MARTIE 2023/ NR 1

REVISTA
DE CE?
Dacă voi
aveți
timpul, noi
vă dăm
INELELE știința!

PLANETELOR

Știința zborului
 04 12     26 35
Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 Capitolul 4
A fost odată... De prin lume adunate Above and beyond Știința și societatea

Grafică: Popescu Bianca, Lia Sara,

MISIUNE 03 Dragomir Andrei, Nemeș Bianca

A FOST ODATĂ...
Descoperiri revoluționare ale 05
științei
Cum a apărut viața pe Pământ? 08

DE PRIN LUME ADUNATE

Grafenul 13

Elemente de cr iptografie 16

Conway's game of life 19

De ce zboară avioanele? 22

ABOVE AND BEYOND

JWST 27

Inelele planetelor 32

ȘTIINȚA ȘI SOCIETATEA

Don't look up 36

MEET THE TEAM 39

REVISTA DE CE? |  2
 De la fizică, la astronomie, chimie și biologie, știința ne-a
permis să construim societatea pe care o cunoaștem astăzi.
Mai mult ca oricând, tehnologia evoluează atât de rapid încât
este absolut necesar să ținem pasul. De aceea, ne propunem
să cultivăm spiritul științific în rândul colegilor noștri din
întreaga țară prin expunerea în cadrul acestei reviste a unei
laturi mai prietenoase a domeniilor STEM. Prin urmare, vom
aborda teme relevante în viața de zi cu zi și cu importanță
practică, arătându-le tinerilor din România frumusețea
științei dincolo de formulele complicate și de definițiile
abstracte, adesea mult prea accentuate în școli.
Sperăm ca acest proiect să creeze un mediu optim
colaborării și dezvoltării intelectuale a pasionaților de știință
și să le dea celor la început de drum oportunitatea de a se
aventura în lumea cunoașterii.

REVISTA DE CE? |  3
Povestea științei este lungă și
tumultoasă, de aceea este indicat
să începem de la o mică (dar
cuprinzătoare) viziune de
ansamblu.
Pentru început, viața este un proces
extrem de complex, al cărui evoluție
a durat miliarde de ani.
REVISTA DE CE? |  4
În articolul său, Ioana ne prezintă pe
scurt etapele definitorii ale acestei
evoluții. Sara, pe de altă parte,
abordează evoluția științei dintr-o
perspectivă umană, axându-se pe
unele dintre cele mai relevante
descoperiri ce au condus la lumea pe
care o cunoaștem astăzi.
 CAPITOLUL 1 | NR. 1

În ziua de astăzi, tehnologia și știința în

general se dezvoltă la o rată nemaivăzută
până acum, iar orice nouă descoperire este la
un simplu click distanță. Apar zilnic atât de
Autor: Lia Sara
multe invenții noi încât poate părea copleșitor
să încerci să ții pasul cu toate – dar nu a fost
Impactul contestării teoriei lui Ptolemeu a fost
dintotdeauna așa. Pentru a pune lucrurile în
uriaș, pronunțându-se mai puternic ruperea
perspectivă, în urmă cu doar 39 de ani a fost
dintre religie și știință. Astfel, Copernic a fost
descoperit procesul de polimerizare în lanț
condamnat pentru erezie și, ulterior, lucrările
(PCR), revoluționar pentru domeniul
sale au fost interzise de către Biserica Catolică.
microbiologiei, care astăzi este folosit frecvent
în testele de paternitate, criminalistică, și, mai
nou, în testele de detectare a COVID-19.
Dar de unde a început totul? Cum a ajuns
știința să devină atât de accesibilă?
Un răspuns plauzibil poate fi reprezentat de
arhicunoscuta Revoluție Științifică din secolele
XV-XVII, în cadrul căreia au fost puse bazele
științei moderne, renunțându-se treptat la
concepte învechite care aveau legătură doar
tangențial cu știința, cum ar fi astrologia.
Astfel, teoria care, pe cont propriu, a Mai sus avem o comparație între modelul
revoluționat întru totul știința aparține chiar heliocentric (stânga) și cel geocentric (dreapta).
acestei perioade. Este, după cum probabil v-ați Deși modelul heliocentric simplifica mult
dat seama, vorba despre heliocentrism (ideea traiectoriile planetelor, ideea de importanță
că Soarele se află în centrul Sistemului Solar), absolută a omenirii în univers a câștigat, în
popularizat de Nicolaus Copernic. Acesta primă instanță, în fața raționamentului științific.
contrazicea una dintre credințele De la acest incident au avut loc numeroase
fundamentale de la vremea respectivă, descoperiri în toate sferele științei, de la
cuprinse în lucrările cosmologice ale lui geologie și inginerie până la chimie și fizică. Deși
Ptolemeu, conform căreia trăim într-un niciuna dintre acestea nu a avut un impact atât
univers geocentric, în care Pământul este de mare asupra mentalității populației cum l-a
plasat în centru, iar toate stelele și planetele avut heliocentrismul, au atras după sine o
gravitează în jurul său. dezvoltarea amplă a tuturor științelor.

REVISTA DE CE? |  5
Un prim exemplu este reprezentat de electricitate
– care astăzi ne însoțește la fiecare pas.
Considerat ”părintele electricității”, Benjamin
Franklin este cel care a enunțat pentru prima dată
în istorie principiul conservării sarcinii electrice și
cel al polilor negativi și pozitivi între care se
stabilește curentul electric. Totodată, a fost primul
care a propus (în 1752) un experiment care să
demonstreze că fulgerul este un arc luminos de
natură electrică.
Contrar modului în care a fost portretizat de-a
lungul timpului acest experiment, Franklin nu a
ieșit în plină furtună afară, cu un zmeu în mână,
așteptând să fie fulgerat. De fapt, a avut ideea de
a trimite un conductor electric atașat de un zmeu
suficient de sus astfel încât, în timpul unei furtuni
cu tunete și fulgere, prin intermediului sforii ude a
zmeului să simtă un mic șoc electric. Consecințele
acestor descoperiri au dus, eventual, la invenția
primului motor de curent alternativ de către
Nikola Tesla în 1887 și, mult mai târziu, la apariția
internetului.
Un alt exemplu clasic de descoperire științifică
revoluționară este reprezentat de descoperirea
structurii de dublu helix a ADN-ului din 1953, care
este adesea atribuită cercetătorilor James Watson
și Francis Crick. În realitate, fără munca lui
Rosalind Franklin, ajunsă în mâinile celor doi
împotriva voinței sale, această descoperire nu ar
fi putut fi realizată.
REVISTA DE CE? |  6
Stabilirea structurii și funcției ADN-ului a
determinat o dezvoltare majoră în industria
geneticii mondiale, cu accent pe investigarea
evoluției și surselor diferitelor boli de natură
genetică, dar și în realizarea produselor
farmaceutice necesare tratamentului
respectivelor boli.
Nu în ultimul rând, industria farmaceutică, atât
de necesară în viața de zi cu zi, a beneficiat de
o dezvoltare exponențială în urma descoperirii
penicilinei de către Alexander Fleming, în 1928.
Ceea ce face această descoperire cu atât mai
interesantă este faptul că a fost complet
accidentală: Fleming plecase în vacanță și a
lăsat, din întâmplare, o placă Petri neacoperită,
pe care creșteau niște bacterii care produceau
abcese în rândul oamenilor. Când a revenit în
laborator, a observat că întreaga colonie
dispăruse, iar pe placă a apărut un mucegai,
care a ajuns să devină faimoasa penicilină.
Importanța acestei descoperiri a fost sesizabilă
la scală globală – numărul deceselor din al
Doilea Război Mondial devenind de 18 ori mai
mic decât cel din Primul Război Mondial,
statistică ce se datorează întru totul penicilinei.
Astfel, acest antibiotic a avut puterea de a
transforma lumea în care moartea din cauza
infecțiilor netratate corespunzător era o
problemă majoră într-una mult mai sigură,
deschizând porțile industriei farmaceutice din
întreaga lume.
În perspectivă, având în vedere toate
informațiile avansate de natură științifică ce ne
înconjoară la momentul actual, descoperirile
menționate anterior pot părea
neimpresionante, dar ceea ce le face cu
adevărat importante este impactul pe care le-
au avut asupra societății de la vremea
respectivă. În esență, acestea au încurajat în
mod direct activitățile de cercetare în
astronomie și astrofizică, farmaceutică și
biologie moleculară, stimulând creativitatea
unora dintre cei mai inteligenți și creativi
oameni de știință din întreaga lume.
Treptat, fiecare descoperire din aceste
domenii (și nu numai) ne aduce mai aproape
de țelurile pe care le-am avut încă din cele mai
vechi timpuri: înțelegerea lumii ce ne
înconjoară și asigurarea unui viitor mai bun,
atât pentru noi, cât și pentru generațiile ce vor
urma.
Bibliogafie
https://www.carbonscientific.co.uk/bl
ogs/news/what-are-the-greatest-
scientific-discoveries-of-all-time
https://profiles.nlm.nih.gov/spotlight/
sc/feature/doublehelix
https://www.acs.org/education/whati
schemistry/landmarks/flemingpenicill
in.html
https://www.history.com/this-day-in-
history/franklin-flies-kite-during-
thunderstorm
https://en.wikipedia.org/wiki/Coperni
can_heliocentrism
REVISTA DE CE? |  7
FUN
FACTS
Descoperirile științifice revoluționare
nu se limitează la cele prezentate în
articol. Mai jos, puteți citi și despre
alte 3 descoperiri cu un mare impact
asupra omenirii:
Radiul și poloniul
Descoperirea lui Marie Curie a
radiului și poloniului a condus la
dezvoltarea de noi tratamente pentru
cancer. Ulterior, ea și-a folosit chiar și
propria cercetare despre radiu
pentru a ajuta soldații răniți în timpul
Primului Război Mondial, creând
unități mobile de raze X care au putut
fi folosite pe câmpul de luptă!
Plasticul
Cu puțin peste un secol în urmă,
omul de știință belgian, Leo
Baekeland, a sintetizat accidental
plasticul. Numind inițial amestecul de
formaldehidă și fenol după el însuși,
Bakelite, omul de știință a
revoluționat din întâmplare aproape
totul în industrie și lume.
Cuptorul cu microunde
Pe măsură ce al Doilea Război
Mondial se apropia de sfârșit,
inginerul Percy Spencer încerca să
dezvolte surse de energie pentru
echipamentele radar. Deși el nu și-
atins scopul inițial, unul dintre
dispozitivele create de el a reușit să îi
topească ciocolata din buzunar.
Această nouă invenție avea să ducă la
cuptorul cu microunde pe care îl știm
în zilele noastre.
 CAPITOLUL 1 | NR. 2

