3.2 - Plan Conspect - IIG

Plan conspect pentru desfășurarea instructajului SOCIETATEA …………………………
introductiv general CUI ……………………
ÎNTOCMIT APROBAT
Cadru tehnic cu atribuții în domeniul Administrator
apărării împotriva incendiilor ............................................
..............................................
PLAN CONSPECT PENTRU DESFĂȘURAREA INSTRUCTAJULUI

INTRODUCTIV GENERAL
ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ
Având în vedere prevederile art. 3 și art. 5, alin.(2) din Dispoziția privind organizarea
activității de instruire în domeniul situațiilor de urgență nr. .............................,
în temeiul art. 56 din Anexa nr. 1 a O.M.A.I. nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozițiilor
generale privind instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență, modificat și completat cu
O.M.A.I. nr. 786/2005,
în baza tematicii și bibliografiei aprobate de administrator, se elaborează următorul material
destinat să asigure instructajul introductiv general în domeniul situațiilor de urgență, la nivelul
societății, pentru următoarele persoane:
 nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă;
 salariaţii transferaţi de la o altă societate;
 lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
 studenţii şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de specialitate.
Instructajul se va desfășura într-un interval de 8 ore, în primele 6 ore se va prezenta
materialul, cea de-a 7 oră va dedicată studiului individual precum și accentuării sau lămuririi unor
aspecte care nu s-au înțeles pe timpul predării, urmând ca în cea de-a 8-a oră salariații să fie testați,
tot atunci comunicându-li-se și rezultatul. Pe durata desfășurării instructajului, la 50 de minute se va
acorda pauză de 10 minute.
PRINCIPALELE ACTE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA

Pagina 1 din 43
/conversion/tmp/activity_task_scratch/674431079.doc-1 ex.
ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ
 O.M.A.I. nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind instruirea salariaților
în domeniul situațiilor de urgență, modificat și completat cu O.M.A.I. nr. 786/2005.
 Legea nr. 307/2006 republicată, privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările și
completările ulterioare.
 Legea nr. 481/2004 republicată, privind protecția civilă, cu modificările și completărrile
ulterioare.
 Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din
tutun, cu modificările și completările ulterioare.
 O.M.A.I. nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor.
 O.M.A.I. nr. 138/2015 pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea, verificarea,
reîncărcarea, repararea și scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu.
 O.M.A.D.R. nr. 182/2020 privind aprobarea Normelor de prevenire și stingere a incendiilor
specifice activităților sectoarelor din domeniul agricol.
 O.M.A.I. nr. 262/2010 privind aprobarea Dispozițiilor generale de apărare împotriva
incendiilor la spații și construcții pentru birouri.
 O.M.I. nr. 108/2001 pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind reducerea riscurilor de
incendiu generate de încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004.
 Anexa la O.I.G.S.U. nr. 165719/2015, Ghid de organizare şi desfăşurare a evacuării din
construcţii cu destinaţia spaţii pentru comerţ în cazul manifestării unei situaţii de urgenţă
generată de producerea unui incendiu sau a unui seism.
ACTELE DE AUTORITATE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR EMISE

DE ADMINISTRATORUL SOCIETĂȚII
 Dispoziție privind stabilirea modului de organizare și a responsabilităților privind apărarea

împotriva incendiilor.
 Instrucțiuni de apărare împotriva incendiilor și atribuții ale salariaților la locurile de muncă.
 Dispoziție privind reglementarea lucrului cu foc deschis și a fumatului.
 Dispoziție privind organizarea instruirii personalului.
 Reguli și măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul și
depozitarea substanțelor periculoase specifice produselor sale.
 Dispoziția de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuții în
domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii.
 Dispoziție privind modul de gestionare a deșeurilor din materiale combustibile.
 Măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.
O.M.A.I. nr. 712/23.06.2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea

salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, modificat şi completat cu
Pagina 2 din 43
O.M.A.I. nr. 786/02.09.2005
Extras din ANEXA Nr. 1
DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND INSTRUIREA SALARIAŢILOR

ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
CAPITOLUL I: Scopul şi domeniile de aplicare

Art. 1 Prezentele dispoziţii generale stabilesc principiile, modalităţile, cerinţele şi condiţiile necesare
în vederea organizării şi desfăşurării activităţii de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă a persoanelor
angajate în muncă.
Art. 2 Instruirea persoanelor angajate în muncă în domeniul situaţiilor de urgenţă constituie parte
componentă a activităţii de pregătire desfăşurate de persoanele fizice şi juridice în domeniul managementului
situaţiilor de urgenţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Art. 3 Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici sunt
obligaţi, potrivit prevederilor art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea
împotriva incendiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi
completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, să
organizeze şi să execute instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă pe baza prezentelor dispoziţii
generale şi a reglementărilor specifice.
CAPITOLUL II: Cerinţe specifice şi categorii de instructaje

Art. 7 Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este obligatorie şi trebuie să aibă un
caracter permanent şi susţinut în timpul desfăşurării procesului de producţie şi la locul de muncă.
Art. 8 (1) Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici au obligaţia
să asigure instruirea întregului personal angajat în muncă, în raport cu nivelul de pregătire al salariaţilor
şi în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de fiecare unitate.
SECŢIUNEA 1: Instructajul introductiv general

Art. 10 Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:
a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi activitatea
de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului operatorului economic sau
instituţiei;
b) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare împotriva
incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituţiei;
c) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate construcţiile,
instalaţiile, amenajările şi modul de utilizare a acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea
resurselor pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă;
d) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;
e) modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul observării şi anunţării unui
incendiu;
f) acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor „situaţiilor de urgenţă.”
Art. 15 Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe stabilit pentru instructajul
introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.
SECŢIUNEA 2: Instructajul specific locului de muncă

Art. 16 Instructajul specific locului de muncă se execută individual, după instructajul introductiv
general, de către şeful locului de muncă respectiv.
Art. 17 La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmăreşte să se asigure
participanţilor cunoştinţe referitoare la:
a) caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la locul de
muncă;
b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi
cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a
acestora;
Pagina 3 din 43
c) descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi sistemele de

siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a avariilor tehnologice;
d) descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor,
dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor;
e) concepţia de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi conţinutul documentelor
operative de răspuns;
f) sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de incendiu şi
realizarea măsurilor specifice de protecţie civilă.
Art. 19 Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de muncă
sunt urmate în mod obligatoriu de demonstraţii practice.
Art. 20 Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai după verificarea acestora
pe bază de teste cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor necesare.
SECŢIUNEA 3: Instructajul periodic

Art. 21 Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariaţi pe o durată de cel puţin două
ore şi are ca scop împrospătarea, completarea şi detalierea cunoştinţelor dobândite prin instructajul
introductiv general şi prin instructajul specific locului de muncă.
Art. 26 Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte de conducerea operatorul
economic sau a instituţiei publice în funcţie de specificul condiţiilor de muncă din unitatea respectivă, cu
respectarea următoarelor termene:
- cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie sau operative, care sprijină
serviciile de urgenţă (structurile de răspuns) în cazul producerii situaţiilor de urgenţă;
- 1-3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, maşini, utilaje şi instalaţii
tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru analişti, cercetători şi personalul
din laboratoare;
- 3-6 luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de producţie, control tehnic, cercetare,
proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum şi pentru cel care lucrează în instituţii
publice;
- 1-6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare, conducere şi control (şefi de
secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din conducerea "operatorului economic". sau a instituţiei,
precum şi pentru cel din structura autorităţilor publice locale, a administraţiei publice centrale şi a
instituţiilor statului.
Art. 28 Pe timpul desfăşurării instructajului periodic se pune accent pe demonstraţiile practice,
salariaţii fiind angrenaţi în executarea unor operaţiuni specifice.
Art. 29 Verificarea persoanelor instruite privind cunoştinţele însuşite şi deprinderile formate în
timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-se de fiecare dată pentru clarificarea
problemelor şi eliminarea deficienţelor constatate.
Art. 30 Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de
însuşire şi cunoaştere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele
consemnându-se în fişa individuală de instructaj.
CAPITOLUL III: Înregistrarea şi confirmarea instructajului

Art. 45 Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă se certifică prin înscrisuri realizate, după
caz, în fişa individuală de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, în registrul de predare-primire a
schimbului sau în procesele-verbale de instruire.
Art. 47 După efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fişelor individuale de instructaj,
înscrisul efectuându-se cu pastă sau cu cerneală.
Art. 49 Prin semnătură persoana instruită demonstrează participarea la instructaj, iar persoana care a
verificat instructajul confirmă, pe baza examinării persoanei instruite, că aceasta şi-a însuşit cunoştinţele.
CAPITOLUL IV: Organizarea activităţii de instruire

Art. 53 Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează de către persoane care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt bine pregătite profesional;
b) cunosc problematica specifică domeniului managementului situaţiilor de urgenţă;
c) posedă calităţi psihopedagogice şi atestatele prevăzute de lege.
Pagina 4 din 43
Art. 56 Instructajele în domeniul situaţiilor de urgenţă se fac pe baza unor materiale scrise
(proceduri) întocmite de persoanele desemnate şi aprobate de conducătorul instituţiei, de manager sau de
patron.
CAPITOLUL VI: Dispoziţii finale

Art. 63 Conducătorii instituţiilor, managerii, patronii, utilizatorii, proprietarii, administratorii sau alte
persoane cu funcţii similare vor asigura păstrarea tuturor documentelor care să certifice organizarea şi
desfăşurarea instruirii în domeniul situaţiilor de urgenţă în conformitate cu prevederile prezentelor dispoziţii
generale.
Art. 64 Pentru instruirea personalului în domeniul situaţiilor de urgenţă managerii, patronii sau alte
persoane cu funcţii similare pot încheia contracte ori convenţii cu persoane fizice sau juridice care
îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 53.
***
În titlul ordinului, în cuprinsul acestuia şi al anexei la acesta, prin sintagma „instruirea în
domeniul situaţiilor de urgenţă” se înţelege „instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor” şi
„instruirea în domeniul protecţiei civile”.
Extras din:
LEGEA nr. 307 din 12 iulie 2006 (*republicată*)
privind apărarea împotriva incendiilor
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 297 din 17 aprilie 2019
CAP. I Dispoziții generale

ART. 1 (1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi
sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate
şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi
asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi
protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă
determinate de incendii.
(2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţă, factori şi tipuri de risc,
intervenţie operativă şi evacuare au înţelesul prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004
privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 15/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar termenii şi expresiile specifice apărării
împotriva incendiilor au următorul înţeles:
c) incendiu - ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi
de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii
procesului de ardere;
d) cauză a incendiului - suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care constă, de regulă, în
sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările
determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
e) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor - sisteme, instalaţii, echipamente, utilaje, aparate,
dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanţe şi autospeciale destinate prevenirii, limitării şi stingerii
incendiilor;
g) organizare a intervenţiei în caz de incendiu - ansamblul măsurilor tehnico-organizatorice necesare
stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate
pentru evacuarea şi salvarea persoanelor şi animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru
stingerea incendiilor;
h) pericol iminent de incendiu - situaţia creată de cumularea factorilor care concură la iniţierea
incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment;
k) prevenirea incendiilor - totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiilor, de
asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a securităţii echipelor de
intervenţie;
Pagina 5 din 43
m) stingere a incendiilor - totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului de ardere prin

utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice;
ART. 2 Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter
permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.
ART. 5 Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea măsurilor de apărare
împotriva incendiilor, precum şi de consecinţele producerii incendiilor.
CAP. II Obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor

SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale
ART. 6 (1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de
apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.
(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă,
primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.
(3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat, autorul răspunde
contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de
intervenţie.
ART. 7 (1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil,
semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor
autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.
(2) În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe, persoanele
aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea şi stingerea
acestora.
ART. 8 În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice care deţin, cu
orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport au următoarele obligaţii:
a) să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă ajutor;
b) să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru operaţiuni de
salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane;
c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor, demolarea unei
construcţii sau a unei părţi din construcţie, tăierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporară
a activităţilor sau evacuarea din zona periclitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru
realizarea acestor măsuri.
SECŢIUNEA a 6-a
Obligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatului
ART. 19 Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale:
a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva
incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă
salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;
c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure
respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora;
d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva
incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în
niciun fel efectuarea acestora;
e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;
g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin
salariaţilor la locurile de muncă;
h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare
împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de
avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;
k) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în
orice moment;
l) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire
sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta;
m) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor
cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant;
Pagina 6 din 43
o) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru
apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi
funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;
p) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi
măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea,
transportul şi depozitarea produselor respective;
r) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform
legii;
ART. 21 Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:
a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator,
conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz;
b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva
incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau
importator;
c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează sau le
desfăşoară;
d) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după caz, orice
defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.
ART. 22 Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de
administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit
instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare
împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de
apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum
şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat,
care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare
împotriva incendiilor;
f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol
iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la
producerea incendiilor.
ART. 27 (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene şi locale, instituţiilor şi operatorilor economici au/are
următoarele obligaţii principale:
a) participă la elaborarea şi aplicarea concepţiei de apărare împotriva incendiilor la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale, instituţiei sau operatorului economic;
b) controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniul specific;
c) propun/propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării activităţii de apărare
împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamente de
protecţie specifice;
d) îndrumă şi controlează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi analizează respectarea încadrării
în criteriile de constituire a serviciilor de urgenţă voluntare sau private, după caz, în unităţile şi instituţiile din
care fac/face parte;
e) prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaţia impune, raportul de evaluare a capacităţii de
apărare împotriva incendiilor;
f) răspund/răspunde de pregătirea serviciului de urgenţă voluntar sau privat, după caz, precum şi de
participarea acestuia la concursurile profesionale;
g) acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate centrelor operative pentru situaţii de urgenţă în
îndeplinirea atribuţiilor.
CAP. V Răspunderea juridică
Pagina 7 din 43
ART. 44 (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională,
materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 45 Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
II. cu amendă de la 1.001 lei la 2.500 lei:
art. 6, alin.(2) a) neanunţarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenţă, a primarului sau a poliţiei
de către persoana care observă un incendiu şi, după caz, neluarea măsurilor, după posibilităţile sale, pentru
limitarea şi stingerea incendiului;
e) nerespectarea de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art.
22 lit. a), b), e) şi f);
III. cu amendă de la 2.501 lei la 5.000 lei:
art. 7, alin.(2) a) inacţiunea persoanelor fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la
păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu mijloacele de care
dispun pentru limitarea şi stingerea acestora;
art. 21, lit. a f) necunoaşterea şi nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare împotriva
incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator, după caz;
g) neîndeplinirea de către salariaţi a obligaţiilor pe care le au potrivit dispoziţiilor art.
22 lit. c), d) şi g);
IV. cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei:
a) neîndeplinirea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiilor ce le revin în
situaţii de forţă majoră determinate de incendii, prevăzute la art. 8;
d) neîndeplinirea de către administrator a obligaţiilor pe care le are în conformitate
cu prevederile art. 19 lit. a), b), d) - f), i), j), p) şi r);
e) nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice utilizatoare a prevederilor art.
21 lit. b) şi c);
art. 19, lit. c i) nesolicitarea şi neobţinerea de către persoanele fizice ori juridice care finanţează şi
realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, de către beneficiarul investiţiei
a avizelor şi/sau autorizaţiilor prevăzute de prezenta lege;
Extras din:
LEGEA nr. 481 din 8 noiembrie 2004 *** Republicată
privind protecţia civilă
Text actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 29 iunie 2009.
Act de bază: Legea nr. 481/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2008
Acte modificatoare: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009
CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 (1) Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un
ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul
prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului
împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor
acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
ART. 3 (1) Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:
a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe
teritoriul României;
c) informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de
autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul
de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru
situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului
împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
g) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
Pagina 8 din 43
h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea
şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;
i) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;
ART. 9 (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:
a) dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om,
generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi
consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind
gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii;
b) situaţie de protecţie civilă - situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a
conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau
afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu;
c) înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau
producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale,
după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie;
d) avertizare - aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa producerii sau
producerea unor dezastre;
e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre probabilitatea
producerii unui atac aerian;
f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţa producerii unor
dezastre sau a unui atac aerian;
g) adăpostire - măsură specifică de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi de
patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare şi al situaţiilor de urgenţă, împotriva efectelor acestora.
Adăposturile de protecţie civilă sunt spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate,
executate, dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor*);
h) asanare - ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea muniţiei
neexplodate şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apărare, ordine
publică şi securitate naţională.
CAP. 3 Drepturile şi obligaţiile cetăţenilor

SECŢIUNEA 1 Drepturi
ART. 18 (1) Cetăţenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict
armat ori ca urmare a executării intervenţiei de către serviciile de urgenţă au dreptul la ajutoare de urgenţă şi
la despăgubiri, după caz.
(2) Despăgubirile se acordă în urma solicitării scrise a celui prejudiciat, adresată primarului, pe baza
actului de constatare întocmit de organele competente şi a hotărârii consiliului local, din fondurile prevăzute
în bugetul local cu această destinaţie sau din cele aprobate prin hotărâre a Guvernului.
ART. 19 Personalul serviciilor de urgenţă voluntare şi cetăţenii care participă la acţiuni preventive şi
de intervenţie pentru limitare, recuperare şi reabilitare pe timpul situaţiilor de urgenţă beneficiază de
compensaţii băneşti, drepturi sociale şi alte facilităţi stabilite în Statutul personalului voluntar.
SECŢIUNEA a 2-a Obligaţii

ART. 20 (1) Cetăţenii sunt obligaţi:
a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor economici ori ai
organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile competente
sau de personalul învestit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de urgenţă;
c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin
apelarea numărului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricărei situaţii de urgenţă despre care
iau cunoştinţă;
d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin apelarea
numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
e) să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
f) să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de necesitate, la
amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
Pagina 9 din 43
g) să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva de alimente şi apă, precum şi
alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
h) să permită, în situaţii de protecţie civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte sau pe
terenuri proprietate privată;
j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit măsurilor
dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
CAP. 4 Atribuţii şi obligaţii privind protecţia civilă

SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile conducătorilor instituţiilor publice, operatorilor economici,
proiectanţilor, constructorilor, beneficiarilor şi salariaţilor
ART. 28 (1) Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici,
indiferent de forma de proprietate, au următoarele obligaţii principale:
a) asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de evenimente
periculoase;
b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregătire a intervenţiei, în
funcţie de încadrarea în clasificarea de protecţie civilă;
d) participă la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile de alarmare, evacuare,
intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile proprii;
e) asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţă echipamentele,
substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;
f) organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat în muncă privind protecţia civilă;
g) asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a activităţilor proprii desfăşurate;
h) prevăd, anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de
protecţie civilă;
i) înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le semnalează, de îndată,
cu privire la iminenţa producerii sau producerea unei situaţii de protecţie civilă la nivelul instituţiei sau
operatorului economic;
j) stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi măsurile de
protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare;
l) menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de adăpostire şi mijloacele
tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifică periodic.
(2) Conducătorii instituţiilor publice şi ai operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, sunt
obligaţi să permită instalarea, fără plată, a mijloacelor de alarmare pe clădirile proprii.
ART. 31 Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:
a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi
antidoturi, dacă sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
b) să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a
activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;
c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;
d) să participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire specifică.
CAP. 6 Protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale

ART. 39 Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizează printr-un
ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare şi alarmare, adăpostire, protecţie nucleară, biologică
şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice.
SECŢIUNEA 1 Înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea
ART. 40 (1) Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de
serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile
care monitorizează sursele de risc.
(2) Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după
caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.
ART. 41 (2) Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau
locale, după caz, prin mijloacele specifice, pe baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.
ART. 43 În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu s-a declarat starea de război, primele
mesaje de prealarmă şi de alarmă se transmit cu aprobarea ministrului internelor şi reformei administrative,
pe baza înştiinţărilor Statului Major General şi structurilor specializate din cadrul categoriilor de forţe
armate, conform planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
Pagina 10 din 43
ART. 44 (1) Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu
aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat,
după caz, ori a împuterniciţilor acestora.
SECŢIUNEA a 2-a Adăpostirea
ART. 45 (1) Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de efectele
atacurilor din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de
comandă destinate Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de
protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de operatorii
economici şi proprietarii de imobile.
SECŢIUNEA a 3-a Asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată
ART. 46 Asanarea terenului şi neutralizarea muniţiei rămase neexplodate din timpul conflictelor
armate se execută de către subunităţi specializate şi specialişti pirotehnicieni din serviciile de urgenţă
profesioniste din subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit instrucţiunilor şi
normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al
ministrului internelor şi reformei administrative.
ART. 48 (1) Persoanele fizice şi juridice care iau cunoştinţă de existenţa muniţiilor au obligaţia să
anunţe de îndată centrul operaţional din cadrul serviciului de urgenţă profesionist, dispeceratul integrat de
urgenţă, poliţia sau primarul, după caz.
(2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate să ridice, să manipuleze ori să utilizeze muniţia
neexplodată.
SECŢIUNEA a 4-a Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică
ART. 51 (1) Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică a populaţiei se realizează prin
mijloace de protecţie individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu
prioritate în zonele de risc.
(2) Instituţiile publice şi operatorii economici care produc, transportă, depozitează sau manipulează
substanţe periculoase în cantităţi care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea cetăţenilor organizează şi execută
controlul contaminării radioactive, chimice şi biologice a materiilor prime şi produselor finite şi realizează
măsurile de decontaminare a personalului propriu, terenului, clădirilor şi utilajelor.
SECŢIUNEA a 5-a Evacuarea
ART. 55 Evacuarea se execută pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform normelor şi
instrucţiunilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
ART. 56 (1) Trecerea la executarea acţiunii de evacuare în situaţii de dezastre se hotărăşte de primar
sau de prefect, după caz, la propunerea comitetului pentru situaţii de urgenţă competent.
CAP. 7 Limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de protecţie civilă

ART. 59 (1) Limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de protecţie civilă cuprind ansamblul de
activităţi şi acţiuni executate în scopul restabilirii situaţiei de normalitate în zonele afectate.
Extras din:
LEGEA nr. 349 din 6 iunie 2002 (*actualizata*)
pentru prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 21 iunie 2002
Forma actualizata a acestui act normativ la data de 12 aprilie 2016 include toate modificările și completările aduse de către:
ORDONANTA nr. 13 din 30 ianuarie 2003; LEGEA nr. 275 din 23 iunie 2003; LEGEA nr. 90 din 5 aprilie 2004; LEGEA nr. 553
din 30 noiembrie 2004; ORDONANTA DE URGENTA nr. 58 din 30 august 2006; ORDONANTA nr. 5 din 30 ianuarie 2008;
RECTIFICAREA nr. 5 din 30 ianuarie 2008; LEGEA nr. 203 din 21 octombrie 2008; LEGEA nr. 15 din 29 ianuarie 2016.
ART. 2 In sensul prezentei legi, prin:

e) fumat se înțelege inhalarea voluntara a fumului rezultat în urma arderii tutunului conținut in țigarete,
țigări de foi, cigarillos si pipe;
i^1) țigareta electronica se înțelege un produs care poate fi folosit pentru consumul de vapori care conțin
nicotina prin intermediul unui muștiuc sau orice componenta a acestui produs, inclusiv un cartuș, un rezervor
si dispozitivul fără cartuș sau rezervor;
j) gudron se înțelege condensatul anhidru brut de fum fără nicotina;
k) nicotina se înțelege alcaloizi nicotinici;
Pagina 11 din 43
m) spațiu public închis se înțelege orice spațiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective,
indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiș, plafon sau tavan si care
este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau
permanent;
n) spațiu închis de la locul de munca se înțelege orice spațiu care are un acoperiș, plafon sau tavan si
care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau
permanent, aflat intr-un loc de munca, astfel cum este definit in Legea securității si sănătății in munca nr.
319/2006, cu modificările ulterioare.
n^1) mijloc de transport in comun se înțelege orice vehicul utilizat pentru transportul contra cost al
persoanelor;
n^2) loc de joaca pentru copii se înțelege orice spațiu închis sau în aer liber, destinat utilizării de către
copii;
ART. 3 (1) Se interzice fumatul in toate spatiile publice închise, spatiile închise de la locul de
munca, mijloacele de transport in comun, locurile de joaca pentru copii. De la prezentele prevederi fac
excepție celulele pentru deținuți din penitenciarele de maxima siguranța.
(1^1) Se interzice complet fumatul in unitățile sanitare, de învățământ, precum si in cele destinate
protecției si asistentei copilului, de stat si private.
(1^2) In spatiile prevăzute la art. 2 lit. n^1) este interzisa inclusiv utilizarea țigaretei electronice.
(2) Fumatul este permis numai in camere special amenajate, exclusiv in zona de tranzit a aeroporturilor
internaționale, cu respectarea următoarelor condiții:
a) să servească exclusiv fumatului;
b) să nu fie spațiu de trecere sau de acces in spatii publice închise;
c) să fie dotate cu sisteme de ventilație funcționale care sa asigure eliminarea fumului din tutun, cu
presiune negativa;
d) să fie dotate cu scrumiere si extinctoare si amenajate in conformitate cu prevederile legale in vigoare
privind prevenirea si stingerea incendiilor;
ART. 10
Următoarele fapte constituie contravenții si se sancționează după cum urmează:
a) nerespectarea de către persoanele fizice a prevederilor art. 3 alin. (1) si (1^1) se sancționează cu
amenda contravenționala de la 100 lei la 500 lei;
b) nerespectarea de către persoanele juridice a prevederilor art. 3 alin. (1), (1^1), se sancționează cu
amenda contravenționala de 5.000 lei la prima abatere, cu amenda contravenționala de 10.000 lei si cu
sancțiunea complementara de suspendare a activității pana la remedierea situației care a dus la
suspendarea activității la a doua abatere; săvârșirea unei noi contravenții la aceasta lege se sancționează
cu amenda contravenționala de 15.000 lei si cu sancțiunea complementara de închidere a unității.
Extras din:
O.M.A.I. nr. 163/2007
pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 216 din 29/03/2007.
CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. - Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme generale,
stabilesc principiile, criteriile de performanta si condițiile tehnice generale privind asigurarea cerinței
esențiale "securitate la incendiu" pentru construcții, instalații si amenajări, precum si regulile si masurile
generale de prevenire si stingere a incendiilor.
Art. 2. - Scopul prezentelor norme generale este prevenirea si reducerea riscurilor de incendii si asigurarea
condițiilor pentru limitarea propagării si dezvoltării incendiilor, prin masuri tehnice si organizatorice, pentru
protecția utilizatorilor, a forțelor care acționează la intervenție, a bunurilor si mediului împotriva efectelor
situațiilor de urgenta determinate de incendii.
Art. 3. - Prezentele norme generale se aplica la proiectarea, executarea si exploatarea construcțiilor,
instalațiilor si a amenajărilor, la lucrările de modernizare, extindere, schimbare a destinației celor existente,
precum si la organizarea si desfășurarea activităților de apărare împotriva incendiilor si la echiparea cu
mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
Pagina 12 din 43
Art. 4. - Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice centrale si
locale, pentru toate celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice aflate pe teritoriul
României.
CAPITOLUL II Organizarea si desfășurarea activității de apărare împotriva incendiilor

SECTIUNEA 1 Conținutul organizării activității de apărare împotriva incendiilor
Art. 5. - Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:
a) stabilirea structurilor cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea si difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziții, hotărâri si altele asemenea,
prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;
c) elaborarea, aprobarea si difuzarea documentelor si evidentelor specifice privind apărarea împotriva
incendiilor;
d) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de munca;
e) planificarea si executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoașterii si înlăturării
oricăror stări de pericol care pot favoriza inițierea sau dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodica a capacitații de apărare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activității de apărare împotriva incendiilor;
h) îndeplinirea criteriilor si a cerințelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare,
prevăzute de actele normative în vigoare;
i) realizarea unui sistem operativ de observare si anunțare a incendiului, precum si de alertare în cazul
producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea funcționarii la parametrii proiectați a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
k) planificarea intervenției salariaților, a populației si a forțelor specializate, în caz de incendiu;
l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor si stabilirea împrejurărilor si a factorilor
determinanți, precum si a unor masuri conforme cu realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relațiile generate de
contracte/convenții;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fisele de instruire.
SECTIUNEA a 2-a Structuri cu atribuții de apărare împotriva incendiilor

Art. 6. - (1) În cadrul autorităților administrației publice centrale si al celorlalte organe centrale de
specialitate, al Consiliului General al Municipiului București, al consiliilor județene, municipale si ale
sectoarelor municipiului București, orășenești si comunale, al instituțiilor publice si al operatorilor
economici, în funcție de nivelul riscului de incendiu si de specificul activității, se constituie, după caz,
următoarele structuri cu atribuții de apărare împotriva incendiilor:
a) compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din doua sau mai multe cadre tehnice sau
personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor numit
exclusiv pentru aceasta activitate, conform legii;
c) serviciu public voluntar sau privat pentru situații de urgenta.
(2) În vederea îndeplinirii atribuțiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile locale si operatorii
economici care nu au obligația, prin lege, sa angajeze cel puțin un cadru tehnic cu atribuții în domeniul
apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, prevăzut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul
personalului propriu un salariat care sa îndeplinească si atribuții specifice în domeniul apărării împotriva
incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoana fizica sau juridica atestata, în condițiile legii.
Art. 9. - Pentru celelalte categorii de salariați atribuțiile din domeniul apărării împotriva incendiilor se
stabilesc în fisele posturilor.
SECTIUNEA a 3-a Actele de autoritate, documente specifice si evidente privind apărarea împotriva
incendiilor
Art. 17. - Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de administratorul
operatorului economic/conducătorul instituției sunt:
a) dispoziție privind stabilirea modului de organizare si a responsabilităților privind apărarea împotriva
incendiilor;
b) instrucțiuni de apărare împotriva incendiilor si atribuții ale salariaților la locurile de munca;
c) dispoziție privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
d) dispoziție privind organizarea instruirii personalului;
Pagina 13 din 43
e) dispoziție de constituire a serviciului privat pentru situații de urgenta ori contract/convenție cu un alt
serviciu privat pentru situații de urgenta;
f) dispoziție de sistare a lucrărilor de construcții/oprire a funcționarii ori utilizării construcțiilor/
amenajărilor, în cazul anularii avizului/autorizației de securitate la incendiu;
g) reguli si masuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul si depozitarea
substanțelor periculoase specifice produselor sale;
h) convenții/contracte cuprinzând răspunderile ce revin parților pe linia apărării împotriva incendiilor în
cazul transmiterii temporare a dreptului de folosință asupra bunurilor imobile/antrepriză;
i) dispoziția de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuții în domeniul apărării
împotriva incendiilor, conform legii;
j) masuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.
Art. 18. - Documentele si evidentele specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor
economici/instituțiilor menționate la art. 5 lit. c) trebuie sa cuprindă cel puțin:
a) planul de analiza si acoperire a riscurilor al unității administrativ-teritoriale, în partea ce revine
operatorului economic/instituției;
b) fisa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare, organizare,
pregătire si desfășurare a activității de prevenire a situațiilor de urgenta, aprobat prin O.M.A.I. nr. 89/2013;
un exemplar din fisa obiectivului se trimite la inspectoratul județean/al municipiului București pentru situații
de urgenta;
c) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
d) documentația tehnica specifica, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea si analiza
riscurilor de incendiu etc.;
e) avizele/autorizațiile de securitate la incendiu, însoțite de documentele vizate spre neschimbare care au
stat la baza emiterii lor;
f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare
împotriva incendiilor si echipamentele specifice de protecție utilizate;
g) registrele instalațiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după atestatele firmelor care
au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreținerea, repararea acestora sau care efectuează
servicii în domeniu;
h) registrul pentru evidenta permiselor de lucru cu focul;
i) date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situații de urgenta, conform criteriilor de
performanta;
j) lista operatorilor economici/instituțiilor cu care a încheiat contracte de închiriere/convenții, cu
specificarea domeniului de activitate al acestora si a numărului si termenului de valabilitate ale contractului;
k) planurile de protecție împotriva incendiilor;
l) evidenta exercițiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcției;
m) evidenta exercițiilor de intervenție efectuate, având anexate concluziile rezultate din efectuarea
acestora;
n) rapoartele de intervenție ale serviciului privat pentru situații de urgenta;
o) fisele de instruire, conform reglementarilor specifice;
p) lista cu substanțele periculoase, clasificate potrivit legii;
q) grafice de întreținere si verificare, conform instrucțiunilor producătorului/furnizorului, pentru diferite
categorii de utilaje, instalații si sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;
r) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorității de stat competente;
s) programe/planuri cuprinzând masuri si acțiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităților de
control pentru respectarea reglementarilor în domeniu.
Art. 19. - Documentele si evidentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se actualizează de
către cei care le-au întocmit si aprobat, dacă:
a) s-au produs modificări ale actelor normative si ale reglementarilor tehnice care au stat la baza emiterii
acestora;
b) s-au produs modificări ale personalului cu atribuții stabilite conform acestora;
c) s-au produs modificări referitoare la construcții, instalații sau la specificul activității.
Art. 20. - (1) Prevederile art. 17 si 18 se aplica la operatorii economici si la instituțiile care au un număr
de salariați cel puțin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici.
Pagina 14 din 43
(2) Pentru operatorii economici, instituțiile si alte persoane juridice ce desfășoară activități în domeniu
reglementat de o autoritate, care nu se încadrează în prevederile alin. (1), administratorul, conducătorul
sau persoana cu funcții de conducere, după caz, asigura organizarea activității de apărare împotriva
incendiilor prin emiterea următoarelor documente:
a) instrucțiuni de apărare împotriva incendiilor si atribuții ale salariaților la locurile de munca;
b) reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
c) organizarea instruirii personalului;
d) dispoziție de sistare a lucrărilor de construcții/oprire a funcționarii ori utilizării construcțiilor/
amenajărilor, în cazul anularii avizului/autorizației de securitate la incendiu;
e) reguli si masuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul si depozitarea
substanțelor periculoase specifice produselor sale.
(3) Operatorii economici, instituțiile si celelalte persoane juridice prevăzute la alin. (2) asigura
următoarele documente si evidente specifice apărării împotriva incendiilor:
a) documentația tehnica specifica, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea si analiza
riscurilor de incendiu etc.;
b) avize/autorizații de securitate la incendiu, însoțite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la
baza emiterii lor;
c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare
împotriva incendiilor si echipamentele specifice de protecție utilizate;
d) registrul pentru evidenta permiselor de lucru cu focul;
e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de munca;
f) fisele de instruire, conform reglementarilor specifice;
g) lista cu substanțele periculoase, clasificate potrivit legii;
h) rapoartele întocmite în urma controalelor autorității de stat si masurile si acțiunile proprii sau rezultate în
urma constatărilor autorităților de control pentru respectarea reglementarilor în domeniu.
SECTIUNEA a 4-a Organizarea activității de apărare împotriva incendiilor la locul de munca

