoană
cu obiceiuri sau pretenţii de nobil.
Ex. El se poartă precum un boier.
BOJDEUCĂ – Casă ţărănească mică,
sărăcăcioasă. Ex. Bătrânica s-a
retras în bojdeuca ei din pădure.
BOLOVĂNIŞ – Teren plin de bolovani
(pietre). Ex. Calul mergea greu prin
bolovăniş.
BORANGIC – Fir de mătase naturală,
obţinut din gogoşile viermilor-de-
mătase, folosit la diverse ţesături.
BORDEI – Locuinţă sărăcăcioasă,
săpată pe jumătate în pământ şi
acoperită cu pământ sau paie.
BOSCHET – Tufiş format din copăcei
plantaţi. Ex. Pisica s-a ascuns
într-un boschet.
BOSUMFLAT – Care se încruntă de
supărare; îmbufnat. Ex. Nu mai sta
aşa bosumflat!
BRAD – Copac de la munte, cu frunzele
în formă de ace, de culoare verde.
Ex. Noi ne pregătim să împodobim
bradul.
BRAŞOAVĂ – Minciună, născocire,
poveste. Ex. Nu îmi mai spune
braşoave, spune adevărul!
BREBENEL – Plantă cu flori roşii,
albe sau galbene, care înfloreşte
primăvara. Ex. Noi ne ducem să
culegem brebenei.
12
BRIZĂ – Adiere uşoară, boare care
suflă la malul mării.
BROTAC – Broască mai mică.
BUBURUZĂ – Insectă mică cu corpul
rotund, aripi roşii şi cu puncte negre.
Ex. Pe floare s-a aşezat o buburuză.
BUCĂLAT – Care are obrajii plini,
grăsuţi. Ex. Ce copil bucălat!
BUCIUM – Instrument de suflat sub
forma unui tub foarte lung, făcut din
lemn sau metal şi folosit mai ales
pentru a trimite semnale. Ex. Pe
deal buciumul sună cu jale.
BUCLUCAŞ – Care caută probleme
sau ceartă cu orice preţ.
BUFON – Personaj caraghios, comic,
care îi face pe ceilalţi să râdă. Ex. Te
porţi ca un bufon.
BUIMAC – Ameţit, zăpăcit, năuc.
Ex. M-am trezit din somn buimac.
BULB – Parte a plantelor aflată în
pământ, formată din mai multe foi
(cum are laleaua sau ceapa).
BULBOANĂ – Locul unde o apă
formează vârtejuri; vâltoare.
Ex. Bărbatul a fost prins puternic în
bulboana râului.
BULEVARD – Stradă largă şi dreaptă în
oraşe, în general mărginită de pomi.
Ex. Trec multe maşini azi pe bulevard.
BURUIANĂ – Nume dat generic unor
plante necultivate, necomestibile;
bălărie. Ex. Câmpul este plin de
buruieni.
BUSOLĂ – Instrument de orientare, cu
un ac ce indică direcţia nord; compas.
Ex. Ca să nu mă rătăcesc în pădure
am folosit busola mea.
© Editura ALLEGRIA
FABULOS – Fantastic, extraordinar,
absolut deosebit, uriaş.
FACHIR – 1. Călugăr indian care face
yoga. 2. Iluzionist, îmblânzitor de
animale.
(A) FACILITA – a uşura; a face mai
uşor de rea­lizat; a înlesni. Ex. El
mi-a facilitat cumpărarea biletului.
FAD – Fără gust; searbăd, insipid.
Ex. Mâncarea are un gust fad.
FAGURE – Strat de ceară în care îşi
adună albinele mierea.
FAIANŢĂ – Produs ceramic smălţuit,
asemănător cu porţelanul, din care
se fac obiecte casnice sau pentru
laborator.
FAIMĂ – Renume de care se bucură
cineva, reputaţie.
FALANGĂ – Os mic al unui deget.
FALĂ – Motiv de a se mândri cu ceva
sau cu cineva. Ex. Modul în care
cântă la pian este un motiv de fală
pentru părinţii săi.
FALEZĂ – Fâşie îngustă de pământ,
pentru plimbare la malul mării.
Prietenul meu, DICŢIONARUL
FALNIC – 1. Plin de sine, mândru.
2. Care are o ţinută impresionantă.
Ex. El este un bărbat falnic. Pomul
creştea falnic chiar lângă marginea
drumului.
FALS – Contrar adevărului; prefăcut;
nesincer.
FAMILIAL – De familie, casnic.
FAMILIAR – Obişnuit, simplu.
Ex. Este un obicei familiar pentru
mine.
(A SE) FAMILIARIZA – A se obişnui
cu ceva. Ex. M-am familiarizat cu
casa lui.
FAMILIST – Persoană căsătorită, care
şi-a întemeiat o familie. Ex. Bogdan
este un mare familist.
FAN – Admirator entuziast al unui lucru
sau al unei persoane. Ex. El este un
fan al muzicii clasice.
