Autoportret

Coleric mă întind până unde se oprește trupul. Părul din nas nu se tunde singur. La fel și lobul stâng
nu se curăță cu paie. Plec spre delirium tremens ca un avocat al diavolului mâncând pământ sfânt.
Anunț! Anunț! Arme și urmări. Plumb și clor. Sfârșit ca și cum ar fi. Sunt una cu surâsul plâns al
singurătății. Sunt un fotbalist fără minge, o curvă care nu se fute. Probabil picuri de ploaie se așează
lin pe straturile mele de intimitate absolută. Ne avizăm sfinții. Dragii de ei, zei, ăia care joacă șah,
în trei.