2.

Elemente de psihologia dezvoltarii copilului si

adolescentului
1. Analiza conceptelor fundamentale: personalitate, dezvoltare, maturizare,
stadialitate in dezvoltare s.a.

2. Stadiile dezvoltarii psihosomatice: intervalul de varsta, caracterizare generala,

analiza schimbarilor in plan fizic, cognitiv, afectiv, motivational, volitiv, psihomotric,
comunicare, al trasaturilor de personalitate. Implicatii socioeducationale.

3. Metode si tehnici de cunoastere a particularitatilor de varsta si individuale ale

copilului si adolescentului (observatia, anamneza, studiul produselor activitatii,
testele, chestionarul, experimentul psihopedagogic, studiul de caz s.a.

4. Fisa de caracterizare psihopedagogica. Valori instrumentale, valorizare, limite.

1.Analiza conceptelor fundamentale: personalitate, dezvoltare, maturizare,

stadialitate în dezvoltare etc.

Se impune mai intai sa deosebim termenul persoana de personalitate. Termenul de

persoana desemneaza individul uman concret. Personalitatea, dimpotriva, este o
construcţie teoretica elaborata de psihologie in scopul inţelegerii şi explicarii
modalitatii de fiinţare şi funcţionare ce caracterizeaza persoana umana.
G. Allport: "Personalitatea este organizarea dinamică in cadrul individului a acelor
sisteme psihofizice care determina gandirea şi comportamentul sau caracteristic.“

Caracteristicile personalitatii (Perron):

 globalitate: personalitatea cuiva este construita din ansamblul de
caracteristici care permite descrierea unei persoane;
 coerenţa: exists o anumita organizare şi exista interdependent ale
elementelor componente ale personalitatii;
 permanenţa temporala: deşi o persoană se transforma, se dezvolta, ea isi
pastreaza identitatea psihica.
Definita din perspectiva genetica, dezvoltarea psihoindividuala este un proces
interior, care evolueaza odata cu varsta printr-o construcţie progresiva a structurilor
psihice, in scopul unei adaptari din ce in ce mai perfecţionate, pe baza schimbărilor
bio-psiho-sociale intervenite. Privita din perspectiva psihoindividuala, ea este
inţeleasa ca un proces dinamic şi constructiv de la simplu la complex, de la acţiune la
gandire, de la prelogic la logic, de la empiric la stiintific, proces realizat prin invatare,
sub influenţa mediului socio-cultural. In determinarea dezvoltarii psihice, rolul
principal il au interacţiunile dintre componenta genetica si factorii de mediu.
Premisele ereditare capata conţinut si se dezvolta sub influenta factorilor din mediul
socio-cultural, din cadrul carora educatia are rolul hotărator. Desi copilul se
maturizeaza invatand, iar maturizarea biologica este o condiţie a realizarii procesului
de invatatura.

Stadialitatea. Consideratii generale:

 are caracter deschis;
 nu este o problems noua, dar prin complexitatea sa ramane in alenta
investigatiei psihologice;
 varsta cronologica nu corespunde cu varsta biologica si nici cu cea psihica;
 modalitatea de definire a stadiului genetic si a stadiului de varsta sunt
diferite.

2.Stadiile dezvoltarii psihosomatice: interval de varsta, caracterizare

generala, analiza schimbarilor in plan fizic, cognitiv, afectiv, motivational,
volitiv, psihomotric, trasaturi de personalitate

Procesul educativ incepe odata cu nasterea (sau chiar inainte). În primii ani, copilul e
doar un baiat al educatiei, el inregistreaza pasiv influentele educative exercitate
asupra sa. Educatia are mai mult caracter de dresaj, in care se formeaza deprinderi
elementare cu o pregnanta semnificatie intelectuala, morala, estetica. Educatia
inseamna relatia educator-educat. Treptat, cu cresterea si dezvoltarea copilului,
acesta nu mai suporta pasiv influentele educative si adopta o pozitie receptiva,
devine un partener al educatorului si subiect al educatiei.
In baza psihologiei varstelor, in pedagogie s-a stabilit urmatoarea periodizare:

-0 - 3 ani: prima copilarie:

 0 - 1 an: pruncia;
 1 - 3 ani: varsta anteprescolara.

