Abrevieri

Cornilescu 1924-Biblia sau Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului

Testament, [trad. D. Cornilescu], traducerea noua, cu trimiteri, Societatea Biblica
pentru Raspandirea Bibliei in Anglia si Strainatatea, 1924.
DB-Dethge,Eberhard, Dietrich Bonhoeffer, Teologe-Christ- Zeitgenosse.
Eine Biographie (1967), Gtersloh, 72001.
DBW-Dietrich Bonhoeffer Werke, serie editata de E.Bethge,E.Feil, Chr.
Gremmels, W.Huber, H. Pfeifer, A. Schnherr, H.E.Tdt, I. Tdt, 17 volume, Chr.
Kaiser, Mnchen/Gtersloh,1986-1999.
KD-Barth, Karl, Die Kirchliche Dogmatik [Dogmatica bisericiasca], 4 vol.,
Chr. Kaiser si Evanghelischer Verlag, Mnchen/Zrich,1936-1967.
LUTHER 1911-Die Bibel oder die ganze Heilige Schrift des Alten und
Neuen Testaments nach der deutchen bersetzung D. Martin Luthers [Biblia sau
Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament in traducerea lui Martin Luther].
Revizuita la cererea Conferintei Bisericii Evanghelice Germane. Metteloktav-
Ausgabe, Stuttgard, 1911.
NESTLE-Novum Testamentum Graece et Germanice. Das Neue Testament
griechisch und [luther-] deutsch [Noul Testament in greaca si germana], editat de
Eberhard Nestle si revizuit de Erwin Nestle, Privilegierte Wrttembergische
Bibelanstalt, Stuttgard, 131929.

Nota Editorului

Dupa mai bine de saptezeci de ani de la publicare, Costul Uceniciei vede lumina
tiparului si in limba romana. Aceasta veritabila Imitatio Christi, izvorand din mediul
luteran si adresata crestinismului din secolul XX, continua sa fascineze si sa inspire, nu
numai prin limpezimea si forta ideilor pe care le contine, ci mai ales datorita faptului ca
insasi viata lui Dietrich Bonhoeffer s-a identificat radical cu ucenicia, intr-una dintre
cele mai tenebroase perioade ale istoriei. Inclestarea cu nazismul il apropie pe
Bonhoeffer de un alt mare luteran, Richard Wurmbrand, martor credincios al rezistentei
impotriva celuilalt malheur de sicle, comunismul. Si unul si celalalt au cunoscut "harul
care costa scump", iar prin el, glasul lor a rasunat mult dincolo de granitele propriei
confesiuni.
Este de prinos sa explicam de ce era nevoie de o traducere a acestei carti in limba
romana. Cititorul va descoperi singur argumentele, in continutul ei. In continuare, vom
face doar cateva precizari succinte care tin de procesul editorial.
***
In 1948, Costul Uceniciei s-a tradus in engleza, intr-o editie prescurtata, iar prin
mijloacirea acesteia, in alte limbi europene sau orientale (japoneza, coreeana, chineza,
araba, indoneziana). Daca este adevarat ca initiativa de a face gandirea lui Bonhoeffer
accesibila in diverse colturi ale lumii este vrednica de toata lauda, nu este mai putin
adevarat ca o traducere din engleza, si nu din limba originala, pierde din rigoare,
claritatea si expresivitatea, mai ales ca insasi "traducerea-mama" s-a dovedit deficitara in
anumite privinte si a fost inlocuita, intre timp, de o noua versiune (Discipleship, Fortress
Press, 2001).
Traducerea in limba romana, desi vede tarziu lumina tiparului, are avantajul ca
porneste de la textul german (al patrulea volum din cele 17 ale integralei Dietrich
Bonhoeffer Werke, publicate la Gtersloher Verlagshaus ).1
Editia priceps a cartii Costul Uceniciei (in germana, Nachfolge) a fost insotita de
21 de note ale autorului, dar, prin stradaniile editorului Martin Kuke si Ilse Tdt, a
devenit, in editia critica (DBW 4), un operudit, cu circa 700 de note de subsol, cu o
prefata si cu o postfata pe masura. Pentru spatiul de limba germana, unde Bonhoeffer
este un nume familiar (intre 1937 si 1988, cartea se vanduse in 80.000 de exemplare),
prezenta acestor editii savante este justificata. In cazul unei editii menite sa-l aduca in
premiera pe Bonhoeffer cititorilor romani, se impune reducerea aparatului de note cu
mai mult de jumatate. Pe de alta parte, am considerat oportuna introducerea unor
lamuriri necesare cititorului roman, lamuriri semnalate ca atare (n.trad., respectiv, n.ed.).
Cele 21 de note ale autorului, prezentate in editia priceps, au fost marcate distinct (cu si
) si introduse deasupra notelor editoriale.
Textul biblic folosit de Bonhoefer si citat in editia germana a fost preluat din
versiunea LUTHER 1911.Uneori, teologul german adapteaza textul, in conformitatea cu
exegeza pe care o face originalul, de aceea si textul biblic romanesc (preluat din editia
CORNILESCU 1924) a fost adaptat dupa necesitati. Data fiind logica argumentatiei lui
Bonhoeffer, termenul dikaiosyne, redat de Cornilescu prin "neprihanire", a fost tradus
prin "dreptate". Cuvinte grecesti din textul autorului sau din notele explicative au fost
transliterate. Acolo unde apare, termenul "sacrament" se refera la botez sau la euharistie
(Cina Domnului). Ingelegerea lui Bonhoeffer despre sacramente este guvernata de
teologia luterana traditionala.
Conditiile dificile in care s-a tiparit editia priceps a cartii au dus la aparitia unor
erori in referintele biblice, mai ales in partea a doua a cartii. In prezenta editie, ele au
fost corectate tacit, alaturi de alte inadvertente semnalate de editorii Martin Kuke si Ilse
Tdt.
***
Doamna Christiane Tietz, profesor Universitar din Mainz si buna cunoscatoare a
vietii si gandirii lui Bonhoeffer, a raspuns cu amabilitate invitatiei de a scrie o prefata
special pentru editia in limba romana, oferindu-mi totodata lamuriri importante in cursul
procesului de definitivare a textului romanesc, motiv pentru care ii multumesc.
Aprecieri speciale se cuvin traducatoarei Ligia Talos, pentru traducerea frumoasa
pe care a realizat-o si pentru implicarea in procesul de editare a cartii. Datorez
recunostinta atat profesorului Stefan Tolber, de la Departamentul de Teologie
1 Dietrich Bonhoeffer Werke, serie editata de E.Bethge, E.Feil, Chr. Gremmels, W.Huber, H.Pfeifer,
A.Schnherr,H.E.Tdt, 17 volume, Chr. Kaiser, Mnchen/Gtersloh,1986-1999.
Evanghelica din Sibiu, pentru sprijinul acordat, cat si colegului Romulus Ganea, lector
la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti, pentru sfaturi si pentru tenacitatea cu
care a urmarit si a influentat acest proiect editorial.
Emanuel Contac
A.M.D.G.

