Prefață și recunoștință

P rezenta carte a fost inițial concepută ca o treia ediție a cărții anterioare,

Nationalism and Federalism in Yugoslavia, care a fost structurată în
două ediții (Indiana University Press, 1984 și 1992). Am început să lucrez la
ea în 1996, dar treptat devenise limpede că cea mai mare parte a cărții avea să
sufere multe schimbări, și multe altele aveau să fie adăugite istoriei. Din cele
14 capitole care constituiau a doua ediție din Nationalism and Federalism,
doar șase capitole și o parte din cel de-al șaptelea au fost păstrate, însă și
acestea au fost revizuite considerabil și îmbogățite prin cercetări efectuate
încă din 1992. Treisprezece capitole din această carte sunt, prin urmare,
adăugate recent, precum titlul. De la bun început, am eliminat structura
teoretică care constituia cartea anterioară, pentru a permite a fi ridicate
întrebări mai importante despre avantajele și dezavantajele în sistemele
statului și ce înseamnă legitimitatea. Am dorit, în mod deosebit, să analizez
problema de ce iugoslavii (după cum erau numiți oficial cetățenii atât din
Regatul Iugoslaviei, 1929-1941, și din Republica Socialistă Federativă
Iugoslavia, 1946-1991) au dat greș să formeze o țară stabilă. Că acest rezultat
poate fi datorat altor factori decât simpla diversitate etnică, trebuie să fie
evidentă pentru orice persoană chiar și cu cele mai superficiale cunoștințe
privind experiențele Marii Britanii, Spaniei, Elveției, Canadei și a altor
sisteme multietnice sau multiculturale care le-au dovedit deja prin
longevitate. Dar dacă sistemul multietnic nu ar trebui perceput ca un vortex
care are ca efect colapsul statelor, atunci pentru a afla răspunsul ar trebui să
aruncăm o privire asupra eșecurilor instituțiilor sau a modelării culturii civice
sau a nedreptăților economice sau a altor cauze, sau probabil asupra unor
părți dintre acestea? Cu toate că am decis să pun accent pe eșecul creării unui
sistem legitim și funcțional, un sistem care să respecte drepturile omului și
statul de drept, printre altele, consider că eșecurile despre cultura civică și
nedreptățile economice, iar în această privință, problemele legate de
ilegitimitatea procedurală nu sunt în nici un caz irelevante rezultatului. Și,
pentru a sublinia cea ce este evident, asemenea eșecuri sunt mereu datorate
actorilor umani identificabili și nu ar trebuie atribuite unor puteri lipsite de
agenți. Prin urmare, această carte reprezintă în paralel o afirmare a anumitor
elemente de continuitate în gândirea mea și o evidențiere a unei anumite
creșteri sau dezvoltări pe înțelesul meu.
Fie ce-o fi, această carte, parțial învechită, majoritar actuală, este evident
un rod al volumului anterior. Drept urmare, datorează mult sprijinului care
mi-a fost acordat prin programul Fulbright-Hayes în anul academic 1979-