Autor:
Stănoiu Ioana

Ulterior, gazele cum ar fi

azotul, carbonul și
hidrogenul (plus compușii
acestora), sub influența
energiei radiației solare,
au reacționat până la
crearea primilor
aminoacizi (moleculele de
bază ale proteinelor).
Diverse experimente au
fost derulate pentru a
„Wadi Hitan”-Valea Balenelor, sit paleontologic din Egipt simula compoziția
Majoritatea informațiilor pe care le cunoaștem în ziua de astăzi atmosferei tinere în
despre trecutul vieții pe planetă sunt deduse din descoperiri condițiile respective, și,
paleontologice: fosilele. într-adevăr, au rezultat
Primele fosile animale au fost găsite în Deșertul Sahara în anii diferiți aminoacizi. Acest
1870, într-o regiune care a fost mai târziu numită „Valea tip de lucrări se știu drept
Balenelor”, deoarece fosilele aparțineau unei specii de balenă experimente Miller-Urey,
(Dorudonatrox) care a dispărut cu 35 de milioane de ani în urmă. după persoanele ce au
Fosilele dovedesc existența organismelor vii în urma cu miliarde propus prima dată
de ani, dar, de fapt, cum a început totul? această teorie.
Cum se crede că a apărut viața pe Pământ? Răspunsul la această Alta ipoteză este că
întrebare nu este încă sigur, dar există câteva ipoteze științifice blocurile chimice de bază
considerate probabile. de care au nevoie
Planeta albastră, formată în urmă cu aproximativ 4.6 miliarde de organismele vii ar fi putut
ani, a avut temperaturi prea mari pentru existența apei lichide proveni dintr-un meteorit.
(din cauza bombardamentelor cu asteroizi) până acum 4 miliarde Întrebării ,,de unde ar fi
de ani. venit acel meteorit?” îi
O primă presupunere este că, după răcire, a început formarea este, însă, aproape
oceanelor și atmosfera a ajuns la compoziția prielnică pentru imposibil găsit un
apariția unor compuși organici. răspuns.
REVISTA DE CE? |  8
A treia idee ar fi că viața a început din izvoare
termale subacvatice, datorită bazicității
mediului regăsit înăuntrul lor și temperaturii
ridicate, dar care permite apei să rămână în
starea lichidă.
Figura de mai jos reprezintă mediul simulat în
experimentele Miller-Urey: oceanul, compoziția
atmosferică, energia necesară reacțiilor ce se
desfășoară – toți acești factori ce se presupun a
fi similari cu cei de la începuturile vieții ducând
la primii compuși organici.
Ce s-a întâmplat cu acești compuși după
apariție?
Mai întâi, au fost izolate de mediul înconjurător
de către membrane bistratificate ce nu lasă
substanțe străine să treacă în mediul chimic
intern, devenind astfel protocelule.
După aceea, ele au trebuit să obțină
proprietatea de bază a celulei vii: reproducerea
și transmiterea materialului genetic mai
departe urmașilor. Materialul genetic este
organizat în două forme principale: ARN (acid
ribonucleic) și ADN (acid dezoxiribonucleic).
ARN este forma primitivă și prima manifestare
a unei organizări concrete a genelor. Din cauza
instabilității chimice a ARN-ului, viața a trecut
pe o “bază de date” formată din ADN, deși ARN-
ul este încă utilizat la copierea și replicarea
genelor. Viața are acum posibilitatea
reproducerii.
Odată ce aceste protocelule au început să se
multiplice și să se raspândească, încet (dar
sigur) au dat startul unui lung parcurs al
evoluției prin procesul de selecție naturală.
Pentru a avea o idee asupra timpului în care au
loc procesele ulterioare, se poate analiza scara
temporală din figura de mai jos.

Timpul geologic este împărțit în 4

mari ere: Hadean (4.6 – 4.0 miliarde
de ani în urmă), Archean (4.0 – 2.5
miliarde de ani în urmă), Proterozoic
(2.5 – 0.5 miliarde de ani în urmă) și
Phanerozoic (0.5 miliarde de ani în
urmă - prezent). Nu se cunosc multe
informații despre primele 3 ere din
cauza depărtării uriașe a acestora în
timp. Pe de altă parte, Phanerozoicul
a fost împărțit, la rândul său, în
intervale. Relatarea acestor ere
geologice cu privire la evoluția vieții
s-ar derula după cum urmează.

REVISTA DE CE? |  9
Procariotele, celule primitive cu nucleul
neindividualizat, formând regnurile Bacteria și
Archaea, au fost unica populație a planetei
pentru 1.5 miliarde de ani, apărând în Archean
(–3.5 mld. de ani) și continuându-și existența
până în prezent. De o variabilitate și
adaptabilitate enormă, procariotele reprezintă de
departe cea mai numeroasă categorie de
organisme (ca specii și ca indivizi).
Urmează tranziția la celule eucariote, ce are loc în
Proterozoic (–1.8 mld. ani). Acestea sunt celule
evoluate cu nucleul acoperit de membrană și
conținând organite celulare. Dar cum au apărut?
Se presupune că o bacterie de mici dimensiuni,
având inițial rolul de parazit sau hrană, a ajuns în
interiorul unei procariote mai mari. Contrastul
metabolismelor celor două constă în faptul că
procariota mai mare respiră strict anaerob (în
lipsa oxigenului) iar bacteria aerob (poate folosi
oxigenul din atmosferă pentru producerea
energiei). Bazată pe acest contrast, s-a format o
relație de simbioză, în care organismele se ajută
reciproc. Bacteria de dimensiuni mici a devenit în
final mitocondria, iar relația a evoluat până când
a devenit o organită indispensabilă. Puțin mai
târziu, s-a ajuns analog la cloroplaste (care au dus
la fotosinteză) și apoi la restul organitelor
celulare.
REVISTA DE CE? |  10
Pasul ulterior pe traseul vieții este multiplicarea
acestor celule eucariote pentru a atinge
conceptul de pluricelularitate, acum 1.2 mld. de
ani. Aceasta a deschis o lume de posibilități și o
creștere bruscă a dimensiunilor lumii vii.
Începutul Phanerozoicului (–541 mil ani) este
marcat de un eveniment colosal: explozia din
Cambrian, care diversifică enorm speciile în
scurta perioada geologică de 10 mil. de ani și
dezvoltă relația pradă-prădător.
Deși comparat la întregul interval pe care se
întinde istoria Pământului ne situăm aproape
de sfârșit, mai sunt de adăugat evenimente
importante, cum ar fi colonizarea uscatului de
către organismele eucariote, ceea ce s-a
întâmplat aproximativ cu 500 mil. de ani
înainte. Aceasta a inclus obținerea unor noi
adaptări și a unei selecții naturale diferite, totul
tinzând spre tabloul vieții pe care îl cunoaștem
astăzi.
Artropodele (insectele și arahnidele) au ajuns
pe uscat acum 450 mil. de ani, în timp ce
tetrapodele, în care sunt încadrați oamenii, au
apărut în scenă acum 365 mil. de ani. În sfârșit,
oamenii primitivi au existat timp de 6.5 mil. de
ani, iar specia Homo sapiens a populat planeta
abia acum 195 000 ani.
Deși ne aflăm aici de foarte puțin timp raportat
la vârsta Pământului, este posibil să fi
declanșat un eveniment problematic: a șasea
extincție în masă. Pe parcursul mileniilor,
planeta a suferit cinci mari extincții, după care
majoritatea speciilor vechi erau distruse. Acest
fenomen a dus mereu la dezvoltarea a noi
specii diferite, schimbarea climei sau reliefului
și o reconfigurare totală a vieții.
Prima astfel de extincție a avut loc acum 444
mil. de ani. Ele au avut cauze diverse: un
supervulcan Siberian (–252 mil. ani), activitate
vulcanică subacvatică în Oceanul Atlantic (–200
mil. de ani), asteroidul Chicxulub, ce a cauzat
dispariția dinozaurilor (–66 mil. ani),
încălzirea/răcirea bruscă a climatului et cetera.
În acest moment, deși numărul de specii
dispărute crește alarmant, nu suntem aproape
de o extincție în masă. Totuși, acesta ar putea
fi un început al unui proces de milenii, efectele
fiind deja vizibile la scară largă: încălzirea
climei, acidificarea oceanelor, creșterea
concentrației de CO2.
Trebuie notat că, chiar și în cazul unei extincții
în masă, viața găsește mereu o cale să-și
continue cursul. Desigur, speciile și mediul
înconjurător s-ar modifica radical, dar evoluția
viețuitoarelor s-ar perpetua până la
restabilirea unui nou echilibru.
Așadar, traseul apariției vieții și apoi dezvoltării
ei până la forma uluitoare pe care aceasta o
capătă acum este o evoluție neîntreruptă,
complexă și impredictibilă. Chiar dacă o mare
parte din trecut nu a fost încă descoperit,
putem să ne formăm o bună idee despre
drumul fascinant pe care l-a parcurs lumea vie
până acum. După spusele lui Darwin pe tema
evoluției, “Eternul creează cel mai frumos.”
Bibliogafie
Jane B. Reece, Lisa A. Urry, Michael
L. Cain, Peter V. Minorsky, Steven
A. Wasserman - Campbell Biology-
Pearson (2017)
https://arstechnica.com/science/2
021/10/scientists-recreated-classic-
origin-of-life-experiment-and-
made-a-new-discovery/
https://earthhow.com/earth-
geological-time-scale/
https://www.britannica.com/scien
ce/RNA
https://ourworldindata.org/mass-
extinctions
REVISTA DE CE? |  11
FUN
FACTS
Să ne imaginăm următorul exemplu:
Pământul există de un an. Pe 1 Ianuarie a
început totul. Când credeți că a apărut viața
pe Pământ? Pe 25 Februarie - rezonabil. Dar
organismele multi-celulare? Pe 15 Iulie. Deja
observăm că timpii cresc destul de mult.
Mamiferele au apărut pe 13 Decembrie,
relativ târziu. Însă aproape șocant este când
au apărut oamenii (homo sapiens) - 31
Decembrie, ora 23:24. În timp de 36 de
minute, oamenii au construit întreaga
civilazație pe care o cunoaștem astăzi.
Un eveniment marcant în evoluția noastră
poate fi considerat Revoluția Industrială.
Datorită ei, omenirea a cunoscut un nivel
complet nou de trai, cum strămoșii noștri nu
și-ar fi imaginat niciodată. Revoluția
Industrială s-a petrecut la ora 23:59:58 -
acum 2 secunde! Aceste 2 secunde au adus
inovații fără precedent și dezvoltări uriașe în
toate domeniile existente, însă au avut
ascuns și altceva în buzunar. Concentrația de
CO2 din atmosferă a crescut cu 50% față de
perioada pre-industrială. Schimbări atât de
puternice se petrec doar în cursul a
milioanelor de ani, însă noi am reușit-o în
200 de ani. Unele predicții spun că până în
2100, creșterea va fi de peste 100%.
Ce spun aceste lucruri despre noi, oamenii?
Că avem de departe cel mai mare impact
asupra planetei dintre toate speciile
existente. Avem puterea să schimbăm
planeta în bine, dar o putem schimba și în
rău. Dacă evoluția noastră nu va fi însoțită la
tot pasul de o gândire rațională,
responsabilă, tot ce am clădit în 36 de
minute se poate distruge în câteva
milisecunde ghinioniste.
 Este vacanța de vară, iar tu ești în
avion spre Grecia, dar o întrebare te
frământă – ce face avionul să
plutească? Andrei este aici să îți
răspundă – a pregătit câteva
explicații care cu siguranță îți vor fi
de folos!
În starea ta contemplativă, îți cade
telefonul din mână și se zgârie. “Ce
ecran prost! De ce nu există un
material mai bun?” Ei bine, Felix are
o soluție! Grafenul, printre alte zeci
de posibile utilizări, ar putea sta la
baza unor ecrane mult mai
rezistente și flexibile, perfecte
pentru mici momente de neatenție
ca acesta.
REVISTA DE CE? |  12
În plus, Cezar a creat un joc despre
pirați și cufere care să te țină ocupat
pe timpul zborului. Folosind această
anecdotă, el reușește să sintetizeze
câteva elemente de bază ale
criptografiei într-o manieră ușor de
urmărit.
Nu în ultimul rând, Ana îți prezintă o
asociere la care nu te-ai fi așteptat:
matematica și biologia se împletesc
perfect în jocul lui Conway! Cine s-ar fi
gândit că o simulare a modului în care
niște pătrățele vii și moarte
interacționează corespunde unor
fenomene biologice complexe
precum migrațiile organismelor?
 CAPITOLUL 2 | NR. 1