Prefata la editia in limba Romana

Dietrich Bonhoeffer, un autor din opera caruia se traduce in premiera o carte in

limba romana, este, fara indoiala, unul dintre teologii importanti ai secolului XX.
Datorita consecventei demonstrate in rezistenta politica si bisericeasca, in timpul
dictaturii naziste, a castigat o reputatie mondiala, ajungand cunoscut si in afara
cercurilor bisericesti. Gandirea sa de teolog si crestin este profund ancorata in
conjuncturile politice, sociale si personale, fapt care poate fi inteles numai urmarind
biografia lui.
Dietrich Bonhoeffer s-a nascut la 4 februarie 1906,1 in Breslau, al saselea copil al
profesorului de psihiatrie Karl Bonhoeffer si al sotiei sale, Paula. In 1912, familia sa se
muta la Berlin. Dietrich Bonhoeffer studiaza teologie evanghelica, mai intai, la
Tbingen, si apoi, la Berlin, centre universitare care ii ofera ocazia de a-i cunoaste pe
marii teologi ai vreimii: Adolf von Harnack, Karl Holl si Reinhold Seeberg. Sub
indrumarea celui din urma, scrie teza de docorat Sanctorum Communio. Eine
dogmatische Undtersuchung zur Soziologie der Kirche [Sanctorum Communio. Studiu
dogmatic asupra sociologiei Bisericii]. In aceasta carte, Bonhoeffer descrie Biserica
drept o comunitate in care Hristos il intalneste pe om intr-un mod concret de existenta al
Bisericii, in care "a exista" pentru si impreuna cu ceilalti. Prin urmare, Biserica este
"Hristos care exista prin comunitate".
Stagiul de vicariat2 il petrece intr-o comunitate germana din Barcelona. Reintors
in Germania, se titularizeaza la catedra de Teologie Evanghelica. Intre 1930 si 1931,
pleaca la studii la Union Theological Seminary, in New York. In SUA se vede confruntat
cu probleme sociale stringente, aparute pe fondul discriminarii rasiale. Astfel, incepe sa
reflecteze asupra semnificatiei pe care o are credinta crestina pentru egalitatea si
dreptatea dintre oameni si pentru o convietuire pasnica. Predica de pe Munte va fi textul
calauzitor in acest scop. Dupa reintoarcerea din America, Bonhoeffer se angajeaza in
miscarea ecumenica. Datorita orientarii ei internationale, aceasta reprezinta antipodul
convingerilor naziste pe care multi crestini germani le-au imbratisat. Avand in vedere
situatia primejdioasa marcata de pregatirea pentru razboi, Bonhoeffer este ferm convins
ca misiunea Bisericii este sa cheme lumea la pace: "Ordinea pacii internationale este