xiii
 Prefață și recunoștință

1980 (pe care l-am efectuat la Belgrad) și prin organizația American Council
of Learned Societes în perioada verii din 1982 (când am susținut interviuri la
Belgrad, Zagreb, Ljubljana și Sarajevo). International Research and
Exchanges Board (IREX) a binevoit să mă asiste de-a lungul anilor prin
finanțarea pe termen scurt a vizitelor în spațiul iugoslav, permițându-mi să
efectuez interviuri pentru cercetări: în 1989 (Belgrad, Zagreb, Ljubljana,
Sarajevo, Skopje) în 1992 (Ljubljana), în 1995 (Skopje, Tetovo), și în 1997
(Zagreb). De asemenea am ținut interviuri în regiune în 1987, 1999 și 2004:
călătoria din 1987 am parcurs-o la Belgrad, Zagreb și Ljubljana, cea din 1999
m-a direcționat la Ljubljana, în cadrul programului de schimb al facultăților
Universităților de la Washington – Ljubljana și în 2004 am avut ocazia să
întreprind interviuri la Belgrad, Novi Sad și Sarajevo, grație sprijinului
Departamentului de Sociologie și Științe Politice din cadrul Universității de
Științe & Tehnologie din Norvegia și din partea Institutului de Cercetare a
Păcii din Oslo (PRIO). Le sunt recunoscătoare tuturor acestor agenții pentru
facilitarea resurselor mele de-a lungul anilor.
Sunt de asemenea îndatorată Centrului de Cercetare Slavic de la
Universitatea Hokkaido, unde am petrecut anul academic 1993-1994 în
calitate de Membru de Vizite Externe. Lectura finalizată acolo se regăsește în
aceste pagini. Sunt de asemenea recunoscătoare pentru oportunitatea de a
petrece anul academic 2000-2001 la Woodrow Wilson International Center
for Scholars din Washington D.C. În acel an academic am avut oportunitatea
de a mă folosi de documentele de la National Archives II din cadrul College
Park, Maryland, și de a mă bucura de companiile intelectuale ale lui Marty
Sletzinger, directorul Programului de Studii Est-Europene la Wilson Center,
Martha Merritt, Aleksa Djilas, Sharon Wolchik și a altora. După încheierea
semestrului la Wilson Center, am locuit nouă săptămâni la Zagreb, Croația,
mulțumită subvenției din partea IREX. În perioada petrecută la Zagreb, am
depus eforturi cercetând cu greu diverse rapoarte de la poliție din perioada
1929-1939 la Arhivele de Stat ale Croației. Arhiviștii Mirjana, Dunja,
Dorotea și Boris m-au ajutat enorm în săptămânile pe care le-am petrecut la
arhive. Am profitat de următoare plecare la Zagreb în mai 2002 pentru a
folosi materialele de la Biblioteca Universitară și Națională a Croației
(Nacionalna i Sveučilišna Knjižnica). De asemenea, pentru cercetarea acestei
cărți, am avut ocazia de a accesa Biblioteca Universitară Svetozar Marković
de la Belgrad, Biblioteca Națională a Serbiei (de la Belgrad), Biblioteca
Universitară de Cercetare UCLA, Biblioteca Suzzallo & Allen din cadrul

xiv
Prefață și recunoștință

Universității din Washington, Biblioteca Widener din cadrul Universității

Harvard, Biblioteca John M Olin din cadrul Universității Cornell, Biblioteca
John P. Roberts a Universității de la Toronto și Biblioteca Universitară a
Universității Norvegiene de Știință și Tehnologie (NTNU).
Publicarea acestui conținut a fost facilitat de o subvenție consistentă de
publicare din partea Centrului pentru Studii a Războiului Civil din cadrul
Institutului de Cercetare a Păcii de la Oslo (PRIO). În plus, mulțumită
generozității lui Ola Listhaug și a Centrului pentru Studierea Războiului Civil
din cadrul PRIO, s-a putut desfășura un simpozion special la data de 9
ianuarie 2004 cea ce mi-a permis să obțin opinii importante asupra
manuscriptului înainte de a intra la tipar. Printre cei prezenți la eveniment îî
amintesc pe Thomas Emmert, Marko Attila Hoare, Matjaž Klemenčič, Greg
Reichberg și Jim Sadkovich, expunându-și fiecare punctul de vedere și au
avut bunăvoința de a-mi oferi sfaturi de îmbunătățire. Mai mulți
cercetători/prieteni au fost amabili de a-și ocupa timpul citind unul sau mai
multe capitole și mi-au oferit importante revizuiri. Ordonați alfabetic, doresc
să le fiu recunoscătoare lui Ante Čuvalo, Vlasta Jalušić, Roman Kuhar, Tonči
Kuzmanić, Zlatko Matijević, György Péteri, Lea Plut-Pregelj, Vladimir
Pregelj, Rudi Rizman, Pablo Valverde, și un domn amabil care locuiește în
Los Angeles care a dorit să păstreze anonimatul. Le sunt de asemenea
îndatorată lui Aleš Gabriču, Roman Kuharu și lui Boži Repe pentru
comentariile ajutătoare la o prezentare orală a unei părți din capitolul 19, lui
Janet Spikes și lui Dagne Gizaw, bibliotecarilor de la Centrul Wilson, pentru
ajutorul oferit asupra multor aspecte ale cercetării acestui volum, și lui Joe
Brinley, director la Wilson Center Press pentru sesizarea anumitor gafe din
text. Între 1978-1980 am studiat sârbo-croata, după cum era denumită în acea
vreme, cu toate că sunt persoane care neagă că a existat o asemenea limbă cu
acest nume.

xiii