Art. 21. - Organizarea activității de apărare împotriva incendiilor la locul de munca, are ca scop asigurarea
condițiilor care sa permită salariaților ca, pe baza instruirii si cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziție,
sa acționeze eficient pentru prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea si salvarea utilizatorilor
construcției, evacuarea bunurilor materiale, precum si pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în
caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.
Art. 23. - Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de munca consta în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenta a materialelor si dotărilor tehnologice care prezintă pericol
de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea si a mijloacelor care le pot genera, precum si prin
stabilirea si aplicarea masurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenției de stingere a incendiilor;
c) afișarea instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor si a evacuării bunurilor, prin întocmirea si afișarea planurilor de
protecție specifice si prin menținerea condițiilor de evacuare pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de munca, desfășurarea propriu-zisa si verificarea
efectuării acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripții ori
mijloace de atenționare.
Art. 24. - La stabilirea masurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor si a deșeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor
specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentația tehnica de
proiectare;
d) verificarea spatiilor la terminarea programului de lucru;
e) menținerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalații,
echipamente si utilaje tehnologice.
Art. 25. - (1) Organizarea intervenției de stingere a incendiilor la locul de munca cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare si de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de
munca, a serviciilor profesioniste pentru situații de urgenta, a conducătorului locului de munca,
administratorului, precum si a specialiștilor si a altor forte stabilite sa participe la stingerea incendiilor;
Pagina 15 din 43
b) stabilirea sistemelor, instalațiilor si a dispozitivelor de limitare a propagării si de stingere a incendiilor, a

stingătoarelor si a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare si de protecție a personalului,
precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie sa existe la fiecare loc de munca;
c) stabilirea componentei echipelor care trebuie sa asigure salvarea si evacuarea persoanelor/bunurilor, pe
schimburi de lucru si în afara programului;
d) organizarea efectiva a intervenției, prin nominalizarea celor care trebuie sa utilizeze sau sa pună în
funcțiune mijloacele tehnice din dotare de stingere si de limitare a propagării arderii ori sa efectueze manevre
sau alte operațiuni la instalațiile utilitare si, după caz, la echipamente si utilaje tehnologice.
(2) Datele privind organizarea activității de stingere a incendiilor la locul de munca prevăzute la alin. (1) se
înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regula carton, si se afișează într-un loc vizibil,
estimat a fi mai puțin afectat în caz de incendiu.
(3) Datele se completează de conducătorul locului de munca si se aproba de cadrul tehnic sau de persoana
desemnata sa îndeplinească atribuții de apărare împotriva incendiilor.
Art. 26. - (1) Intervenția la locul de munca presupune:
a) alarmarea imediata a personalului de la locul de munca sau a utilizatorilor prin mijloace specifice,
anunțarea incendiului la forțele de intervenție, precum si la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapida si în siguranța a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentarii cu energie electrica, gaze si fluide combustibile a consumatorilor si efectuarea
altor intervenții specifice la instalații si utilaje de către persoanele anume desemnate;
d) acționarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare
si verificarea intrării în funcțiune a instalațiilor si a sistemelor automate si, după caz, acționarea lor manuala;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu si protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul
intervenției;
f) protecția personalului de intervenție împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatura, fum, gaze
toxice;
g) verificarea amănunțita a locurilor în care se poate propaga incendiul si unde pot apărea focare noi,
acționându-se pentru stingerea acestora.
(2) Pentru efectuarea operațiunilor prevăzute la alin. (1) nominalizarea se face pentru fiecare schimb de
activitate, precum si în afara programului de lucru, în zilele de repaus si sărbători legale.
Art. 27. - Pentru perioadele în care activitatea normala este întrerupta, de exemplu, noaptea, în zilele
nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situații, este obligatorie asigurarea masurilor corespunzătoare de
apărare împotriva incendiilor.
Art. 28. - Planurile de protecție împotriva incendiilor prevăzute la art.18 lit. k) si art. 23 lit. d) sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare si de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase;
c) planul de intervenție.
Art. 33. - (1) Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor, prevăzute la art. 23 lit. c), se elaborează
pentru locurile de munca stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de
incendiu.
(2) Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;
b) obligațiile salariaților privind apărarea împotriva incendiilor;
c) regulile si masurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea instalațiilor potrivit
condițiilor tehnice, tehnologice si organizatorice locale, precum si pentru reparații, revizii, întreținere, oprire
si punere în funcțiune;
d) evidențierea elementelor care determina riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările, arsurile, traumatismele,
electrocutarea, iradierea etc., precum si a regulilor si masurilor de prevenire a acestora.
(3) Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de seful sectorului de activitate, instalație,
secție, atelier, se verifica de cadrul tehnic sau de persoana desemnata sa îndeplinească atribuții de apărare
împotriva incendiilor si se aproba de administrator/conducător.
(4) Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor se afișează, în întregime sau în sinteza, în funcție de
volumul lor si de condițiile de la locul de munca respectiv.
(5) Un exemplar al tuturor instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la cadrul tehnic sau
la persoana desemnata sa îndeplinească atribuții de apărare împotriva incendiilor.
Art. 34. - Salariații de la locurile de munca pentru care s-au întocmit instrucțiunile prevăzute la art. 33 au
obligația sa le studieze, sa le însușească si sa le aplice.
Pagina 16 din 43
Art. 36. - (1) Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare si/sau informare,
prevăzute la art. 23 lit. f), se executa, se amplasează si se montează conform reglementarilor si standardelor
de referința.
(2) În anumite situații, indicatoarele pot fi însoțite de înscrisuri explicative si în limbi de circulație
internaționala.
(3) Obligația de a amplasa, de a monta si de a păstra integritatea indicatoarelor revine conducătorului
locului de munca.
CAPITOLUL III Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea si executarea

construcțiilor, instalațiilor si amenajărilor
SECTIUNEA a 3-a Limitarea izbucnirii, propagării si dezvoltării incendiului si a efluenților
incendiului în interiorul si în afara incintei focarului de incendiu
Art. 50. - Limitarea izbucnirii, propagării si dezvoltarii incendiului si a efluentilor incendiului în interiorul
si în afara incintei focarului poate fi obtinuta, în principal, prin una din urmatoarele masuri:
a) asigurarea nivelurilor corespunzatoare ale performantelor de reactie la foc si de rezistenta la foc
prevazute de reglementarile tehnice specifice pentru produsele pentru constructii;
b) prevederea elementelor de separare a incendiului (pereti, plansee etc.), adaptate la utilizarea constructiei,
adica la actiunea termica estimata în constructie;
c) protejarea corespunzatoare a golurilor din elementele de separare a focului;
d) proiectarea corespunzatoare a fatadelor pentru împiedicarea propagarii focului catre partile adiacente ale
aceleiasi cladiri;
e) instalarea de bariere contra fumului, cum sunt usile etanse la fum.
f) prevederea sistemelor si a instalatiilor de detectare, semnalizare, stingere a incendiului;
g) evacuarea fumului si a gazelor fierbinti prin sisteme adecvate;
h) crearea de diferente de presiune între zonele de constructie;
i) prevederea masurilor de protectie la foc pentru instalatiile de ventilare-climatizare, cum sunt canalele de
ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc si altele asemenea;
j) prevederea masurilor de protectie la foc pentru canalele si ghenele instalatiilor aferente constructiilor,
cum sunt: sanitare, încalzire, electrice si altele asemenea.
Art. 51. - (1) Instalatiile de încalzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare si altele asemenea,
aferente constructiilor si amenajarilor, precum si subansamblurile lor trebuie proiectate si realizate astfel
încât:
a) sa nu initieze incendiu;
b) sa nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului;
c) sa asigure limitarea propagarii incendiului;
d) sa nu constituie risc de incendiu pentru elementele de constructie sau pentru obiectele din încaperi ori
adiacente acestora;
e) suprafetele componente mari si suprafetele expuse ale subansamblurilor sa nu se poata încalzi într-o
masura inacceptabila;
f) în cazul unui incendiu, sa se poata asigura masuri eficiente de stingere a acestuia si sa fie posibila
salvarea persoanelor.
(2) Pentru evitarea pericolului de propagare a focului si a fumului la trecerea unei instalatii de la un
compartiment de incendiu la altul, se prevad masuri de protectie conform reglementarilor tehnice specifice.
Art. 52. - (1) Instalatiile de protectie împotriva incendiilor fac parte din masurile de protectie activa la foc
cu rol important în asigurarea cerintei esentiale "securitatea la incendiu" a constructiilor, instalatiilor
tehnologice si a amenajarilor, precum si pentru securitatea utilizatorilor.
(2) Instalatiile de protectie împotriva incendiilor pot fi:
a) instalatii de detectare a gazelor inflamabile;
b) instalatii de inhibare a exploziei;
c) instalatii de detectare, semnalizare si alarmare la incendiu;
d) instalatii de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti;
e) instalatii de hidranti interiori, coloane uscate, hidranti exteriori;
f) instalatii speciale de stingere cu apa;
g) instalatii de stingere a incendiilor cu gaze;
h) instalatii de stingere a incendiilor cu spuma;
i) instalatii de stingere a incendiilor cu pulberi;
j) instalatii de stingere a incendiilor cu aerosoli.
Pagina 17 din 43
Art. 53. - Instalatiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie sa asigure îndeplinirea urmatoarelor criterii:
a) sa dispuna, în întreaga zona protejata, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenta gazului
inflamabil sa fie detectata într-o faza incipienta;
b) sa fie prevazute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare si o centrala de colectare a
informatiilor/ echipament de control si semnalizare;
c) sa fie capabile sa reziste conditiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât sa-si poata îndeplini
functiile pe parcursul duratei de viata normate.
Art. 55. - (1) Instalatiile de detectare, semnalizare si alarmare la incendiu trebuie sa detecteze incendiul la
momentul initierii, prin detectarea parametrilor fizici si/sau chimici asociati incendiului - fum, flacari si/sau
caldura - si sa transfere un semnal sonor si/sau vizual la un/o echipament de control si semnalizare/centrala
de detectare-semnalizare, astfel încât sa dea un semnal de alarma si, dupa caz, sa actioneze dispozitivele
pentru evacuarea persoanelor, alertarea fortelor de interventie, deversarea automata a substantei de stingere
etc.
(2) Echipamentul de control si semnalizare trebuie sa asigure interpretarea semnalelor primite de la
detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnal sau a avertizarilor gresite si
pentru initierea actiunilor necesare;
(3) Instalatiile cu actionare manuala de alarmare la incendiu trebuie sa dea posibilitatea ca un utilizator sa
initieze si sa transfere un semnal de alarma la incendiu la un echipament de control si semnalizare, astfel
încât sa fie posibila initierea diferitelor actiuni planificate.
Art. 56. - (1) Instalatiile de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti si instalatiile de presurizare pentru
controlul fumului trebuie sa asigure în caz de incendiu:
a) mentinerea cailor de evacuare si de acces libere de fum pe înaltimea de circulatie;
b) facilitarea operatiilor fortelor de interventie, prin crearea unor zone fara fum;
c) întârzierea sau împiedicarea generalizarii incendiului prin aparitia fenomenului de flash-over, prevenind
astfel dezvoltarea rapida a incendiului;
d) reducerea consecintelor si avariilor provocate de fum si gaze fierbinti;
e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale constructiilor si instalatiilor în caz de
incendiu.
(3) Pe timpul interventiilor, daca situatia impune evacuarea cantitatilor de fum acumulate, se pot practica
deschideri în unele elemente de constructie care delimiteaza spatiile respective si care nu au rol de rezistenta.
Art. 57. - (1) Instalatiile de hidranti interiori trebuie sa asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza
interventia, în faza initiala a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretica de functionare, lungimea
jetului si a furtunului normate potrivit prevederilor reglementarilor tehnice specifice.
(2) Instalatiile de hidranti exteriori trebuie sa asigure o legatura la conducta principala de apa pentru
echipamentele si utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementarilor tehnice specifice,
standardelor europene de referinta, precum si standardelor nationale referitoare la cerintele de racordare si
adâncimea de îngropare.

SECTIUNEA a 4-a Instalatiile aferente constructiilor si instalatiile tehnologice
Art. 63. - (1) Instalatiile aferente constructiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apa, de încalzire, de
ventilare, de climatizare, de canalizare si altele asemenea, precum si instalatiile tehnologice se proiecteaza,
se executa si se exploateaza potrivit reglementarilor tehnice si masurilor specifice de aparare împotriva
incendiilor, astfel încât acestea sa nu constituie surse de initiere si/sau de propagare a incendiilor.
(3) Instalatiile tehnologice se pun în functiune si se exploateaza cu respectarea stricta a instructiunilor si
regulilor de utilizare, precum si a masurilor de aparare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanti si de
producatori.
Art. 66. - (1) Instalatiile de iluminat de siguranta trebuie sa functioneze pentru o perioada de timp normata,
în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal.
SECTIUNEA a 5-a Limitarea propagarii incendiului la constructiile învecinate

Art. 69. - (1) Limitarea propagarii incendiului la constructiile învecinate poate fi realizata prin:
a) limitarea efectului radiatiei flacarilor;
b) controlul initierii si propagarii focului pe suprafata exterioara a acoperisului, inclusiv a luminatoarelor;
c) controlul patrunderii focului de la acoperis în interiorul cladirii;
d) controlul aprinderii acoperisului de la un incendiu de dedesubt.
SECTIUNEA a 6-a Evacuarea utilizatorilor si securitatea fortelor de interventie

Pagina 18 din 43
Art. 71. - (1) Pentru evacuarea în conditii de siguranta a utilizatorilor în caz de incendiu, caile de evacuare
trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte:
a) conformare la foc si amplasare corespunzatoare;
b) separare de alte functiuni prin elemente de separare la foc si fum;
c) asigurarea controlului fumului;
d) limitarea producerii incendiului si fumului.
(2) În functie de categoria constructiei, instalatiei sau a amenajarii si de destinatia acesteia, se au în vedere
si alte masuri specifice, cum sunt:
a) dimensionarea, realizarea, dispunerea si marcarea cailor de evacuare si a iesirilor de evacuare
corespunzator numarului de utilizatori si starii sanatatii acestora, conform prevederilor reglementarilor
tehnice;
b) prevederea instalatiilor de detectare si semnalizare a incendiului, precum si de comunicare-avertizare;
c) prevederea instalatiilor de iluminat de siguranta, alimentate din surse corespunzatoare; prevederea
instalatiilor de semnalizare a iesirilor de urgenta;
d) prevederea de dispozitive de siguranta la usi, cum sunt blocari în pozitie deschisa, dispozitive antipanica
si altele asemenea;
e) prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum sunt indicatoare de securitate, marcaje
fotoluminiscente si altele asemenea;
f) prevederea de instalatii de presurizare si alte sisteme de control al fumului;
g) prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul si/sau în afara constructiei;
h) prevederea unor mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor pentru a fi folosite de utilizatori sau
de pompieri, cum sunt instalatiile de hidranti, coloanele uscate si altele asemenea.
Art. 72. - Instalatiile de semnalizare a iesirilor de urgenta trebuie sa indice utilizatorilor traseul de
evacuare, usile de evacuare, marcarea scarilor de evacuare din cladire si marcarea usilor si traseelor care nu
servesc la evacuare.
Art. 75. - La proiectarea si la executarea cailor de evacuare se interzice prevederea usilor care se pot bloca
în pozitie închisa, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementari tehnice, prevederea de finisaje
combustibile, cu exceptia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe
timpul incendiilor dificultati la evacuare, cum sunt împiedicarea, alunecarea, contactul sau coliziunea cu
diverse obiecte, busculada, panica si altele asemenea.
Art. 76. - Pentru securitatea echipelor de salvare/fortelor de interventie sunt necesare:
a) masuri pentru ca echipele de interventie si salvare sa-si desfasoare activitatea la un nivel adecvat de
securitate si sa paraseasca cladirea fara riscuri de accidente;
b) amenajari pentru accesul fortelor de interventie în cladire si incinta, pentru autospeciale si pentru
ascensoarele de pompieri;
c) masuri care sa permita ca stingerea sa fie realizata eficient în interiorul si în jurul constructiei.
CAPITOLUL IV Norme generale de aparare împotriva incendiilor la exploatarea constructiilor,

instalatiilor si amenajarilor
SECTIUNEA 1 Masuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea constructiilor, instalatiilor
si amenajarilor
Art. 80. - Masurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea constructiilor, instalatiilor si
amenajarilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activitatilor, pe timpul
desfasurarii si dupa încheierea acestora;
b) stabilirea masurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecintelor
incendiilor;
c) mentinerea conditiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranta si pentru securitatea echipelor
de interventie în cazul izbucnirii unui incendiu;
d) întretinerea în stare operativa a mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor.
Art. 81. - (1) Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor
si utilajelor de orice categorie se face conform reglementarilor tehnice specifice.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) cu defectiuni, improvizatii sau fara protectia
corespunzatoare fata de materialele sau substantele combustibile din spatiul în care sunt utilizate este
interzisa.
Pagina 19 din 43
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) este obligatorie respectarea instructiunilor de
functionare, verificare si întretinere, precum si a masurilor specifice de aparare împotriva incendiilor, emise
si aprobate potrivit legii.
Art. 82. - Pe timpul exploatarii instalatiilor aferente constructiilor si instalatiilor tehnologice prevazute la
art. 63 se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instructiunilor de functionare;
b) functionarea fara sistemele, aparatele si echipamentele necesare conform instructiunilor de functionare
pentru controlul si mentinerea parametrilor privind siguranta în functionare sau înlocuirea acestora cu altele
supradimensionate;
c) întretinerea necorespunzatoare a elementelor prevazute pentru izolare termica sau electrica ori pentru
separare;
d) depasirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrarilor de întretinere si reparatii sau executarea
necorespunzatoare a acestora;
e) executarea lucrarilor de întretinere si reparatii sau a unor modificari de catre personal neautorizat.
Art. 83. - (1) Mentinerea în buna stare a instalatiilor si sistemelor de captare si scurgere la pamânt a
descarcarilor electrice atmosferice este obligatorie la constructii si instalatii, utilaje si echipamente
tehnologice, conform reglementarilor tehnice specifice.
(2) Utilizarea sistemelor de captare si scurgere la pamânt a electricitatii statice conform instructiunilor
specifice si reglementarilor tehnice este obligatorie.
Art. 84. - (1) În spatiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariatilor si al altor
persoane fara echipament de protectie adecvat conditiilor de lucru.
(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor si sculelor neprotejate corespunzator sau care pot produce
scântei prin functionare, lovire sau frecare în spatii sau în locuri cu risc de explozie este interzisa.
Art. 85. - (1) Produsele, materialele si substantele combustibile se amplaseaza la distanta de siguranta fata
de sursele de caldura ori se protejeaza astfel încât sa nu fie posibila aprinderea lor.
(2) Se interzice folosirea sobelor si a altor mijloace de încalzire defecte, cu improvizatii, supraalimentate
cu combustibili sau nesupravegheate, precum si aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.
(3) Verificarea, repararea, izolarea termica si curatarea periodica a cosurilor de evacuare a fumului sunt
obligatorii.
Art. 86. - (1) Pe timpul transportului, depozitarii si manipularii produselor sau substantelor combustibile se
tine seama de proprietatile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele sa nu se produca ori
sa nu se propage incendiul.
(2) Produsele si substantele combustibile se transporta, se manipuleaza si se depoziteaza în ambalaje
adecvate, realizate si inscriptionate corespunzator, în vederea identificarii riscurilor de incendiu si stabilirii
procedeelor si substantelor de stingere ori de neutralizare adecvate.
(3) Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.
Art. 87. - (1) Deseurile si reziduurile, scurgerile si depunerile de praf sau de pulberi combustibile se
îndeparteaza ritmic prin metode si mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecarui schimb de lucru, si se
depun în locuri special destinate depozitarii sau distrugerii lor.
(2) Deseurile si reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt cârpe, câlti,
bumbac, rumegus, care contin astfel de produse, se colecteaza în cutii sau în vase metalice ori cu captuseala
metalica interioara, prevazute cu capac, amplasate în locuri fara risc de incendiu si marcate.
(3) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care se reutilizeaza, se depoziteaza, cu asigurarea
distantelor de siguranta fata de cladiri, instalatii, culturi agricole, suprafete împadurite si alte materiale
combustibile, în functie de natura si de proprietatile fizico-chimice ale acestora.
(4) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care nu se reutilizeaza, se distrug conform
reglementarilor specifice.
Art. 88. - (1) Materialele si substantele care prezinta pericol de autoaprindere se pastreaza în conditii
adecvate naturii lor, bine ventilate si luându-se masuri de control si preîntâmpinare a fenomenului de
autoîncalzire.
(2) Prevenirea aparitiei fenomenului de autoaprindere se urmareste si la depozitarea furajelor si plantelor
tehnice, conform reglementarilor specifice.
(3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje si plante tehnice se face la distante de siguranta, astfel
încât eventualele incendii produse la acestea sa nu pericliteze vecinatatile.
Art. 89. - Toate instalatiile/conductele prin care circula substante lichide sau gaze se marcheaza prin culori
specifice de identificare a naturii substantei, respectiv pericolului acesteia, prevazute de normele tehnice
specifice.
Pagina 20 din 43
Art. 95. - (1) În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judetene sau locale din zonele cu risc crescut
de incendiu si, dupa caz, administratorii operatorilor economici/ conducatorii institutiilor din zonele
mentionate trebuie sa elaboreze programe speciale de masuri pentru prevenirea incendiilor specifice.
(2) Masurile speciale pe timpul secetos cuprind:
a) identificarea si nominalizarea sectoarelor de activitate în care creste riscul de incendiu în conditiile
caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate si lipsei de precipitatii;
b) interzicerea utilizarii focului deschis în zonele afectate de uscaciune avansata;
c) restrictionarea efectuarii, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrari care creeaza conditii
favorizante pentru producerea de incendii prin degajari de substante volatile sau supraîncalziri excesive;
d) asigurarea protejarii fata de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor si a altor tipuri
de ambalaje care contin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbra;
e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole si în locuri cu vegetatie forestiera, mai ales cele
frecventate pentru agrement;
f) asigurarea si verificarea zilnica a rezervelor de apa pentru incendiu.
(3) Masurile speciale stabilite sunt aduse la cunostinta tuturor salariatilor si, dupa caz, populatiei.
Art. 96. - Înainte de începerea sezonului rece se iau urmatoarele masuri de prevenire:
a) controlul instalatiilor si al sistemelor de încalzire existente la operatorii economici, institutiile publice,
locuintele si gospodariile populatiei, cum sunt surse de caldura, conducte, corpuri si elemente de încalzire,
sobe, cosuri si canale de fum, si înlaturarea defectiunilor constatate, asigurându-se functionarea la parametrii
normati;
b) protejarea contra înghetului a componentelor instalatiilor de stingere cu apa;
c) asigurarea uneltelor si accesoriilor pentru deszapezirea cailor de acces, de evacuare si de interventie.
SECTIUNEA a 2-a Masuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrarilor cu foc deschis
Art. 97. - (1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu si pe timp de vânt este interzisa;
locurile cu pericol de incendiu, în care se aplica aceasta interdictie, se stabilesc si se marcheaza de persoanele
în drept.
(3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deseurilor si a altor materiale combustibile se face în locuri
special amenajate ori pe terenuri pregatite, cu luarea masurilor ce se impun pentru împiedicarea propagarii
focului la vecinatati, asigurându-se supravegherea permanenta a arderii, precum si stingerea jarului dupa
terminarea activitatii.
(4) Arderea miristilor se face numai dupa luarea masurilor ce se impun pentru împiedicarea propagarii
focului la vecinatati, asigurându-se supravegherea permanenta a arderii.
(5) Utilizarea focului deschis nu se admite la distante mai mici de 40 m fata de locurile cu pericol de
explozie: gaze si lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m fata de materiale sau
substante combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fara a fi supravegheat si asigurat
prin masuri corespunzatoare.
Art. 99. - (1) Efectuarea lucrarilor de sudare, taiere, lipire sau a altor asemenea operatiuni care prezinta
pericol de incendiu, în constructii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalatii
tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spatii cu pericol de aprindere a
materialelor, produselor sau substantelor combustibile este interzisa.
(2) Lucrarile prevazute la alin. (1) se pot executa în spatiile respective numai dupa ce s-au luat masuri
pentru: evacuarea persoanelor, îndepartarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spalarea,
blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spatiilor, dotarea locurilor de munca
cu mijloace de limitare si stingere a incendiilor.
(3) Lucrarile mentionate la alin. (1) si la art. 97 alin. (4) se executa numai pe baza permisului de lucru cu
foc, al carui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele norme generale.
(4) În toate cazurile prevazute la alin. (1)-(3) sunt obligatorii instruirea personalului de executie, control si
supraveghere asupra masurilor de aparare împotriva incendiilor, precum si informarea serviciului
privat/voluntar pentru situatii de urgenta.
Art. 100. - (1) Permisul de lucru cu foc, prevazut la art. 99 alin. (3), se întocmeste în doua exemplare,
dintre care unul se înmâneaza sefului formatiei de lucru sau persoanei care executa operatiunile cu foc
deschis, iar celalalt ramâne la emitent.
(2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singura zi.
(3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se preda de catre executant emitentului.
Art. 101. - Seful sectorului de activitate, atelier, sectie, depozit, instalatie etc. în care se executa operatiuni
cu foc deschis are obligatia sa asigure masuri pentru:
Pagina 21 din 43
a) pregatirea locului;