-3 - 6 (7) ani: vasta prescolara;

-6 (7) - 7 (18) ani: varsta scolaritatii:

 6 - 10 ani: varsta scolara mica;
 11 - 14 ani: preadolescenta;
 14 - 18 ani: adolescenta.

-18 - 25 ani spre 35 ani: varsta tineretii;

-35 - 64 ani: etapa adulta:

 35 - 45 ani: varsta adulta precoce;

 45 - 55 ani: varsta adulta medie;
 55 - 64 ani: varsta adulta prelungita.

- dupa 65 ani: varsta a lll-a:

 65 - 70 ani: ani de adaptare;
 70 - 80 ani: ani de prima batranete;
 80 - 90 ani: ani de a ll-a batranete.

Observatie: termenele stabilite trebuie abordate aproximativ, in functie de sex,

mediu, ritmul inegal de dezvoltare la diferiti copii.
Fiecare etapa de varsta inseamna reorganizarea pe un plan nou, superior a intregii
vieti psihice, careia ii corespund anumite nevoi educative ce trebuie satisfacute.
Copilul se naste cu un sistem nervos central (S. N. C.) senzitiv si motor bine
dezvoltat, avand posibilitatea de a desfasura diferite miscari. Treptat, copilul trece de
la viata vegetativa la viata de relatie cu lumea inconjuratoare; in primii ani invata
mersul si limbajul prin care se deschide catre mediu si stabileste relatii cu persoanele
din jur. Acum activitatea dominanta o constituie prima incercare de stapanire a lumii
prin mers si vorbire. Acum se fac modeste inceputuri de educatii intelectuala,
morala, estetica; educatia e axata pe educarea unor simturi. Un rol important iI are
atmosfera de familie in primii ani de viata. „Afectivitatea transmisa e vitamina de
crestere.“

La „varsta prescolara" (3 - 6 (7) ani) organismul copilului cunoste o puternica

dezvoltare anatomo-fiziologica; creste in greutate si in inaltime; se inregistreaza
progrese la nivelul S. N. Activitatea predominanta e jocul. Prin joc copilul
solutioneaza contradictia dintre dorinta sa de a cuceri lumea si puterile limitate. Prin
joc, copilul cauta sa cunoasca si sa asimileze activitatea adultilor. Jocul e cadrul
principal pentru educatie intelectuala, morala, estetica. Se dezvolta foarte mult
gandirea si limbajul (vocabularul se imbogateste: 800 -4000 cuvinte). Interesele de
cunoastere ale copilului sporesc. Ele se manifesta prin intrebari specifice: ce?, de
ce?, pentru ce?.
Varsta prescolara e varsta basmelor, a povestilor. Basmul (jocul) reprezinta mijloace
de educatie. Se pun bazele personalitatii morale.

Varsta primei scolaritati (6 (7) - 10 (11) ani):

Copilul are formate deprinderile necesare scolaritatii, dispune de suficiente capacitati

de concentrare, de un limbaj destul de dezvoltat. Copilul creste in inaltime si
greutate, se dezvolta sistemul sau osos si muscular.S. N. se desavarseste sub raport
functional. Intre cele doua sisteme de semnalizare predomina acum primul (senzatii,
perceptii). Se traieste foarte mult in acest plan si mai putin in cel reflexiv. Activitatea
dominanta este invatatura. Jocul continua sa ocupe un rol important, dar prin
invatatura copilul patrunde in cultura elementara. Perceptia este foarte vie, dar
superficiala si incompleta. Atentia este labila si involuntara. Memoria este
preponderant mecanica, vie, dar instabila. Gandirea este prompta, dar superficiala,
pripita. Pe plan afectiv, copilul prezinta capacitatea de a avea sentimente vii, dar inca
instabile. Vointa este putin tenace, este supusa impulsurilor, capriciilor.