1 Pentru o biografie detaliata a lui D. Bonhoeffer, vezi Eberhard Bethge, Dietrich Bonhoeffer. Theologe-Christ-
Zeitgenosse. Eine Biographie, Gtersloh,8 2004.
2 In Biserica Evanghelica din Germania, vicariatul reprezinta stagiul de formare practica a candidatilor pentru
ordinare.Nu presupune ordinare (n.ed.).
astazi porunca lui Dumnezeu pentru noi."3
La 30 ianuarie 1933, national-socialistii preiau puterea in Germania. Bonhoeffer
se numara printre primii care constientizeaza pericolele viitoare. La numai trei zile dupa
acest eveniment, intr-un discurs radiofonic intitulat "Wandlungen des Fhrersbegriffs in
der jungen Generation" [Avatarurile notiunii de "Fhrer" in conceptia tinerei generatii],
Bonhoeffer analizeaza transant situatia: "Omul, si indeosebi tanarul, va simti nevoia sa
accepte autoritatea unui conducator (Fhrer) asupra lui, cata vreme nu este el insusi
suficient de matur, puternic si responsabil, pentru a infaptui exigentele pretinse de
aceasta autoritate."4 Cand asa-numita "calauzire ariana", care-i silea pe evrei sa
demisioneze din functiile de stat, urma sa fie aplicata si in Biserica, Bonhoeffer
protesteaza vehement. Criticand pasivitatea fata de dispozitiile statului, ii aminteste
Bisericii intreitul ei rol fata de stat. In primul rand, Biserica trebuie sa ceara socoteala
statului de responsabilitatea pe care o are, adica sa-l intrebe daca intr-adevar isi
indeplineste sarcina data de Dumnezeu, si anume, aceea de a veghea la respectarea legii
si a orandinii. In al doilea rand, Biserica are menirea de a se ingrijii de victimele
actiunilor statului, slujind, in acest fel, altora. In cele din urma, "cea de-a treia
posibilitate [a actiunii Bisericii] nu consta doar in a da ajutor victimelor de sub roata, ci
in a opri roata insasi. O asemenea actiune ar fi nenorocit o actiune politica a Bisericii; ea
este posibila si ceruta numai atunci cand Biserica constata ca statul esueaza in rolul lui
de a infaptui oridinea si legea."5
Din nefericire, "crestinii germani", adica membrii Bisericii Evanghelice cu
convingeri national-socialiste, castiga alegerile bisericesti din 23 iulie 1933, cu doua
treimi din voturi, obtinand astfel majoritatea pozitiilor de conducere in cele mai multe
biserici regionale (Landeskirchen). Dupa introducerea clauzei ariene in Biserica, la 5
septembrie 1933, Bonhoeffer se regaseste printre fondatorii asa-numitei "Ligi Pastorale
Anticriza" (Pfarrernotbund). Aceasta ii susintea financiar si spiritual pe colegii de slujba
discriminati prin clauza ariana, adica pe pastorii crestini de origine evreiasca. In
protestul sau radical fata de biserica domninata de crestinii germani, Bonhoeffer pleaca
la Londra, unde ramane intre 1933 si 1935, slujind in doua comunitati bisericesti
germane din acest oras. Desi aflat departe de tara, urmareste cu mare interes
evenimentele din Germania. Intampina cu entuziasm cele doua schimbari importante de
directie: intemeierea "Bisericii Marturisitoare", in aprilie 1934, urmarind oprirea
infiltrarii ideilor national-socialiste in Biserica Evanghelica, si organizarea Sinodului
confesional de la Barmen, in mai 1934, unde a fost adoptat Declaratia Teologica de la
Barmen. In plus, Bonhoeffer este preocupat in continuare de problema pacii. La
confesiunea ecumenica de la Fan, in 1934, reafirma ca, deoarece Biserica lui Hristos
"este raspandirea printre toate popoarele...si depaseste granitele de factura etnica,
3 Dietrich Bonhoeffer, "Zur theologischen Begrndung der Weltbundarbeit" [Fundamentul teologic al Aliantei mondiale],
1932, in Dietrich Bonhoeffer Werke (in continuare, DBW), vol. 11, ed. De Eberhard Amelung si Christoph Strohm,
Gtersloh, 1994, p. 338.
4 Dietrich Bonhoeffer, "Der Fhrer und der Einzelne in der jungen Generation" [Fhrerul si individul in conceptia tinerei
generatii], 1933, in DBW 12, ed. De Carsten Nicolaisen si Ernst-Albert Schaffenorth, Gtersloh, 1997, p.257.
5 Dietrich Bonhoffer, "Die Kirche von der Judenfrage" [Biserica si chestiunea evreiasca], 1933, in DBW 12, p. 353-354.
politica, sociala sau rasiala", crestinii stiu ca, atunci cand indreapta armele unii
impotriva altora, "indreapta, de fapt, armele impotriva lui Hristos". "Biserica lui Hristos
trebuie sa ia armele din mana fiilor ei... si sa le interzica razboiul".6
In 1935, Bonhoeffer este chemat in Germania, pentru a prelua conducerea unui
Seminar pastoral al Bisericii Marturisitoare, un centru de pregatire a viitorilor pastori.
Candidatii urmeaza cursurile Seminarului pentru o perioada de sase luni. Pana in 1937,
cand Gestapo-ul inchide Seminarul, Bonhoeffer reuseste sa pregateasca cinci serii de
studenti, la inceput, in Zingst, apoi, in Finkenwalde, langa Stettin. La asceste cursuri au
participat in total peste o suta de candidati. Incepand cu cea de-a doua serie, munca de
pregatire este sustinuta de un "cerc fratesc" (Bruderhaus), format din sapte pana la zece
membri, implicati in pastrarea contactului neintrerupt cu cei care paraseau seminarul.
Munca "nu se baza pe principiul izolarii monarhale, ci pe o concentrare cat se poate de
profunda asupra slujirii in exterior".7
Convietuirea in seminarul pastoral condus de Bonhoeffer era foarte riguroas
organizata. Se lucra in comun in domeniul teologic si se practica partasia spirituala.
Elemente definitorii ale vietii in aceasta comunitate era rugaciunea regulata, dimineata si
seara, meditatia biblica personala, spovedania si regula: "Nici un candidat nu va vorbi
despre un frate, in absenta acestuia." Dupa incheierea Seminarului, Bonhoeffer asterne
pe hartie aceasta experienta comuna, considerand ca nu este o "chestiune specifica unui
cerc privat", ci "o indatorire a Bisericii".8 Gemeinsames Leben [Viata impreuna], cum a
fost intitulat acest text, ajunge cea mai raspandita carte dintre cele publicate antum. In
aceeasi perioada, termina de scris Costul Uceniciei, de care nu vom ocupa in detaliu mai
jos.
Dupa incheierea fortata a Seminarului din Finkenwalde, Bonhoeffer continua
pregatirea candidatilor in cateva sesiuni pastorale colective, in Pomerania. In mod
oficial, candidatii sunt angajati ca vicari ai pastorilor din Biserica Marturisitoare, dar in
fapt continua sa traiasca si sa studieze impreuna, in doua case parohiale. Astfel au fost
pregatite inca cinci serii de cursanti. In martie 1940, Gestapo-ul curma si aceasta
activitate.
In martie 1939, Bonhoeffer pleaca la Londra, pentru a relua contactele ecumenice,
in scopul sprijinirii Biserici Marturisitoare. In iunie, pleaca in America, cu intentia de a
ramane o perioada mai indelungata. In Germania se putea astepta sa fie inrolat in
serviciul militar. Fiindca intentiona sa refuze inrolarea, dar nu dorea ca refuzul lui sa
pricinuiasca dificultati Bisericii Marturisitoare, singura solutie ramasa era aceasta
calatorie. Dar, desi in SUA il asteptau oferte de munca atragatoare, cu doar cateva
saptamani inainte de inceperea Primului Razboi Mondial, decide sa se reintoarca in
Germania. Intr-o scrisoare explica astfel decizia: "Am ajuns la concluzia ca venirea mea
6 Dietrich Bonhoeffer, discurs tinut la conferinta ecumenica de pe insula Fano (1934) in DBW 13, ed. De Hans
Goedeking, Martin Heimbucher si Hans-Walter Schleicher, Gtersloh, 1996, p.299-301.
7 Dietrich Bonhoeffer, scrisoare catre Consiliul Uniunii Bisericilor din Vechea Prusie, din 6.09.1935, in: DBW 14, ed. De
Otto Dudzus si Jrgen Henkys, Gtersloh, 1996, p.76-77.
8 Dietrich Bonhoeffer, Gemeinsames Leben, 1939, DBW 5, ed. De Gerhard Ludwig Mller si Albrecht Schnherr,
Mnchen, 1987, p.14.
in America a fost o gresala. In aceasta perioada dificila a istoriei nationale, trebuie sa fiu
alaturi de poporul crestin din Germania. Dupa razboi, nu voi avea dreptul sa particip la
reconstruirea vietii crestine din tara mea, daca nu impartasesc suferintele prin care trece
poporul german in aceasta vreme."9
Odata reintors, Bonhoffer conduce ultima serie de sesiuni pastorale colective. Insa
foarte curand centrul de greutate al activitatii lui se muta in domeniul conspiratiei
politice. Inca din 1938, Hans von Dohnanyi, cumnatul sau, il informeaza despre
eforturile amiralului Wilhelm Canaris si ale lui Hans Oster, de la biroul "Externe/Contra-
informatii" al Serviciului Secret de Informatii, de a pune capat dominatiei national-
socialistilor. Atentatul asupra lui Hitler, din 20 iulie 1944, unul dintre numeroasele
atentate ale vremii, a fost pregatit de grupul ascoiat cu Oster si Canaris. Dupa
intoarcerea din Statele Unite, Bonhoeffer lucreaza impreuna cu grupul respectiv. Oficial,
este agent informator al Serviciului Militar de Informatii, avand, in aparenta, sarcina de
a se folosi de contactele ecumenice, pentru a culege informatii despre celelalte tari. In
realitate, Bonhoeffer informeaza strainatatea despre existenta unei rezistente germane
demne de luat in serios.
In august 1940, i se ridica dreptul de a tine cuvantari pe teritoriul Celui de-al
Treilea Reich; dupa sase luni, primeste interdictia de a publica. Cu toate acestea, scrie in
continuare. Lucreaza la un proiect amplu-"Etica". Sectiunile din manuscrisul cartii de
etica vor fi publicate postum de prietenul sau, Eberhard Bethge. In ea, Bonhoeffer
dezvolta etica crestina, pornind de la ideea ca, in Isus Hristos, s-a infaptuit deja
reconcilierea intre realitatea lui Dumnezeu si realitatea lumii. Remarcabile in mod
special sunt pasajele in care Bonhoeffer analizeaza teologic decizia lui de a se implica in
rezistenta politica (si in atentatul asupra lui Hitler): acestea sunt situatii speciale, facand
apel "la libertatea celui responsabil", care este constient ca, intr-un astfel de caz, se face
vinovat de incalcarea poruncii lui Dumnezeu ("Sa nu ucizi"), dar totusi trebuie sa
actioneze. In astfel de situatii, exista doar "renuntarea deplina la orice lege, asociata cu
constientizarea nevoii unei decizii izvorate dintr-un risc liber asumat, asociata, de
asemenea, cu recunoasterea deschisa a faptului ca legea va fi violata , incalcata...
asociata deci cu recunoasterea valabilitatii legii in insasi incalcarea ei". Indiferent ce
varaianta alege, "pe una sau pe cealalata, omul se va face vinovat si, fie intr-un caz, fie
in celalat, poate sa traiasca numai prin harul si iertarea divina".10
In acesti ani, Bonhoeffer o intalneste din nou pe Maria von Wedemayer. In 1938,
ea participase la cursul de cateheza, in vederea confirmatiei, tinuta de Bonhoeffer. In
octombrie 1942, aceasta o reintalneste pe Maria, ajunsa acum la varsta majoratului. Cei
doi se indragostesc si se logodesc. Dar casatoria nu mai are loc, fiindca anumite nereguli
in documentele financiare ale serviciului de informatii au dus la arestarea lui
Bonhoeffer, in data de 5 aprilie 1943 (desi, la vremea respectiva, nu se stia de implicarea
lui in actiuni subversive). Astfel, ajunge in inchisoarea preventiva a armatei, in Tegel-

