Filosofie

228 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte













De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Școala din Atena (1509–1511) de Rafael, înfățișați filosofi greci clasici celebri într-un cadru idealizat inspirat
de arhitectura greacă veche. În fresca aflată la Vatican apar: Zenon din
Kition, Anaximandru, Epicur, Averroes, Pitagora, Arhimede, Xenofon, Socrate, Heraclit, Platon, Aristotel, Di
ogene, Euclid, Zarathustra și Ptolemeu. În centrul compoziției sunt reprezentați Platon și Aristotel.

Filosofia (din greaca antică: φιλοσοφία, philosophia, „iubire de înțelepciune”)[1][2][3],

sau filozofia, este studiul întrebărilor generale și fundamentale, precum cele
despre existență, cunoaștere, valori, rațiune, minte și limbaj.[4][5] Astfel de întrebări
sunt adesea puse ca probleme [6][7] care trebuie studiate sau rezolvate. Potrivit
tradiției grecești acreditate, Pitagora (c. 570 - 495 î.Hr.) a fost primul care a folosit
termenul dându-i o puternică încărcătură etică și religioasă. [8] Metodele filosofice
includ interogarea, discuția critică, argumentul rațional și prezentarea sistematică.
[9] Inițial, filosofia cuprindea toate corpurile de cunoștințe și un practicant în aceste

domenii era cunoscut ca filosof.[10] De pe vremea filosofului grec Aristotel până în

secolul al XIX-lea, „filosofia naturală” cuprindea astronomia, medicina și fizica.[11] De
exemplu, Principiile matematice ale filosofiei naturale din 1687 a lui Newton a fost
abia ulterior clasificată drept carte de fizică.

În secolul al XIX-lea, dezvoltarea universităților moderne de cercetare a condus

filosofia academică și alte discipline la profesionalizare și specializare. [12][13] De
atunci, diferite domenii de cercetare care au făcut tradițional parte din filosofie au
devenit discipline academice separate, cum ar
fi psihologia, sociologia, lingvistica și economia.

Astăzi, subdomeniile majore ale filosofiei academice includ metafizica, care se

preocupă de natura fundamentală a existenței și a realității; epistemologia, care
studiază natura cunoașterii și a credinței; etica, care se referă la valoarea morală;
și logica, care studiază regulile inferenței ce permit deducerea concluziilor din
premise adevărate.[14][15] Alte subdomenii notabile includ: filosofia științei, filosofia
politică, estetică, filosofia limbajului și filosofia minții