b) instruirea personalului;
c) controlul dupa terminarea lucrarii.
Art. 102. - (1) Executantul lucrarii are obligatia de a utiliza pentru executarea lucrarilor cu foc deschis
numai echipamente si aparate în buna stare de functionare.
(2) Toate echipamentele si aparatele pentru executarea lucrarilor cu foc deschis se întretin si se verifica în
conformitate cu instructiunile furnizorului.
Art. 103. - În timpul executarii lucrarii trebuie sa se asigure:
a) supravegherea permanenta a flacarii, a raspândirii si a traiectoriilor scânteilor sau particulelor de
materiale incandescente si a intensitatii fluxului de caldura;
b) strângerea si depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apa;
c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen si a generatorului de acetilena, daca durata întreruperii
executarii lucrarii depaseste 10 minute;
d) interzicerea agatarii arzatoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilena;
e) neefectuarea de deplasari cu arzatoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcari pe scari, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioada mai îndelungata.
Art. 104. - Dupa terminarea lucrarii, seful sectorului de activitate, prevazut la art. 101, trebuie sa asigure
urmatoarele masuri:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum si a spatiilor adiacente si a celor situate la cotele
inferioare sau superioare, pentru a constata daca nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros
de ars sau degajari de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se daca starea lor este intacta, si luarea de masuri în
consecinta;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore si în timpul noptii, a situatiei existente la
locul în care s-a efectuat lucrarea si în imediata apropiere a acestuia;
d) depozitarea în conditii de siguranta a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe pozitiile initiale a elementelor si materialelor combustibile la cel putin 6 ore de la
terminarea lucrarii;
f) colectarea slamului de carbid în containere destinate acestui scop si depozitarea acestora într-un loc
special amenajat.
Art. 106. - (1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în
cadrul fiecarui operator economic sau al fiecarei institutii publice si se face prin dispozitie scrisa, data de
persoana cu atributii de conducere.
(3) În dispozitia pentru reglementarea fumatului se mentioneaza:
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lânga spatiile publice închise, conform legii, în care
este interzis fumatul sau, dupa caz, accesul cu tigari, chibrituri sau brichete; se prevad obligatoriu locurile cu
schele, cofraje si esafodaje, realizate din materiale combustibile, precum si lanurile de cereale în faza de
coacere si zonele împadurite;
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate sa raspunda de supravegherea respectarii reglementarii, pe locuri si sectoare de
activitate;
d) alte date si informatii necesare sa fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
(4) Locurile în care este interzis fumatul se marcheaza conform legii.
(5) Locurile în care este permis fumatul se marcheaza cu indicatorul "LOC PENTRU FUMAT".
(6) Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul cladirilor sunt amplasate la o distanta mai mare de 40 m
fata de locurile în care exista pericol de explozie: gaze si lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili
etc., 10 m fata de locurile în care exista materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat,
bitum, si 50 m fata de culturile de cereale paioase în perioada coacerii si recoltarii sau de zonele împadurite.
(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevad cu:
a) scrumiere sau vase cu apa, nisip sau pamânt;
b) instructiuni afisate, cuprinzând masuri de prevenire a incendiilor si reguli de comportare în caz de
incendiu;
c) mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor.
(8) Scrumierele din interiorul cladirilor se amplaseaza astfel încât sa nu fie posibila aprinderea materialelor
combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
(9) Depunerea în scrumiere a altor deseuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia, cartonul, textilele,
este interzisa.
Pagina 22 din 43
(10) Golirea scrumierelor în cosurile de hârtie sau în alte locuri în care exista materiale combustibile este
interzisa.
(11) Aruncarea la întâmplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este interzisa.
SECTIUNEA a 3-a Masuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea cailor de evacuare

Art. 107. - Pentru asigurarea conditiilor de evacuare si salvare a utilizatorilor în siguranta în caz de
incendiu se adopta urmatoarele masuri:
a) întretinerea în buna stare de functionare a sistemelor de decomprimare sau de etansare la fum si gaze
fierbinti, precum si a elementelor de limitare a propagarii focului ori de izolare termica din compunerea
constructiilor si instalatiilor;
b) pastrarea cailor de evacuare libere si în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate si
realizate;
c) functionarea iluminatului de siguranta si a celei de-a doua surse de energie electrica, conform
reglementarilor tehnice;
d) functionarea sistemelor de alarmare si semnalizare a incendiilor la parametrii de performanta pentru care
au fost proiectate;
e) organizarea si desfasurarea, periodic, de exercitii si aplicatii cu salariatii, în conditiile legii.
Art. 108. - (1) Caile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special
amenajate pentru evacuare, se marcheaza cu indicatoare standardizate, conform reglementarilor tehnice
specifice, astfel încât traseele acestora sa fie recunoscute cu usurinta, atât ziua cât si noaptea, de persoanele
care le utilizeaza în caz de incendiu.
(2) Se monteaza indicatoare corespunzatoare la rampele scarilor care duc la demisol sau subsol ori la usile
de acces catre alte spatii si încaperi din care evacuarea nu poate fi continuata.
Art. 109. - (1) Dispozitivele care asigura închiderea automata în caz de incendiu a elementelor de protectie
a golurilor, cele de actionare a trapelor si clapetelor, precum si cele care mentin în pozitie închisa usile
încaperilor tampon se mentin în permanenta în stare de functionare.
(2) Se interzice blocarea în pozitie deschisa a usilor caselor scarilor, a celor de pe coridoare, a celor cu
dispozitive de închidere automata sau a altor usi care, în caz de incendiu, au rolul de a opri patrunderea
fumului, gazelor fierbinti si propagarea incendiilor pe verticala sau orizontala.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigura închiderea automata a usilor, se verifica periodic si se mentin
în stare de functionare.
(4) Sistemul de închidere a usilor de pe traseele de evacuare trebuie sa permita deschiderea usoara a
acestora în caz de incendiu.
Art. 110. - (1) Este interzisa blocarea cailor de acces, de evacuare si de interventie cu materiale care reduc
latimea sau înaltimea libera de circulatie stabilita ori care prezinta pericol de incendiu sau explozie, precum
si efectuarea unor modificari la acestea, prin care se înrautateste situatia initiala.
(2) În casele scarilor, pe coridoare sau pe alte cai de evacuare ale cladirilor se interzic amenajarea de boxe
ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de masini de fotocopiat,
dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor si bunurilor, precum si
accesul personalului de interventie.
Art. 111. - (1) Accesul mijloacelor si personalului pentru interventiile operative în caz de incendiu, în
vederea salvarii si acordarii ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor si limitarii efectelor
acestora, trebuie sa fie asigurat în permanenta la toate:
a) constructiile si încaperile acestora;
b) instalatiile tehnologice si anexe;
c) depozitele închise si deschise de materii prime, semifabricate, produse finite si auxiliare;
d) mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor, precum si la punctele de comanda ale acestora, cum
sunt: centrale si butoane de semnalizare a incendiilor, statii de pompare a apei, hidranti de incendiu,
stingatoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare si castele de apa, rampe ale surselor de apa naturale;
e) dispozitivele de actionare a unor mijloace cu rol de protectie în caz de incendiu: cortine de siguranta,
sisteme de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti, clapete de pe tubulatura de ventilare si altele asemenea;
f) tablourile de distributie si întrerupatoarele generale ale instalatiilor electrice de iluminat, de forta si de
siguranta, precum si la sursele de alimentare de rezerva care sunt destinate alimentarii receptoarelor electrice
cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalatiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu si punctele de
comanda ale acestora: gaze si lichide combustibile, benzi transportoare si altele asemenea;
Pagina 23 din 43
h) alte mijloace utilizate pentru interventie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau transport,
cisterne ori autocisterne pentru apa si altele asemenea.
(2) Persoanele fizice sau juridice care detin sau administreaza constructiile, instalatiile, sistemele,
dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate sa marcheze prin indicatoare, potrivit reglementarilor
tehnice specifice, prezenta mijloacelor de la alin. (1) si sa afiseze regulile specifice care trebuie respectate.
CAPITOLUL V Echiparea si dotarea cu mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor

Art. 123. - (1) Echiparea si dotarea constructiilor, instalatiilor si a amenajarilor cu instalatii de protectie
împotriva incendiilor si cu alte mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor,
tipurilor si parametrilor specifici, precum si dimensionarea si amplasarea acestora se asigura conform
reglementarilor tehnice si normelor specifice de aparare împotriva incendiilor.
(2) Mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor trebuie sa îndeplineasca si sa asigure criteriile si
nivelurile de performanta prevazute de reglementarile tehnice aplicabile si de specificatiile tehnice de
referinta.
Art. 132. - Mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor, cu care sunt echipate si dotate constructiile,
instalatiile si amenajarile, se amplaseaza si/sau se depoziteaza, conform documentatiilor tehnice de executie
si reglementarilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenti corozivi, efecte negative ale temperaturii
etc. ori se protejeaza corespunzator mediilor în care se utilizeaza.
Art. 133. - La amplasarea mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor, care sunt utilizate de
personalul de pe locurile de munca si/sau de fortele de interventie, în caz de incendiu, se au în vedere si
urmatoarele cerinte:
a) locurile de amplasare sa fie vizibile, usor accesibile si la distante optime fata de focarele cele mai
probabile;
b) înaltimea de montare sa fie accesibila;
c) sa fie bine fixate si sa nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
Art. 134. - (1) Mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor se marcheaza în conformitate cu
prevederile reglementarilor tehnice si ale standardelor specifice.
(2) Pe timpul exploatarii se asigura vizibilitatea si lizibilitatea marcajelor.
Art. 135. - Mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor, cu care se echipeaza si se doteaza
constructiile, instalatiile tehnologice si amenajarile, se întretin permanent în stare de functionare, cu
asigurarea fiabilitatii si eficientei necesare, conform reglementarilor tehnice specifice.
(2) Scoaterea din functiune a mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor fara luarea unor masuri
alternative de aparare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari functionarii acestora în
conditii de eficienta este strict interzisa.
(3) Controlul starii de functionare a mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor se executa
conform prevederilor cuprinse în reglementarile tehnice, normele specifice de aparare împotriva incendiilor,
precum si în instructiunile tehnice elaborate de proiectanti si/sau de producatori/furnizori.
CAPITOLUL VI Planificarea si executarea exercitiilor privind modul de actiune în caz de incendiu

Art. 144. - (1) Exercitiile privind modul de interventie în caz de incendiu constituie formele de baza prin
care se verifica stadiul si capacitatea de actiune a personalului de la locul de munca.
(2) Exercitiile si aplicatiile vizeaza modul în care se executa:
a) alarmarea;
b) evacuarea;
c) stingerea incendiului.
Art. 145. - Exercitiile de interventie se efectueaza:
a) planificat, pe baza de grafic, astfel încât la acestea sa participe esalonat toti salariatii cu atributii de
interventie de la locurile de munca;
b) inopinat, de catre administrator/conducator, autoritatile de control sau de alti factori de decizie;
Art. 147. - Fiecare exercitiu de interventie se finalizeaza printr-un raport, în care se fac referiri cel putin la:
a) obiectivele si scopul exercitiului;
b) mentiuni privind cunoasterea si capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin personalului de la
locul de munca în caz de incendiu;
c) îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite si a timpilor operativi de interventie;
d) mentiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;
e) aprecieri privind functionarea mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor;
f) desfasurarea activitatii de salvare si evacuare a persoanelor si a materialelor periculoase;
Pagina 24 din 43
g) propunerea de masuri privind îmbunatatirea activitatii respective.
CAPITOLUL VII Controlul respectarii normelor de aparare împotriva incendiilor

Art. 148. - Personalul autoritatilor publice, care, potrivit competentelor si prevederilor legale, executa
controale în domeniul apararii împotriva incendiilor, este:
a) personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si din inspectoratele pentru
situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti;
b) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atributii în domeniul apararii împotriva incendiilor din
structura ministerelor si a celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
c) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atributii în domeniul apararii împotriva incendiilor din
structura autoritatilor administratiei publice locale.
Art. 149. - (1) Controlul propriu al respectarii normelor, dispozitiilor si masurilor de aparare împotriva
incendiilor se efectueaza de:
a) structurile cu atributii de aparare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului
economic/institutiei/localitatii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic;
b) personalul din componenta preventiva a serviciilor publice, voluntare si private;
c) sefii locurilor de munca respective, zilnic sau pe schimb, dupa caz.
(2) Controlul efectuat de structurile stabilite la alin (1) lit. a) se finalizeaza prin documente scrise, în care se
consemneaza:
a) constructiile si instalatiile care au fost cuprinse în control;
b) constatarile rezultate din teren;
c) propuneri de masuri si actiuni de înlaturare a deficientelor si de îmbunatatire a activitatii.
(3) Trimestrial, structurile enumerate la alin. (1) lit. a) efectueaza un control de verificare privind
respectarea obligatiilor contractuale din domeniul apararii împotriva incendiilor si a normelor specifice de
aparare împotriva incendiilor la persoanele fizice/juridice care desfasoara activitati în perimetrul operatorului
economic/institutiei/localitatii.
(4) Constatarile, masurile si deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunostinta, prin documente
scrise, tuturor persoanelor implicate.
O.M.A.D.R. nr. 182/2020 privind aprobarea Normelor de prevenire și stingere

a incendiilor specifice activităților sectoarelor din domeniul agricol.
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 645 din 22 iulie 2020
Extras din anexă:

PREVEDERI GENERALE STABILITE PE BAZA STRATEGIEI PRIVITOARE
LA APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
ÎN ACTIVITĂȚILE DIN SECTOARELE AGRICOLE
1.1. Obiect și domeniu de activitate