Preadolescenta (10 (11) - 14 (15) ani) este varsta ingrata.

Copilul cunoaste puternice transformari fizice, sexuale, psihice. Se realizeaza un

echilibru intre cele doua sisteme de semnalizare. Creierul nu creste prea mult, dar se
complica sub raport functional. Activitatea dominanta este invatatura. Prin aceasta,
preadolescentul patrunde in cultura stiintifica, el manifesta o dorinta de a cuceri
lumea prin cunoastere. interesul pentru cunoastere e foarte viu, pentru domenii
foarte variate si sussinut de o gandire mai abstracta, sistematica, obiectiva. Se
dezvolta imaginatia, memoria. Preadolescentul prezinta o afectivitate bogata, stabila
si prezinta o vointa ferma.

Adolescenta (11 (15) - 17 (18) ani)

Pe verticala are loc o crestere mai lenta, iar pe orizontala o crestere mai rapida.
Continua sa se dezvolte S.N., sporeste forta fizica si totodata capacitatea de a
desfasura activitati intelectuale (care incep sa devina predominante). Din punct de
vedere psihic, atentia e voluntara, memoria e verbal-logica, imaginatia e bogata,
gandirea e inchegata (cu caracter abstract, generalizat), vointa este sustinuta,
sentimentele sunt puternice si bogate. Copilul se elibereza de sub tutela familiei si
cauta mediul favorit al manifestarilor sale in afara familiei. Se imagineza o schimbare
de perspective, adolescentul trecand printr-un proces de interiorizare. El manifesta
interes pentru activitatile psihice, isi descopera propriul eu. Viata personala devine
subiectul unor analize minutioase; este varsta jurnalelor intime. Se dezvolta spiritul
autocritic, individul ajunge sa capete constiinta de sine, el simte ca este o
individualitate distincta, o personalitate. Se manifesta accentuat spiritul de
independent si afirmare de sine. Se manifests mai puternic cu oricand conflictul intre
generatii. Adolescentul capata interese si capacitate de a intelege oamenii si
societatea; este apt de a intelege personalitatea umana in toata plenitudinea ei si de
a participa constient la viata sociala. Se pune acut problema orientarii scolare si
profesionale.

Prima tinerete (17 (18) - 24 (25) ani)

Se desavarseste dezvoltarea anatomo-fiziologica si psihica. Se inregistreaza o sporire

considerabila a gandirii, nuantarea acesteia, dezvoltarea capacitatii de intelegere, a
spiritului critic si autocritic, adancirea preocuparilor spirituale. Idealurile de viata
capata un caracter realist. Tanarul isi structureaza personalitatea intr-o forma
durabila, se manifesta capacitatea lui de a se autoinstrui si de a se autoeduca. El
prezinta o anumita responsabilitate ce constituie proba maturitatii sale.

Stadialitatea psiho-genetica, cognitiva si morala

Piaget distinge pentru dezvoltarea cognitiva urmatoarele stadii si substadii:

 - stadiul senzorio-motor (al inteligentei preverbale) 0 - 2 ani:

trecerea de la activitatea reflexa la aparitia intentionalitatii 0 - 8 (9) luni;

trecerea de la intentionalitate la reprezentare 8 (9) luni - 2 ani.
 - stadiul preoperational 2 - 11 (12) ani:

substadiul gandirii simbolice 2 - 4 ani;

substadiul gandirii preoperatorii: al intuitiei simple 4 - 5 (6) ani si eel al intuitiei
articulate 5 (6) - 7 (8) ani;
substadiul operatiilor concrete (al logicii concrete): 7 (8) -11 (12) ani.
 - stadiul operatiilor formale:

substadiul operatiilor formale 11 (12) -14 ani;

substadiul structurilor operatorii lormale 14 -16 (17) ani. Stadiul operatiilor formale
continua pana la varsta adulta.
Moralitatea se dezvolta treptat, de-a lungul acestui stadiu. Inainte de 6(7) ani
individul e preocupat doar de aspectele tangibile ale comportamentului, iar dupa
aceasta varsta isi dezvolta capacitatea pentru un comportament bazat pe principii
morale abstracte.