9 Dietrich Bonhoeffer, scrisoare catre Reinhold Niebuhr, la sfarsitul lui iunie 1939, in DBW 15, ed. De Dirk Schulz,
Gtersloh, 1998, p.210.
10 Dietrich Bonhoeffer, Ethik, DBW 6, ed. De Ilse Tdt, Ernest Feil si Clifford Green, Mnchen 1992, p. 274-275.
Berlin.
Chiar si in inchisoare, Bonhoeffer continua munca teologica. Citeste si studiaza.
Si scrie: poezii, un roman, un fragment dintr-o drama si, mai cu seama, scrisori fara
numar, adresate parintilor, logodnicei si prietenului sau din zilele petrecute la
Finkenwalde, Eberhard Bethge. Un ecou deosebit au avut reflectiile teologice pe care
Bonhoeffer le expune in corespondenta cu pretenul sau. Punctul de plecare al dialogului
este observatia lui Bonhoeffer ca lumea s-ar fi "maturizat". Nu mai are nevoie de
Dumnezeu pentru a-si explica modurile de functionare a lumii si nici nu se mai asteapta
la interventia supranaturala a lui Dumnezeu. Bonhoeffer numeste aceste doua aspecte
"metafizica". De asemenea, lumea nu are nevoie de Dumnezeu nici chiar pentru a
rezolva asa-numitele probleme existentiale ale "interioritatii". Astazi, chiar si la
"intrebarile ultime" despre vinovatie, suferinta si moarte, exista "raspunsuri omenesti,
care Il ignora complet pe Dumnezeu. In realitate, oamenii o scot la capat cu aceste
probleme si fara Dumnezeu."11 Metafizica si interioritatea sunt, pentru Bonhoeffer,
caracteristicile principale ale "religiei". Insa oamenii nu mai au nevoie de aceasta.
Rationamentul teologic determinat, privitor la aceasta stare de fapt, este
urmatorul: Faptul ca astazi oamenii se descurca fara Dumnezeu- ceea ce nu inseamna ca
sunt mai buni din punct de vedere moral, ci doar ca traiesc independenti- concorda cu ce
s-a intamplat la crucea lui Isus Hristos. Acolo, Dumnezeu Se lasa impins la marginea
lumii, dandu-ne astfel de inteles "ca trebuie sa traim ca unii care isi pot duce viata fara
Dumnezeu. Dumnezeu care este cu noi este Dumnezeul care ne paraseste (Marcu 15:34!
Dumnezeu care ne lasa sa traim in lume fara ipoteza de lucru <<Dumnezeu>> este
Dumnezeul in fata caruia stam necurmat. Inaintea lui Dumnezeu si impreuna cu
Dumnezeu, traim fara Dumnezeu".12 Traim deci inaintea lui Dumnezeu si impreuna cu
El: Dumnezeu il ajuta pe om ca Dumnezeu care sufera impreuna cu omul, care il poarta,
astfel incat omul sa se stie in permanenta in prezenta si sub calauzirea Lui, si ca
Dumnezeu care, in cele din urma, il conduce pe om spre Sine.
Pentru Bonhoeffer, cele doua realitati, maturizarea lumii si evenimentul Hristos,
luate impreuna, impun dezvoltarea unei "interpretari nereligioase a notiunilor biblice",
adica a vorbi despre Dumnezeu si credinta crestina "in absenta premiselor, conditionate
temporal, ale metafizicii, interioritatii etc. Etc."13
Acest mod de a vorbi trebuie sa exprime in continuare revendicarea omului de
catre Dumnezeu, insa nu doar in privinta slabiciunii umane, ci in orice privinta: Hristos
revendica intreaga viata a omului. Cum anume se poate elabora in mod concret o astfel
de exprimare Bonhoffer n-a amintit decat aluziv.
Tezele publicate de Bethge, in 1951, sub titlul Widerstand und Ergebung
[Rezistenta si capitulare], au avut un mare ecou in intreaga lume. Din cauza caracterului
fragmentar al textelor, s-a ajuns la rastalmaciri, cum sunt cele care se intalnesc indeosebi
11 Dietrich Bonhoeffer, Widerstand und Ergebung. Briefe und Aufzeichnungen aus der Haft [Rezistenta si capitulare.
Scrisori si insemnari din inchisoare] DBW 8, ed. De Cristian Gremmels, Eberhard si Renate Bethge, in colaborare cu
Ilse Tdt, Gtersloh, 1998, p.455.
12 Ibid., p. 533-543.
13 Ibid.,p.405.
in teologia mortii lui Dumnezeu, potrivit careia Bonhoeffer, prin reactiile lui, ar fi
intentionat sa dezvolte o teologie seculara, in care Dumnezeu Insusi n-ar mai avea nici o
semnificatie, iar crestinismul s-ar dizovla in secularims. Insa pentru o intelegere corecta
a lui Bonhoeffer, este important sa stim ca, in conceptia lui, termenul "religie" nu are
intelesul traditional. El este interesat de un "crestinism" nereligios si vrea sa existe
evlavie, rugaciune, slujbe si cult ca atare. Dar vrea sa inteleaga si sa practice aceste
lucruri in asa fel, incat ele sa nu afecteze independenta omului in relatia cu lumea, iar
credinta in Dumnezeul crestin sa nu-l determine pe om sa fuga din aceasta lume, ci sa-l
conduca spre o viata responsabila in aceasta lume. Biserica, de partea ei, nu este
chemata sa lupte impotriva acestei maturizari a lumii, ci sa existe ca "Biserica pentru
altii".14
Dupa esuarea atentatului din 20 iulie 1944 asupra lui Hitler si gasirea
documentelor din care reiesea ca si Bonhoeffer fusese implicat in conspiratie, el nu mai
poate spera la eliberare. In 8 octombrie, este mutat in inchisoarea Gestapo-ului din
strada Prinz Albercht, iar in 7 februarie 1945, este dus in lagarul de concentrare de la
Buchenwald. In 3 aprilie, este transportat in lagarul de la Flossenbrg, unde ajunge dupa
o calatorie de cinci zile. In zorii zilei de 9 aprilie, este spanzurat acolo, impreuna cu
amiralul Canaris si generalul Oster.
Costul Uceniciei face parte dintre asa-numite scrieri "de mijloc" ale lui
Bonhoeffer. Textul cartii a luat nastere din prelegerile tinute la Seminarul din
Finkenwalde si din ultima prelegere tinuta la Berlin, inainte de a i se interzice sa mai
predea. Pentru cei care au avut ocazia sa asculte prelegerile sale despre "ucenicie" la
Finkenwalde, ele au fost "o surpriza care i-a lasat fara grai. Dintr-odata, au simtit ca au
venit aici pentru a invata cateva tehnici noi de predicare si predare, ci ca ele cuprindeau
premise noi, revolutionare."15 Bonhoeffer a publica cartea in 1937. Ea se numara printre
cele mai influente texte scrise de el.
In aceasta carte, Bonhoeffer comenteaza pericolele din sinoptici despre chemarea
la ucenicie si vede in Predica de pe Munte un indrumar spre o ucenicie consercventa.
Autorul incearca sa descopere acealasi lucru in textele pauline. Cartea prezinta fara
ocolisuri cat de mare este pretul pe care trebuie sa-l plateasca un crestin in ucenicie.
"Harul costisitor", care pe om "il costa viata", este mesajul Evangheliei.16 Totusi in
Biserica se propovaduieste si se traieste prea adesea harul "ieftin". Oamenii simuleaza o
credinta in Hristos, dar ignora ascultarea pe care El o cere in prezent. Isi justifica acest
comportament inconsecvent si indolent, invocand o docrtina a justificarii, preluata de la
reformatori, dar interpretata gresit, sustinand, astfel, ca este suficient sa crezi. In opinia
lor, cine pretinde ca omul trebuie sa dovedeasca prin fapte caracterul crestin,
propovaduieste o dreptate a faptelor. Combinand aceasta conceptie, Bonhoeffer spune
apasat ca "numai cel ce crede este ascultator si numai cel ce asculta crede".17 Ascultarea