GRAFENUL
Ai auzit vreodată de un material atât de
puternic încât poate suporta presiunea dată
de un elefant în picioare pe un creion? Ei bine, Autor: Pascale Felix
acest material există și se numește grafen.
Grafenul este cel mai subțire material din
lume și, de asemenea, este de 200 de ori mai Acest lucru înseamnă că dispozitivele
puternic decât oțelul. Pentru a pune acest electronice pot funcționa mult mai rapid și mai
lucru în perspectivă, imaginați-vă o foaie de eficient cu componente pe bază de grafen.
hârtie atât de puternică încât poate susține Gândiți-vă la o mașină de curse care poate
greutatea unei mașini fără să se rupă. Acesta e merge de 100 de ori mai rapid decât orice altă
nivelul de forță despre care vorbim aici. mașină de pe pistă. Atât de rapid pot funcționa
Descoperirea grafenului este o poveste Autor :
dispozitivele electronice cu componente pe
fascinantă despre cum o simplă bază de grafen.
experimentare cu bandă adezivă Scotch a dus Potențialul aplicațiilor grafenului în electronice
la descoperirea unui material care ar putea este vast. Tranzistoarele pe bază de grafen, de
schimba lumea. Aceasta începe în anii 2000. exemplu, pot funcționa la frecvențe mai ridicate
Doi oameni de știință de la Universitatea din și consumă mai puțină energie decât
Manchester, Andre Geim și Konstantin tranzistoarele convenționale. Acest lucru le face
Novoselov, au folosit bandă adezivă pentru a ideale pentru utilizare în telecomunicații de
descuama (decoji) straturi subțiri de grafit mare viteză, cum ar fi rețelele 5G. Senzorii pe
pentru a studia proprietățile sale. Au observat bază de grafen pot fi, de asemenea, utilizați
că pot desprinde un singur strat de atomi de pentru a detecta o gamă largă de substanțe,
carbon, pe care l-au numit grafen. Geim și inclusiv gaze, substanțe chimice și biomolecule.
Novoselov au primit Premiul Nobel pentru Acest lucru îi face utili într-o varietate de
Fizică în 2010 pentru descoperirea lor, care a domenii, de la monitorizarea mediului la
deschis o întreagă nouă ramură de cercetare îngrijirea sănătății.
în știința materialelor.
La bază, grafenul este un material
bidimensional format dintr-un singur strat de
atomi de carbon aranjați într-o structură
hexagonală.
Această structură unică conferă grafenului
proprietăți extraordinare, inclusiv rezistența
mecanică, conductivitatea și
impermeabilitatea.
Nu numai că grafenul este puternic, dar este și
un excelent conductor de electricitate. Este de
100 de ori mai conductiv decât cuprul, cel mai
frecvent utilizat conductor în electronice.

REVISTA DE CE? |  13
Potențialul grafenului depășește sfera
electronică. Grafenul este, de asemenea, un
material excelent pentru filtrarea apei. Un filtru
pe bază de grafen ar fi atât de eficient încât ar
îndepărta aproape toți contaminanții din apă,
inclusiv bacterii, viruși și compuși organici.
Filtrele pe bază de grafen ar fi un game-changer
pentru industria de tratare a apei.
De asemenea, cu ajutorul proprietăților
grafenului de a imita structura și proprietățile
țesuturilor naturale, pot fi cultivate organe în
laborator, reducând nevoia de donatori de
organe și crescând șansele de transplanturi
de succes. Acesta este tipul de viitor pe care
grafenul poate ajuta să îl creeze.

Dar cum ar fi aplicațiile potențiale ale

grafenului în construcții și aeronautică?
Compozitele pe bază de grafen au potențialul
Una dintre cele mai promițătoare aplicații ale
de a revoluționa și industria construcțiilor!
grafenului este în biomedicină, în special în
Folosind betonul pe bază de grafen, putem
diagnosticul și tratamentul cancerului. Grafenul
construi clădiri care să reziste la cutremure
poate acționa ca un biosenzor. Un biosenzor este
foarte puternice și la alte dezastre naturale.
un dispozitiv care poate identifica molecule
Compozitele pe bază de grafen sunt, de
biologice, cum ar fi proteinele sau ADN-ul, cu o
asemenea, ideale pentru utilizarea în
sensibilitate și o selectivitate ridicată. Biosenzorii
aeronautică, unde greutatea este un factor
pe bază de grafen sunt atât de sensibili încât pot
crucial.
detecta o singură moleculă de biomarker, care
este o substanță ce indică prezența unei boli,
cum ar fi cancerul.
Pe lângă diagnosticarea cancerului, grafenul
poate fi utilizat și în tratamentul acestuia, în
special în livrarea țintită de medicamente.
Medicamentele de chimioterapie tradiționale nu
sunt specifice și pot dăuna celulelor sănătoase,
ducând la efecte secundare, precum căderea
părului și greață. Deoarece grafenul poate fi
funcționalizat, ceea ce înseamnă că alte molecule
pot fi atașate la suprafața sa pentru a crea un
dispozitiv de livrare de medicamente „inteligent”
foarte mic. Acesta poate fi direcționat exact către
celulele canceroase fără să afecteze alte celule.
REVISTA DE CE? |  14
 Însă potențialul grafenului este prea mare
pentru a fi ignorat. Proprietățile sale unice îl
fac un material care ar putea revoluționa
multe industrii și să îmbunătățească viețile
noastre în nenumărate moduri. De la
electronice mai rapide și mai eficiente la
apă mai curată și mai sigură, grafenul poate
fi începutul unei noi revoluții științifice. Deși
există încă provocări de abordat, grafenul
va fi pretutindeni în tehnologia de viitor, iar
oamenii de știință și inginerii continuă să
exploreze noi aplicații pentru acest material
Potențialul grafenului nu se limitează la remarcabil.
aplicațiile menționate mai sus. Materialele pe
bază de grafen pot fi utilizate și în stocarea
energiei, unde pot îmbunătăți performanța Bibliogafie
bateriilor și supercondensatoarelor. De
asemenea, grafenul, fiind cel mai subțire,
rezistent și conductiv material din lume, are https://en.wikipedia.org/wiki/Graph
potențialul de a revoluționa industria ene
telefoanelor mobile. Una dintre cele mai https://www.nanowerk.com/what_is
promițătoare aplicații ale grafenului în _graphene.php
telefoanele mobile este producerea de ecrane http://www.graphene.manchester.a
flexibile de înaltă calitate aproape imposibil de c.uk/explore/the-
deteriorat. applications/biomedical/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/
articles/PMC3311234/
https://nanografi.com/blog/graphen
es-use-in-the-aerospace-industry/
https://www.sciencedirect.com/scie
nce/article/pii/S2211285515003079
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/1
0.1002/elan.201000324/abstract

