GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

De ce ne interesează acest subiect?

Orice companie are nevoie de lichidităţi pentru a-şi derula activitatea din cel putin trei motive:
necesitatea lichidării tranzacţiilor economice realizate, păstrarea unor rezerve ca şi precauţie,
obţinerea unor profituri speculative din exploatarea unor oportunităţi pe termen scurt.
În primul caz lichidităţile sunt necesare pentru ca firma să poată plăti achiziţiile de bunuri şi
servicii, salariile angajaţilor, dobânzile datorate, impozitele şi dividendele. Pe de altă parte
firma colectează lichidităţi ca urmare a vânzării de produse şi servicii, vânzării de active sau
fructificării unor investiţii financiare. Intrările şi ieşirile de lichidităţi nu sunt perfect
sincronizate asfel că de cele mai multe ori trebuie să existe o rezervă de lichidităţi capabilă să
acopere dezechilibrele temporare survenite între încasări şi plăţi.
De asemenea un anumit nivel al lichidităţilor poate fi păstrat şi ca măsură de precauţie în cazul
în care sunt aşteptate modificări ale cererii sau modificări ale condiţiilor macroeconomice.
Evident aceste lichidităţi nu este necesar a fi păstrate sub formă de cash ci pot fi sub formă de
active financiare lichide ce pot fi rapid transformate în numerar.
Din punct de vedere speculativ, firma poate păstra lichidităţi pentru cazurile în care ar putea
apărea oportunităţi pe termen scurt de genul: oferte temporare cu preţuri preferenţiale pentru
materii prime pe care firma le foloseşte, rate a dobânzilor foarte atractive sau (în cazul
companiilor care au expunere internaţională) fluctuaţii favorabile ale cursului de schimb.

Ce ne propunem?

La finele acestei părţi veţi întelege ce reprezintă lichiditatea, cum poate fi ea analizată la nivelul
unei firme şi veţi putea să evaluaţi echilibrul activităţíi de exploatare pe baza ciclului de
conversie al numerarului. De asemenea veţi reuşi să dimensionaţi fluxurilor de trezorerie la
nivelul firmei.

1.Cum poate fi definită şi analizată lichiditatea unei firme?

Lichidităţile firmei cuprind active monetare şi financiare de două tipuri:

■ numerar: disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere de la bănci ;

■ echivalente de numerar reprezentate de investiţiile financiare pe termen scurt extrem de
lichide (plasamente în active monetare precum certificatele de depozit, biletele de
trezorerie şi active ale pieţei de capital precum obligaţiuni, acţiuni, derivate financiare)
care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc
nesemnificativ de schimbare a valorii.
 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

Activităţile economice desfăşurate de societăţile comerciale se concretizează într-un ansamblu

de fluxuri, care au un impact fie imediat, fie ulterior asupra lichidităţii acestora. Acestea se pot
grupa în următoarele categorii:
■ fluxuri reale, reprezentate de mişcări de bunuri, servicii şi factori de producţie;
■ fluxuri băneşti, reprezentate de circuitul încasărilor şi plăţilor;
■ fluxuri financiare, generate de necesităţile publice şi necesităţile proprii legate de
activitatea de exploatare, prin care se constituie şi se repartizează resurse fără echivalent
direct şi imediat, ca urmare a voinţei unilaterale a părţilor implicate, în limita prevederilor
legale.
Succesul strategiilor de menţinere şi susţinere a ritmului creşterii economice depinde de
asigurarea continuităţii plăţii facturilor către furnizori şi a obligaţiilor faţă de personal, creditori şi
stat. Chiar dacă societăţile comerciale se dezvoltă şi înregistrează beneficii (profituri), în lipsa
lichidităţilor, acestea pot să ajungă în stare de faliment. Modul în care managerii armonizează
resursele cu utilizarea acestora influenţează asupra lichidităţii societăţilor comerciale
Gestiunea lichidităţilor trebuie să asigure un nivel al încasărilor suficient pentru a compensa
influenţa unor fluxuri cu caracter aleatoriu (accidental, ocazional, întâmplător) şi pentru a efectua
plăţile la momentul oportun. Aceasta impune o bună administrare a evoluţiei fluxurilor care
influenţează asupra trezoreriei societăţilor comerciale.
Ideal ar fi ca ritmul fluxurilor de resurse (intrări) să fie sincronizat cu cel al fluxurilor de
utilizări (ieşiri). În practică, unele fluxuri au un caracter previzibil sau controlabil: cumpărări de
materiale şi echipamente, emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni, contractarea de credite, subvenţii
publice, plata de dividende şi dobânzi, rambursări de credite, amortizarea împrumuturilor
obligatare, plata de salarii, plata taxelor şi impozitelor. Altele au un caracter imprevizibil sau
aleatoriu: repartizarea în timp şi dimensiunea vânzărilor, cheltuielile neprevăzute legate de
activitatea de exploatare şi de investiţii, întârzierile legate de încasarea clienţilor-debitori.
În consecinţă, se impune, cunoaşterea şi gestionarea intervalelor de timp în care resursele intră
şi respectiv se utilizează. Atunci când intrarea resurselor precede utilizarea acestora, se poate
asigura o bună lichiditate a societăţii comerciale. Analiza lichidităţii pune în evidenţă diverse
aspecte legate de realizarea acesteia.
Ca şi indicator financiar lichiditatea reflectă capacitatea societăţii comerciale de a-şi
onora obligaţiile ale căror termene de scadenţă sunt mai mici de un an.
Cuantificarea lichidităţii se face în mod uzual prin intermediul a trei indicatori: lichiditatea
curentă, lichiditatea rapidă şi lichiditatea imediată.

