Karl Barth

61 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte













De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Karl Barth

Date personale

Născut 10 mai 1886[1][5][6][7] 
Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția[8]
[9]
 
Decedat 10 decembrie 1968 (82 de ani)[1][6][10]
[7]
 
Basel, Cantonul Basel-
Oraș, Elveția[11] 

Înmormântat Friedhof am Hörnli mit

Krematorium[*] 

Părinți Fritz Barth[*] 

Frați și surori Peter Barth[*]

Heinrich Barth[*] 

Căsătorit cu Nelly Barth[*] 

Număr de copii 5 

Cetățenie  Elveția 

Religie protestantism[12]
Biserica Reformată[13] 

Ocupație teolog[*]
cadru didactic universitar[*]
pastor 

Locul Berna[14]
desfășurării Berlin[14]
activității Tübingen[14]
Marburg[14]
Basel[14] 

Limbi vorbite limba germană[15] 

Activitate

Alma mater Universitatea Georg-August din

Göttingen  

Organizație Universitatea Bonn

Universitatea din Münster
Universitatea Georg-August din
Göttingen
Universitatea din Basel
Duke University  

Influențat de Anselm de Canterbury[2], Jean

Calvin[2], Friedrich
Schleiermacher[2], Søren
Kierkegaard[2], Adolf von Harnack[*]
[2]
, Christoph Blumhardt[*][3], Georg
Wilhelm Friedrich Hegel  
 Partid politic Partidul Social Democrat al
Germaniei[4], Partidul Social-Democrat
din Elveția[*][4]  

Rude Theodor Barth[*]  

Premii Sigmund-Freud-Preis für

wissenschaftliche Prosa[*] (1968)
Sonningprisen[*] (1963)
honorary doctorate of the University of
Glasgow[*]
docteur honoris causa de l'université de
Strasbourg[*]
honorary doctor of the University of St
Andrews[*]
Ehrendoktor der Universität Genf[*]
Honorary doctor of the University of
Oxford[*]
honorary doctor of the University of
Edinburgh[*]
Membru al Academiei Americane de
Arte și Științe[*]
honorary doctor of the University of
Utrecht[*]
honorary doctor of the University of
Münster[*]
honorary doctor of the University of
Chicago[*]

Profesor pentru Ernst Kähler[*]  

Modifică date / text 

Karl Barth (n. 10 mai 1886, Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția – d. 10

decembrie 1968, Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția) este considerat[necesită  citare] cel
mai influent teolog creștin reformat de la Calvin încoace. Papa Pius al XII-lea l-a
descris ca fiind cel mai important teolog de la Toma d'Aquino. A fost pastor și unul
dintre gânditorii de frunte ai mișcării neo-ortodoxe.

Biografia timpurie[modificare | modificare sursă]

Născut la Basel, în Elveția, și-a petrecut anii copilăriei în Berna. Din 1911 până
în 1921 a slujit ca pastor reformat în satul Safenwil din cantonul Aargau. Mai târziu a
devenit profesor de teologie în Bonn, Germania. A fost nevoit să părăsească
Germania în 1935, după ce a refuzat să jure loialitate lui Adolf Hitler. Barth a plecat
înapoi în Elveția și a devenit profesor la Basel.

Barth a fost educat în liberalismul protestant german de profesori ca Wilhelm

Hermann, dar a reacționat împotriva acestei teologii cam în timpul Primului Război
Mondial. Reacția sa a fost influențată de mai mulți factori, cum ar fi dedicarea sa față
de mișcarea creștin-socialistă germană și elvețiană având în centru personalități
ca Hermann Kutter, influența mișcării realismului biblic din care făcea parte Christoph
Blunhardt și impactul filozofiei sceptice a lui Franz Overbeck. Cel mai important
factor, însă, a fost reacția sa la sprijinul acordat de profesorii săi liberali țelurilor de
război ale Germaniei. Barth credea că profesorii săi fuseseră induși în eroare de o
teologie care îl lega prea stâns pe Dumnezeu de cele mai sublime, profunde expresii
și experiențe ale oamenilor civilizați, până la a crede în sprijin divin pentru o politică
de război despre care credeau ei că se duce în sprijinul acelei civilizații, a cărei
experiențe inițială părea să le fi stârnit dragostea și devotamentul.

„Epistola către romani”[modificare | modificare sursă]

În comentariul său la Epistola către romani (mai ales în a doua ediție din 1922, mult
rescrisă) Barth susține că Dumnezeul care este revelat în crucea lui Isus provoacă și
răstoarnă orice încercare de a-l alia pe Dumnezeu cu civilizații, realizări sau
posesiuni omenești. Cei mai mulți teologi cred că acesta este cel mai important tratat
teologic de la Despre religie (1831) a lui Friedrich Schleiermacher (1768-1834).

În deceniul ce a urmat primului război mondial, Barth s-a alăturat unui număr de alți
teologi, având de fapt concepții extrem de variate, dar care cu toții reacționaseră
împotriva liberalismului profesorilor lor, într-o mișcare cunoscută ca Teologia
dialectică (Dialektische Theologie). Alți membri ai acestei mișcări au fost Rudolf
Bultmann, Eduard Thurnseyen, Emil Brunner și Friedrich Gogarten.

Atitudinea față de nazism[modificare | modificare sursă]

În 1934, pe când Biserica Protestantă se supusese celui de-al Treilea Reich, Barth a
devenit principalul autor al Declarației de la Barmen (Barmer Erklärung), ce
respingea influența nazismului asupra creștinismului german, argumentând că
supunerea Bisericii față de Dumnezeul lui Isus Cristos ar trebui să îi dea imboldul de
a rezista altor „domni”, cum ar fi Führer-ul german, Adolf Hitler. Acesta a fost unul din
documentele fondatoare ale Bisericii Mărturisitoare, iar Barth a fost ales în consiliul ei
de conducere, Bruderrat-ul.

Barth a fost forțat să își dea demisia din funcția de profesor la Universitatea din
Bonn, din cauza refuzului său de a jura loialitate lui Hitler și s-a întors în Elveția
natală, unde a ocupat o catedră de Teologie sistematică la Universitatea din Basel.
În cursul numirii sale, i s-a cerut să răspundă la o întrebare de rutină, ce li se pune
tuturor funcționarilor publici elvețieni, și anume dacă susține sau nu apărarea
națională. Răspunsul său a fost: „Da, mai ales la granița de nord!”

În 1938 i-a scris o scrisoare lui Josef Hromádka, un coleg de-al său ceh, în care
declara că soldații care luptă împotriva Celui de-al Treilea Reich slujesc o cauză
creștină.

Lucrări de Karl Barth[modificare | modificare sursă]

 Epistola către romani (Der Römerbrief)
 Dogmatică bisericească (Kirchliche Dogmatik)—13 volume
 Predicarea de-a lungul anului creștin
 Dumnezeu aici și acum
 Teologia evanghelică. O introducere
 "Biserică și Stat"