14 Cf.ibid., p.560.
15 Eberhard Bethge, Dietrich Bonhoeffer, p.515.
16 Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei, p.43.
17 Ibid., p.61.
de Hristos, ucenicia, este cea ce face dintr-un om un credincios. Aceasta ucenicie nu
inseamna urmarea unui program etic sau a anumitor norme morale. Ucenicia este legata
concret cu Hristos, viata traita in ascultare concreta.
Pentru buna intelegere a textului, este important sa se aiba in vedere radacinile lui
istorice. La acea vreme, multi crestini evanghelici se gandeau fie sa adere la ideologia
nazista si, astfel, sa se alature "crestinilor germani", fie sa ramana "neutri", consolandu-
se cu ideea ca a fi crestin depinde numai de credinta adevarata. Intr-o asemenea situatie,
Bonhoeffer spune raspicat ca numai acea credinta care duce la o existenta consecventa
este intr-adevar credinta. In "ucenicie", aceasta existenta consecventa presupune o
delimitare si o separare radicala a Bisericii de "lume", de dragul lumii.
Mai tarziu, in timpul detentiei de la Tegel-Berlin, Bonhoeffer scrie urmatoarele
despre Costul uceniciei: "Aveam impresia ca pot invata sa am credinta, incercand sa
traiesc pe cont propriu o viata sfanta sau asa ceva. La sfarsitul acestui drum, am scris
Costul Uceniciei. Astazi, vad clar pericolele acestei carti, pe care, fireste, o sustin la fel
de mult ca inainte."18 Care sunt, in opinia lui, pericolele acestei carti?
Un prim pericol consta in a considera importanta instituirea unui spatiu al
Bisericii separat de lume, delimitand astfel un spatiu strict de lucru, de unul strict profan.
Bonhoeffer respinge acum in mod ferm acest pericol. In timpul lucrului la "Etica",
meditand la evenimentul Hristos, i-a devenit mai clar decat pana atunci ca realitatea lui
Dumnezeu si realitatea lumii sunt reconciliate in Hristos: "In Isus Hristos, realitatea lui
Dumnezeu se contopeste cu realitatea lumii... In Hristos ni se ofera posibilitatea de a
participa concomitent la realitatea lui Dumnezeu si a lumii, cele doua fiind inseparabile.
Nu descopar realitatea lui Dumnezeu decat atunci cand sunt asezat deplin in realitatea
lumii, care este dintodeauna purtata, acceptata si impacata in realitatea lui Dumnezeu."19
Un alt pericol al Costului uceniciei este faptul ca, incercand sa traim o viata
consecventa, suntem tentati "sa facem ceva din noi insine"20 si, astfel, ne despridem
privirea de la Dumnezeu si o indreptam asupra noastra. Dorind sa evite si acest pericol,
Bonhoeffer spune: "Mai tarziu am aflat, si continuu sa aflu si acum, ca doar o viata traita
deplin in aceasta lume ne invata sa credem. Cand omul renunta complet sa faca ceva din
sine...-si aceasta numesc eu viata in aceasta lume: a trai in mijlocul multelor indatoriri,
intrebari, succese si insuccese, experiente si confuzii- atunci se arunca in bratelel lui
Dumnezeu, atunci nu mai ia in serios propria suferinta, ci suferinta lui Dumnezeu in
lume, atunci se trezeste cu Isus in Ghetsimani, si cred ca aceasta este credinta, aceasta
este metanoia. Astfel devine om si crestin.21 Ceea ce face dintr-un om un crestin adevarat
nu este instrainarea de lume, nici concentrarea asupra propriei existente, ci participarea
la suferintele acestei lumi.

Christiane Tietz

18 Bonhoeffer, Widerstand und Ergebung, p.542.

19 Bonhoeffer, Ethik, p. 39-40.
20 In sensul de a incerca sa devenim ceva prin efort propriu (n.ed.).
21 Bonhoeffer, Widerstand und Ergebung, p.542.
 profesor de teologie sistematica si etica sociala
Universitatea din Mainz

Repere Cronologice

4 februarie 1906
Se nasc Dietrich Bonhoeffer si soar lui geamana, la Breslau, Germania.

Semestrul de vara 1923

Bonhoeffer studiaza teologia timp de un an, la Universitatea din Tbingen.

1924, vara
Bonhoeffer calatoreste la Roma si in Africa de Nord, cu fratele sau, Klaus.

Iulie 1924-Iulie 1927

Bonhoeffer studiaza teologia la Universitatea Friedrich-Wilhem din Berlin.

Iulie 1927
Bonhoeffer isi sustine lucrarea de doctorat in teologie, cu titlul Sanctorum
communio, la Universitatea Friedrich-Wilhelm din Berlin.

Iulie 1930
Acceptarea diseratiei Akt und Sein [Act si fiinta] ca Habilitationsschrift, lucrare
care il califica pentru pozitie in invatamantul universitar, la Universitatea
Freidrich-Wilhelm din Berlin.

Septembrie 1930
Publicarea primei editii, prescurtate, a tezei Sanctorum Communio, de editura
Trowitzsch und Sohn, Berlin.

Septembrie 1930-vara 1931

An de studiu postuniversitar, ca Sloane Fellow, la Union Theological Seminary,
New York.

August 1931
Bonhoeffer incepe sa predea teologie, ca lector, la Universitatea Friedrich-
Wilhelm din Berlin.

Septembrie 1931
Publicarea lucrarii Akt und Sein.
11 noiembrie 1931
Ordinarea lui Bonhoeffer la Biserica Sf. Matei din Berlin.

semestrul de vara 1932

Bonhoeffer tine prelegeri la Universitatea Friedrich-Wilhelm din Berlin, intitulate
"Natura Bisericii".

1932, toamna
Discursul lui Bonhoeffer "Hristos si pacea", tinut la o reuniune a Miscarii
Studentilor Crestini Germani din Berlin.

30 ianuarie 1933
Adolf Hitler devine cancelar al Germaniei.

Aprilie 1933
Articolul lui Bonhoeffer "Biserica si chestiunea evreiasca".

1933, vara
Bonhoeffer tine prelegeri de cristologie si un seminar despre filozofia religiei in
conceptia lui Hegel, la Universitatea Friefrich-Wilhelm din Berlin.

septembrie 1933
Colaborarea preliminara cu pastorul Martin Niemller, pentru a organiza
"Pfarrernotbund" (Liga Pastorala Anticriza).

17 octombrie 1933
Bonhoeffer incepe activitatea de pastoratie in serviciul a doua congregatii
vorbitoare de limba germana: Biserica Evanghelica Germana, Sydenham,
respectiv, Biserica Reformata "Sf.Pavel", Londra.

14 martie 1934
Decret al episcopului Reichului, Ludwig Mller, de inchidere a seminariilor
pastorale din Vechea Prusie.

