Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Friedrich Nietzsche
Cuprins
Nume - Friedrich Wilhelm
[ascunde] Nietzsche
Naştere - 15 octombrie 1844
• 1 Biografie (Röcken bei Lützen, Saxonia,
• 2 Filozofia lui Nietzsche Prusia)
• 3 Falsificarea moştenirii lui Nietzsche
Deces - 25 august 1900
• 4 Opera filozofică (selectiv)
(Weimar, Germania)
• 5 Traduceri în limba română
• 6 Referinţe Şcoală/tradiţie - Întemeiator al
• 7 Bibliografie Filosofiei existenţiale
o 7.1 Bibliografie critică în limba română Interese principale
Conceptul de "voinţă de putere" joacă un rol central în gândirea lui Nietzsche, în măsura
în care acesta este pentru el - în sens metafizic - un instrument pentru înţelegerea lumii:
"esenţa cea mai intimă a existenţei este voinţa de putere". Proiectul lui de reevaluare a
conceptelor tradiţionale ale metafizicii va antrena abolirea valorilor idealiste, în special
ale creştinismului. Voinţa de putere este analizată ca relaţie internă a unui conflict, ca
structură intimă a devenirii, ca pathos fundamental, şi nu numai ca dezvoltare a unei
forţe. Această concepţie permite depăşirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea
vechilor idoli şi a speranţei într-o lume de dincolo, acceptarea vieţii în ceea ce comportă
ea ca aspiraţie spre putere. Astfel, contrar falselor interpretări ale filozofiei sale,
supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic şi intelectual, ci reprezintă o
tendinţă în evoluţie, aşteptată şi dorită de om: "Am venit să vă vestesc Supraomul. Omul
este ceva ce trebuie depăşit" (Aşa grăit-a Zarathustra). Omul este aşadar o punte între
maimuţa antropoidă şi supraom, un element tranzitoriu în evoluţie (cf. parabola
acrobatului din Zarathustra).
Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit două interpretări
majore: prima susţine faptul ca Nietzsche vorbeşte despre moartea Dumnezeului
creştinilor, iar a doua interpretare vorbeşte despre moartea Dumnezeului filosofilor (el
prevăzuse agonia metafizicii odată cu manifestarea spiritului raţional socratic care a
distrus principiile omului dionisiac ce urmărea extazul prin beţie, concupiscenţa şi alte
forme de manifestări extatice obţinute prin exacerbarea simţurilor).
Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovăduieşte toate virtuţile omului
sănătos, ale omului plin de vigoare, ale omului stăpân pe instinctele sale, ale omului care
ştie să susţină pe umerii săi libertatea. Ca o ironie a celor susţinute, Nietzsche a fost toată
viaţa sa un om bolnav. Motivul principal pentru care el renunţă la cariera universitară este
boala sa care se înrăutăţise.
Se spune ca precursorul lui Nietzsche ar fi fost Schopenhauer, care prin lucrarea Lumea
ca voinţă şi reprezentare îl determină pe Nietzsche să "îndrepte" conceptul de voinţă,
alăturându-l puterii care devine esenţială în afirmarea individului. După o interpretare a
lui Constantin Noica. Heidegger ar duce conceptul mai departe vorbind despre voinţa ca
voinţă.
[modifică] Bibliografie
• de Niemeyer, Christian (HRSG): Nietzsche-Lexikon, Wissenschaftlichen.