Poveste despre gradiniță

A fost o data ca niciodata, pe un taram magic indepartat, o fetita mica, foarte frumoasa si
desteapta, pe care parintii o iubeau nespus de mult, o protejau de toate primejdiile si erau tot
timpul langa ea.
Pe acel taram magic, oamenii foloseau praf magic, pentru a-si face casele, mancarea,
imbracamintea etc. Si pe acel taram mai era o regula foarte importanta: atunci cand oamenii
aveau copii mici, ei nu mai trebuiau sa munceasca pentru a castiga praf magic, il primeau de la
Regina, iar cand cei mici cresteau, parintii lor trebuiau sa-i duca la gradinita, pentru ca ei sa se
poata intoarce la servici, unde copiii nu aveau voie.
Si, pentru ca fetita din povestea noastra, pe care o chema Iris, crescuse, parintii ei trebuiau sa se
intoarca la servici, asa ca, ii spusera:
– Iris, de saptamana viitoare vei merge la gradinita, regina nu ne mai poate da praf magic, iar
fara praf magic nu putem face mancare, haine, jucarii.
– Ce e o gradinita? intreba Iris
– Este un loc foarte frumos, plin de jucarii, cu multi copii, si acolo va fi o doamna draguta ce va
avea grija de toti copiii.
– Si voi unde veti sta?
– Noi te vom duce dimineata, apoi vom merge la servici, iar cand vei termina de jucat, vom veni
sa te luam.
– Dar daca o sa am nevoie de voi?
– Doamna educatoare va fi mereu cu tine, ii vei spune ei tot ce ai nevoie si ea te va ajuta.
– Daca nu o sa-mi placa de ea? Daca nu o sa-mi placa ceilalti copii? Daca nu o sa-mi placa
jucariile? Nu, eu nu vreau sa merg singura acolo.
Si Iris incepu sa planga si sa-si stranga tare parintii in brate. In noaptea aceea Iris avu un somn
foarte foarte agitat, plin cu vise urate despre gradinita.
Parintii ei erau foarte tristi si ingrijorati, ei nu ar fi lasat-o niciodata pe Iris la gradinita, dar
trebuiau sa mearga la servici, iar copiii nu au voie la serviciul parintilor.
In noaptea urmatoare, Iris a avut un alt vis, de data aceasta, unul frumos. O zana magica aparu in
visul ei si ii spuse:
– Buna, Iris, eu sunt zana ta protectoare!
– Ce frumoasa esti, ii spuse Iris, imi place foarte mult de tine.
– Eu voi merge cu tine in fiecare zi la gradinita, si voi fi langa tine oricand vei avea nevoie.
Impreuna vom rezolva toate problemele. Tot ce trebuie sa faci este sa te gandesti la mine, iar eu
voi aparea imediat.
– Si ce vor spune ceilalti copiii despre tine?
– Ei nu vor sti ca sunt acolo. Eu voi aparea doar in gandul tau, si doar tu ma vei putea vedea si
vei putea vorbi cu mine.
– Dar va fi ca si cand vorbesc singura…
– Nu, pentru ca nu vei vorbi cu voce tare, totul se va intampla in mintea ta, eu voi aparea acolo,
voi sti care este problema, si vom gasi rezolvarea impreuna. Fiecare copil are zana lui, care il
ajuta la gradinita.
– Oamenii mari au si ei zane?
– Da, doar ca oamenii mari nu ne mai vad, pentru ca numai cred in noi, ei cred ca rezolva singuri
problemele, dar de fapt noi le aranjam gandurile.
Iris s-a trezit foarte fericita a doua zi, le-a spus parintilor ei ca este sigura ca se va descurca la
gradinita, ca ii va placea acolo, si ca abia astepta sa mearga. Atunci zana aparu la ea in gand si ii
zambi. Ea si zana au devenit cele mai bune prietene si gradinita a devenit pentru Iris un loc
minunat. Sfarsit!