A. Lichiditatea curentă (generală) reflectă gradul de lichiditate al activelor sau capacitatea

societăţii comerciale de a-şi onora plata datoriilor scadente pe termen scurt (curente) pe seama
activelor circulante curente: reale, monetare şi financiare.

Active curente
Lichiditatea curenta =
Datorii curente
 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

Pentru creditorii firmei cu cât acest raport este mai mare cu atât mai bine deoarece valoarea
acestuia este un semnal că ei îşi pot transforma în bani creanţele. Pentru firma în cauză o valoare
mare a indicatorului indică lichiditate dar în acelaşi timp poate să indice şi o subutilizare a
numerarului şi a numerarului echivalent. În lipsa unor circumstanţe extraordinare, ne-am aştepta să
vedem valori ale acestei rate apropiate de 1 pentru că valori sub unu ar presupune valori negative
ale fondului de rulment (diferenţa dintre active curente şi datorii curente) ceea ce nu este specific
firmelor cu o situaţie financiară bună.
În practică, indicatorul lichidităţii curente a unei societăţi comerciale trebuie să fie analizat
comparativ cu nivelul mediu al acestuia, calculat la nivelul sectorului de activitate. Ulterior, se
impune o analiză a cauzelor care generează abateri faţă de media sectorului. Acestea pot fi generate
de: utilizarea la maxim a creditului oferit de furnizori, reducerea creditului acordat clienţilor.

B. Lichiditatea rapidă reflectă capacitatea societăţii comerciale de a-şi plăti datoriile pe

termen scurt, pe seama transformării unei părţi din activele circulante în lichidităţi. Spre deosebire
de indicatorul precedent, în acest caz, din totalul activelor circulante sunt eliminate activele cele mai
puţin lichide (stocurile). În momentul lichidării acestora, societatea comercială poate înregistra
pierderi. De aceea, indicatorul lichidităţii imediate este cunoscut şi sub numele de testul acid.
Premisa pe care se bazează acest indicator este că terţii debitori îşi vor onora obligaţiile faţă de
societatea comercială la termen. Or, în practică, există un anumit grad de incertitudine legat de
realizarea lichidităţii prognozate.

Active curente - Stocuri

Lichiditatea rapida=
Datorii curente

În practică, se impune o analiză, comparativă cu nivelul mediu aferent sectorului de activitate,

la care se adaugă o analiză structurală. În unele ramuri ale industriei se lucrează în general cu valori
mai mari ale stocurilor iar în altele cu valori mai mici. Evident un factor important este si
perisabilitatea care reduce valorile stocurilor şi îmbunătăţeşte valorile lichidităţii rapide. Unele
societăţi comerciale pot înregistra valori ale indicatorului de lichiditate inferioare nivelului
considerat optim, dar nu au dificultăţi legate de plăţile scadente şi de plăţile viitoare prognozate.