Kohlberg prezinta evolutia judecatii morale cu implicatii in conduita morala si distinge

trei niveluri:
- nivelul premoral 4 -10 ani:
 stadiul moralitatii ascultarii (criteriu, pedeapsa si recompensa);
 stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv (hedonismul este un curent
de gandire etica; scopul, idealul in viata al omului este pIacerea).
- nivelul moralitatii conventional 10 -13 ani:
 stadiul moralitatii bunelor relatii;
 stadiul moralitatii legii si ordinii.

- nivelul autonomiei morale (al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor

morale) 13 -16 ani:
 stadiul moralitatii contractuale si acceptarii democratice a legii;
 stadiul moralitatii principiilor individuale de conduitei.

Acum individul se orienteaza spre principii morale abstracte si spre o etica personala.

3. Metode si tehnici de cunoastere a particularitatilor de varsta si

individuale ale copilului si adolescentului (observatia, anamneza, studiul
produselor activitatii, testele, chestionarul, experimentul psihopedagogic,
studiul de caz s.a.)

 Observatia- reprezinta inregistrarea datelor si constatarilor asa cum se

prezinta.
 Anamneza - reprezinta retrospectiva istorica asupra evolutiei situatiilor unei
individualitati; este o metoda de cunoastere psihologica strans legata de
metoda biografica; profesorul trebuie sa aiba in vedere situatiile umane cu
care s-a confruntat elevul pe parcurs.
 Testul psihologic- se refera la inteligenta, aptitudini specifice, de interese sau
vocational, de abilitati practice, de inteligenta, tehnica, de temperament.
 Metoda sociometrica- permite evaluarea statutului elevilor, determinarea
liderilor spontani recunoscuti de grup, a schimbarilor relatiilor interpersonale,
a modului de perceptie sociala a elevului (imaginea de sine, a colegilor in
cadrul clasei); este important sa ne dam seama de modul in care se percepe
elevul pe sine si modul in care il percep ceilalti.
 Stadiul produselor activitatii-activitatea elevilor ca subiecti ai educatiei se
poate materializa in diverse produse: caiete de teme, lucrari,teme, desene
etc.
  Chestionarul- este o succesiune de intrebari ce trebuie sa respecte anumite
exigente, ce urmaresc obtinerea unorraspunsuri ajutatoare pentru o anumita
tema.

4. Fisa de caracterizare psihopedagogica. Valori instrumentale, valorizare,

limite

Fisa psihopedagogica este un document scolar ce ofera o imagine analitico-sintetica

sugestiva privind personalitatea scolarului. Ea cuprinde:
 date personale ale scolarului (data, locul nasterii, scoli urmate anterior);
 date asupra starii de sanatate, anumite sensibilitati;
 date asupra mediului familial (conditiiloe pe care le are copilul in familie, daca
exista eforturi in familie pentru scolarizarea lui sau dimpotriva, relatia pe care
o are cadrul didactic cu familia; sunt recomandate vizite la domiciliu
precedate de sedinta cu parintii, convorbiri telefonice, corespondents);
 date asupra scolaritatii (situatia scolara, gradul de integrare a elevului in
scoala ti in clasa, succese deosebite sau esecuri rasunatoare, preocupari in
afara scolii, hobby-uri, factori explicativi ai reusitei sau nereusitei scolare,
propuneri ameliorative);
 date asupra structurii psihologice (caracteristici intelectuale, de afectivitate,
de temperament, trasaturi de caracter, aptitudini, interese);
 aprecieri sintetice;
 date privind orientarea scolara si profesionala (trebuintele, posibilitatile si
aspiratiile scolarului; aspiratiile familiei, abservatii ale cadrelor didactice care
lucreaza cu clasa respectiva, opiniile dirigintelui).

Fisa psihopedagogica are un rol important in optimizarea activitatii scolare.