Cu toate acestea, există și unele provocări care

trebuie abordate înainte ca grafenul să poată fi
utilizat pe scară largă în aplicații comerciale. De
exemplu, producția în masă a grafenului rămâne
o provocare, iar costul său rămâne relativ ridicat
în comparație cu alte materiale. Există, de
asemenea, preocupări referitoare la potențiala
toxicitate a grafenului atunci când este inhalat,
ceea ce reprezintă o preocupare pentru lucrătorii
care produc și manipulează materiale pe bază de
grafen.
REVISTA DE CE? |  15

În viața de zi cu zi, suntem conectați
constant la internet, primind și trimițând o
cantitate enormă de date, precum mesaje
text, apeluri telefonice și videoclipuri. În ziua
de astăzi, orice transmisie este securizată cu
protocoale moderne de criptare, astfel încât
nimeni în afară de tine și de destinatar nu
poate înțelege mesajul, indiferent de cine ar
asculta în secret pentru a-ți invada spațiul
personal. Astfel, vom vorbi despre cum
funcționează acest procedeu, apariția sa și
modul în care mesajele tale către prieteni
sunt protejate cu un sistem „militar” de
criptare.
În acest scop, pentru restul lucrării, vom
folosi următoarea analogie: Tu, în Europa, ai
un prieten Bob, în America, căruia vrei să îi
trimiți o scrisoare. Această scrisoare conține
informație privată, menționează lucruri
personale, sau pur și simplu vrei să te
asiguri că nimeni altcineva nu o va putea
vedea.
REVISTA DE CE? |  16
CAPITOLUL 2 | NR. 2
Autor: Titianu Cezar
Astfel, pui scrisoarea într-un cufăr indestructibil
care poate fi închis cu diverse lacăte cu chei și îl
trimiți peste mare, folosind o corabie drept
poștă. Totuși, o mare dilemă este că apele sunt
infestate cu pirați, care au scopul comun de a
ataca corabia pe care ai trimis-o și de a-ți citi
scrisoarea.
Prima tentativă
Trimiți peste ocean cufărul încuiat cu o cheie, și
apoi vrei să trimiți cheia separat, prietenului tău.
Dar aici intervine o problemă. Cheia cum o
trimiți? Nu o poți lăsa fără siguranță, întrucât
dacă aceasta este furată, lacătul tău va putea fi
deschis de oricine. Astfel, tot ce am făcut a fost
să recreăm problema anterioară, acum
întrebându-ne cum putem trimite cheia în
siguranță peste ocean.
Pe vremuri, în primele zile ale internetului, nu
existau sisteme sigure pentru trimiterea
datelor. Singurele metode pe care le aveai la
dispoziție erau să te duci personal în America la
prietenul tău cu scrisoarea sau cheia de la
lacăt, sau să găsești un curier de încredere să
facă călătoria în locul tău, care știi că se poate
proteja de pirați. Ambele soluții vin cu
probleme, prima fiind obositoare și ineficientă,
iar a doua necesitând încredere că acest curier
este competent și că acesta la rândul lui nu îți
va citi scrisoarea.
Astfel, în anii ’70, un grup de matematicieni în
acest domeniu au găsit o metodă prin care să
trimiți orice mesaj fără ca oricine de pe mare să
aibă suficiente instrumente să îți deschidă
cufărul. Inițial, aceste descoperiri s-au folosit
doar în armată, potențialul pentru uz public
nefiind realizat până mai târziu, când a apărut
internetul, așa cum îl știm toți în ziua de azi.
Cum îmi țin cufărul în siguranță?
Prima metodă pe care o să o discutăm este
surprinzător de simplă în teorie, fiind unul
dintre primele protocoale sigure de criptare.
Primul pas va fi să trimiți cufărul încuiat cu
lacătul 1, fără să trimiți și cheia cu acesta. Când
Bob primește cufărul, va fi incapabil să îl
deschidă, întrucât acesta nu are cheia care a
rămas la tine. Aici intervine a doua etapă, când
Bob încuie și mai bine cufărul cu un al doilea
lacăt, lacătul 2, și îl trimite înapoi la tine. Acum,
tu poți descuia în siguranță lacătul 1, pentru
care ai cheia, deoarece, chiar și fără acesta,
cufărul este securizat cu lacătul 2. În ultima și
cea de-a treia etapă, trimiți înapoi cufărul, iar
apoi Bob îl primește, descuie lacătul 2 care a
rămas și poate să îți citească scrisoarea.
REVISTA DE CE? |  17
Dacă ne uităm atent la ce văd pirații, prima
dată văd cufărul încuiat cu lacătul 1, apoi
acesta se întoarce cu ambele lacăte, 1 și 2, iar
în final, acesta se trimite din nou doar cu
lacătul 2. Extraordinar este faptul că aceștia
nu au văzut o singură cheie, dar mesajul a fost
mereu protejat de cel puțin un lacăt!
A doua metodă are numele de RSA (Rives-
Shamir-Adleman), numită după cei care au
descoperit algoritmul și este încă folosită și în
prezent. Acest protocol folosește un lacăt
foarte special, care vine cu 2 chei: una care
poate doar să îl încuie, iar alta care poate doar
să îl descuie. În momentul în care vrei să
trimiți scrisoarea, îi ceri lui Bob un lacăt și
cheia care îl închide. Tu apoi trimiți scrisoarea,
protejată de lacătul pe care l-ai închis cu cheia
primită. Când cufărul ajunge la el, Bob
folosește cealaltă cheie pentru a debloca
lacătul și a citi scrisoarea. Pirații nu au primit
niciodată cheia care poate să descuie, deci
aceștia nu au nici o metodă să îți vadă
mesajul, chiar dacă fac o copie a cheii care
închide. Din acest motiv, se pot folosi nume
diferite pentru cele două chei, cea care încuie
fiind cheia publică, întrucât o poate primi
oricine fără niciun pericol de securitate, iar
cealaltă cheie, cea privată, trebuie să rămână
în siguranță la Bob pentru deschiderea
cufărului.
Un exemplu comun de criptare RSA este următorul:
cheia privată este reprezentată de 2 numere prime
aleatorii, iar cheia publică este reprezentată de
multiplul acelor numere. Cheia publică poate fi
generată ușor știind cheia privată, folosind o singură
înmulțire, dar, în practică, aflarea cheii private din
cea publică este aproape imposibil de făcut. Pentru a
ilustra acest lucru, lăsăm cititorului să afle cei doi
factori primi ai numărului următor:
6491741951817947706728287616418493373068440
4661083934550913516775968755104203
Având exemplul anterior dat, putem concluziona că
se pot crea ușor astfel de ,,cufere” și ,,lacăte”
indestructibile, iar cheile sunt create pe loc în mod
automat când este nevoie de ele. Totodată, drumeția
peste ocean are de obicei câteva milisecunde, mai
puțin decât durează să clipești, deci chiar dacă se fac
mai multe drumuri de dus și întors nu este nicio
problemă.
Astfel, terminând această poveste cu pirați cu cufere,
sper că scrisoarea mea a ajuns la voi cu bine și acum
ați aflat diferitele moduri în care aparatele noastre
funcționează astfel încât să fim în siguranță când
comunicăm pe internet.
(PS: 308816680035791033741256143218150587737
și
10213449320987844341081453043646535619 sunt
cei doi factori primi din exemplu. Crezi că te-ai fi
prins de ele dacă erai un hacker?)
Bibliogafie
https://en.wikipedia.org/wiki/Public
-key_cryptography#History
https://en.wikipedia.org/wiki/RSA_(c
ryptosystem)#History
https://www.techtarget.com/search
security/definition/RSA?amp=1
REVISTA DE CE? |  18
FUN
FACTS
1. Cel mai folosit protocol de criptare
folosit în prezent este numit TLS/SSL
și se găsește în comunicările de zi cu
zi ale dispozitivelor inteligente și
serverelor. Acest protocol nu
criptează datele în sine, ci stabilește
un canal sigur pentru transferul lor
între două părți. Algoritmii de
criptare utilizați cu TLS/SSL pot varia,
dar unul dintre cei mai utilizați este
RSA.
2. Primele protocoale de criptare
moderne au apărut înaintea
internetului așa cum îl cunoaștem
astăzi, în domeniul militar, în rețelele
private și limitate în mărime ale
armatei. Nevoia care a dus la această
inovație a fost aceea de a asigura o
comunicare rapidă și sigură a
informațiilor între diferitele părți ale
armatei.
3. În viitorul apropiat, calculatoarele
cuantice vor evolua în mărime și
precizie, ceea ce le va permite să
spargă chiar și cele mai sigure
metode de criptare clasice. Totuși,
există deja algoritmi cuantici de
criptare care sunt siguri împotriva
atacurilor cu alte calculatoare
cuantice. Este posibil ca acești
algoritmi să devină mai răspândiți în
viitor pe măsură ce tehnologia se
dezvoltă.
 CAPITOLUL 2 | NR. 3