29-31 mai 1934

Intalnire organizationala a Bisericii Marturisitoare, la Barmen, Germania;
adoptarea Declaratiei de la Barmen.

28 august 1934
Bonhoeffer tine discursul "Biserica si poporul lumii", la conferinta ecunmenica
organizata la Fan, Danemarca.
1934, toamna
Deschiderea primului seminar pastoral al Bisericii Marturisitoare, la Bielefeld-
Sieker.

Decembrie 1934-martie 1935

Bonhoeffer viziteaza manastirile anglicane din Marea Britanie.

10 martie 1935
Bonhoeffer se desparte de enoriasii sai londonezi.

26 aprilie 1935
Bonhoeffer viziteaza locul unde urmeaza sa fie deschis seminarul Bisericii
Marturisitoare din Zingst, aproape de Marea Baltica.

26 aprilie 1935
Deschiderea unui semniar pastoral al Bisericii Marturisitoare la Zingst;
Bonhoeffer tine prima prelegere in domeniul Noului Testament.

24 iunie 1935
Seminarul Bisericii Marturisitoare este mutat la Finkenwalde in Pomerania.

15 Septembrie 1935
Legile de la Nrnberg anuleaza cetatenia evreilor germani si interzic casatoria
intre evrei si arieni.

2 decembrie 1935
Centrele de pregatire ale Bisericii Marturisitoare, ca si examinarile si ordinarile
facute de aceasta, sunt declarate ilegale de stat.

Februarie 1936
Bonhoeffer tine ultima dintre prelegerile sale saptamanale, de o ora, despre
ucenicie, in timpul semestrului de iarna la Universitatea Friedrich-Wilhelm din
Berlin.

22 aprilie 1936
Bonhoeffer tine prelegeri la Finkenwalde, intitulate "Problema comunitatii
bisericesti".

5 august 1936
Lui Bonhoeffer i se retrage permisiunea de a mai preda la Universitatea Friedrich-
Wilhelm din Berlin.
26 august 1937
Bonhoeffer termina de scris Nachfolge [Costul Uceniciei].

Octombrie 1937
Seminarul din Finkenwalde este inchis de Gestapo.

Noiembrie 1937
Publicarea cartii Nachfolge [Costul Uceniciei].

5 Decembrie 1937
La Kslin si Gro-Schlnwitz, incep sa functioneze sesiunile pastorale colective,
care inlocuiesc seminariile Bisericii Marturisitoare.

Februarie 1938
Bonhoeffer initiaza contacte cu liderii rezistentei politice impotriva lui Hitler:
Canaris, Oster, Beck si Sack.

20 aprilie 1938
Toti pastorii din Germania aflati in functie sunt chemati sa depuna un juramant de
loialitate fata de Hitler, in semn de omagiere a celei de-a cincizecea aniversari a
nasterii Fhrerului.

9 septembrie 1938
Bonhoeffer si Bethge ii ajuta pe Sabine si Gerhard Leibholz sa plece din
Germania in Elvetia.

30 septembrie 1938
Acordul de la Mchen dintre Hitler, Chamberlain, Daladier si Mussolini.

Septembrie-octombrie 1938
Bonhoeffer scrie Gemeinsames Leben [Viata impreuna], in timpul sederii la fosta
casa a lui Leibholz.

9 Noiembrie 1938
Kristallnacht [Noaptea de cristal]: distrugerea a sute de sinagogi si a mii de
magazine detinute de evrei, din Germania. Arestarea a circa 35.000 de evrei.

1939
Publicarea volumului Gemeinsames Leben, ca vol. 61 al seriei Theologische
Existenz heute [Existenta teologica astazi].
2 iunie-27 iulie 1939
A doua calatorie a lui Bonhoeffer in Statele Unite.

1 Septembrie 1939
Trupele germane invadeaza Polonia; Maria Britanie si Franta declara razboi
Germaniei.

1940
Editura Chr. Kaiser publica a doua editie a Nachfolge[Costul uceniciei].

5 aprilie 1943
Bonhoeffer este arestat si incarcerat la Tegel.

9 aprilie 1945
Bonhoeffer este executat, impreuna cu Canaris, Oster, Sack, Gehre si Strnck, in
lagarul de concenrare de la Flossenbrg.

1948
SCM Press, Anglia, publica o versiune prescurtata, in limba engleza, a carti
Nachfolge, cu titlul The Cost of Discipleship.

1949
Prima editie americana a carti The cost of Discipleship[Costul Uceniciei].

1955
In sectiunea dedicata cartii Costul uceniciei, din lucrarea Dogmatica bisericeasca
(IV/2), teologul Karl Barth afirma ca "cea mai buna tratare a subiectului uceniciei
este cea facuta de Bonhoeffer".