FANARIOT – Nobil grec din oraşul
Constantinopol.
FANATIC – Cu foarte mult zel pentru
ceva; pătimaş, excesiv. Ex. Este un
fanatic în munca lui.
FANDOSIT – Mofturos. Ex. Este un
mare fandosit, nu-i place nimic.
FANFARĂ – Formaţie muzicală care
cântă cu instrumente de suflat şi de
percuţie.
FANTASTIC – Supranatural, care nu
există în realitate, care e un produs
al fanteziei. Ex. Este un personaj
fantastic, de basm.
29
 NEPRICOPSIT – Care nu este bun
de nimic; neisprăvit; sărac, nevoiaş.
Ex. Nu îi acorda atenţie, e doar un
nepricopsit.
NEPRIHĂNIT – Care este fără păcat;
pur, curat, imaculat.
NEROZIE – Prostie, acţiune fără
judecată; nepricepere.
NERVURĂ – Mic canal, vinişoară de
pe suprafaţa unei frunze prin care
circulă seva în frunze.
NESĂBUIT – Care este lipsit de
judecată; nesocotit; nechibzuit.
NESĂŢIOS – Care nu se mulţumeşte
cu ce are, care vrea să obţină tot mai
mult; lacom.
NESPERAT – Care întrece aşteptările.
Ex. Ajutorul său este unul nesperat.
NESTEMATĂ – Piatră preţioasă, piatră
scumpă.
NESUFERIT – Neplăcut, antipatic;
Care este greu de suportat.
NEUTRU – Care nu ia partea nimănui,
care nu este de partea nimănui.
Ex. Şefii de stat s-au întâlnit pe un
teren neutru.
NEVĂSTUICĂ –Animal mic de apă,
cu corpul mlădios şi blană moale,
roşcată vara şi albicioasă iarna.
NEVOLNIC – Om lipsit de forţă, care e
neajutorat, neputincios.
(A) NETEZI – A îndrepta, a nivela.
NICOVALĂ – 1. Masă de fier pe care
se bat metalele pentru a fi prelucrate.
2. A fi între ciocan şi nicovală = a fi
la mijloc între două părţi, situaţii etc.
78
NIMB – 1. Cerc luminos desenat de pic-
tori în jurul capului unor personaje,
mai ales la sfinţi; aureolă. 2. Slavă,
prestigiu, măreţie, splendoare.
NIMFĂ – 1. Divinitate feminină a
apelor, izvoarelor şi munţilor la
greci. 2. Fată tânără foarte frumoasă.
NINSOARE – Căderea zăpezii din cer;
omăt.
NISETRU – Peşte mare cu carne
gustoasă şi icre negre.
NIŞĂ – Adâncitură într-un zid sau
într-un perete, făcută special pentru
diferite scopuri; firidă.
NIŢEL – Puţin, în cantitate mică.
NOBIL – Care face parte din partea
privilegiată a societăţii; aristocrat.
NOCIV – Vătămător, distrugător.
Ex. Să fumezi este nociv pentru
sănătatea ta.
NOCTURN – Care se face în timpul
nopţii, de noapte. Ex. Bufniţa este o
pasăre nocturnă.
NOIAN – Cantitate, volum mare din
ceva; belşug. Ex. Din noianul de
gânduri, el a ales să se gândească la
serbarea de mâine.
NOIMĂ – Înţeles, sens, conţinut la ceva.
Ex. Vorba asta nu are nici o noimă!
NOMAD – Persoană care se mută
dintr-un loc în altul, care rătăceşte,
care nu are o locuinţă stabilă.
NON-STOP – Care nu se opreşte, care e
fără întrerupere; continuu.
Ex. Acesta este un magazin non-stop.
NONŞALANT – Lipsit de grijă; degajat
în acţiuni.
© Editura ALLEGRIA
 (A) ORBECĂI – A umbla dintr-o
parte în alta, rătăcind prin întuneric,
ca un orb (om care nu vede); a dibui,
a bâjbâi.
ORCHESTRĂ – Grup mare de
muzicanţi care cântă împreună piese
muzicale la diferite instrumente.
(A) ORDONA – 1. A porunci, a
comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
2. A pune în ordine, a aranja, a rândui
anumite lucruri.
ORFAN – Care a rămas fără părinţi;
sărman.
ORGAN – 1. Parte a unui organism
animal sau vegetal care îndeplineşte
anumite funcţii. 2. Piesă sau ansam-
blu de piese dintr-un sistem tehnic.
3. Instituţie cu funcţii speciale într-un
anumit domeniu. Ex. Gura este un
organ al vorbirii. Roata acesta este
un organ al maşinii. Guvernul este
un organ al statului.
ORGANISM – 1. Toate organele care
formează un corp, o fiinţă. 2. Ceea
ce funcţionează ca un tot unitar;
