Titlul lucrării de faţă, Liberalii.

Structuri şi sociabilităţi politice liberale în

România interbelică, este calchiat în prima lui parte peste cel al unei abordări
din 1986 aparţinând lui Pierre Manent, Les libéraux, eu văzând ediţia apărută la
“Gallimard”, în 2001. Aflat la începutul deceniului precedent în interiorul
stagiului doctoral, ce avea drept subiect o teză de istorie politică privitoarea la
Partidul Naţional Liberal între anii 1927 şi 1933, titlul istoricului francez mi-a
atras, inevitabil, atenţia. Pe parcursul cercetării mele, mă confruntasem cu
problema identităţii liberalilor români şi îmi pusesem diferite întrebări cu privire
la reţelele lor partinice şi la discursul împărtăşit. Căutând lucrarea, aşteptările
mele erau mari, sperând să găsesc o cercetare socială asupra liberalilor din
Franţa. În momentul întâlnirii cu volumul, am cunoscut o dezamăgire, deşi
cunoşteam faptul că Pierre Manent era mai curând un istoric al ideilor. Aveam în
faţă o antologie de texte din marii gânditori care au teoretizat şi impus valorile
liberalismului occidental.

Întrebările mele au rămas fără răspuns mai mult timp pe parcursul realizării
tezei. Am atins unele din acele probleme privitoare la liberali în lucrarea pe care
am finalizat-o în 2008. Dar, pe cele mai multe le-am lăsat pentru mai târziu, ca
propunere pentru o cercetare ulterioară.

În 2010, printr-un grant postdoctoral, Structuri şi sociabilităţi politice în

România interbelică. Elite, organizaţii şi solidarităţi politice în cadrul
Partidului Naţional Liberal, finanţat de către Consiliul Naţional al Cercetării
Ştiinţifice pentru Învăţământ Superior (cel puţin aşa se numea instituţia la acel
moment), am putut relua cercetarea subiectului de acolo unde o lăsasem în anii
precedenţi. În cadrul acestui proiect, stagiile de documentare la Bucureşti, la
Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (ACNSAS) şi
cel de la Universitatea din Viena m-au ajutat sub raportul materialului şi din
perspectivă metodologică să înţeleg mai bine autodefinirea liberalilor, structurile
şi sociabilităţile lor în spaţiul românesc dintre cele două războaie mondiale.
Răspunsul articulat ca urmare a acelor interogaţii şi reflecţii ale mele se găseşte
în paginile următoare.

În finalul acestui cuvânt introductiv, care precedă introducerea însăşi,

mulţumesc tuturor celor care mi-au fost profesori, în sensul academic al
termenului. Ne construim, cred, profesional şi intelectual în instituţii, dar ne
modelăm în timp, prin intermediul grupului de prieteni, prin lecturile
recomandate şi prin sugestiile de metodă. Din teama de a nu omite pe cineva şi
nedorind să dau impresia unui clasament prin enumerare, nu am să nominalizez
pe nimeni. Însă, nu mă îndoiesc, cei mai mai mulţi dintre apropiaţii mei s-au
regăsit deja în aceste cuvinte de gratitudine.

Autorul
13