În 1970, marele matematician britanic John

Conway propunea în Scientific American
următorul joc simplu, sub numele de Game of Autor: Boiangiu Ana
Life:
Se consideră o rețea infinită de pătrate
unitate, ale căror celule pot fi fie vii, fie
moarte. Numim vecine două celule cu măcar Odată înțeles acest set de reguli banale, apar o
un colț comun (8 celule vecine pentru oricare mulțime de întrebari naturale (le voi formula
celulă). În fiecare secundă, celulele își schimbă explicit, în ciuda încurajărilor de mai devreme). E
starea în funcție de următoarele reguli acest joc finit? Cum se comportă configurațiile în
(spunem că trec la următoarea generație; faze avansate? Devine numărul de celule vii
acest fenomen se întamplă în discret, adică oricât de mare? Se stabilizează oare orice
morțile și nașterile au loc simultan): configurație (ajunge mereu la o formă deja avută
1. Orice celulă vie cu mai puțin de doi vecini vii în trecut, ceea ce induce un ciclu)?
moare (simulând subpopularea). Niciuna dintre aceste întrebări nu are un
2. Orice celulă vie cu doi sau trei vecini vii răspuns imediat. Mai mult, asemenea aspecte
supraviețuiește, rămânând vie în urmatoarea sunt greu de stabilit chiar și în cazul unei
generație. configurații inițiale fixate. Cercetătorii au fost
3. Orice celulă vie cu mai mult de trei vecini vii astfel motivați să înțeleagă mai întâi structuri
moare (simulând suprapopularea). simple, recurente în varii stagii ale jocului:
4. Orice celulă moartă cu exact trei vecini vii Still lifes sunt structuri care nu își schimbă
devine vie (simulând reproducerea). forma în timp.
Până să-ți explic de ce e jocul acesta cu
adevărat spectaculos și relevant (nu numai din
punct de vedere matematic), datoria ta de
cititor interesat e să-l joci de unul singur, pe
hârtie sau în simulări online. Te încurajez să
încerci să identifici cât mai multe caracteristici
ale jocului. Poți, de exemplu, formula concluzii
cu privire la dimensiuni, finalitate, ciclicitate,
sau studia evoluția unor structuri particulare Block
care ți se par interesante. Indiferent dacă vei
avea dreptate sau nu, te asigur ca o să fii dat
pe spate de ce urmează mai departe.
Loaf
REVISTA DE CE? |   19
 Oscillators sunt structuri care revin la forma
inițială în timp finit. Perioada unui oscillator
reprezintă numărul (finit) de generații
parcurse până când se întâmplă acest lucru
(incluzând generația inițială). S-a observat că
cei mai mulți oscilatori au perioadă 2 și de
asemenea că oscilatori de perioade 4, 8, 14,
15 și 30 apar adesea în configurații.
Toad
Beacon
Spaceships sunt structuri care efectuează
mișcări de translație în timp.
Glider
REVISTA DE CE? |  20
Aceste structuri sunt importante deoarece,
experimental, s-a constatat că multe
configurații ajung, în timp, să reprezinte
amalgamuri de still lifes, oscillators și
spaceships. Configurațiile care nu ajung într-o
astfel de stare decât foarte târziu sunt numite
haotice.
În ceea ce privește parcursul științific al jocului,
Conway a conjectat inițial că nicio configurație
nu poate atinge populație infinită (altfel spus,
există o limită superioară a numărului de celule
ce pot fi simultan vii de-a lungul timpului). O
echipă de cercetători de la MIT, condusă de Bill
Gosper, a demonstrat contrariul prin Gosper
glider gun, numit astfel deoarece generează un
glider la a 15-a generație, și apoi câte încă unul
la fiecare a 30-a. Deoarece glider-ele sunt nave
spațiale, nu interacționează între ele și numărul
de celule care le compun rămâne neschimbat
în timp, configurația lui Gosper permițând
crearea unui număr infinit de celule simultan
vii. Un al doilea generator de gliders a fost
descoperit abia în 2015: Simkin glider gun are
mai puține celule vii inițiale, dar suprafața
necesară ca să funcționeze (în cazul în care ne
restricționăm atenția la rețele finite, desigur)
este mai mare.
Cercetarea limitelor jocului a continuat în două
direcții: s-au căutat alte tipuri de guns (structuri
care produc nave spațiale), iar în paralel au fost
descoperite configurații a căror populație
crește oricât de mult, fără a se baza însă pe
calitatea lor de generatori. Deși primele
configurații au fost studiate manual, în prezent
cercetarea Jocului Vieții se realizează
computerizat. Au fost dezvoltați algoritmi
complecși, cu scopul de a permite caracterizări
cât mai complete ale jocului. Mai mult decât
atât, au apărut variații ale jocului. De exemplu,
în loc de doar două stări (vie sau moartă),
celulele pot adopta trei sau mai multe stări (cel
mai ușor vizualizate prin culori) care se
interschimbă conform unui set de reguli.
Altfel, rețeaua poate fi triunghiulară sau Pe de altă parte, în fizică, fenomene ce țin de
hexagonală (în locul celei pătratice), iar dinamica fluidelor pot fi studiate cu ajutorul
numărul de dimensiuni de desfășurare poate, automatelor celulare.
și el, diferi.
În final, Game of Life poate fi folosit și pentru a
Lăsând la o parte aspectele matematice, Game crea muzică (fapt certificat științific), cu sunete
of Life creează ușor iluzia că îi lipsește generate de stările celulelor.
aplicabilitatea. Dar asemănările aproape stranii
cu procese și obiecte din viața reală sunt Game of Life e surprinzător tocmai pentru că
tocmai ceea ce îi conferă utilități practice. În propune un model matematic simplu ce se
primul rând, este Turing-complet (adică capabil dezvoltă, de unul singur, în structuri de
să recunoască și să proceseze seturi de date complexitate remarcabilă. Orice alterare adusă
asemenea unui limbaj de programare, având regulilor jocului produce schimbări majore. De
toate caracteristicile unei mașini Turing), ceea aici derivă nenumărate paralele la viața și
ce îi demonstrează deja abilitatea fantastică de condiția umană. O bijuterie matematică, e cu
calcul. siguranță printre cele mai sugestive exemple
de conexiuni între științele rigide și filozofie:
În al doilea rând, funcționează drept automat toate astea cu o latice, un creion și patru reguli.
celular: un model discret folosit în matematică,
fizică, biologie și științe geopolitice, constituit
tocmai din stări care alternează conform unor
reguli (în una sau mai multe dimensiuni). În
antropologie, simulează formarea societăților,
iar în sociologie poate explica violența civilă.
Fuzionează și cu economia, fiind folosit pentru
a studia fenomene precum aglomerarea
urbană. Multe procese biologice pot fi, de
asemenea, remodelate cu aceste aparate
matematice: analiza schimbărilor din rândul
faunei sau al florei unui ecosistem (printr-o
analogie evidentă cu dinamica populației
umane), migrațiile organismelor (un exemplu
interesant fiind cele ale scoicilor pe fundul
oceanelor), modificarea, prin factori de mediu,
a apariției vietăților (tiparele pielii
cefalopodelor, similare mișcării unor valuri), și
în mod impresionant, comportamentul
neuronilor. Mai mult, evoluțiile pandemiilor și
epidemiilor pot fi anticipate cu Game of Life.
Amploarea neașteptată a pandemiei din ultimii
ani demonstrează o clară lipsă de
predictibilitate, iar un model matematic atât de
puternic ne poate ajuta să evităm astfel de
dezastre.

REVISTA DE CE? |  21

DE CE ZBOARĂ
AVIOANELE?
17 Decembrie 1903. Sună ca o zi absolut neinteresantă,
însă ea, de fapt, reprezintă începutul unei noi ere – era
aviației. În acea zi, frații Wright au făcut istorie, realizând
primul zbor susținut și controlat cu un obiect mai greu
decât aerul. Mai sus putem observa această mult-spus
navă, numită ,,The Wright Flyer”, care este considerată
originea tuturor avioanelor din zilelor noastre. Ce-i
drept, arată rudimentară, dar de-a lungul unui secol
întreg s-au făcut mari evoluții în domeniul tehnicii, care,
în final, au dus la avioanele pe care le cunoaștem astăzi.
Ce nu s-a schimbat în timp, totuși, sunt legile fizicii care
permit zborul acestor avioane foarte grele. În cele ce
urmează, vom analiza modul prin care acest zbor este
posibil.
Idei generale
Ideea de bază a oricărui zbor terestru, atât al păsărilor
cât și al avioanelor sau elicopterelor, este că se
folosește de aer.
REVISTA DE CE? |  22
CAPITOLUL 2 | NR.4
Autor: Dragomir Andrei
Fără aer, doar rachetele ar putea să se
ridice de la sol, întrucât ele folosesc o
propulsie verticală proprie. După cum
se bine știe, aerul are masă. Altfel, nu
am simți adierea vântului sau frunzele
nu ar cădea din copaci așa de încet. Și
pentru că are masă, are și inerție, care
îi permite să acționeze asupra
diferitelor obiecte aflate în mișcare prin
el. În acest mod, avioanele doar
alterează mișcarea aerului înconjurător
astfel încât să controleze înălțimea sau
direcția zborului.
 Forțele principale
După cum se vede pe figură, 4 forțe principale
acționează asupra avionului. În regim
staționar de mișcare, forțele se anulează între
ele pentru ca avionul să se miște cu o viteză
constantă. Să analizăm mai în detaliu aceste
forțe și relațiile dintre ele.
Portanța și rezistența la înaintare
Portanța este forța care ține avionul în aer și
cu ajutorul căreia se poate modifica înălțimea
sa. Pe cât de importantă este această forță, pe
atât de complicată este. Din acest motiv,
există multe teorii care încearcă să explice
originea forței, însă noi le vom aborda pe
două dintre cele mai populare.
Modelul Bernoulli
Această teorie se bazează pe faptul că liniile
de curent de deasupra aripilor sunt mai
apropiate și, datorită conservării fluxului de
masă, corespund unei viteze mai mari de
deplasare a aerului de deasupra față de
viteza aerului de dedesubt. Legea lui
Bernoulli leagă presiunea unui fluid de
viteza sa de deplasare astfel:
p+ρv²/2=constant
p - presiunea aerului
ρ - densitatea aerului
v - viteza aerului
REVISTA DE CE? |  23
Observăm că o viteză mică corespunde unei
presiuni mari și invers, deci presiunea aerului
sub aripă este mai mică decât cea de deasupra
și astfel ar apărea portanța în cadrul acestui
model.
Modelul Newton
Acest model este unul foarte simplu și se
bazează pe principiul III al lui Newton, anume că
pentru orice acțiune există o reacțiune egală și
de sens contrar. Aripa direcționează curentul de
aer în jos, ceea ce în schimb împinge aripa în
sus.
Fiecare modelare are problemele sale,
neputând explica complet fenomenul de
portanță în mod corect, dar o corelare a acestor
modelări, împreună cu alte câteva legi în plus,
oferă o explicație mai pe larg a acestei forțe.
Aripile produc totodată și rezistența la înaintare,
întrucât orientarea lor relativă față de curentul
de aer face ca aerul să încetinească și să ,,tragă”
cu el avionul (de fapt, este tot o consecință a
principiului III al lui Newton).
Aceste două forțe prezentate anterior depind
puternic de ,,unghiul de atac” al aripilor, definit
ca unghiul între axa de simetrie a profilului aripii
și direcția de zbor.
 Tracțiunea
Deși am precizat că portanța este foarte
importantă, ea este până la urmă o consecință a
tracțiunii care accelerează avionul și, astfel,
aerul prinde o viteză relativ la avion. Dar cum
funcționează tracțiunea?
În principiu, există două tipuri de mecanisme
care produc tracțiune:

Figura de mai sus ne arată cum curge aerul în

jurul aripii la diferite unghiuri de atac. Cu roșu
este reprezentată portanța, iar cu albastru
rezistența la înaintare. Observăm că până într- Elicele funcționează similar cu aripile, în sensul
un punct, portanța tot crește, însă la o creștere că atunci când se rotesc, aerul din jur se va
mai mare, după aripă începe să se formeze o mișca relativ la elice și va da o portanță
curgere turbulentă a aerului, care reduce din echivalentă cu cea din cazul aripilor. Însă cum
portanță și crește rezistența. Astfel, de la un elicele sunt orientate vertical (nu orizontal ca
anumit unghi în sus, avionul intră în stare de aripile), portanța va acționa pe direcție
blocaj, în care zborul nu mai poate fi susținut orizontală, trăgând avionul înainte.
și avionul începe să cadă. Acest fapt explică de
ce avioanele nu se pot înălța spre cer la un
unghi prea abrupt, deoarece portanța devine
prea mică.