organizaţie.
ORGĂ – 1. Instrument muzical com-
plex, în care sunetele se produc prin
trecerea unui curent de aer printr-un
sistem de tuburi. 2. Orgă de lumini =
set de becuri de diverse culori, care
se aprind în mod diferit.
ORGOLIU – Părere foarte bună despre
sine, adesea exagerată; îngâmfare,
trufie.
84
ORHIDEE – Plantă tropicală cu flori
mari, frumos colorate.
ORIENTAL – Care ţine de Orient;
răsăritean, estic. Ex. Ţinuta sa are un
aer foarte oriental.
ORIENTARE – 1. Direcţie, sens.
2. Tendinţă, înclinare, convingere,
concepţie. Ex. Am cerut indicaţii pe
drum pentru orientare. Orientarea sa
artistică este spre muzică.
ORIFICIU – Mică deschizătură.
Ex. Musca a găsit în perete un mic
orificiu de aerisire prin care s-a
strecurat în stradă.
ORIGINAL – 1. (despre documente,
opere de artă) Creat pentru prima
dată; nou. 2. Cu valoare autentică,
unic. Ex. Creaţia sa muzicală are un
caracter original.
ORIZONT – Linie imaginară care
separă suprafaţa Pământului de bolta
cerească. Ex. Trăsura se îndepărtase
foarte mult, abia se mai zărea la
orizont.
ORIZONTAL – Care este paralel
cu orizontul. Ex. Fusta are dungi
orizontale roşii şi verzi.
ORNAMENT – Detaliu folosit
pentru a înfrumuseţa ceva; accesoriu,
decoraţiune.
© Editura ALLEGRIA
SFIOS – Lipsit de îndrăzneală; timid,
ruşinos, rezervat.
SFRIJIT – Slab, jigărit, pipernicit.
SIAMEZI – Gemeni care s-au născut cu
corpurile lipite.
SICRIU – Ladă specială de lemn în care
se aşează mortul pentru a fi înmor-
mântat; coşciug.
SIDEF – Substanţă albă, lucioasă, care
formează stratul intern al scoicilor,
folosită pentru fabricarea obiectelor
decorative.
SIGILIU – Pecete, ştampilă.
SIHASTRU – Om care trăieşte retras de
lume în post şi rugăciuni; pustnic.
SILENŢIOS – Care nu face zgomot;
tăcut, liniştit. Ex. El are o maşină
foarte silenţioasă.
SILVIC – Care ţine de pădure, propriu
pădurii; forestier.
SIMBOL – Semn prin care se reprezintă
o noţiune sau un lucru.
SIMBRIE – Plată acordată unui om
angajat la un stăpân.
SIMETRIC – Armonios, echilibrat,
proporţionat, regulat.
SIMFONIE – Compoziţie muzicală
amplă pentru orchestră, cu trei sau
patru părţi.
SIMILAR – Care este de acelaşi fel, de
aceeaşi natură; asemănător.
Ex. Po­vestea sa are un sfârşit similar
cu povestea mea.
SIMŢ – Calitatea deosebită pe care o
au oamenii şi animalele de a înţele-
ge lumea exterioară cu ajutorul unor
funcţii şi organe specifice: văz, auz,
pipăit, miros, gust; simţire.
SIMULTAN – Care se petrece, care are
loc în acelaşi timp; concomitent.
Prietenul meu, DICŢIONARUL
SINGURATIC – Care trăieşte departe
de alte persoane, izolat de societate;
retras.
SINONIM – Care are aproape acelaşi
înţeles cu un alt cuvânt sau cu
altă expresie; asemănător, identic,
similar. Ex. Cuvinte sinonime: iute,
vioi, sprinten, ager, zglobiu.
SINTAXĂ – Parte a gramaticii care
se ocupă de funcţiile cuvintelor
şi propoziţiilor în vorbire şi care
stabileşte reguli privind construirea
propoziţiilor şi a frazelor.
SINUOS – Care şerpuieşte, cotit.
Ex. Drumul acesta este lung şi
sinuos.
SIPET – Ladă sau cufăr de lemn cu
capac, uneori ornamentat, în care
se păstrează haine sau obiecte de
valoare.
SIRENĂ – 1. Fiinţă fantastică cu cap
şi corp de femeie şi coadă de peşte.
2. Aparat care emite sunete puternice,
folosit pentru a atrage atenţia asupra
unui lucru.
SLĂBĂNOG – Cu trupul slab, lipsit de
putere; uscăţiv, fără vlagă.
SLAVĂ – Glorie, faimă, laudă, renume.
SLOBOD – Care poate face ce vrea, ce
doreşte; liber.
SLOVĂ – 1. Literă. 2. Scriere; alfabet.
Ex. Am citit cărţi cu slovă veche.
111
 Cum este corect?
anexă la dicţionar