Art. 2 Normele de apărare împotriva incendiilor pentru unitățile din sectoarele agricole sunt
reglementări cu aplicativitate la nivel național, care cuprind prevederi minime obligatorii pentru desfășurarea
activităților din aceste sectoare în condiții de securitate.
1.2. Obligații și răspunderi
1.2.2. Consiliile de administrație
Art. 15 În înțelesul prezentei norme specifice, consiliul de administrație este cel care administrează
societățile agricole, așa cum este prevăzut în Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de
asociere în agricultură cu modificările și completările ulterioare.
Art. 16 Asigură înscrierea în fișele posturilor a atribuțiilor și responsabilităților persoanelor
desemnate prin dispoziții scrise să îndeplinească sarcini de apărare împotriva incendiilor, precum și luarea la
cunoștință de către acestea a obligațiilor ce le revin.
Pagina 25 din 43
Art. 17 Asigură verificarea, cu personal de specialitate atestat conform legii, modul în care
proiectanții au cuprins în documentațiile tehnice de proiectare aferente obiectivelor de investiție noi, sau a
lucrărilor de modernizare, dezvoltare ori schimbare de destinație a celor existente, măsurile de apărare
împotriva incendiilor, stabilite de reglementările tehnice în vigoare, urmărind periodic stadiul și modul de
realizare a acestora de către executanți, înaintea punerii în funcțiune a construcțiilor și instalațiilor.
Art. 18 (1) Aprobă planurile de protecție împotriva incendiilor și verifică prin sondaj modul de
cunoaștere și capacitatea de punere în aplicare a acestora de către persoanele care au stabilite sarcini privind
depozitarea materialelor, evacuarea persoanelor și a bunurilor, precum și de realizare a intervenției de
stingere a incendiilor.
Art. 19 Asigură întocmirea documentațiilor tehnice necesare solicitării și obținerii avizelor și
autorizațiilor de securitate la incendiu, prevăzute de lege.
Art. 20 Verifică elaborarea de către șefii locurilor de muncă și cadrele tehnice/personalul de
specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, a instrucțiunilor de apărare împotriva
incendiilor pe care le aprobă, asigurând însușirea și respectarea acestora de către personalul angajat.
Art. 21 Aprobă planurile tematice de instruire teoretică și practică a personalului și de pregătire și
perfecționare a serviciilor private pentru situații de urgență și verifică, trimestrial, direct sau prin cadrele
tehnice/personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, modul de cunoaștere
și de respectare a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
Art. 22 Urmărește cuprinderea în contractele de închiriere, date în locație sau concesionare, a
obligațiilor și răspunderilor care revin locatorilor și locatarilor privind apărarea împotriva incendiilor și
modul de respectare a accstora de către părțile contractante.
Art. 23 Asigură alocarca distinctă în planurile anuale de venituri și cheltuicii, a mijloacelor
financiare necesare achiziționării, reparării, întreținerii și funcționării mijloacelor tehnice de apărare
împotriva incendiilor, precum și pentru susținerea celorlalte activități specifice apărării împotriva incendiilor
(atestări, certificări, avizări, autorizări etc.).
1.2.3. Fermierul, proprietarul, beneficiarul, administratorul
Art. 24 Asigură cunoașterea și punerea în aplicare, în părțile care le revin, a planurilor de protecție
împotriva incendiilor, întocmite, aprobate și puse la dispoziție de titularul dreptului de proprietate.
Art. 25 Asigură măsurile necesare pentru determinarea împrejurărilor care au favorizat producerea
incendiilor, ținerea evidenței acestora si stabilește, după caz, măsuri de preîntâmpinare a producerii unor
evenimente similare. Analizează semestrial modul de organizare și desfășurare a activității de apărare
împotriva incendiilor.
Art. 26 Verifică periodic, personal sau prin persoane desemnate, modul de respectare a obligațiilor și
răspunderilor ce îi revin privind apărarea împotriva incendiilor, cuprinse în contractele de închiriere,
concesionare sau date în locație și după caz dispune măsuri de îndeplinire a cerințelor și măsurilor prevăzute
în acestea.
Ar. 27 Asigură instruirea islariaților proprii și verifică, personal sau prin persoane desemnate, modul
de cunoaștere si respectare a regulilor și măsurilor de apărare împotriva incendiilor specifice activităților pe
care le desfășoară, conform reglementărilor în vigoare.
Art. 28 Numește prin dispoziție scrisă, una sau mai multe persoane cu atribuții privind punerea în
aplicare, controlul și supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, corelate cu natura,
complexitatea, volumul și riscurile de incendiu ale activităților desfășurate.
Art. 29 Stabilește cadru organizatoric de informare a persoanelor fizice din afara unității beneficiare
ale serviciilor prestate, asupra riscului de incendiu prezentat de activitățile ce le desfășoară, a măsurilor și
regulilor de prevenire a incendiilor necesare și asigurate, precum și a modului de comportare și a
posibilităților de orientare și evacuare în caz de incendiu.
Art. 30 Pentru organizarea și desfășurarea activității privind apărarea împotriva incendiilor
administratorul societăților agricole, desemnat așa cum este prevăzut în Legea nr. 36/1991 privind societățile
agricole și alte forme de asociere în agricultură are următoarele obligații:
a. să stabilească, prin dispoziții scrise, responsabilitățile și modul de organizare pentru apărarea
împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări și să le aducă la
cunoștință salariaților, utilizatorilor și oricăror persoane interesate;
b. să asigure identificarea, evaluarea și implementarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor
conform criteriilor stabilite;
c. să solicite și să obțină avizele și autorizațiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, și să
asigure respectarea condițiilor care au stat la baza eliberării acestora;
Pagina 26 din 43
d. să permită, în condițiile legii, executarea controalelor și a inspecțiilor de prevenire împotriva

incendiilor, să prezinte documentele și informațiile solicitate și să nu îngreuneze sau să
obstrucționeze în niciun fel efectuarea acestora;
e. să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenție în situații de urgență;
f. să întocmească, să actualizeze permanent și să transmită inspectoratului lista cu substanțele
periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu mențiuni privind:
proprietățile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate și
mediu, mijloacele de protecție recomandate, metodele de intervenție și prim ajutor, substanțele
pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;
g. să elaboreze instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor și să stabilească atribuțiile ce revin
salariaților la locurile de muncă;
h. să verifice dacă salariații cunosc și respectă instrucțiunile necesare privind măsurile de apărare
împotriva incendiilor și să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin
indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;
i. să asigure întocmirea și actualizarea planurilor de intervenție și condițiile pentru aplicarea acestora în
orice moment;
j. să permită, la solicitare, accesul forțelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaștere,
instruire sau de antrenament și să participe la exercițiile și aplicațiile tactice de intervenție organizate
de acesta;
k. să asigure utilizarea, verificarea, întreținerea și repararea mijloacelor de apărare împotriva
incendiilor cu personal atestat, conform instrucțiunilor furnizate de proiectant;
l. să asigure pregătirea și antrenarea serviciului de urgență privat pentru intervenție;
m. să asigure și să pună în mod gratuit la dispoziție forțelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru
apărare împotriva incendiilor și echipamentele de protecție specifice riscurilor care decurg din
existența și funcționarea unității sale, precum și antidotul și medicamentele pentru acordarea
primului ajutor;
n. să stabilească și să transmită către transportatorii, distribuitorii și utilizatorii produselor sale regulile
și măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea,
manipularea, transportul și depozitarea produselor respective;
o. să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea și stingerea cu forțe și
mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze și să trimită
acestuia raportul de intervenție;
p. să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate
conform reglementărilor în vigoare;
q. să îndeplinească orice alte atribuții prevăzute de reglementările în vigoare privind apărarea împotriva
incendiilor.
1.2.4. Salariații
Art. 31 Salariații sunt obligați să participe la activitățile de pregătire teoretică și practică organizate,
să cunoască și să aplice întocmai instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor specifice locului de muncă și
după caz, atribuțiile stabilite prin planurile de intervenție în caz de incendiu.
Art. 32 Salariații trebuie să respecte instrucțiunile de lucru privind utilizarea substanțelor și
materialelor periculoase, precum și a instalațiilor, utilajelor, mașinilor, aparatelor și echipamentelor aferente
procesului muncii.
Art. 33 La începerea programului de lucru și la terminarea acestuia verifică obligatoriu locurile de
muncă în vederea depistării și înlăturării unor eventuale pericole și cauze de incendiu, participă la menținerea
permanentă a curățeniei și ordinii la locurile de muncă.
Art. 34 Atunci când constată, salariații trebuie să informeze imediat șefii nemijlociți sau persoanele
cu atribuții de conducere și supraveghere a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, despre defecțiunile
sesizate la mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotarea locurilor de muncă, precum și
asupra defecțiunilor și avariilor tehnice care pot constitui cauze potențial generatoare de incendiu.
REGULI ȘI MASURI SPECIFICE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

LA CONSTRUCȚII, INSTALAȚII ȘI ALTE AMENAJĂRI, PRECUM ȘI PENTRU ACTIVITATEA
DIN SECTOARELE AGRICOLE
2.1. Agricultură și servicii auxiliare

Pagina 27 din 43
2.1.1. Cultura vegetală

Art. 39 Motocultoarele, tractoarele, motoarele fiabile, motoarele electrice, combinele autopropulsate
și tractate, presele de balotat paie, mașinile de secerat in și cânepă, batozele și alte mașini agricole și
autovehiculele de transport (autocamioane, remorci) vor fi supuse reviziilor periodice, înlăturându-se toate
defecțiunile care pot provoca incendii.
Art. 40 (1) înainte de a se începe lucrând cu mijloacele menționate mai sus și celelalte utilaje
agricole se va controla starea tehnică a acestora.
(2) Deficiențele constatate (scurgeri de carburanți și lubrifianți, neetanșeități la conducte și garnituri,
supraîncălzirea motoarelor și lagărelor utilajelor agricole etc.) se vor remedia înainte de a da în exploatare
utilajul respectiv.
(3) Dacă în timpul lucrului cu aceste utilaje apar defecțiuni prin care crește riscul de producere a
incendiilor, acestea trebuie înlăturate imediat.
Art. 41 Înaintea începerii campaniilor agricole trebuie să se facă instructaje cu personalul care
deservește utilajele menționate mai sus cu privire la respectarea prevederilor legale privind măsurile de
apărare împotriva incendiilor apărute în timpul lucrărilor cu aceste utilaje sau chiar la utilajele respective.
Art. 42 Folosirea focului deschis sau a surselor de căldură pentru executarea diferitelor lucrări este
permisă numai la distanțe mai mari de 2 m de rezervorul de combustibil, cu luarea tuturor măsurilor de
siguranță, în vederea eliminării pericolului de aprindere a vaporilor de combustibil aliați în rezervor și pe
conducte sau care se degajă din acestea.
Art. 43 Motorul și rezervorul de combustibil trebuie ținute permanent în stare curată, fără scurgeri de
ulei, combustibil sau lubrifiant, care pot să apară ca urmare a lipsei de etanșeitate a unor garnituri sau prin
scăpări.
Art. 45 Nu este admisă alimentarea cu combustibil și lubrifianți a mijloacelor energetice și
combinelor autopropulsate, când motoarele acestora funcționează. Se va curăța utilajul respectiv de
combustibilul sau lubrifiantul scurs.
Art. 48 (1) Instalația electrică trebuie supravegheată cu atenție și protejată de deteriorări.
(2) Reperele și componentele defecte se vor remedia imediat, iar conductorii defecți se vor înlocui.
Art. 49 (1) Se va verifica bateria de acumulatori care nu trebuie să prezinte scurgeri; bornele bateriei
și clemele cablurilor de legătură trebuie să fie în bună stare și să nu producă scântei;
(2) Lucrătorul care deservește utilajul trebuie să aibă la îndemână cheie pentru deconectarea bateriei
în cazul apariției unui incendiu.
Art. 50 (1) În vederea părăsirii rapide, prin remorcare a încăperilor expuse pericolului unui incendiu
se va prevedea un cablu pentru ca utilajul respectiv să poată fi tractat.
(2) Sunt interzise cuplarea cutiei de viteze și tragerea frânei de mână.
Art. 51 În cazul staționării utilajului respectiv (tractor, combină autopropulsată etc.) în încăperi în
care sunt depozitate produse agricole, distanța minimă între eșapament și produsele respective va fi, în
direcția de evacuare, de cel puțin 2 m.
Art. 52 (1) Mijloacele energetice trebuie să fie dotate cu stingătoare și alte dispozitive de stins
incendii destinate stingerii flăcărilor care pot genera incendii la motor, la instalația electrică sau la mașina
agricolă respectivă.
(2) Stingătoarele utilizate trebuie înlocuite imediat.
(3) De asemenea se va verifica dacă aceste stingătoare și alte aparate de stins incendii nu au termenul
de valabilitate expirat, fiind necesară înlocuirea periodică a lor.
(4) În cazul aprinderii motorinei flacăra trebuie stinsă cu stingătorul cu spumă sau cu pulbere, se
interzice stingerea cu apă a motorinei.
2.1.1.1. Pregătirea și reglarea utilajelor agricole folosite la recoltarea cerealelor
Art. 53 La mașinile echipate cu motor cu ardere internă pentru a fi admise, la lucrările de recoltare
a cerealelor, utilajele trebuie să îndeplinească următoarele:
a. sistemele de aprindere, de alimentare, de carburație și de distribuție trebuie să fie corect reglate
pentru a evita explozii false însoțite de eliminarea de scântei sau de gaze în stare arzândă;
b. este interzisă alimentarea carburatorului prin turnare de benzină pe la priza de aer sau ca motorul să
funcționeze fără filtru de aer;
c. rezervoarele de combustibil și întreaga instalație de alimentare cu combustibil să fie etanșă și fără
pierderi;
d. instalația electrică să aibă toate conexiunile bine fixate și izolația corespunzătoare, conductorii și
siguranțele vor fie dimensionate corespunzător și bine întreținute, acumulatorul să fie bine fixat și
Pagina 28 din 43
fișele montate corect, capul delcoului să fie fără crăpături, iar condensatorul și releul regulator în
stare de funcționare corespunzătoare;
e. țevile de eșapament de la tractoare să fie prevăzute cu dispozitive de captare a scânteilor
(parascântei) omologate;
f. toba de eșapament să fie curățată de funingine;
g. șoferii care participă la recoltarea cerealelor vor fi instruiți în mod special, pentru a cunoaște
pericolele de incendiu, măsurile de apărare împotriva incendiilor precum și modul de utilizare al
stingătoarelor de incendiu;
h. motoarele fixe cu aprindere prin scânteie sau cu aprindere prin compresie care au țeava de eșapament
în partea de jos și lucrează la staționar, vor fi prevăzute cu o țeavă cotită care să introducă gazele
într-o groapă cu pământ ud sau într-un vas cu apă.
Art. 54 În cazul folosirii motoarelor electrice se vor respecta următoarele:
a. rezistența de izolație a înfășurării motorului să nu fie mai mică de 0,33 MΩ, verificarea făcându-se
cu megometrul de 500 V;
b. jocul axial al motorului să nu depășească limitele admise;
c. sensul de rotire al motorului să fie același cu cel al mașinii de treierat;
d. motoarele noi să fie verificate prin proba de mers în gol de 3 ori.
Art. 55 În timpul exploatării mașinilor lucrătorii care le deservesc vor respecta următoarele reguli:
a. mașinile vor fi verificate, curățate și, după caz, unse cu regularitate potrivit instrucțiunilor din
manualul de utilizare;
b. se va acorda o mare grijă ungerii pieselor mobile și înlăturării tulpinilor de cereale sau ierburilor
înfășurate pe aceste piese în timpul lucrului;
c. bumbacul, lavetele sau cârpele îmbibate cu carburanți sau lubrifianți folosite la întreținerea
mașinilor, vor fi păstrate în cutii metalice cu capac care se închid etanș;
d. înaintea pornirii mașinilor se verifică existența și starea de funcționare a tuturor dispozitivelor care
asigură protecția împotriva incendiilor;
e. mecanicii vor asigura supravegherea continuă a mașinilor pentru a sesiza la timp bătăile sau mersul
neregulat; se interzice a se lăsa fără supraveghere mașinile în timpul funcționării;
f. mașinile echipate cu motoare termice vor fi verificate zilnic, iar țevile de eșapament vor fi curățate în
permanență, zgura rezultată din captarea scânteilor va fi îndepărtată cu regularitate;
g. la pornirea pe timp rece a motoarelor cu ardere internă este interzisă încălzirea lor cu ajutorul focului
deschis (lampă de benzină, torță etc.);
h. în cazul motoarelor cu aprindere prin scânteie este interzis să se folosească nasturi la fișele bujiilor,
să se pună scule sau corpuri metalice pe acumulatori și să se scoată benzină din rezervor în prezența
unei flăcări deschise.
Art. 56 La exploatarea combinelor se vor respecta următoarele reguli specifice:
a. zilnic, înainte de începerea lucrului, se va verifica întinderea curelelor de acționare și fixarea șinelor
pe tobă;
b. se va urmări ca toba să nu se înfunde, astfel distanța dintre tobă și grătar, precum și turația tobei se
va regla conform indicațiilor din cartea tehnică;
c. se va urmări periodic și vor fi înlăturate înfășurările de paie sau alte materiale de pe axele roților de
transmisie și de pe crucile cardanice;
d. înainte de începerea lucrului se vor verifica lagărele de lemn de la scuturătorii combinelor și
batozelor să nu fie strânse prea tare și să nu frece de pereții combinei;
e. periodic, în timpul lucrului, imediat după oprirea mașinii se va verifica temperatura lagărelor pentru
a nu depăși temperatura admisă;
f. este interzis a turna ulei sau motorină peste lagărele care în timpul funcționării scârțâie sau produc
zgomote anormale;
g. în timpul funcționării combinelor autopropulsate se interzice scoaterea cheii din contactul electric
pentru a nu se produce scurtcircuite în alternator instalația electrică;
h. se interzice funcționarea combinei autopropulsate fără baterie de acumulatori sau cu baterie de
acumulatori decuplată;
i. dispozitivele de siguranță de la transmisiile cu lanț, curele trapezoidale sau axele cu cuplaje vor fi
reglate conform instrucțiunilor din cartea tehnică, pentru prevenirea încălzirii excesive la patinare,
care poate provoca incendii;
Pagina 29 din 43
j. înainte de începerea lucrului cu combinele autopropulsate se va debloca frâna de parcare și se va