De asemenea, se poate folosi și un motor

pentru propulsare. Acesta funcționează pe un
principiu mai complicat. Pe scurt, motorul
primește aer din față, care intră într-o cameră
de ardere la presiune mare în care se
introduce constant combustibil lichid. După
procesul de ardere rezultă un gaz de
eșapament la temperatură și presiune mare
care iese din motor prin spatele său cu o viteză
uriașă. Astfel, tot datorită principiului III al lui
Newton, gazul accelerat în spate propulsează
avionul înainte.
REVISTA DE CE? |  24
 Manevrarea avionului
În final, vrem să prezentăm pe scurt și două
Bibliogafie
manevre foarte comune făcute cu avionul.

Schimbarea de altitudine https://en.wikipedia.org/wiki/

Aceasta poate fi realizată prin mai multe metode. Wright_Flyer
O metodă este reglarea puterii motorului, care https://www.grc.nasa.gov/ww
schimbă viteza avionului și, deci, portanța. Alte
w/k-
metode de reglare mai fină a altitudinii sunt prin
12/VirtualAero/BottleRocket/a
anumite părți speciale ale avionului, precum
irplane/forces.html
flapsurile, spoilerele și lamelele (slats).
https://www.grc.nasa.gov/ww
w/k-
12/UEET/StudentSite/dynamic
sofflight.html
https://www.mpoweruk.com/f
light_theory.htm
https://www.teachengineering
.org/lessons/view/cub_airplan
es_lesson04
https://howthingsfly.si.edu/fli
Schimbarea de direcție ght-dynamics/roll-pitch-and-
Aceasta se realizează cu ajutorul eleroanelor yaw#:~:text=On%20the%20out
(aileron). Când una dintre ele este ridicată și er%20rear%20edge,wings%20i
cealaltă este coborâtă, apare o diferență de
n%20the%20desired%20direct
portanță pe cele două aripi. Această diferență face
ion.
avionul să se rotească în sensul indicat în figura de
mai jos. Odată ce avionul este înclinat, portanța
totală nu va mai fi verticală, va fi și ea înclinată,
având o componentă orizontală. Această va acționa
ca o forță centripetă, forțând avionul să se miște pe FUN
o traiectorie circulară, astfel schimbându-și direcția
de mișcare. FACTS
Probabil ați observat că majoritatea
zborurilor de la Vest la Est sunt cu câteva
zeci de minute mai rapide decât cele în
sens opus. Acest fapt se datorează jet-
streamurilor, niște vânturi puternice
care se produc la altitudini de 6-13 km, și
nu din cauza rotației Pământului, cum
mulți ar crede. Aceste vânturi au în medie
viteze de 180 km/h, suficient de rapide
cât să scurteze timpii de zbor spre Est și
să îi lungească spre Vest.
REVISTA DE CE? |  25
Continuându-ți zborul Bogdan aduce în prim plan
de vacanță, privirea ți se telescopul James Webb, un
duce către depărtări. dispozitiv cu un potențial
Este cerul oare limita? Și extraordinar de a dezvălui și
dacă nu, ce zace dincolo cele mai ascunse secrete ale
de nori? Dacă și tu ți-ai Universului. În schimb, Mendy
pus aceste întrebări la se concentrează pe un aspect
un moment dat, familiar pentru mulți dintre voi,
capitolul următor, mai exact inelele planetelor, și
dedicat astronomiei, își propune să analizeze
este perfect pentru tine. caracteristicile acestora.

REVISTA DE CE? |  26

Ce este JWST?
James Webb Space Telescope este un telescop
spațial care face observații astronomice în
spectrul infraroșu. JWST este cel mai mare
telescop optic lansat vreodată în spațiu și el
este menit să servească intereselor actuale din
astronomia modernă. Astfel, telescopul nostru
are capacitatea de a observa obiecte extrem
de îndepărtate și de vechi, de până la ≈200 de
milioane de ani de la Big Bang, cum ar fi
primele stele și primele galaxii.
Care e scopul JWST?
Misiunea telescopului James Webb are
următoarele scopuri principale:
Să identifice lumina primelor stele și galaxii
care s-au format în Univers;
Să studieze formarea și evoluția galaxiilor;
Să ajute la înțelegerea formării stelelor și a
planetelor;
Să studieze sisteme planetare (precum
Sistemul Solar) care ar putea adăposti
viață.
REVISTA DE CE? |  27
CAPITOLUL 3 | NR. 1
Autor: Ciocârlan Bogdan
Deși aceste scopuri științifice pot părea doar
niște idei foarte complicate, lipsite de
importanță și de sens, pentru oamenii din
lumea științei ele reprezintă studii fascinante,
descoperiri care ar putea schimba istoria
umanității definitiv.
De ce e așa greu să vedem obiecte
îndepărtate în istoria Universului?
Cu siguranță ultima secțiune v-a lăsat pe mulți
dintre voi cu dorința de a afla de ce oamenii vor
să afle mai multe despre primele stele și galaxii
din Univers. Observarea lor ar putea confirma
sau ar putea completa o altă știință strâns
legată de Astronomie, Cosmologia, care
studiază istoria, formarea și evoluția Universului
nostru.
Observând primele stele și galaxii am putea să
stabilim dacă ele chiar erau de mii de ori mai
mari decât cele de acum sau dacă erele
cosmologice (etapele de evoluție ale
Universului) chiar au fost cele prezise de
modelele teoretice actuale.
Totuși, astfel de observații sunt aproape
imposibile deoarece, așa cum atmosfera este
plină de particule care ne fac să nu putem vedea
la mari distanțe, și Universul e plin de particule
care nu ne permit să observăm corpurile foarte
îndepărtate. Însă gradul de ”absorbție” al
Universului depinde și de lungimea de undă (tipul
de radiație) în care îl observăm. Tocmai din
această cauză, JWST observă în infraroșu și nu în
lumina vizuală, intervalul de lungimi de undă ale
luminii pe care oamenii îl pot vedea. Pentru a vă
imagina mai ușor diferența dintre cele două tipuri
de radiații, infraroșul este emis de corpuri la
temperaturi ,,terestre” (300K) , iar vizibilul este
emis de stele precum Soarele (6000K).
Totodată, infraroșul îl ajută pe JWST să determine
compoziția chimică a planetelor din afara
Sistemului nostru Solar care ar putea adăposti
viață.
Cum e făcut JWST?
Telescopul Spațial James Webb a fost construit de
NASA, ESA (Agenția Europeană Spațială) și CSA
(Agenția Spațială Canadiană). Prețul proiectului a
fost estimat la 10 miliarde de dolari americani,
telescopul fiind construit pe parcursul a 20 de ani,
primele sale propuneri fiind în anul 1998. Marea
parte a proiectului a fost finanțat chiar de bugetul
SUA.
REVISTA DE CE? |  28
JWST are o oglindă principală cu diametrul
de 6,5m, construită din beriliu placat cu aur.
Datorită dimensiunilor mari ale oglinzii, ea
nu este ”întreagă”, fiind împărțită în 18
segmente hexagonale de oglindă. Telescopul
este echipat cu multe aparate care pot face
observațiile și studiile necesare în afara
atmosferei Pământului. Imaginea următoare
prezintă o comparație ilustrativă între
oglinda principală a JWST și cea a lui Hubble,
telescopul precedent lui James Webb.
Telescopul a fost lansat în decembrie 2021 și
a fost plasat într-un punct special, denumit
L2, în umbra Pământului, cu proprietatea
specială că obiectele din el sunt în repaus
față de Pământ (atracțiile Soarelui și ale
Pământului se anulează acolo!) astfel încât
nava nu trebuie să consume mult
combustibil pentru a menține aparatul
aproape fix față de Pământ.
În plus, punctul L2 are încă un avantaj major.
Fiind în umbra Pământului, telescopul nu
este încălzit de lumină solară, care ar fi un
mare impediment în observarea stelelor și
galaxiilor mult mai puțin strălucitoare decât
Soarele.
Ce a observat JWST până acum?
Este important ca toți cititorii să știe că toate
obiectele observate pe cer sunt în alb-negru,
culorile apărând ca urmare a prelucrării
imaginii prin aplicarea de filtre și editarea
artistică.
Scopul principal al JWST nu este de a face
fotografii, ci de a îndeplini proiectele de
studiu ale echipelor de cercetători care
ajung să îl opereze (plictisitor, nu?). Este
interesant că deoarece James Webb este un
aparat atât de puternic și nou, există atât de
multe moduri în care ar putea fi folosit
pentru cercetare încât comunitatea științifică
trebuie să supună votului ce proiecte
folosesc telescopul și cât timp (de multe ori,
în jur de 20 de ore doar!)
Printre cele mai faimoase rezultate ale
telescopului spațial James Webb s-au
numărat:
Webb’s First Deep Field – prima imagine
coloră a telescopului, inaugurată chiar de
președintele Joe Biden (este important că
fără bugetul alocat de administrația lui
proiectul ar fi fost imposibil)
Fotografia color a Nebuloasei Carina (zonă
în care se formează constant stele noi)
Fotografia Cvintetului lui Stefan (grup de 5
galaxii aflate în ciocnire)
Concluzii
Pe parcursul timpului au fost lansate multe
telescoape spațiale, printre cele mai renumite
regăsindu-se:
Telescopul Spațial Hubble
Telescopul Spațial Chandra
Telescopul Spațial Spitzer
COBE(Cosmic Background Explorer)
Pentru mulți poate pare fără sens. De ce ai lansa
un telescop un spațiu? Până la urmă de ce să mai
cheltui bani dacă oricum îl poți avea pe Pământ?
Există însă un răspuns și pentru asta. De multe
ori telescoapele spațiale duc misiuni specifice,
observând în spectre de regulă diferite de cel
vizual (cu excepția lui Hubble), iar observațiile
corpurilor foarte îndepărtate pot fi foarte afectate
de atmosferă. De la praf, umiditate, opacitate
(nori), seeing (un efect cauzat de mișcarea haotică
a diferitelor straturi atmosferice), atmosfera
reprezintă probabil cel mai mare oponent al
observațiilor terestre deoarece impune multe
fenomene care limitează sau alterează calitatea
imaginilor produse de telescop.
Astfel, chiar dacă aparent costurile sunt uriașe, de
dragul științei eu consider că misiunile ce implică
telescoape spațiale au o motivație uriașă pentru a
aduce noi descoperiri în lumea noastră și în plus,
aceste telescoape aduc și poze senzaționale
precum cele ce urmează.
REVISTA DE CE? |  29
FUN
FACTS
Deși telescopul James Webb a fost
proiectat să reziste un timp de viață
minim de 5 1/2 ani, datorită
manevrelor neașteptat de eficiente în
plasarea telescopului pe orbita
planificată, oamenii de știință
estimează ca acesta să funcționeze
chiar și 20 de ani.
Fenomenul de curbare gravitațională a
luminii observat în Webb's First Deep
Field se poate observa în instanțe și mai
spectaculoase. Spre exemplu, în cazul
unei alinieri perfecte între un corp
luminos foarte îndepărtat, o grupare
masivă de galaxii și observator, se va
observa așa-numitul inel Einstein (poza
de mai jos). Alt exemplu nu atât de
fascinant dar cu o importanță științifică
inegalabilă este efectul de curbare a
luminii stelelor apropiate de Soare pe
bolta cerească. Acest efect s-a observat
prima dată în timpul eclipsei de Soare
din 29 Mai 1919, când pozițiile stelelor
apropiate de Soare pe cer erau un pic
diferite de cele obișnuite. Aceste
observații au constituit unele dintre
prime dovezi experimentale ale Teoriei
Relativității Generalizate a lui Einstein.
Webb’s First Deep Field
O imagine care cuprinde sute de
miliarde de lumi din sute de galaxii
”antice” ce par a fi curbate în
fotografie. Importanța imaginii e de
neimaginat în lumea științei, conținând
cele mai slabe obiecte observate
vreodată în infraroșu. Lumina pare
curbată deoarece formațiunea de
galaxii e atât de masivă încât curbează
lumina provenită de la galaxii și mai
îndepărtate aflate pe aceeași direcție
(efect de lentilă gravitațională). Este
fascinant cum întreaga fotografie
acoperă o dimensiune pe cer egală cu
dimensiunea unui fir de nisip la o
întindere de braț!