Legendă:
DOOM 2005 – Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii
române, ediţia 2005.
DOOM 2 – Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române.
DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române.
© Editura ALLEGRIA

142
 „Eu vroiam“, „eu voiam“ sau „eu vream“?

Sunt multe situaţii în care se folosesc forme ale unor cuvinte care nu se
supun regulilor generale ale limbii şi iniţial par incorecte. E cazul cuvintelor
obţinute din alăturarea altor două cuvinte dife­rite, dar cu sensul asemănător. Un
astfel de exemplu este cel care combină verbele: a vrea şi a voi, care au forme
asemănătoare şi sens identic (a dori, a pretinde, a intenţiona, a avea de gând să)
Conform dicţionarului DOOM 2005 este corect să spunem: „eu vream să
plec“ sau „eu voiam să plec“. Varianta „eu vroiam să plec“ este incorectă.
Ex: Eu vream să plec imediat, dar nu voiam să plec pentru prea mult timp.

„Deseară“ sau „diseară“?

Datorită faptului că ambele variante sunt folosite frecvent de către vorbitori,

a fost acceptată în prezent şi varianta considerată iniţial ca incorectă: diseară.
Aşadar, conform dicţionarului DOOM 2005, ambele variante se consideră a
fi corecte, atât diseară cât şi deseară.
Ex: Ne vedem diseară? Sau deseară nu poţi?

„Crează“ sau „creează“, „să crez“ sau „să creezi“?

Este vorba de două verbe cu înţelesuri diferite, dar care au totuşi forme
asemănătoare: verbul a crea (a inventa, a face ceva ce nu exista înainte, a
născoci) şi verbul a crede (a considera, a socoti).
Corectă este formularea „Creează!“ pentru forma de imperativ, persoana a
doua singular. În cazul verbului a crede, corect este „să crezi“ şi nu varianta „să
creezi“, care deja capătă astfel un alt sens, pentru că se referă la conjugarea unui
alt verb, verbul a crea (a face ceva care nu exista înainte).
Ex: Ca să creezi, trebuie să crezi că are un rost creaţia ta.

„Cheltui“ sau „cheltuiesc“? „Chinui“ sau „chinuiesc“?

Conform DOOM 2, pentru aceste două verbe ambele forme se acceptă ca

fiind corecte: eu cheltuiesc/eu cheltui (tu cheltuieşti/tu cheltui, el cheltuieşte/
el cheltuie) şi res­pectiv eu chinuiesc/eu chinui (tu chinuieşti/ tu chinui, el
chinuieşte/el chinuie).
Ex: Eu cheltui mulţi bani, dar mă chinuiesc să cheltui mai puţini pe viitor.
Prietenul meu, DICŢIONARUL

143