verifica buna funcționare a întregului sistem de frânare pentru a se evita supraîncălzirea discurilor
sau tamburilor de frânare și producerea de incendii;
k. combinele autopropulsate vor fi prevăzute cu dispozitive pentru scurgerea la sol a electricității statice
produse în tipul1 funcționării, datorită numărului mare de curele trapezoidale;
l. combinele de recoltat cereale păioase, porumb și furaje vor fi echipate cu stingător cu pulbere (focar
minim 21 A și 113B) sau cu spumă (focar minim 8A și 113B) pentru a se putea interveni în cazul
aprinderii paielor, pănușilor, fânului care vin în contact cu țevile de eșapament;
m. reparațiile de durată și întreținerea mașinilor se vor face numai în afara lanurilor și a ariilor, la cel
puțin 20 m, pe un loc special ales, delimitat prin arătură cu plugul, curățat de resturi vegetale și dotat
cu materiale de stingere în cazul folosirii focului deschis.
Art. 57 La exploatarea preselor de balotat paie se vor lua următoarele măsuri:
a. înainte de începerea exploatării, presele vor fi verificate astfel ca toate organele de lucru să
funcționeze normal. Se va verifica temperatura lagărelor și a reductoarelor care nu trebuie să
depășească 60° - 70°C;
b. zilnic înainte de începerea lucrului se vor verifica organele de lucru ale presei;
c. se va urmări periodic și vor fi înlăturate înfășurările de paie și alte materiale de pe organele de lucru;
d. în cazul înfundării presei, agregatul se va opri și se va proceda la desfundare, înlăturându-se
materialele care au provocat înfășurarea;
e. pentru prevenirea incendiilor datorate patinării, cuplajul de siguranță de la transmisii va fi reglat
conform instrucțiunilor din cartea tehnică.
Art. 58 La exploatarea secerătorilor legători, pentru cereale, fân și cânepă se vor lua următoarele
măsuri:
a. înaintea începerii lucrărilor de recoltare se va face o verificare amănunțită a funcționării organelor de
lucru (mecanisme de acționare a cuțitului de tăiere, al rabatorului, pânza transportoare, aparatul de
tăiat);
b. periodic, în cursul zilei vor fi luate măsuri pentru prevenirea înfundării și vor fi curățate resturile
vegetale care pot înfunda organele de lucru;
c. de asemenea se va urmări ca toate lagărele organelor de lucru să nu se încălzească peste 60° - 70°C,
în care scop va trebui să se facă gresarea conform instrucțiunilor de funcționare.
2.1.1.3. Alimentarea mașinilor cu carburanți
Art. 74 Depozitarea provizorie a carburanților și lubrifianților necesari pentru lucrările de recoltare
se va face la o distanță de minimum 100 m față de lanuri, cereale netreierate, paie, fân și alte furaje, arii,
bucătării, păduri și la cel puțin 50 m față de orice fel de construcții și clădiri sau cale ferată.
Art. 75 În cazul în care nu se poate respecta distanța de 100 m față de lan, se va elibera o porțiune de
teren care se va ara complet pe o suprafață de 100 m x 100 m, pe care se instalează depozitul de carburanți.
Art. 76 Terenul pe care se instalează depozitul, se va curăța de iarbă, mărăcini, tufișuri etc. și se va
înconjura cu o fâșie arată de cel puțin 5 m.
Art. 77 Carburanții se vor păstra în cisterne sau, în cazuri speciale, în butoaie care să nu prezinte
scurgeri, încărcate cel mult 95% din capacitatea lor, cu dopuri metalice prevăzute cu filet, butoaiele fiind
așezate cu dopurile în sus.
Art. 78 Butoaiele sau cisternele vor fi protejate împotriva radiațiilor solare prin acoperirea cu crengi
verzi, rogojini, prelate, panouri sau sub șoproane provizorii de tip ușor, iar deschiderea lor se va face numai
cu ajutorul cheilor speciale.
Art. 79 În timpul nopții depozitul poate fi iluminat, numai electric. Butoaiele goale vor fi închise
etanș și depozitate separat de cele pline.
Art. 80 La alimentarea cu carburanți se vor respecta următoarele reguli:
a. în mod obișnuit alimentar ei se va face numai la punctele de alimentare și numai ziua, înainte de
începerea activității;
b. când alimentarea se face pe miriște sau chiar pe arie, se va evita să se producă scurgeri de carburanți,
iar când totuși s-au produs carburantul va fi acoperit cu pământ;
c. dacă în mod excepțional, alimentarea este necesară și pe timpul nopții, aceasta se va face în afara
lanurilor si ariilor numai la lumina electrică sau a farurilor unei alte mașini;
d. punctele de alimentare se vor stabili la cel puțin 20 m în afara lanurilor și ariilor și la cel puțin 10 m
față de depozitul de carburanți și lubrifianți, apropierea mașinilor la punctele de alimentare facându-
se astfel, ca țevile de eșapament să nu fie îndreptate spre aceste puncte;
Pagina 30 din 43
e. transportul carburanților din depozite la punctele de alimentare se va face numai în vase metalice
închise;
f. controlul rezervoarelor de carburanți ale mașinilor se va face numai la lumina naturală sau la cea
electrică;
g. alimentarea se va face cu motorul oprit și cu capota închisă, excepție făcând utilajele prevăzute cu
dispozitive de alimentare prin depresiunea produsă de motor în rezervorul de combustibil.
2.1.1.4. Parcarea utilajelor în câmp
Art. 81 Locurile de parcare pe câmp a utilajelor se vor stabili la distanță de minim 100 m față de
lanurile de cereale netreierate, arii, depozite de paie, fân și la cel puțin 50 m față de orice construcții și clădiri
și cale ferată.
Art. 82 Terenul pe care se amenajează locurile de parcare va fi curățat de plante și iarbă uscată și
dacă se găsește pe miriște va fi înconjurat cu o fâșie lată de cel puțin 3 m.
Art. 83 La amenajarea locurilor de parcare pe câmp a utilajelor se vor respecta următoarele reguli:
a. mașinile se vor așeza în ordine, pe tipuri și la distanța de siguranță între ele;
b. depozitele de carburanți și lubrifiant! se vor instala la cel puțin 50 m față de coloanele de mașini,
respectându-se prevederile din capitolul privind depozitele de lichide combustibile;
c. șoproanele sau atelierele imobile, barăcile și vagoanele dormitor, precum și depozitele de materiale
combustibile, se vor instala la cel puțin 25 m față de coloanele de mașini și de 30 m față de
depozitele de carburanți și lubrifianți;
d. bucătăriile se vor instala la cel puțin 50 m față de coloanele de mașini, construcții ori depozitele de
combustibil, iar față de lanuri și păduri la cel puțin 100 m.
2.1.1.5. Măsuri speciale în perioada secerișului și a recoltării cu combina
Art. 85 În perioada coacerii și până la recoltarea cerealelor se interzice:
a. fumatul, iluminatul cu flacără deschisă sau folosirea sub orice formă a focului deschis în lanuri, pe
arii, pe miriște, în locurile de depozitare a paielor, în apropierea autovehiculelor ce transportă paie, în
apropierea mașinilor situate în parcurile de câmp, la depozitele de alimentare cu carburanți, precum
și în apropierea acestora la o distanță mai mică de 100 m și se vor amplasa indicatoare de interzicere
"FUMATUL OPRIT" -"NU FOLOSIȚI FOC DESCHIS";
b. pregătirea sau încălzirea hranei și fumatul se vor face în locuri special amenajate în afara lanurilor,
depozitelor de paie, a ariilor, a punctelor de alimentare cu carburanți;
c. arderea resturilor vegetale uscate, a miriștilor și a paielor aflate pe câmp, cu excepția situațiilor
deosebite când se vor lua măsuri de siguranță necesare.
2.1.1.6. Reguli la efectuarea secerișului și la recoltarea cu combina din lan
Art. 86 Lucrările vor începe prin protejarea lanurilor față de drumuri, masive păduroase și căile
ferate cu care se mărginesc, astfel:
a. protejarea se face prin realizarea unor fâșii paralele arate, paiele și cerealele recoltate de pe acestea
fiind evacuate în afara acestor fâșii;
b. lățimea fâșiilor de izolare va fi de 20 m față de drumuri și masive păduroase și de 50 m față de calea
ferată;
c. în porțiunile de cale ferată unde riscul de incendiu este mai accentuat (rampe, curbe), lățimea zonei
de izolare va fi mărită, iar recoltatul va începe cu aceste parcele;
d. dacă terenurile amplasate de-a lungul căii ferate sunt înguste, fără posibilitate de evacuare imediată a
snopilor sau paielor, acestea vor fi depozitate la cel puțin 10 m de calea ferată, trăgându-se între
rândurile de clăi brazde de 1 - 2 m lățime.
Art. 87 Atunci când cerealele urmează a fi treierate pe arie, clăile de snopi se vor clădi în rânduri
drepte, lăsându-se o distanță de 5 - 6 m între clăi și cel puțin 10 m între rânduri după care se va trece fără
întârziere la arat.
Art. 88 Când recoltarea se va face cu combina din lan, se vor lua următoarele măsuri:
a. paiele rezultate vor fi strânse în cel mult 1 - 2 zile, efectuându-se imediat aratul;
b. dacă cerealele boabe rezultate de la recoltarea cu combina se depozitează în mod provizoriu pe
tarlalele de lucru, locul de depozitare se va amenaja la cel puțin 30 m față de porțiunile încă
nerecoltate și izolat de restul de lan și de miriște printr-o fâșie arată de 3 - 5 m.
Pagina 31 din 43
ORDIN nr. 138 din 23 octombrie 2015

pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi
scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu
EMITENT: MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 29 octombrie 2015
Extras din anexă:

NORME TEHNICE
privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea,repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de
incendiu
CAP. I Scop şi definiţii
ART. 3 În sensul prezentelor norme tehnice, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) accesoriile corpului - piese care pot fi fixate sau înfiletate pe recipient ce includ cel puţin: dispozitiv(e)
de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap; dispozitiv de operare;
b) agent curat - agent de stingere a incendiului, volatil sau gazos, nepoluant şi cu proprietăţi dielectrice,
cum ar fi fluorocarburi - FCs; perfluorocarburi - PFCs; fluoroiodocarburi - FICs etc.;
c) agent de stingere - substanţa conţinută în stingător care are rolul de a stinge un incendiu şi care poate
fi: apa, apa cu aditiv, apa cu diverse substanţe chimice, pulberea, dioxidul de carbon, un agent curat;
d) halon - agent de stingere a incendiului care are în compoziţie, drept componentă primară, unul sau mai
mulţi compuşi organici ce conţin unul sau mai multe elemente precum fluor, clor, brom sau iod;
e) perioadă de garanţie - interval de timp cuprins între data dobândirii produsului sau serviciului şi data
până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori
serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile utilizatorului;
f) performanţă de stingere - maximul focarului tip pe care stingătorul de incendiu îl poate îndeplini,
conform standardelor aplicabile;
g) perioadă de valabilitate - limită de timp stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează
k) recipient - corpul stingătorului cu toate piesele sudate/lipite, neechipat cu accesoriile sale;
l) stingător de incendiu - aparat care conţine un agent de stingere ce poate fi refulat prin acţiunea
presiunii interioare şi dirijat asupra unui incendiu; presiunea interioară poate fi permanentă sau produsă prin
eliberarea unui gaz auxiliar dintr-un alt recipient;
m) stingător de incendiu mobil - stingător de incendiu montat pe roţi care este proiectat pentru a fi
transportat şi acţionat manual şi care, în stare de serviciu, are o masă mai mare de 20 kg;
n) stingător de incendiu portabil - stingător de incendiu proiectat pentru a fi acţionat manual şi care, în
stare de serviciu, are o masă de maximum 20 kg;
o) utilizator - persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în
interesul său, al altuia sau în interes public.
CAP. II Clasificarea stingătoarelor de incendiu şi a incendiilor. Compatibilitatea de utilizare a

stingătoarelor de incendiu
ART. 4 Stingătoarele de incendiu se clasifică în funcţie de utilizarea lor pe anumite focare de
incendiu şi se încadrează în funcţie de performanţa de stingere.
ART. 5 (1) După agentul de stingere, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum urmează:
a) pe bază de apă, incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă;
b) cu pulbere;
c) cu dioxid de carbon;
d) cu halon;
e) cu agent curat.
(2) După modul de realizare a presiunii interioare, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum
urmează:
a) presurizate permanent;
b) presurizate în momentul utilizării.
ART. 6 Clasificarea incendiilor:
(1) Clasele de incendiu sunt:
Pagina 32 din 43
a) clasa A: incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod
normal, cu formare de jar;
b) clasa B: incendii de lichide sau solide lichefiabile;
c) clasa C: incendii de gaze;
d) clasa D: incendii de metale;
e) clasa F: incendii care implică medii de gătit, cum ar fi uleiuri şi grăsimi vegetale sau animale, în aparate
pentru gătit.
(2) Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu pe anumite focare de incendiu, respectiv
la instalaţiile electrice sub tensiune este prezentată în anexa nr. 1.
ART. 7 În vederea identificării cu uşurinţă a fiecărui tip de stingător de incendiu, pentru etichetele
aplicate de producător se stabileşte un cod al culorilor, astfel:
*T*
┌──────────────────────┬─────────────┬────────────┐
│ Agent de stingere │ Culoare de │Culoare de │
│ │identificare │identificare│
│ │fond etichetă│litere text │
├──────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Pulbere │ Alb │ Negru │
├──────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Spumă │ Galben │ Roşu │
├──────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Apă │ Albastru │ Alb │
├──────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│CO(2) │ Negru │ Alb │
├──────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Soluţie chimică apoasă│ Galben │ Negru │
├──────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Agent curat │ Verde │ Alb │
└──────────────────────┴─────────────┴────────────┘
CAP. III Alegerea, amplasarea şi controlul stingătoarelor de incendiu

ART. 8 Alegerea tipurilor de stingătoare de incendiu este determinată, în principal, de riscul de
incendiu identificat, natura materialelor combustibile, importanţa şi valoarea zonelor protejate, posibilităţile
de propagare a incendiului, compatibilitatea agentului de stingere cu clasele de incendiu, proprietăţile
dielectrice ale agentului de stingere şi condiţiile de temperatură ambiantă.
ART. 9 (1) În stare de utilizare, stingătoarele de incendiu trebuie menţinute permanent încărcate la
capacitatea nominală.
(2) Stingătoarele de incendiu trebuie amplasate conform prevederilor normelor generale de apărare
împotriva incendiilor şi ale dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor aprobate pentru
anumite categorii de construcţii, amenajări, obiective şi instalaţiile aferente.
ART. 10 (1) Utilizatorul stingătoarelor de incendiu este responsabil de controlul acestora la
intervale de cel mult o lună.
(2) Controlul presupune verificarea următoarelor elemente:
a) stingătorul de incendiu este amplasat în locaţia stabilită prin planurile de protecţie împotriva incendiilor;
b) stingătorul de incendiu este amplasat astfel încât marcajul cu tipul stingătorului de incendiu şi
instrucţiunile de utilizare sunt vizibile;
c) accesul la stingătorul de incendiu nu este blocat;
d) locul de amplasare a stingătorului de incendiu este marcat;
e) presiunea indicată de manometru este în intervalul nominal marcat de producător;
f) existenţa şi integritatea sigiliilor;
g) starea de încărcare a stingătorului de incendiu, prin ridicare;
h) compatibilitatea de utilizare a stingătorului de incendiu cu posibilele focare din spaţiul protejat;
i) încadrarea în termenele de verificare/reîncărcare menţionate pe etichetă, după caz.
ANEXA 1 la normele tehnice

Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu
┌───────────────────────────────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬──────────────┐
│Tipul stingătorului de incendiu│Clasa A│Clasa B│Clasa C│Clasa D│Clasa F│ Instalaţii │
│ │ │ │ │ │ │electrice sub │
│ │ │ │ │ │ │ tensiune │
Pagina 33 din 43
│ │ │ │ │ │ │ (până la │
│ │ │ │ │ │ │ 1.000 V) │
├───────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────────┤
│Pe bază de apă │ Da │ Nu │ Nu │ Nu │ Nu │ Nu │
├───────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────────┤
│Spumă │ Da │ Da │ Nu │ Nu │ Nu │ Nu │
├───────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────────┤
│Pulbere BC │ Nu │ Da │ Da │ Nu │ Nu │ Da │
├───────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────────┤
│Pulbere ABC │ Da │ Da │ Da │ Nu │ Nu │ Da │
├───────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────────┤
│Pulbere specială tip D │ Nu │ Nu │ Nu │ Da │ Nu │ Nu │
├───────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────────┤
│CO(2) │ Nu │ Da │ Nu │ Nu │ Nu │ Da │
├───────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────────┤
│Soluţie chimică apoasă │ Da │ Nu │ Nu │ Nu │ Da │ Nu │
├───────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────────┤
│Agent curat │ Da │ Da │ Da │ Nu │ Nu │ Da │
└───────────────────────────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴──────────────┘
ORDIN nr. 262 din 2 decembrie 2010

privind aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la spaţii şi
construcţii pentru birouri
EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 13 decembrie 2010
Extras din anexa:

DISPOZIŢII GENERALE
de apărare împotriva incendiilor la spaţii şi construcţii pentru birouri
ART. 2 (1) Prin spaţii şi construcţii pentru birouri se înţelege orice clădire destinată activităţilor de
birou, inclusiv spaţiile de depozitare şi administrative aferente acestora.
ART. 6 (1) Utilizatorii spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri pot fi:
a) personalul angajat;
b) personalul care desfăşoară activităţi de prestări servicii/de întreţinere;
c) personalul colaborator;
d) clienţii.
ART. 19 Personalul angajat şi personalul colaborator are următoarele atribuţii principale:
a) să respecte Normele generale de apărare împotriva incendiilor, prevederile prezentelor dispoziţii
generale, măsurile şi regulile specifice stabilite în cadrul persoanei juridice la care este angajat;
b) să respecte instrucţiunile specifice de exploatare a aparatelor/echipamentelor aflate în dotarea spaţiului
în care este angajat;
c) să participe, conform atribuţiilor stabilite, la evacuarea personalului în condiţii de siguranţă;
d) să intervină, conform organizării specifice locului de muncă, pentru stingerea oricărui incendiu,
utilizând mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare.
ART. 20 Personalul care desfăşoară activităţi de prestări servicii de întreţinere are următoarele
obligaţii:
a) să respecte instrucţiunile/regulile specifice privind apărarea împotriva incendiilor;
b) să intervină, conform instrucţiunilor specifice, pentru stingerea oricărui început de incendiu, utilizând
mijloacele de apărare împotriva incendiilor din dotare;
c) prin activităţile desfăşurate, să nu afecteze buna funcţionare a mijloacelor tehnice, sistemelor,
instalaţiilor şi altora asemenea, destinate apărării împotriva incendiilor din dotarea spaţiilor şi construcţiilor
pentru birouri;
d) să aducă la cunoştinţa proprietarului, conducătorului instituţiei/operatorului economic sau
administratorului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.
ART. 21 Clientul are următoarele obligaţii principale:
a) să respecte instrucţiunile/regulile specifice privind apărarea împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă
sub orice formă de către proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator;
Pagina 34 din 43
b) prin modul de comportare să nu afecteze buna funcţionare a mijloacelor tehnice, sistemelor, instalaţiilor
şi altora asemenea, destinate apărării împotriva incendiilor din dotarea spaţiilor/clădirilor;
c) să respecte toate mesajele transmise în caz de incendiu.
SECŢIUNEA 1 Reguli generale de apărare împotriva incendiilor

