Cuprins

 ascunde

Început


Biografie


Scrieri
Toggle Scrieri subsection
o
Citate


Concepții filozofice


Note


Bibliografie

Pierre Bayle
48 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte













De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 Pierre Bayle

Date personale

Născut 18 noiembrie 1647[1][2][3][4] 
Carla-le-Comte, Midi-Pyrénées, F
ranța[5][6] 

Decedat 28 decembrie 1706 (59 de ani)[1][2]

[3][4]
 
Rotterdam, Țările de Jos[7][8][5][6] 

Cauza decesului cauze naturale (tuberculoză) 

Părinți Jean Bayle[*] 

Religie calvinism[*]
catolicism 

Ocupație filozof
scriitor
profesor universitar[*]
jurnalist
critic literar[*]
teolog[*]
istoric
lexicograf 

Locul desfășurării Rotterdam[9][5] 

activității

Limbi vorbite limba franceză[10][11][12][13]

limba latină[14] 

Activitate
 Profesor pentru Christoph I. zu Dohna-
Schlodien[*]  

Limbi limba franceză  

Mișcare/curent scepticism  
literar

Opere semnificative Dictionnaire historique et

critique[*]  

Modifică date / text 

Pierre Bayle

Pierre Bayle (n. 18 noiembrie 1647, Carla-le-Comte, Midi-Pyrénées, Franța – d. 28

decembrie 1706, Rotterdam, Țările de Jos) a fost un filozof și scriitor francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]
Pierre Bayle s-a născut la Carla-le-Comte (astăzi Carla-Bayle), lângă Pamiers
în Ariège, fiul unui modest pastor protestant. Tatăl i-a predat greaca și latina.
În 1669 intră la Universitatea iezuită de la Toulouse și se convertește la catolicism.
După 17 luni revine la protestantism. Se refugiază la Geneva, unde studiază filozofia
lui René Descartes în cadrul studiilor de teologie.

Combătând intoleranța regimului lui Ludovic al XIV-lea, atrage ura

comunității creștine.

Scrieri[modificare | modificare sursă]
 1695-1697: Dictionnaire historique et critique. Considerat "cel mai covârșitor
rechizitoriu alcătuit spre rușinea omenirii" (Paul Hazard)[15].
Sunt criticați regii care au adus nefericire supușilor lor, papii care au înjosit
catolicismul prin patimile și ambițiile personale.

Citate[modificare | modificare sursă]
"Alungați ignoranța și barbaria, veți elimina superstițiile și încrederea
prostească a poporului, atât de fructuoasă pentru cârmuitorii lui, care
abuzează de câștigul lor pentru se lăsa pradă lenei și dezmățului..."
"Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de
a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care
să le mulțumească biata lor rațiune".

Concepții filozofice[modificare | modificare sursă]

Fiind urmaș spiritual al lui René Descartes și Pierre Gassendi, filozofia sa
este în primul rând critică.

Respinge astrologia considerând-o "cea mai vană dintre imposturi", deoarece

considera rațiunea ca fiind singura cale spre adevăr.

Pierre Bayle avea atitudine critică față de religie. Nu considera religia ca o

premisă a moralității. De asemenea, revendica toleranța în numele rațiunii:
"Eu cred că ereticii trebuie tolerați căci ei nu ofensează pe nimeni și nici nu
cred că fac vreun rău" și nu numai ei ci și evreii și mahomedanii. "Toleranța
trebuie să fie generală".
Opera sa trebuie înțeleasă ca o contribuție la iluminism. Bayle a fost un
sceptic.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

2. ^ a b c d Pierre Bayle  (în neerlandeză), Biografisch Portaal

3. ^ a b c d Pierre Bayle, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9

octombrie 2017
4. ^ a b c d Pierre Bayle, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

5. ^ a b c „Pierre Bayle”,  Gemeinsame Normdatei, accesat în  9 iulie 2018

6. ^ a b Biografisch Portaal, accesat în 9 iulie 2018

7. ^ Бейль Пьер,  Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]

8. ^ http://www.museeprotestant.org/en/notice/pierre-bayle-museum/, accesat
în  18 septembrie 2016 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

9. ^ „Pierre Bayle”,  Gemeinsame Normdatei, accesat în  31 martie 2015

10. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

11. ^ Virtual International Authority File, accesat în  9 iulie 2018

12. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  9 iulie 2018

13. ^ Autoritatea BnF, accesat în 9 iulie 2018

14. ^ Czech National Authority Database, accesat în  27 iunie 2023

15. ^ Paul Hazard, Criza conștiinței europene

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Istoria filozofiei moderne și contemporane, Editura Academiei
R. S. România, București, 1984
 K. Roger Charbonnel, La pensée italienne et l'humanisme
libertin
 W. Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit
Renaissance und Reformation