Biografie: Mihai Ralea

Mihai Ralea s-a născut în 1896 la moșia familiei sale de la Huși. După
absolvirea Facultății de Drept și Litere din Iași, își continuă studiile în
Franța, unde, în 1923, obține titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de
revoluție în doctrinele socialiste. Ca om de litere, a anticipat ideea de operă
deschisă (opera aperta) a lui Umberto Eco în lucrarea Despre critica
literară. A întemeiat o îndrazneață „ontologie a obstacolului”pe care a și
aplicat-o în cea mai importantă carte a sa - Explicarea omului. Opera sa
vastă cuprinde și: Interpretări (1927), Pagini de memorialistică.
Memorialul (1930), Atitudini (1931), Valori (1935), Nord-sud (1945),
Explicarea omului (1944-1945), În extremul Occident (1955),

Cele două Franțe (1956), Istoria psihologiei (1958, în colab.),Sociologia

succesului (1962, în colab.), Introducere în psihologia socialǎ (1966, în
colab). La sfârșitul războiului a sprijinit, implicindu-se activ în politică,
instaurarea comunismului în România. După abdicarea regelui Mihai I și
proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, Mihai
Ralea a fost numit ministru plenipotențiar la Legația Română din
Washington, Statele Unite ale Americii. Ulterior, a fost reprezentant al
României la UNESCO.

Contribuții:

Spirit umanist, cu preocupări multiple, în domenii foarte diferite, așa cum ar

fi: filosofia (îndeosebi antropologia, teoria valorilor și a culturii), psihologia,
estetica și istoria literaturii universale, îndeosebi a celei franceze, Mihai
Ralea este dificil de încadrat în doar unul din aceste sectoare în care a
excelat. A fost unul dintre marii eseiști ai literaturii române. În timpul
studiilor în Franța a fost inițiat într-o lojă masonică. S-a vehiculat informația
că din acest motiv guvernul dr. Petru Groza l-ar fi numit ambasador în
S.U.A. și chiar că, la solicitarea Anei Pauker (ministru de Externe în același
guvern), ar fi fost ridicat în grad de la Maestru (gradul 3) la Cavaler
Rosicrucian (gradul 18).[2] Ulterior, într-un raport al său, ar fi afirmat:
„Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că sunt un veritabil
 democrat sau că sunt cunoscut ca atare, nici pentru că sunt ministru
plenipotențiar, ci, pentru calitatea mea de mason. Întors în țară după
terminarea studiilor, ocupă funcția de conferențiar de pedagogie socială din
1923 și apoi aceea de profesor de psihologie și estetică la Universitatea din
Iași. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Universitatea din
Iași cunoaște o nouă dezvoltare. Iașul avea să-i ofere, așa cum însuși
mărturisea mai târziu, întâlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întâlnire ce
reprezentase cel mai însemnat eveniment intelectual din viața sa. Astfel,
Mihai Ralea este chemat să preia funcția de redactor-prim al revistei Viața
Românească, devenind colaboratorul principal al lui Garabet Ibrăileanu.
Aici este "școala” unde se formează criticul literar Mihai Ralea, cel care a
scris pagini remarcabile despre Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu in
volumul sau intitulat Valori, publicat în 1935.

În 1938 a fost numit profesor de estetică la Facultatea de Litere și Filosofie

din București și titular al catedrei de psihologie la aceeași facultate. În
timpul regimului comunist a fost ales membru al Academiei Române și
primit titlul de laureat al Premiului de Stat.

Opere selective
_ Introducere în sociologie, 1927,
_ Sociologia și teoria cunoașterii;
_ Formarea ideii de personalitate;
_ Valori, 1935;
_ Ipoteze și precizări în știința sufletului;
_ Specific și frumos în comentarii și sugestii;
_ Atitudini, 1931;
_ Psihologie și viață;
_ Explicarea omului;
_ Înțelesuri(1942)

Studii despre Mihai Ralea

_ Petre Anghel, Mihai Ralea, vocația eseului, studiu
critic, București, Editura Cartea românească 1973;
_ Petre Anghel, Mihai Ralea , București, Editura Card
1998;