Cvintetul lui Stefan

O altă mare fotografie a JWST, arată o grupare de 5
galaxii care interacționează gravitațional între ele, relativ
apropiate (în comparație se pot vedea zeci de alte galaxii
mici, îndepărtate). Descoperirea majoră legată de
această fotografie e demonstrarea unor interacțiuni
dintre galaxii ce pot fi observate regulat în această
grupare (unde de șoc, cozi mareice, etc).

Nebuloasa Eta Carina

Poate fi observată foarte detaliat în
această poză. ”Culmile cosmice” din
fotografie arată capacitatea
extraordinară a aparatelor JWST de a
distinge elementelor diferite din spațiu
(norii de praf cosmic unde se nasc
stele și celelalte elemente din poză).

REVISTA DE CE? |  30
Jupiter
Această imagine fascinantă a planetei Jupiter
este plină de detalii care, de multe ori, sunt
invizibile în lumina vizibilă. Cu ajutorul
aparatelor JWST se pot observa simultan multe
aspecte fizice ale planetei Jupiter, precum doi
dintre sateliții săi, Amalthea (cel mare) și
Adrastea (punctul slab luminos), cât și inelele
planetei și chiar aurorele de la polii săi (cețurile
albastre de la extremitățile sale). Jupiter și
inelele sale pot fi observate cu multă ușurință
în această fotografie contrastantă.

Neptun și luna sa Triton

În această fotografie se pot observa două
obiecte la o calitate fără precedent (pe un
telescop obișnuit Neptun se vede ca un punct
albastru!). Neptun cu inelele sale proeminente
și satelitul său strălucitor Triton. Din această
imagine se pot analiza inelele deosebit de puțin
evidente ale lui Neptun, dar și putem deduce că
Triton are o suprafață înghețată având în
vedere cât de multă lumină reflectă.

Bibliogafie

Bibliografie
https://en.m.wikipedia.org/wiki
/James_Webb_Space_Telescope

https://www.planetary.org/spac
e-missions/best-jwst-pictures

https://webb.nasa.gov/content/
multimedia/images.html

REVISTA DE CE? |  31
 CAPITOLUL 3 | NR. 2

Autor:
Mendelsohn
Mendel

În general, aceste corpuri

minuscule orbitează în jurul
planetelor lor precum
orbitează luna în jurul
Pământului. Inelele lui
Saturn se întind de la 7000
Planetele sunt unele dintre cele mai ușor vizibile corpuri cerești km deasupra ecuatorului
ce se pot observa pe timpul nopții. O parte din ele, anume până la 80000 km, grosimea
Jupiter, Saturn, Venus și Marte, se văd chiar mai strălucitoare lor este deci cu 13000 de
decât majoritatea stelelor. Celelalte, din păcate, nu se pot vedea km mai mare decât raza
decât prin telescop. Dintre toate aceste planete, dacă v-aș spune planetei. În principal, ele
să vă gândiți la una care vi se pare un pic mai specială decât conțin apă pură înghețată.
celelalte, probabil că o mare parte vă veți gândi la Saturn. De ce? Un lucru aparent misterios
este faptul că în mijlocul lor
Pentru că ,,știm” cu toții că este singura planetă din sistemul
există anumite spații goale.
nostru solar care are acele inele spectaculoase. Dar chiar este
De ce? Datorită anumitor
singura? Ok, și de ce are inele? De ce nu ar avea și Pământul sateliți mai mari ai lui
atunci? Urmează să dezbatem aceste întrebări mai profund în Saturn care nu dau voie să
cele ce urmează, dar să o luăm cu începutul: se acumuleze particule de
Ce sunt de fapt aceste inele? gheață în orbita lor.
În principal, inelele sunt formate din corpuri mici, cu mărimi
variind de la mici firicele de praf până la mărimea unui satelit
natural. Un lucru foarte interesant este că, deși nu sunt
observabile cu ochiul liber și deseori nici prin telescop, Jupiter,
Uranus și Neptun au și ele de asemenea inele. Compoziția lor și
aspectul lor diferă de la o planetă la alta. Spre exemplu, Jupiter
are inele foarte subțiri ce conțin în principal particule de praf, de
aceea nici nu prea putem sa le vedem. În schimb, Saturn are
inele foarte luminoase și opaci.

REVISTA DE CE? |  32
Dar…de unde au apărut inelele?
În cazul lui Saturn, originea inelelor nu este știută
precis, dar există două mari teorii. Prima teorie
spune că inelele au apărut datorită existenței
unor “resturi” de material în jurul planetei din
vremea formării Sistemului Solar. Această teorie
este pusă la îndoială deoarece măsurători de
specialitate arată că ele s-ar fi format mult mai
recent. A doua teorie spune că inelele s-ar fi
format prin dezintegrarea unor sateliți masivi cu
diametrul de aproximativ 500km. Ce înseamnă
asta? Aici, trebuie să ne folosim de un pic de
fizică ca să explicăm fenomenul. Vom introduce
un termen numit limita Roche.
De ce planetele mai mici din sistemul
solar nu au inele?
Nici aici nu avem prea multe răspunsuri,
dar se crede că este posibil să fie datorită
poziționării mai apropiate de Soare a
planetelor telurice. Există o șansă ca și
Pământul să fi avut la un moment dat
inele apărute în urma unui impact cu un
asteroid care a produs o aglomerare de
materie în jurul planetei noastre. De
asemenea, s-a calculat că luna lui Marte,
Phobos, se apropie de planetă în timp,
ceea ce presupune că peste 30-50 mil. de
ani satelitul ori se va prăbuși pe
suprafața lui Marte, ori se va rupe într-un
sistem de inele.
REVISTA DE CE? |  33
Limita Roche este distanța față de o planetă
la care dacă se află un satelit, forța de
atracție datorată planetei asupra unei părți a
satelitului este mai mare decât forța de
atracție proprie (cea care ține satelitul într-o
bucată). Datorită acestor forțe de tip mareic,
bucăți din satelit sunt smulse și împrăștiate
pe orbite în jurul planetei. Limita Roche
depinde de materialul din care este făcut
satelitul. În timpul dezintegrării, satelitul se
apropie de planetă și deci resturile lui se
răspândesc pe distanțe mai mari în jurul
planetei. Ceea ce este cu adevărat interesant
la această teorie este că dacă inelele lui
Saturn s-au format acum câteva milioane de
ani, asta presupune că a existat o perioadă
de timp în care Saturn era o simplă sferă
gazoasă ca și alte planete. Practic, dacă
dinozaurii aveau un telescop, ar fi putut
vedea planeta fără inele.
O altă teorie plauzibilă ar fi că inelele lui
Saturn sunt rezultatul ciocnirii a doi sateliți,
în urma căreia ambii sateliți s-au spart în
fragmente minuscule și s-au împrăștiat pe
orbite în jurul planetei. Din păcate nu există
dovezi care să confirme concret vreuna din
aceste teorii, însă majoritatea cercetătorilor
tind să fie de acord cu a doua teorie.
Ce alte corpuri cerești mai au inele?
În afara Sistemului Solar există numeroase
sisteme planetare care au și planete cu
inele, cea mai spectaculoasă dintre toate
cele descoperite până acum fiind J1407b-
Super Saturn. Estimările spun ca ar avea
aproximativ 30 de inele cu diametre de
ordinul zecilor de milioane de kilometri,
fiind de 200 de ori mai mari decât inelele lui
Saturn. Dacă Saturn ar avea inelele acestei
planete, s-ar putea observa pe cerul nopții
având un diametru mai mare decât o Lună
Plină. J1407b a fost descoperit observând
că steaua în jurul căreia orbita planeta era
obturată de un obiect masiv care nu
permitea majoritatea fluxului luminos de la
stea să ajungă până la noi. Monitorizând
variația fluxului provenit de la stea s-a
descoperit că acel “obiect” era cel mai
probabil inelele planetei J1407b.
Căutarea exoplanetelor cu sisteme inelare
în jurul lor este dificilă. În majoritatea
cazurilor distanțele mari până la alte
sisteme planetare nu ne permit să
observăm diferențe în fluxul luminos venit
de la stea decât în cazul în care inelele sunt
foarte mari( ca la J1407b).