C.Lichiditatea imediată măsoară capacitatea firmei se a-şi onora angajamentele de plată

doar pe baza numerarului. În general dat fiind accesul foarte rapid la resurse si capacitatea a
transforma cu uşurinţă instrumentele de plată în bani nu este nevoie de valori mari ale acestui
indicator.

Numerar
Lichiditatea imediată =
Datorii curente
 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

În general dat fiind accesul foarte rapid la resurse si capacitatea a transforma cu uşurinţă
instrumentele de plată în bani, proporţia numerarului nu mai este necesară în valori foarte mari.

2. CUM SE POATE EVALUA ECHILIBRUL FINANCIAR PE TERMEN SCURT PE

BAZA CICLULUI DE CONVERSIE AL NUMERARULUI?

În permanenţă, la nivelul firmei, apar pe de o parte fluxuri de ieşiri de numerar generate de

achiziţiile de materii prime, materiale, plata salariilor, plata impozitelor, etc iar pe de cealaltă parte
intrări de numerar ocazionate de încasarea produselor şi serviciilor vândute.
Gestiunea activităţii de exploatare presupune atingerea unui nivel de echilibru pe termen
scurt între utilizări şi resurse, echilibru care poate fi analizat în mod dinamic utilizând nivelurile
activelor şi pasivelor pe termen scurt concomitent cu periodicitatea fluxurilor de intrare şi ieşire a
numerului.
Indicatorul folosit în acest sens este ciclul de conversie al numerarului determinat pe baza
celor doua elemente: ciclul operaţional şi ciclul de plăţi.

Ciclul operaţional (CO), reflectă intervalul de timp în care societatea comercială trebuie
să-şi asigure finanţarea activelor curente: materii prime, producţie în curs de execuţie, produse
finite, efecte comerciale de primit. Acest interval începe din momentul cumpărării materiilor prime
şi se termină în momentul încasării contravalorii bunurilor şi serviciilor vândute.

Ciclul operaţional estimează intervalul total de timp în care se realizează:

- conversia stocurilor de materii prime în produse finite vandabile şi vânzarea acestora către
clienţi, utilizând relaţia:

Valoarea stocurilor
Perioada de conversie (PCS)=
Valoarea zilnica a cifrei de afaceri

- conversia efectelor comerciale de primit de la clienţi în numerar (timpul necesar pentru

încasarea sumelor datorate de clienţi)
Efecte comerciale de primit
Perioada medie de colectare ( PMC)=
Valoarea zilnica a cifrei de afaceri
Estimarea lichidităţii în cadrul ciclului operaţional pune accentul pe perioadele care
generează intrări de fluxuri de numerar, făcând abstracţie de fluxurile legate de plata furnizorilor şi
salariaţilor.
 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

Ciclul de plăţi (CP) estimează intervalul de timp în care societatea comercială poate întârzia
plăţile către furnizori şi salariaţi. Acest interval începe din momentul apariţiei fluxurilor reale
(generate de cumpărarea de materii prime şi executarea lucrărilor de către salariaţi) şi se termină în
momentul producerii fluxurilor de numerar generate de plata acestora.
Întrucât între fluxurile de intrare şi cele de ieşire nu există concordanţă, ciclul de plăţi
evidenţiază intervalul de timp în care societatea comercială trebuie să recurgă la finanţarea externă.

Efecte comerciale de platit

Perioada de intarziere a platilor (PIP)=
Costul mediu zilnic al achizitiilor

Asupra necesarului de resurse destinate finanţării operaţiunilor curente influenţează

capacitatea societăţii comerciale de a întârzia fluxurile de plăţi către furnizori şi salariaţi.

Ciclul de conversie a numerarului (CCN) estimează intervalul de timp în care fluxurile de

numerar, generate de plăţile către furnizori şi salariaţi, sunt recuperate sub forma fluxurilor de
numerar rezultate din vânzarea produselor către clienţi.
Intervalul temporal în care se realizează conversia numerarului constituie diferenţa dintre
perioadele de conversie a stocurilor şi efectelor comerciale de primit, pe de o parte şi perioada de
întârziere a plăţilor.

CCN = CICLUL OPERAŢIONAL (CO) – CICLUL DE PLĂŢI (CP)

sau

CCN = (PCS + PMC) - PÎP

În mod evident preferinţa managerilor se îndreapă spre scurtarea perioadei de timp aferentă
ciclului operaţional şi lungirea pe cât posibil a perioadei aferente ciclului de plăţi astfel încât valori
negative ale ciclului de conversie a numerarului sunt avantajoase pentru firmă.

