BD1007

Credinţa nu poate fi dovedită.

Mintea lumească nu este suficientă pentru o demonstraţie completă a ceea ce inima îţi
spune să crezi. Vocea inimii anunţă cel mai deplin adevăr persoanei care o respectă ... Dar
oriunde este consultată înţelegerea, care cântăreşte toate argumentele pro şi contra, nu se
acordă atenţie vocii inimii, iar acum nu printr-o gândire intelectuală ascuţită este găsită o
soluţie clară, căci vor apărea atâtea contradicţii şi vor înceţoşa gândirea umană, care
trebuie să fie consecinţa inevitabilă, deoarece oamenilor le lipseşte credinţa ....

Pentru că oricine crede nu meditează.... cine are încredere în cuvântul divin care este
exprimat prin vocea inimii, inima lui nu cunoaşte îndoieli şi nu întreabă şi nu cercetează
lucruri pe care mintea lui nu le poate înţelege niciodată, ci ia în inimă fără îndoială ceea
ce îi este oferit sub formă de daruri spirituale palpabile .... Pentru că cine pe pământ ar
dori să poată oferi contra-dovezi în virtutea oricărei gândiri intelectuale .... nici cei mai
înţelepţi cercetători nu-şi pot dovedi cercetarea de îndată ce este vorba este despre
procese din afara vieţii pământului. La fel de puţin vor reuşi să demonstreze că este
eroare că omul crede în Dumnezeu, creaţia sa şi o influenţă directă şi indirectă a lui
Dumnezeu asupra umanităţii.

Cu cât credinciosul se ocupă mai serios de astfel de probleme, cu atât pătrunde mai mult
în ele .... Pe de altă parte, gândirea omului devine din ce în ce mai confuză, cu cât mai
mult intelectul său este singurul activ pentru a rezolva o astfel de problemă. Drept
urmare, apar multe puncte de vedere diferite ... în timp ce cei dornici să creadă se vor găsi
întotdeauna în acelaşi adevăr, întrucât numai acest adevăr este transmis prin vocea inimii.
Cei care îl caută pe Dumnezeu prin credinţă îl vor găsi şi ei, dar cei care îl caută pe calea
înţelegerii sunt încă atât de departe de El, pentru că aceştia sunt oameni pur ai lumii care
nu îşi respectă spiritul şi pentru ei lumina adevărului nu străluceşte, ci menţine
întunericul, noaptea spiritului şi, prin urmare, nu poate vorbi despre lumina care rămâne
în întuneric .... nu poate descrie calea plină de lumină decât dacă a parcurs-o el însuşi.

Şi de aceea cercetătorul lumesc nu poate da iluminare într-un domeniu pe care nu îl

cunoaşte şi cu atât mai puţin poate nega ceva, pentru care o cunoaştere deplină a acestuia
este o condiţie prealabilă. Şi de aceea cercetătorul pământesc nu are dreptul să transfere
rezultatele pe tărâmul spiritual şi să distrugă astfel credinţa copilărească cu ele... Căci
Domnul rezervă înţelepciunea divină pentru cei care se apropie de El cu o credinţă umilă
de copil ....

Amin.