ART. 27 În cadrul construcţiilor şi spaţiilor pentru birouri se asigură marcarea şi semnalizarea:
a) locurilor pentru fumat, în condiţiile legii;
b) căilor de acces, evacuare şi intervenţie;
c) mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
d) instalaţiilor utilitare care pot genera risc de incendiu, precum cele electrice, de gaze, de încălzire şi
altele asemenea.
ART. 28 (1) Construcţiile şi spaţiile pentru birouri pot fi încălzite, ventilate şi climatizate pe
ansamblu, centralizat sau local.
(2) Atunci când se utilizează instalaţii locale de încălzire, ventilare şi climatizare se respectă
indicaţiile producătorului şi prevederile normelor tehnice de specialitate.
ART. 29 (1) În spaţiile şi construcţiile pentru birouri, fumatul este interzis, cu excepţia locurilor
special amenajate, în condiţiile legii.
(2) Acest lucru se marchează la intrarea/intrările în clădire prin afişarea, în conformitate cu
prevederile standardelor specifice, a simbolisticii şi a sintagmei "FUMATUL INTERZIS!".
(3) Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:
a) scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;
b) instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de
incendiu;
c) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
(4) Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile cum sunt hârtia, cartonul,
textilele este interzisă.
(5) Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile
este interzisă.
(6) Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.
(7) Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea
materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
ART. 31 (1) Circulaţiile orizontale şi verticale precum uşi, culoare, holuri, scări, ascensoare şi altele
asemenea, destinate intervenţiei serviciilor de urgenţă, trebuie menţinute în permanenţă în stare de utilizare.
(2) Căile de acces şi evacuare, interioare şi exterioare, trebuie menţinute permanent în stare de
utilizare şi marcate cu indicatoare de securitate, astfel încât să permită utilizatorilor clădirii folosirea lor în
caz de incendiu.
(3) Se interzice blocarea sau diminuarea gabaritului căilor de acces prin depozitarea de materiale sau
obiecte.
ART. 32 Pe întregul traseu de evacuare din spaţiile şi construcţiile pentru birouri se interzic:
a) montarea de oglinzi, perdele, praguri cu înălţimea mai mare de 2,5 cm sau alte elemente care pot crea
confuzie în perceperea traseului de evacuare;
b) amplasarea de dozatoare pentru sucuri/cafea, amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale pe
holuri, în casele scărilor, sub rampele scărilor;
c) amenajarea unor locuri de muncă sau activităţi, inclusiv a celor cu caracter de amenajare temporară de
tipul expoziţie/prezentare a unor produse promoţionale, care reduc gabaritul acestora şi care nu sunt
prevăzute în proiect;
d) aplicarea de decoraţiuni realizate din materiale combustibile.
ART. 33 (1) Traseele de evacuare a spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri nu trebuie să conducă
spre spaţii din care evacuarea nu poate continua.
(2) Se interzic desfiinţarea uşilor prevăzute prin proiect la casele scărilor, de pe coridoare, holuri,
vestibuluri şi blocarea în poziţie deschisă a uşilor prevăzute cu mecanisme de autoînchidere.
(3) Pe timpul desfăşurării activităţii în spaţiile şi construcţiile pentru birouri se interzice încuierea
uşilor de pe traseele de evacuare a utilizatorilor.
(4) Se interzice mascarea indicatoarelor şi panourilor de marcare a căilor de evacuare, corpurilor
iluminatului de siguranţă pentru evacuare, butoanelor de semnalizare, detectoarelor, capetelor sprinkler,
stingătoarelor de incendiu, hidranţilor interiori de incendiu cu decoraţiuni, postere, afişe sau bannere
publicitare şi alte materiale similare sau prin depozitarea diferitelor materiale.
Pagina 35 din 43
(5) Se interzice amenajarea de boxe, spaţii de depozitare ori alte spaţii de lucru în podurile clădirilor,
în casele şi sub rampele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare.
ART. 34 (1) Căile de acces şi intervenţie, precum şi accesul la sursele de apă pentru stingerea
incendiilor se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole care ar putea
împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) Menţinerea în stare de practicabilitate a căilor de evacuare şi intervenţie este obligaţia
proprietarului, administratorului sau conducătorului instituţiei/operatorului economic pentru spaţiile de
utilizare comună, respectiv obligaţia locatarilor pentru părţile de construcţii şi amenajări folosite de aceştia.
ART. 38 (1) Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor,
maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice şi instrucţiunilor
producătorilor.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţii, neomologate
sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt
utilizate este interzisă.
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectarea instrucţiunilor
de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor,
emise şi aprobate potrivit legii.
ART. 42 (1) Deşeurile se îndepărtează prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea
programului de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor, stabilite de
proprietar, potrivit prevederilor legislaţiei specifice în vigoare.
(2) Deşeurile şi ambalajele combustibile reutilizabile se depozitează, cu asigurarea distanţelor de
siguranţă faţă de clădiri, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora.
(3) Deşeurile şi ambalajele combustibile care nu se reutilizează se înlătură conform reglementărilor
specifice.
(4) Se interzice fumatul în spaţiile de colectare a ambalajelor şi deşeurilor combustibile.
ART. 43 Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează conform
instrucţiunilor producătorului, luându-se măsuri de control şi prevenire a fenomenului de autoaprindere.
ART. 44 (1) Menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la
pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie.
(2) Utilizarea şi verificarea periodică a sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii
statice, conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice, este obligatorie.
ART. 45 (1) Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire cu defecţiuni, improvizaţii,
supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide
inflamabile.
ART. 49 În spaţiile şi construcţiile pentru birouri, cantităţile de materiale şi de substanţe
combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări
tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare, fapt care trebuie consemnat şi în contractul, convenţia
sau alt act juridic similar încheiat între părţi.
ART. 50 În spaţiile şi construcţiile pentru birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se
creeze aglomerări ale persoanelor şi o supraîncărcare cu mobilier şi echipamente specifice care să îngreuneze
sau să blocheze evacuarea în caz de incendiu.
ART. 51 Se interzice depozitarea materialelor şi lichidelor combustibile în poduri, subsoluri, pe
culoare, în casele de scări şi pe alte căi de evacuare astfel încât să împiedice evacuarea sau să mărească
pericolul de incendiu.
ART. 52 Se interzice utilizarea focului deschis şi a mijloacelor de iluminat cu flacără deschisă în
spaţiile şi construcţiile pentru birouri, în podurile, spaţiile pentru arhivare şi spaţiile de depozitare ale
acestora ori în alte locuri cu risc de incendiu.
ART. 53 Pe timpul exploatării spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri trebuie luate măsuri pentru
înlăturarea şi/sau reducerea la minim a pericolului de incendiu prin limitarea, la strictul necesar, a cantităţilor
de materiale combustibile şi eliminarea eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
ART. 54 La terminarea programului de lucru se deconectează aparatele/sistemele de
încălzire/ventilaţie/ climatizare locală, se întrerupe iluminatul artificial şi se opreşte alimentarea cu energie
electrică a calculatoarelor şi a altor aparate cu alimentare electrică care nu necesită funcţionare permanentă.
ART. 55 Lucrările de verificare, reparare şi întreţinere a dispozitivelor, echipamentelor, instalaţiilor
şi sistemelor destinate apărării împotriva incendiilor se execută de personal autorizat, în condiţiile legii.
Pagina 36 din 43
ART. 56 (1) În perioadele caniculare sau secetoase şi premergător sezonului rece, proprietarul,
administratorul sau conducătorul instituţiei/operatorului economic asigură, prin personalul prevăzut la art. 5,
elaborarea şi punerea în aplicare a unor programe speciale de măsuri specifice de prevenire a incendiilor.
(2) Măsurile specifice în perioadele caniculare sau secetoase cuprind, în principal, următoarele:
a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile
caracteristice temperaturilor ridicate şi lipsei de precipitaţii;
b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri
de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;
d) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
(3) Măsurile specifice înainte de începerea sezonului rece cuprind, în principal, următoarele:
a) controlul instalaţiilor, al sistemelor de încălzire existente şi al componentelor acestora precum surse de
căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum şi altele asemenea,
înlăturându-se defecţiunile constatate şi asigurându-se funcţionarea la parametrii normali;
b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă;
c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie şi a
surselor de apă exterioare pentru incendiu.
SECŢIUNEA a 2-a Spaţii de depozitare

ART. 60 În spaţiile de depozitare a materialelor şi produselor se respectă următoarele cerinţe minime
specifice:
a) depozitarea se face în funcţie de natura, forma, dimensiunile, modul de ambalare, combustibilitatea şi
proprietăţile fizico-chimice, fără a depăşi sarcina termică prevăzută de proiectant;
b) se interzice depozitarea în acelaşi spaţiu a substanţelor, materialelor, produselor care, prin contact direct
între ele, pot genera incendii/explozii urmate de incendii;
c) depozitarea produselor se face cu respectarea distanţelor normate faţă de instalaţiile electrice, de
încălzire, cu surse de foc/de căldură şi altele asemenea.
ART. 62 (1) Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se face în ambalajele indicate de
producător.
(2) Materialele şi substanţele se inscripţionează, conform prevederilor legale în vigoare, în vederea
identificării naturii riscurilor de incendiu şi pentru adoptarea măsurilor adecvate de intervenţie.
(3) Este interzisă depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile ale căror proprietăţi nu sunt
cunoscute.
ART. 64 Deşeurile rezultate din ambalaje se evacuează zilnic din spaţiile de depozitare în locurile
stabilite în acest scop.
ART. 65 (1) În spaţiile de depozitare se asigură o distanţă de siguranţă de minimum 0,5 m a
materialelor combustibile faţă de elementele de încălzire.
ART. 66 La depozitarea materialelor se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, de
gradul de periculozitate, de sensibilitatea la căldură, fum sau la umezeală, de reacţia faţă de alte materiale, de
posibilitatea de aprindere, precum şi de substanţele care pot fi utilizate la stingerea incendiilor.
ART. 67 Atât în interiorul spaţiilor de depozitare, cât şi pe suprafeţele de teren folosite pentru
depozitarea mărfurilor şi ambalajelor se păstrează în permanenţă ordine şi curăţenie.
ART. 68 Se interzice folosirea în spaţiile de depozitare a mijloacelor de încălzire şi iluminat
improvizate, cu defecţiuni sau neasigurate cu protecţie adecvată.
ART. 69 Este interzis a se păstra în spaţiile de depozitare obiecte străine de inventarul spaţiului de
depozitare.
ART. 70 Pe toată suprafaţa spaţiului de depozitare se interzic aprinderea şi utilizarea focului de orice
natură.
ART. 72 În spaţiile de depozitare, precum şi în apropierea acestora se dispun măsuri pentru:
a) interzicerea păstrării unor cantităţi de materiale mai mare decât capacitatea maximă admisă, prevăzută
prin proiect;
b) interzicerea obturării gurilor de evacuare a sistemului de ventilare, acolo unde acesta este prevăzut, cu
diverse mărfuri, produse sau alte materiale;
c) îndepărtarea imediată a tuturor deşeurilor sau altor materiale combustibile care nu au legătură cu
activitatea care se desfăşoară în spaţiul respectiv.
CAP. IV Evacuarea în caz de incendiu

Pagina 37 din 43
SECŢIUNEA 1 Prevederi generale

ART. 112 Personalul angajat are următoarele atribuţii privind asigurarea evacuării în caz de
incendiu:
a) participă la instruirea privind atribuţiile ce îi revin din organizarea evacuării în caz de incendiu;
b) îndeplineşte acţiunile ce îi revin cuprinse în organizarea evacuării în caz de incendiu;
c) se subordonează, pe timpul acţiunilor de evacuare, personalului prevăzut la art. 5.
ART. 113 Alarmarea în caz de incendiu a utilizatorilor se realizează cu mijloace adecvate fiecărui
obiectiv şi dinainte stabilite, astfel încât să nu producă panică în rândul acestora.
ART. 115 Personalul angajat trebuie să cunoască mijloacele de alarmare, alertare, evacuare precum
şi modul de acţionare în caz de incendiu.
O.M.A.I. nr. 108 din 1 august 2001

pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de
încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004
EMITENT: MINISTERUL DE INTERNE

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 597 din 24 septembrie 2001
Extras din: anexa nr. 1

DISPOZIŢII GENERALE
privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004
ART. 3 În sensul prezentelor dispoziţii, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:

b) antistatic - caracteristică intrinsecă a materialului de a nu se încărca cu electricitate statică; în mod
obişnuit această caracteristică este avută în vedere la materialele care se utilizează în medii cu risc de
incendiu sau explozie;
e) descărcare electrostatică - proces de realizare a unui canal conductor între două corpuri aflate la
potenţiale diferite faţă de pământ; în funcţie de valoarea medie a câmpului electric între cele două corpuri,
descărcarea poate fi incompletă (corona) sau completă (străpungere);
f) dispersie - fenomen de împrăştiere, răspândire, risipire; în sensul prezentelor dispoziţii, definiţia se
referă la pulberi, prafuri, gaze, ceţuri, care se pot aprinde; de exemplu, praful este o formă dispersă a
substanţelor solide, iar ceaţa este o formă dispersă a lichidelor combustibile;
g) electricitate statică - energie de natură electrică ce apare datorită unor fenomene electrochimice,
frecări, încălziri şi de deformare a corpurilor, plasării acestora într-un câmp electric, precum şi ca urmare a
altor acţiuni fizice care presupun schimbarea relativă a suprafeţelor de contact; energia acumulată rămâne
practic constantă sau prezintă variaţii foarte lente; energia acumulată, dacă se disipează într-o descărcare
electrică, poate iniţia explozia unor amestecuri inflamabile, dacă este mai mare decât energia minimă de
aprindere a acestora;
i) încălţăminte antistatică - încălţăminte încercată în conformitate cu metoda 5.7 din SR EN 344;
rezistenţa electrică trebuie să fie cuprinsă între 100 kOhm şi 1.000 MOhm;
j) încărcare electrostatică - proces fizic prin care, pe corpuri solide, lichide sau vapori, apar sarcini
electrice datorită unor acţiuni mecanice (frecare, ciocnire, vibraţii), termice, chimice etc;
k) legare la pământ - legătură electrică a unui corp conductor la priza de pământ, pentru a asigura
acestuia, în mod permanent, potenţialul pământului (considerat nul);
n) priză de pământ - instalaţie care asigură o legătură electrică directă cu pământul a unei instalaţii
electrice sau a unor echipamente electrice;
p) scânteie electrostatică - descărcare bruscă de electricitate, printr-un interval, între două corpuri;
r) transvazare - operaţiune de trecere a unui fluid (lichid, gaz etc.) sau a unui material pulverulent dintr-
un vas în altul prin curgere gravitaţională, pompare etc.;
s) zonă cu pericol de explozie - spaţiul în care, în condiţii normale de funcţionare, se pot acumula,
accidental sau permanent, gaze, vapori sau praf în cantităţi suficiente pentru a da naştere unei atmosfere
explozive în amestec cu aerul sau cu oxigenul.
Pagina 38 din 43
ART. 4 Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice reprezintă fenomene de sistem sau de

asociaţie cu apariţia unei sarcini electrice pe suprafaţa unui corp izolant sau izolat din punct de vedere al
conductibilităţii electrice.
ART. 5 Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt: frecarea, contactul direct,
influenţa, acţiunea electrochimică şi acţiunea fotoelectrică.
ART. 6 (1) Principalele materiale şi substanţe utilizate frecvent şi pe scară largă, susceptibile să
formeze şi să acumuleze sarcini electrostatice, sunt:
a) solide: cauciucul natural şi sintetic, masele plastice, fibrele artificiale, textilele pe bază de lână, fibrele
artificiale, hârtia, sticla, sulful, răşinile sintetice, unele răşini naturale (chihlimbarul);
b) lichide: sulfura de carbon, eterul, benzina, hidrocarburile, esterii, hidrocarburile clorurate, cetonele
inferioare şi alcoolii;
c) gaze (vapori): dioxidul de carbon, metanul, propanul, etanul, butanul, acetilena şi hidrogenul.
(2) Principalele operaţiuni cinetice în care sunt prezente materiale şi substanţe menţionate la alin. (1),
pe timpul cărora pot să apară încărcări electrostatice, sunt:
a) încărcare, descărcare, umplere, golire, transvazare, alimentare;
b) amestecare, malaxare, agitare, barbotare, omogenizare;
c) filtrare, separare, sortare, cernere, centrifugare;
d) ventilare, exhaustare, desprăfuire, aerisire, vacuumare;
e) pulverizare, injectare, dispersare, stropire, purjare, refulare;
f) frecare, angrenare, transmisie;
g) spălare, curăţare, purificare, ambalare;
h) transport, vehiculare, manipulare;
i) polizare, şlefuire, sablare;
j) rulare, derulare, lipire, dezlipire;
k) măcinare, concasare, sfărâmare.
ART. 7 Electricitatea statică poate provoca incendiu sau explozie urmată sau nu de incendiu, în cazul
îndeplinirii simultane a următoarelor condiţii:
a) existenţa materialului combustibil sau a atmosferei explozive;
b) deplasarea sarcinilor cu apariţia descărcărilor disruptive;
c) energia eliberată prin descărcare să fie mai mare decât energia minimă pentru aprinderea materialului
combustibil sau a atmosferei explozive.
ART. 8 În cazul în care atmosfera din spaţiile închise este uscată artificial, prin sisteme de încălzire
sau ventilare cu aer uscat, apar condiţii favorizante astfel încât încărcările electrostatice pot provoca incendiu
sau explozie.
ANEXA 1 la dispoziţiile generale
EXEMPLE
de operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice
Principalele operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice sunt:
 vehicularea lichidelor combustibile sau a solvenţilor cu viteze relativ mari (peste 0,7 m/s) prin
elemente sau porţiuni de conducte;
 încărcarea şi/sau descărcarea lichidelor combustibile aflate la presiunea atmosferică în/din
rezervoare (cisterne);
 vehicularea lichidelor inflamabile prin elemente care determină reducerea secţiunii transversale a
traseului, cum ar fi ajutaje, ventile, diafragme etc.;
 pulverizarea produselor combustibile (lichide, pulberi etc.) prin utilizarea principiului lui Bernoulli;
 transportul şi manipularea produselor lichide inflamabile în ambalaje din materiale plastice;
 operaţiunile cum ar fi umplerea, golirea, agitarea lichidelor inflamabile, efectuate în vase emailate;
 uscarea prin pulverizare sau în strat fluidizat;
 procesele de măcinare, amestecare etc. a unor produse combustibile;
 procesele de filtrare prin site, materiale poroase etc. a unor pulberi (prafuri) combustibile;
 măcinarea materialelor combustibile;
 manipularea foliilor din materiale plastice; procese de ambalare în saci din materiale izolante;
Corpul uman intervine în acest fenomen în 3 moduri:

Pagina 39 din 43
 ca generator de electricitate statică (acumulare-descărcare) datorită mişcării corpului operatorilor

(îndeosebi cei cu îmbrăcăminte de nailon sau plastic) ori prin frecarea materialelor în timpul
deplasării;
 în transportul sarcinilor electrostatice de la un material încărcat la corpul uman;
 la descărcarea electrostatică de la corpul uman la pământ, mai rapid la cei cu pielea umedă.
ANEXA 2 la dispoziţiile generale

ASPECTE
referitoare la pericolul de explozie şi/sau incendiu în cazul unor operaţiuni şi procese tehnologice care
generează electricitate statică
Încărcarea electrostatică a materialelor sau conductelor din vecinătatea celor prin care se vehiculează
lichide inflamabile se produce prin influenţă, în acest caz având loc descărcarea prin scânteie între părţile
metalice aflate în apropiere.
La vehicularea hidrocarburilor prin pompare în/din recipiente apare o încărcare electrostatică a lichidului
şi a conductelor, respectiv a furtunurilor (curgere în conductele de legătură, turbulenţă mare în pompă) cu
producerea de descărcări prin scânteie între părţile metalice ale conductelor şi recipientelor, în special la
intrarea şi ieşirea din funcţiune a pompei.
La umplerea sau golirea mijloacelor de transport auto pot apărea descărcări electrostatice prin scânteie
între părţile bune conducătoare de electricitate ale sistemelor de alimentare cu combustibil şi mijlocul de
transport, precum şi între şofer şi autovehicul sau sistemul de alimentare.
La recipientele din materiale izolatoare (sticlă, mase plastice etc.) cu capacitate sub 5 litri sarcinile
electrostatice formate sunt nepericuloase, excepţie făcând sulfura de carbon.
În situaţia în care rezervorul este izolat faţă de sol, potenţialul format între rezervor şi sol poate să creeze o
descărcare electrostatică prin scânteie atât la operaţiunile de umplere, cât şi la cele de golire a rezervorului
(izolat de sol prin pneurile autovehiculului).
La operaţiunile de aplicare a lacurilor, vopselelor sau materialelor de impregnare se pot produce acumulări
electrostatice apărând totodată şi descărcările disruptive. În cazul metodei de vopsire sau lăcuire prin
pulverizare sarcinile electrostatice acumulate pe suprafaţa supusă pulverizării pot produce doar un punct de
aprindere care poate fi însă suficient pentru a ridica temperatura până la punctul de aprindere a solvenţilor
inflamabili, antrenând şi o reacţie în lanţ care poate avea urmări grave.
Sarcinile electrostatice produse pe timpul funcţionării cu viteze mari a curelelor plate din piele sau din
cauciuc, precum şi în cazul benzilor transportoare utilizate pentru materiale încălzite sau foarte uscate produc
descărcări disruptive la zonele de contact între părţile aflate în mişcare. Şi materialele care sunt vărsate la
capătul unui transportor cu bandă pot produce descărcări disruptive ale căror energii sunt capabile să aprindă
amestecuri explozive de pulberi cu aer.
Cantitatea de electricitate ce poate fi acumulată pe corpul uman, care se comportă ca un capacitor, poate fi
suficientă pentru a da naştere unei descărcări disruptive la contactul corpului omenesc cu o masă legată la
pământ. În cazul în care persoanele (operatorii) sunt echipate cu încălţăminte izolantă, acestea se pot încărca
şi prin influenţă de la vehiculele încărcate electrostatic, iar la atingerea unui corp (obiect) legat la pământ
descărcarea se face prin scânteie.
EVACUAREA PERSOANELOR ŞI BUNURILOR MATERIALE
Pentru încăperi şi clădiri cu multe persoane şi bunuri materiale valoroase se întocmesc planuri de
evacuare.
Principala îndatorire a tuturor celor chemaţi să intervină în caz de incendiu, calamităţi sau catastrofe
este salvarea oamenilor a căror viaţă este periclitată. De aceea cei care participă la această acţiune trebuie să
dea dovadă de pregătire, iniţiativă, curaj, hotărâre şi voinţă pentru indeplinirea unor astfel de sarcini.
Prin noţiunea de salvare se înţelege ajutorul ce trebuie acordat persoanelor, care din cauza
incendiului sau unui alt eveniment neprevăzut, îşi au viaţa sau sănătatea în pericol pe care nu-l pot înlătura
singuri.
Prin evacuare se înţelege scoaterea organizată a persoanelor şi bunurilor din spaţiile în care
incendiul, explozia sau vreo catastrofă naturală poate provoca moartea, afecta sănătatea oamenilor sau
pagube de bunuri materiale.
Pagina 40 din 43
Cu toate prescripţiile regulamentare existente, la întocmirea planurilor de evacuare trebuie să se ţină

seama de o serie de factori specifici ca:
- starea construcţiei;
- sarcina de incendiu;
- numărul de persoane existente în interiorul încăperilor;
- căile de acces şi de evacuare pentru persoane şi bunuri;
- locurile stabilite pentru evacuarea persoanelor şi depozitarea bunurilor evacuate;
- ordinea evacuării;
- mijloace şi utilaje folosite pentru evacuarea bunurilor în special a acelor de greutăţi mari;
- personalul care se foloseşte în acest scop;
- persoana (persoanele) care conduce acţiunea de salvare şi evacuare;
- mijloacele de darea semnalului de alarmă;
- executarea acţiunilor cu un număr redus de oameni;
- transportarea urgentă a persoanelor la instituţiile sanitare;
- numărul persoanelor care nu se pot deplasa singure;
Salvarea oamenilor şi evacuare bunurilor materiale, reprezintă o activitate destul de frecventa. Ea
este impusa de pericole mai mari sau mai mici datorate incendiilor, exploziilor, calamităţilor sau
catastrofelor naturale.
Salvarea şi evacuarea trebuie să se facă organizat.
In situaţii excepţionale, uneori cu consecinţe foarte grave, problema se poate rezolva prin angajarea
unui număr minim de persoane şi mijloace tehnice, dar cu condiţia să existe o bună organizare şi personalul
bine instruit, astfel încât apariţia pericolului să nu reprezinte o surpriza pentru cei aflati in zona periclitata.
Aceasta presupune ca in prealabil sa se faca instructaj si exercitii de conditie fizica, in stransa legatura cu
actiuni de salvare si evacuare, iar personalul sa cunoasca planul de vacuare. Practica a dovedit ca tocmai
aceste planuri de evacuare si salvare trebuie rezolvate, deoarece situatiile simple sunt cele care conduc la
consecinte grave.
In cazul unui incendiu pot aparea vapori toxici sau inflamabili, gaze, se pot produce prabusiri ale
unor elemente de constructii, distrugerea unor locuri normale de trecere, intreruperea iluminatului din cauza
scurtcircuitelor sau a altor deranjamente in reteaua electrica.
La incendii cu ardere mocnita se ajunge la degajarea unor mari cantitati de oxid de carbon, gaz toxic,
a carui prezenta nu se poate stabili usor. Ramanerea oamenilor, chiar o scurta durata de timp intr-o astfel de
atmosfera, poate avea consecinte grave, chiar moartea.
Pe timpul incendiului se pot degaja cantitati de fum, din care cauza respiratia oamenilor devine
greoaie, vizibilitatea se reduce, situatie in care orientare in spatiu devine foarte dificila, chiar daca se
cunoaste obiectivul sa produc caderi pe scari sau in deschideri neprotejate, pe intuneric oamenii pot fi calcati
in picioare si pot ramane neobservati pana dispare panica.
La incendii de mari proportii, odata cu cresterea considerabila a temperaturii se ajunge la afectarea
acoperisurilor, a scarilor, peretilor despartitori si a altor elemente de constructii, ingreunând astfel evacuarea
persoanelor si bunurilor periclitate. Partile de constructie care se darâmă, pot cadea pe oameni, strivindu-i si
blocandu-i, ceea ce impune nu numai evacuarea celor aflati in pericol, ci si cautarea si scoaterea celor aflati
sub daramaturi.
Toti factorii enumerati influenteaza in mare masura si asupra aparitiei panicii in randul persoanelor
aflate in pericol.
Sunt frecvente cazurile cand panica a aparut pe timp de cutremur, incendiu, explozie, intoxicatie,
inundatie sau alte catastrof naturale.
Panica apare atunci când omul presupune că este ameninţat de ceva neprevăzut, fapt ce se reliefează
printr-o senzaţie deosebită de teamă, care apare dintr-o apreciere subiectivă, momentană a situaţiei
înconjurătoare. Realitatea apare, uneori, deformată, iar oamenii reacţionează mai puţin raţional, ei nu mai
sunt în măsură să întreprindă aproape nimic, deşi printr-o activitate raţională ar putea să realizeze lucruri
utile.
Panica poate să apară, în mod deosebit, în următoarele cazuri:
- apariţia neprevăzută a incendiului în clădire, instalaţie sau în imediata apropiere;
- explozie la locul de munca sau în locuinţă, ca o consecinţă a concentraţiei de gaze,
vapori sau praf;
- explozia diferitelor recipiente cu gaze comprimate;
- dărâmarea unor construcţii din cauza exploziilor, cutremurelor, surpărilor etc.;
- formarea unor cantităţi mari de căldură, fum, mirosuri neplăcute, care indică pericol;
Pagina 41 din 43
- pătrunderea apei în clădiri şi apariţia pericolului de inundaţie;

- accident de circulaţie de mari proporţii;
- incendiu provocat de trăsnet, mai ales când sunt persoane rănite;
- accident de muncă sau în obiective publice în care se află un număr mare de persoane,
însoţit de întreruperea iluminatului;
- apariţia unor grupuri diversioniste.
Reducerea panicii şi evacuarea rapidă a oamenilor este condiţionată de existenţa ieşirilor
corespunzătoare, distanţa faţă de obiectiv sau de încăperile în care se află persoane in pericol, direcţia de
deschidere a uşiIor, iluminarea obligatorie a uşilor şi a căilor de evacuare şi stabilirea din timp a persoanelor
(responsabililor) care sa dirijeze evacuarea.
Panica se manifestă nu numai sub formă de comportamente necontrolate exprimate prin strigăte, ci şi
printr-o învălmăşeală generală sau o mare tăcere rezultată din teamă sau neputinţă. Acest fenomen poate fi
denumit panică latentă, care apare din cauza necunoaşterii situaţiei şi nesesizării adevăratului pericol.
Acţiunea de salvare şi evacuare trebuie efectuată cu multă atenţie. În cazurile în care nu s-a putut
realiza evacuarea normală a persoanelor aflate în pericol se organizează acţiunea de salvare.
Persoanele desemnate pentru participarea la evacuare şi salvare sunt datoare să vină la locul
evenimentului cu echipamentele se care dispun şi să treacă imediat la punerea în aplicare a planului de
evacuare.
Responsabilul cu salvarea şi evacuarea, trebuie sa stabilească următoarele:
- poziţia în care se află persoanele periclitate;
- numărul de persoane aflate în pericol într-un anumit loc;
- modul în care scările, coridoarele sau alte căi de acces sunt folosite pentru salvare şi
dacă acestea sunt iluminate;
- echipamentele necesare pentru salvarea de urgenţă şi de ce anume mai este nevoie
(oameni, şi echipament);
- locul cel mai potrivit pentru începerea acţiunii de salvare;
- posibilitatea efectuării parţiale a evacuării şi salvării;
- necesitatea executării salvării concomitent cu localizarea incendiului.
Salvarea oamenilor se va face în raport de pericolul ce-i ameninţă, folosindu-se căile cele mai scurte
şi ferite de pericol. Pe timpul acestei acţiuni trebuie dovedit calm, tact şi simţ de orientare pentru a preveni
panica.
In toate cazurile persoanele salvate trebuie transportate în locuri sigure.
Evacuarea în cazuri de incendii, explozii sau calamităţi naturale devine corespunzătoare, daca se pot
asigura suficiente ieşiri în spaţiul liber, prin coridoare sau scări normale.
Ieşirea şi evacuarea pe acoperişurile plane ale obiectivelor învecinate sunt posibile în cazul în care
nu se dispune de echipamente mobile de salvare şi când scările nu sunt accesibile. In aceste cazuri trebuie să
se aştepte fără panică localizarea incendiului de către formaţii şi subunităţi de pompieri.
Concentrarea persoanelor care sunt în pericol, în spaţii mai reduse, dar mai sigure, este indicată
pentru evitarea panicii şi desfăşurarea mai calmă şi simplă a salvării, cu mijloacele tehnice existente la
îndemână.
Dintre mijloacele folosite la salvări se enumeră: scările automecanice, scările exterioare, corzile
combinate cu centuri de siguranţă, saci şi tărgi de salvare, perne de salvare, diverse dispozitive.
Cele mai indicate pentru salvări sunt căile interioare de salvare, daca acestea nu devin impracticabile
din cauza incendiului şi fumului.
Prin cale de ieşire se înţelege un traseu orizontal sau vertical care poate include încăperi, coridoare,
antreuri, scări, rampe şi altele de acest feI cu condiţia ca din orice punct al clădirii să se asigure deplasarea
neîntreruptă până la spaţiul deschis din exterior, aflat pe sol.
Ieşirea sau accesul la ieşire trebuie marcată prin indicatoare, ampIasate într-un asemenea loc, de
mărime, formă şi culoare, corespunzătoare care să fie uşor vizibile, recomandabil fiind ca ele sa fie
confecţionate din materiale luminiscente.
Pentru ca planul de evacuare să poată fi aplicat cu eficienţă este necesar ca periodic să se efectueze
exerciţii de evacuare şi salvare. Exerciţiile pot fi şi anunţate, dar este recomandabil să se efectueze pe
neaşteptate şi în diferite împrejurări, pentru a se crea condiţiile neobişnuite care pot apare în cazurile de
incendii, explozii sau calamităţi.
Răspunderea pentru organizarea şi executarea exerciţiilor trebuie încredinţată persoanelor
competente în conducerea acestora. ExerciţiiIe trebuie organizate şi executate astfel încât toate persoanele
Pagina 42 din 43
din clădire şi cele nominalizate să participe la ele, să Ie privească cu răspundere şi să Ie desfăşoare

conştiincios.
Instalaţiile de alarmare existente trebuie verificate periodic, independent, indiferent daca se
efectuează sau nu exerciţii de evacuare. Evacuarea bunurilor materiale se efectuează în ordinea importanţei
lor, de persoane nominalizate din timp sau de către cele solicitate a veni în sprijin, sub o strictă supraveghere.
Locurile de depozitare se vor stabili de factorii de răspundere, ferite de efectele incendiului, asigurându-se
paza bunurilor evacuate.
Pentru evacuarea bunurilor din depozite se pot folosi şi mijloace mecanizate, ca auto şi
motostivuitoare, macarale etc.
În prima urgenţă se evacuează materialele şi substanţele cu pericol de explozie şi bunuri de valoare.
Pagina 43 din 43

3.2 - Plan Conspect - IIG

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3.2 - Plan Conspect - IIG

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Plan conspect pentru desfășurarea instructajului SOCIETATEA …………………………

introductiv general CUI ……………………

PLAN CONSPECT PENTRU DESFĂȘURAREA INSTRUCTAJULUI

PRINCIPALELE ACTE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA

ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ

ACTELE DE AUTORITATE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR EMISE

 Dispoziție privind stabilirea modului de organizare și a responsabilităților privind apărarea

O.M.A.I. nr. 712/23.06.2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea

O.M.A.I. nr. 786/02.09.2005

Extras din ANEXA Nr. 1

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND INSTRUIREA SALARIAŢILOR

CAPITOLUL I: Scopul şi domeniile de aplicare

CAPITOLUL II: Cerinţe specifice şi categorii de instructaje

SECŢIUNEA 1: Instructajul introductiv general

SECŢIUNEA 2: Instructajul specific locului de muncă

c) descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi sistemele de

SECŢIUNEA 3: Instructajul periodic

CAPITOLUL III: Înregistrarea şi confirmarea instructajului

CAPITOLUL IV: Organizarea activităţii de instruire

CAPITOLUL VI: Dispoziţii finale

EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAP. I Dispoziții generale

m) stingere a incendiilor - totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului de ardere prin

CAP. II Obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor

CAP. V Răspunderea juridică

CAP. 1 Dispoziţii generale

CAP. 3 Drepturile şi obligaţiile cetăţenilor

SECŢIUNEA a 2-a Obligaţii

CAP. 4 Atribuţii şi obligaţii privind protecţia civilă

CAP. 6 Protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale

CAP. 7 Limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de protecţie civilă

ART. 2 In sensul prezentei legi, prin:

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 216 din 29/03/2007.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

CAPITOLUL II Organizarea si desfășurarea activității de apărare împotriva incendiilor

SECTIUNEA a 2-a Structuri cu atribuții de apărare împotriva incendiilor

SECTIUNEA a 4-a Organizarea activității de apărare împotriva incendiilor la locul de munca

b) stabilirea sistemelor, instalațiilor si a dispozitivelor de limitare a propagării si de stingere a incendiilor, a

CAPITOLUL III Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea si executarea

SECTIUNEA a 5-a Limitarea propagarii incendiului la constructiile învecinate

SECTIUNEA a 6-a Evacuarea utilizatorilor si securitatea fortelor de interventie

CAPITOLUL IV Norme generale de aparare împotriva incendiilor la exploatarea constructiilor,

a) pregatirea locului;

SECTIUNEA a 3-a Masuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea cailor de evacuare

CAPITOLUL V Echiparea si dotarea cu mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor

CAPITOLUL VI Planificarea si executarea exercitiilor privind modul de actiune în caz de incendiu

g) propunerea de masuri privind îmbunatatirea activitatii respective.

CAPITOLUL VII Controlul respectarii normelor de aparare împotriva incendiilor

O.M.A.D.R. nr. 182/2020 privind aprobarea Normelor de prevenire și stingere

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE

Extras din anexă:

1.1. Obiect și domeniu de activitate

d. să permită, în condițiile legii, executarea controalelor și a inspecțiilor de prevenire împotriva

REGULI ȘI MASURI SPECIFICE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

2.1. Agricultură și servicii auxiliare

2.1.1. Cultura vegetală

j. înainte de începerea lucrului cu combinele autopropulsate se va debloca frâna de parcare și se va

ORDIN nr. 138 din 23 octombrie 2015

EMITENT: MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Extras din anexă:

CAP. II Clasificarea stingătoarelor de incendiu şi a incendiilor. Compatibilitatea de utilizare a

CAP. III Alegerea, amplasarea şi controlul stingătoarelor de incendiu

ANEXA 1 la normele tehnice