1959
SCM Press publica prima editie integrala a carti The Cost of Discipleship.

1960
Macmillan publica a doua editie integrala a cartii The Cost of Discipleship.

1961
Editura Chr.Kaiser publica a saptea editie a cartii Nachfolge.

1964
SCM Press publica o editie brosata a cartii The Cost of Discipleship.

1981
Publicarea celei de-a douasprazecea editii a carti Nachfolge, cu o postfata de
Eberhard Bethge.

1989
Publicarea unei editii critice de limba germana a cartii Nachfolge, in seria Dietrich
Bonhoeffer Werke, vol 4.

1994
Publicarea unei editii revizuita a cartii Nachfoge, vol. 4 al seriei Dietrich
Bonhoeffer Werke.

1995
Simon and Schuster/Touchstone, SUA, publica o editie brosata a cartii The Cost
of Discipleship.

2001
Fortress Press, SUA, publica a noua traducere in lmba engleza a cartii Nachfolge,
cu titlul Discipleship [Ucenicia], in seria Dietrich Bonhoeffer Works, vol. 4.
Cartea contine un bogat aparat de note explicative.
 Prefata Autorului
Este un fapt evident ca, in vremuri de reinnoire a Bisericii, Scriptura devine mai bogata.
Dincolo de sloganurile si de chemarile la lupta necesare in Batalia pentru Biserica,1
clocoteste o cautare si o intrebare staruitoare despre Isus Insusi, Cel care ne preocupa
exclusiv. Ce doreste Isus sa ne spuna? Ce vrea astazi de la noi? In ce fel ne ajuta astazi
sa fim crestini fideli? Vrem sa stim nu ce doreste sa ne spuna unul sau altul dintre
conducatorii Bisericii, ci ceea ce doreste sa ne spuna Isus. Cand participam la slujba,
vrem sa auzim insusi Cuvantul Lui. Aceasta asteptare conteaza nu doar pentru noi
insine, ci si pentru cei multi care s-au instrainat de Biserica si de mesajul ei. Si noi
suntem de parere ca, daca Isus Insusi si numai El si Cuvantul Sau ar fi prezenti printre
noi, daca Isus Insusi si numai El si Cuvantul Sau ar fi prezenti printre noi, prin cuvantul
predicii, alfel de oameni ar accepta Cuvantul si astfel de oameni l-ar respinge. Nu
sugerez ca predica din biserica noastra nu este Cuvantul lui Dumnezeu, dar cate sunete
discordante, cate legi aspre, omenesti, si cate sperante si incurajari desarte tulbura
Cuvantul curat al lui Isus si ingreuneaza hotararea sincera! Nu este doar vina altora ca
predica noastra (care, negresit, se vrea a fi despre Hristos) le pare greoaie si dificila, caci
este incarcata cu formule si notiuni care le sunt necunoscute. Nu exista nicidecum
adevarat ca fiecare cuvant critic indreptat astazi impotriva predicii noastre constituie o
respingere a lui Hristos sau dovada unei porniri anticrestine. Exista astazi multi care vin
la predicile noastre, care vor sa le asculte si care totusi, cu tristete, trebuie sa
marturiseasca, iar si iar, ca facem prea anevoios accesul la Hristos. Oare chiar dorim sa
refuzam partasia cu acestia? Ei cred ca nu Cuvantul lui Hristos este cel pe care il evita,
ci ca intre ei si Isus intervin prea multe lucruri omenesti, institutionale si doctrinare.
Cine dintre noi n-ar sti pe data toate raspunsurile care pot fi date acestor oameni si prin
care poate fi evitata cu usurinta responsabilitatea fata de ei? Dar n-ar fi oare un raspuns
si sa ne intrebam daca nu cumva noi insine stam in cale Cuvantul lui Isus, prin faptul ca
ne cramponam poate prea mult de anumite formulari, de un timp de predicare
circumscris vermii, locului si structurii lui sociale? Prin faptul ca predicam poate prea
"dogmatic" si prea putin "pentru viata",2 prin faptul ca ne place sa repetam la nesfarsit
anumite idei din Scriptura si ignoram astfel alte mesaje importante, prin faptul ca
predicam prea mult propriile noastre opinii si convingeri si prea putin pe Isus Hristos
Insusi? Nimic n-ar contrazice mai puternic decat propria noastra intentie si nimic n-ar fi
mai vatamator pentru propovaduirea noastra decat sa-i ingreunam pe cei truditi si
impovarati (pe care Isus ii cheama la Sine) cu reguli omenesti3 si, astfel, sa-i alungam de
la El. Cat de batjocorita ar fi atunci iubirea lui Hristos inaintea crestinilor si a paganilor!
Dar, fiindca aici intrebarile generale si autoinvinovatirile nu sunt de niciun folos, sa ne
intoarcem la Cuvantul si chemarea lui Isus Hristos insusi. Din saracia si din ingustimea
1 Referire la conflictul dintre Biserica Reichului (Reichskirche), controlata de regiumul nazist, incepand cu septembrie
1933, si Biserica Marturisitoare, care, prin vocea Sinodului de la Barmen (mai 1934), s-a declarat continuatoarea
legitima a Bisericii Evanghelice Germane (n.ed.).
2 Vezi scrisoarea din 8 aprilie 1936, DBW 14, p.144.
3 Pentru truditi si impovarati, vezi Mat. 11:28; Titlul pericopei din Mat. 15:1-20, in Biblia lui Bonhoeffer, este
"Respingerea regulilor omenesti".
propriilor noastre convingeri si intrebari, sa cautam largimea si bogatia care ne sunt
daruite in Hristos.
Vrem sa vorbim despre chemarea la ucenicie, facuta de Hristos. Oare punem, prin
aceasta, peste oameni un nou jug, mai greu? La toate regulile omenesti, sub care gem
sufletele si trupurile lor, sa adaugam inca o suferinta, mai aspra si mai necrutatoare?
Oare, amintindu-le oamenilor de ucenicia in scoala lui Isus, nu ne facem decat sa
rasucim un ghimpe si mai ascutit in constiinta lor nelinistita si ranita? Rostim astfel,
pentru a nu stiu cata oara in istoria Bisericii, aceste cerinte imposibile, chinuitoare si
excentrice, a caror implinire ar fi un lux pios, pe care doar cativa oameni si-l pot
permite? N-ar fi oare niste cerinte pe care cei ce muncesc si se ingrijesc de painea, de
slujba si de familia lor sa trebuiasca sa le refuze, ca pe cea mai infama ispitire a lui
Dumnezeu? Se indeletniceste Biserica cu intemeierea unei stapaniri spirituale despotice
asupra oamenilor, asezand totul in mod samavolnic, sub amenintarea pedespei
pamantesti si eterne si poruncind tot ce trebuie sa faca un om, daca vrea sa fie mantuit?
Aduce Cuvantul Bisericii o noua tiranie si silnicie peste sufletele oamenilor? Se prea
poate ca unii oameni sa tanjeasca dupa o asemenea servitute. Dar ar putea Biserica sa
slujeasca vreodata unui asemenea deziderat?
Cand Sfanta Scriptura vorbeste despre ucenicie si despre a-L urma pe Isus, ea
propovaduieste totodata eliberarea omului de toate regulile omenesti, mai cu seama de
tot ce-l apasa, il impovareaza, ii aduce ingrijorare si ii chinuie constiinta. In ucenicie,
oamenii leapada jugul aspru al propiriilor legi si iau jugul bland al lui Hristos. Este
inalturata, in felul acesta, seriozitatea poruncilor lui Isus? Nicidecum. Dimpotriva, abia
cand intreaga porunca a lui Isus si chemarea la o ucenicie nelimitata raman neatinse, este
posibila eliberarea deplina a omului si intrarea in partasia cu Hristos. Pentru cine tine
porunca lui Isus in intregime si ia jugul lui Isus fara cartire, pentru acela, povara pe care
o are de purtat este usoara. Acela va afla, in apasarea blanda a jugului, puterea de a
merge pe drumul drept, fara sa osteneasca. Porunca lui Isus este aspra, inuman de aspra,
pentru cel care i se impotiveste. Dar porunca Lui este blanda si usoara pentru cel care o
accepta de bunavoie. "Poruncile Lui nu sunt grele" (1 Ioan 5:3). Porunca lui Isus nu are
nimic de-a face cu tratamentele spirituale intensive. Isus nu cere nimic de la noi, fara a
ne da si puterea sa infaptuim. Porunca Lui nu vrea nicidecum sa nimiceasca viata, ci s-o
mentina, s-o intareasca si s-o vindece.
Dar inca ne tulbura intrebarea: Ce ar putea insemna astazi chemarea la ucenicie,
pentru muncitor, omul de afaceri, taran sau soldat? Nu cumva aici se creeaza un conflict
in existenta omului care traieste in lume si este crestin? Nu devine crestinismul, inteles
ca urmare a lui Isus, posibil doar pentru un numar mic de oameni? Nu inseamna aceasta
o respingere a marii mase de oameni, o dispretuire a celor slabi si saraci? Nu se
tagaduieste oare, tocmai prin aceasta, mila nesfarsita a lui Isus Hristos, care a venit la
pacatosi si la vamesi,4 la saraci si neputinciosi, la cei pierduti si deznadajduiti? Ce vom
raspunde la toate acestea? Sunt multi sau putini cei care-I apartin lui Isus? Isus a murit
pe cruce singur, parasit de ucenicii Sai. Langa El nu atarnau doi dintre apropiatii Lui, ci
4 Mat. 9:10.
doi talhari. Iar sub cruce se gaseau cu totii: dusmani si credinciosi, indoielnici si
tematori, batjocoritori si convertiti, si catre toti acestia si catre pacatul lor se indreapta,
in acest ceas, rugaciunea de iertare a lui Isus. Iubirea plina de indurare a lui Dumnezeu
traieste intre dusmanii ei.5 Este acelasi Isus Hristos care, prin har, ne cheama la ucenicie
si al carui har il mantuieste pe talharul de pe cruce, in ultimul sau ceas.6
Incotro ii va duce chemarea la ucenicie pe cei care ii dau curs? Ce hotarari si ce
despartiri va aduce cu sine? Cu aceste intrebari trebuie sa mergem la Cel care singur are
raspunsul. Numai Isus Hristos, Cel care porunceste ucenicia, stie incotro duce acest
drum. Noi insa stim ca va fi un drum al indurarii, dincolo de orice masura. Ucenicia
inseamna bucurie.
Astazi pare atat de greu sa mergi cu toata convingerea pe drumul ingust al deciziei
Bisericii7 si totusi sa ramai in largimea iubirii lui Hristos pentru toti oamenii, in rabdare,
mila si "filantropia"8 lui Dumnezeu (Tit 3:4) fata de cei slabi si nelegiuiti. Totusi cele
doua trebuie sa ramana impreuna, caci, altminteri, urmam caile oamenilor. Fie ca, in
seriozitatea deplina a uceniciei, Dumnezeu sa ne dea bucurie, in fiecare "Nu" spus
pacatului, sa fie un "Da" spus pacatosului, iar in fiecare impotrivire a vrajmasului, sa ne
dea cuvantul triunfator si cuceritor al Evangheliei. "Veniti la Mine, toti cei truditi si
impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la
Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.
Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara" (Mat. 11:28-30).

