Nicolae Steinhardt despre Mihail Șora

"E un om foarte cult, foarte cinstit, foarte sincer, destul de harnic si foarte de treabă. Ca mulţi
alţii, fiind la studii în Franţa, s-a lăsat sedus de comunism. E doctor în filozofie (doctorat de stat),
cu o strălucită teză platoniciană, intitulată Dialogul interior, care este şi o carte de mare
frumuseţe. A venit în ţară (deşi i s-a oferit să rămînă în Franţa), prin ’45-’46, cred. L-au tratat,
fireşte, cu toată neîncrederea, i-au încredinţat posturi minore (de batjocură, de fapt), ţinîndu-l în
foarte prelungită carantină. în cele din urmă, i-au încredinţat direcţia „Bibliotecii pentru toţi”,
unde a făcut treabă admirabilă: a publicat traduceri excelente ale mai tuturor clasicilor şi cărţilor
importante ale literaturii universale. Ne-a dat şi el o prea frumoasă tălmăcire a Visărilor
hoinarului singuratic (Rousseau).
Apoi l-au scos de la BPT şi l-au numit într-un post pur administrativ la Ministerul Invăţămîntului.
De îndată ce s-a putut, l-au pensionat. Decepţionat, dezgustat, cu desavîrşire vindecat de
comunism, a devenit un creştin practicant, un ucenic al Părintelui Constantin Galeriu (care a
convertit mulţi artişti şi intelectuali).
Acum, la bătrîneţe, lecuit de politică, liniştit, bine dispus, vioi, scrie, publică des în reviste şi
pregăteşte o nouă carte. Este şi un excelent vorbitor. Şi din ce în ce se dovedeşte mai cumsecade,
mai creştin, mai adînc şi rafinat cugetător. Nu-i la îndemîna oricui să-l citească; se cere o
temeinică pregătire filozofică.
Sînt foarte mîndru că Șora îmi acordă prietenia şi bunăvoinţa lui."
"Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângiorzan".
pag 120, întrebarea 308