Bibliogafie

Bibliografie
https://www.planetary.org/articl
es/rings-of-the-solar-system
https://www.nationalgeographic.
com/science/article/saturn-rings-
formation-theories
https://solarsystem.nasa.gov/pla
nets/saturn/in-depth/
https://en.wikipedia.org/wiki/Rin
gs_of_Saturn
https://www.rochester.edu/news
center/gigantic-ring-system-
around-j1407b/

REVISTA DE CE? |  34
Acest capitol este destinat poveștilor care
îmbină cultura cu știința în cele mai
neașteptate moduri!
Astfel, pentru primul număr al revistei, Sara
comentează filmul “Don’t look up,” punând
accent pe neîncrederea oamenilor în faptele
științifice de o importanță vitală, mai ales
atunci când elemente de propagandă politică
intră în joc.
REVISTA DE CE? |  35
Acest tip de atitudine se
regăsește și în realitate, în
reacțiile oamenilor față de
schimbările climatice. Deși
această problemă este din ce în
ce mai acceptată la scară largă,
încă există grupuri de oameni
care, din păcate, se opun ideii de
“climate change.”
DON’T
LOOK UP
Arhicunoscuta satiră ”Don’t look up”, apărută
în Ajunul Crăciunului anului 2021, a creat
adevărate ravagii, atât în rândul criticilor, cât și
în cel al telespectatorilor, fiind vizionat în total
timp de 152 de milioane de ore la nivel
mondial. Într-o oarecare măsură, se poate
considera că acest succes masiv se datorează
numelor majore din industria cinematografiei
care au fost implicate în producția sa, printre
care se numără Leonardo DiCaprio, Jennifer
Lawrence, Meryl Streep și Cate Blanchett, dar
piesa de rezistență rămâne subiectul de
actualitate abordat. Mai exact, întregul film are
ca element central indiferența, de cele mai
multe ori dusă chiar în negare, față de aspecte
științifice de o deosebită importanță.
Poate la prima vedere ideea unei comete care
are probabilitatea de 99.78% să lovească
Pământul și să distrugă orice urmă de viață
pare să nu aibă vreo tangență cu realitatea,
dar alegoria este una clară, menționată în
numeroase rânduri de producătorul Adam
McKay: totul este o metaforă pentru încălzirea
climatică. În ambele cazuri, oameni de știință
informați în domeniul respectiv trag un
semnal de alarmă în rândul populației, dar
sunt ignorați complet, chiar fiind negată
existența problemei.
Aceeași tendință a fost observată și în privința
pandemiei, fapt ce a convins producătorii să
pună mai mult accent pe absurdul situației.
REVISTA DE CE? |  36
Autor: Lia Sara
O poveste secundară celei legate de cometă a
fost reprezentată de relația dintre doi artiști
populari, Riley Bina (interpretată de Ariana
Grande) și DJ Cello (jucat de Kid Cudi), care pare
să fie un subiect mai important pentru publicul
atras de scandal decât cel al unui pericol
iminent. Astfel, în momentul în care cei doi
astronomi (Dr. Mindy și Kate Dibiasky) care au
descoperit cometa au fost chemați la un talk-
show pentru a-și dezvălui cercetările de o
importanță deosebită pentru viitorul planetei,
au fost întrerupți pentru o actualizare de ultimă
oră legată de despărțirea celor doi cântăreți.
Văzând indiferența prezentatorilor, Kate
încearcă din răsputeri să îi convingă de
gravitatea situației, dar după ce își pierde
cumpătul, mesajul ei ajunge să fie doar un
simplu meme distribuit pe rețelele sociale. În
schimb, Dr. Mindy, abordând subiectul cu grijă
pentru a nu speria publicul, ajunge să fie numit
un erou, fără să reușească, însă, să prezinte
într-un mod eficient problema.

Deși exagerată, această scenă dezvăluie încă un
aspect al societății din ziua de astăzi, conform
căruia femeile ”isterice” care știu despre ce
vorbesc nu sunt luate în seamă, dar bărbații
carismatici și calmi sunt, ba chiar sunt încurajați
să dea mai multe detalii. În plus, mai este
prezentată încă o paralelă cu realitatea, de data
aceasta prin influența majoră a politicii asupra
opiniei publice a oamenilor față de adevăruri
științifice (și nu numai). Însuși titlul filmului
prezintă sloganul campaniei politice
președintelui Statelor Unite ale Americii, Orlean
(Meryl Streep). Prin intermediul acestuia, pentru
a manipula publicul că totul este sub control, își
convinge audiența care o susține să nu se uite pe
cer, pentru că ar reprezenta un mod prin care ar
renunța în fața ”corupților” oameni de știință
care vor să instaureze frică în rândul lor. De fapt,
în timpul acesta, cometa era atât de apropiată de
Pământ, încât se putea observa cu ochiul liber.
REVISTA DE CE? |  37
Probabil că această negare puternică a
concluziilor științifice de către mare parte din
populație își are rădăcinile în elementul
central care ne-a dictat viața dintotdeauna:
dorința pentru confort. Astfel, orice ne
amenință este privit ca o sursă de frică, în
special lucrurile pe care nu le putem controla.
Problema apare, în schimb, când vine vorba
de un pericol mai puțin evident, care necesită
studii superioare pentru a fi înțeles în
profunzime, cum este cazul cometei din film
și, de ce nu, cazul coronavirusului. Din
nefericire, aici intervine ego-ul fiecărei
persoane, făcând-o pe aceasta să nu creadă
că alții pot ști mai bine despre ce vorbesc
decât el pe tema respectivă, dar și mediul din
care vine fiecare. Un mediu în care este
promovată ideea că cei din jur ne vor răul
pentru că suntem prea buni sau prea
inteligenți va aduce după sine și un grup de
adepți, care poate ajunge să reprezinte chiar
majoritatea populației respective.
a
Cu toate acestea, în esență, ”Don’t look up” se
bazează pe motivul din spatele dorinței
președintelui Orlean și a marilor corporații
(cea mai puternică dintre ele fiind Bash, o
metaforă pentru Apple) de a convinge
publicul să se împotrivească datelor științifice
cu privire la cometă. Încurajând masele de
oameni să nu se teamă de moartea
inevitabilă ce va urma, îi ajuți să își mențină
starea de confort menționată anterior și,
astfel, să își creeze un trai mai relaxat și mai
plăcut.
În mod evident, această manipulare se datorează
dorinței pentru putere și bani a conducătorilor
(atât Orlean, cât și Peter, CEO-ul Bash) – lucruri
promovate puternic de capitalism, pe care filmul
îl satirizează drastic. Astfel, singurul moment în
care se pune problema importanței cometei este
acela în care este estimată o valoare a metalelor
care ar fi pe aceasta, ajungând la ordinul
trilioanelor de dolari.
Dar această alergare continuă după bani poate fi
complet irațională, mai ales în contextul
apropierii rapide a finalului tragic al tuturor
vietăților de pe Pământ. Același punct de vedere
este menționat și de către Alanis Obomsawin, în
citatul său celebru: ”Când ultimul copac este
tăiat, ultimul pește este prins și ultimul râu este
poluat; când să respiri aerul este îmbolnăvitor, îți
vei da seama prea târziu că averea nu este în
conturi bancare și că nu poți mânca bani.”
Tot ce rămâne de făcut este să sperăm că vom
realiza importanța naturii, siguranței și a celor
din jurul nostru înainte ca viața noastră să
ajungă să fie un caz de ”viața imită arta” pentru
filmul acesta, ajungând să spunem ”Chiar aveam
totul, nu-i așa?”, exact ca Dr. Mindy, în ultima
scenă a filmului.

REVISTA DE CE? |  38
 Dragomir Andrei Nemeș Bianca
Co-Founder Co-Founder

Popa Miruna Popescu Bianca Lia Sara

Media Director PR Director Editor

REVISTA DE CE? |  39
 Peticaru Alexandru Ghiberdic David
IT Department IT Department

Ilie Ilinca Sălăgean Ruxandra Roman Andrei

Graphic Designer PR Department Media Department

REVISTA DE CE? |  40
 Pascale Felix Ciocârlan Bogdan Boiangiu Ana
Editor Editor Editor

Mendelsohn Mendel Stănoiu Ioana Momoiu Alexandru

Editor Editor Editor

REVISTA DE CE? |  41
Dragă cititorule,
Sperăm că ți-a plăcut
această scurtă
introducere în lumea
fabuloasă a științei. Însă
această călătorie este
una îndelungată.
Te așteptăm să o
continui, împreuna cu
noi, în numerele
următoare ale revistei!

Dora, capybara revistei!