5 Aluzie la Ps. 110:2b

6 Cf. Luca 23:32-43.
7 "Decizia Bisericii" se refera la hotararea Bisericii Marturisitoare de a rezista alinierii la ideologia nazista. In mai 1934
(Sinodul confesional de la Barmen) si octombrie 1934 (Al doiea Sinod confesional de la Dahlem), s-a stabilit directia
Bisericii Marturisitoare. Participantii la Sinodul de la Dahlem au respins consecvent implicarea statului (i.e., a
regimului nazist) in ordinea Bisericii (Bonhoeffer facea parte din aceasta minoritate). In alte cercuri bisericesti, acestia
erau considerati, in 1937, excesiv de incapatanati.
8 Iubire de oameni.
 Partea 1.
1. Harul costisitor
Harul ieftin este dusmanul de moarte al bisericii noastre. Astazi, lupta noastra se
da pentru harul care costa scump.
Harul ieftin inseamna har ca marfa de duzina: iertare ieftina, mangaiere ieftina,
sacramente ieftine; harul a devenit tezaurul nesecat al Bisericii, din care se distribuie cu
mana larga, fara sovaieli si fara limite; har fara pret, har fara costuri. Esenta harului, nu-i
asa, e tocmai aceasta: datoria a fost platita in avans, o data pentru todeauna. Si daca
datoria a fost achitata, atunci totul se poate obtine pe nimic. Costurile au fost infinite,
cum infinite sunt, in consecitna, si posibilitatile de folosire si de irosire. Ce-ar mai
insemna harul, daca n-ar fi ieftin?
Harul ieftin inseamna har ca invatatura, ca principiu, ca sistem; inseamna iertarea
pacatelor ca adevar general valabil, inseamna dragostea lui Dumnezeu, in chip de
conceptie crestina despre Dumnezeu. Este suficient sa o accepti, ca sa capeti numaidecat
iertarea de pacate. Biserica adepta a acestei invataturi despre har are in mod nemijlocit
parte de el. Intr-o astfel de biserica, lumea gaseste o acoperire ieftina a pacatelor sale, pe
care nu le regreta si de care, tocmai de aceea, nu-si doreste sa se elibereze. Harul ieftin
inseamna deci tagaduirea Cuvantului viu al lui Dumnezeu, tagaduirea intruparii
Cuvantului lui Dumnezeu.
Harul ieftin inseamna justificarea pacatului, nu a pacatosului. Harul face totul de
la sine, de aceea, toate pot ramane ca inainte. "O, ce-n zadar mi-s faptele." Lumea
ramane lume, iar noi ramanem pacatosi "si-n cea mai buna viata".1 Asadar, crestinul n-
are decat sa traiasca precum lumea, sa se conformeze chipului ei in toate lucrurile si sa
nu se incumete sa taiasca precum ereticii de entuziasti2 - o altfel de viata, sub har,
decat cea traita candva sub stapanirea pacatului! Nu cumva sa se revolte impotriva
harului, sa profaneze harul maret si ieftin, sa instituie o noua religie a slovei, incercand
sa traiasca o viata de ascultare a poruncilor lui Isus Hristos! Lumea a fost justificata prin
har, de aceea, crestinul- ca sa-l ia in serios si ca sa nu se impotriveasca acestui har de
neinlocuit- poate sa traiasca precum restul lumii! Cu siguranta ca si-ar dori sa faca ceva
iesit din comun, iar a nu face nimic inseamna, fara indoiala, cea mai grea renuntare,
fiind nevoit sa traiasca in mod lumesc. Insa trebuie sa ajunga la aceasta renuntare, sa
practice lepadarea de sine, nu cumva sa se deosebeasca de lume, prin viata lui. Intr-atat
trebuie sa lase harul sa fie cu adevarat har, incat sa nu zdruncine credinta lumii in acest
har ieftin. Crestinul n-are decat sa se consoleze in starea lui lumeasca, in aceasta
renuntare imperativa, asumata de dragul lumii- ba nu, de dragul harului- si sa se simta
sigur (securus3) ca poseda harul, care face totul de la sine. Asadar, crestinismul sa nu
accepte ucenicia, ci sa-si gaseasca mangaierea in har! Harul ieftin inseamna justificarea

1 Fragmente din strofa a doua a cantarii compuse de Martin Luther ("Aus tiefer Not schrei ich zu dir") pe baza Psalmului
130.
2 Curent religios din perioada Reformei, cu asteptari apocaliptice intense. A fost criticat vehement de Luther (n.trad.).
3 Cf.M. Luther, Vorlesung ber Rmerbrief, 1515-1516 [Prelegere la Epistola catre Romani, 1515-1516], ed. Ficker, II, p.
166-167.
pacatului, nu justificarea pacatosului gata de cainta, care se lasa de pacat si se intoarce;
harul ieftin nu inseamna acea iertare de pacate care ne desparte de pacat. Harul ieftin
este cel de care dispunem noi insine.
Harul ieftin inseamna predicarea iertarii fara pocainta, inseamna botez fara
disciplina bisericeasca, euharistie, fara marturisirea pacatelor, absolvirea de pacat, fara
spovedanie. Harul ieftin este un har fara ucenicie, un har fara cruce, un har fara Isus
Hristos cel intrupat si viu.
Harul costisitor este comoara ascunsa in tarina, de dragul careia omul merge si
vine bucuros tot ce are;4 este margaritarul de pret, pentru care negustorul renunta la toate
bunurile sale;5 este suveranitatea lui Isus Hristos, de dragul careia omul isi scoate ochiul
care il face sa cada in pacat;6 este chemarea lui Hristos, pentru care ucenicii parasesc
mrejele si Il urmeaza.7

4 Matei 13:44.
5 Matei 13:45-46.
6 Marcu 9:47 (cf. Matei 5:29). Termenul (basileia), pe care Luther il traduce "Imparatia" (lui Dumnezeu), este
derivat din cuvantul "rege". Sintagma "suveranitatea lui Hristos" (Knigsherrschaft Christi) a fost intrebuintata cu
precadere de teologii reformanti si mai putin de cei luterani.
7 Marcu 1:16-20.
7
13