3. CUM SE POT DIMENSIONA FLUXURILE DE TREZORERIE ?

 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

La nivelul firmei există trei tipuri de fluxuri de trezorerie aferente principalelor activităţi pe
care le derulează firma: activităţi de exploatere, activităţi de investiţii şi activităţi de finanţare.
Astfel, la nivelul fiecărei activităţi se derulează fluxuri de intrare şi de ieşire, soldul lor
constituind valoarea netă a fluxului de trezorerie specific respectivei activităţi. Cea mai simplă cale
de determinare a valorii totale a fluxurilor nete de trezorerie poate fi însumarea fluxurilor nete
aferente celor trei activităţi astfel:

Fluxuri nete totale de trezorerie (ΔTN) = fluxuri nete de trezorerie aferente activităţii de
exploatare (ΔTNexpl) + fluxuri nete de trezorerie aferente activităţii de investiţii ( ΔTNinv) + fluxuri
nete de trezorerie aferente activităţii de finanţare (ΔTNfin)

şi

Fluxuri nete totale de trezorerie (ΔTN) = TNT – TNT-1

Unde TNT,T-1 = reprezintă valoarea lichidităţilor la finalul şi respectiv începutul periodei

Fluxurile nete de trezorerie aferente activităţilor de exploatare reprezintă diferenţa dintre

fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi, derivate din principalele activităţi producătoare de venit
ale firmei. Exemple de astfel de fluxuri sunt:
 încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii
 încasări încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane
 plăți în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii;
 plăți în numerar efectuate către și în numele angajaților;
 plăți în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepția cazului în care pot fi
asociate în mod specific activităților de investiții și de finanțare.

Fluxurile nete de trezorerie aferente activităţilor de investiţii reprezintă diferenţa dintre

fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi aferente procesului de investire şi dezinvestire. Exemple de
fluxuri de trezorerie provenite din activități de investiții sunt:
 plățile în numerar pentru dobândirea de imobilizări corporale, necorporale și alte active
imobilizate. Aceste plăți le includ și pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare
capitalizate și la construcția, în regie proprie, a imobilizărilor corporale;
 încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active
imobilizate;
 plățile în numerar pentru dobândirea de acţiuni sau obligaţiuni
 încasările în numerar din vânzarea de acţiuni sau obligaţiuni
 avansurile în numerar și împrumuturile acordate altor părți;
 încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor acordate altor părți.
 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

Fluxurile nete de trezorerie aferente activităţilor de finantare reprezintă diferenţa dintre

fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi aferente procesului de finanţare. Exemple de fluxuri de
trezorerie provenite din activități de finanțare sunt:
 încasările în numerar provenite din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capitaluri
proprii;
 plățile în numerar efectuate către proprietari pentru a dobândi sau răscumpăra acțiunile
emise de către companie;
 încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanță, împrumuturilor, efectelor
comerciale, obligațiunilor, ipotecilor și a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;
 rambursările în numerar ale sumelor împrumutate
 plățile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui
contract de leasing financiar.

Eliminarea dezechilibrelor care apar în circuitul numerarului necesită detalierea fluxurilor

generate de încasările şi plăţile în numerar. Cadrul de reglementare este asigurat de Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IAS 7) care oferă o structură a Situaţiei fluxurilor de
trezorerie pe baza informaţiilor preluate din bilanţ, contul de profit şi pierderi şi a balanţei de
verificare.
Raportarea fluxurilor de trezorerie de către firmă se realizează prin una din următoarele
metode:

■ metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări brute în numerar;
aceasta este metoda preferată, întrucât oferă informaţii pentru estimarea fluxurilor de trezorerie
viitoare, care nu sunt disponibile prin metoda indirectă

Situaţia fluxurilor de trezorerie

lei
Denumirea elementului Exerciţiul financiar
  A B N-1 N
+ Încasări de la clienţi, alte venituri din exploatare 1
+ Dobânzi încasate 2
- Plăţi către furnizori , alte cheltuieli de exploatare plătite 3
- Plăţi către şi în numele angajaţilor 4
- Impozite şi taxe plătite 5
- Impozitul pe profit 6
- Dobânzi plătite 7
I.FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE
= EXPLOATARE 8
+ Încasări din vânzarea titlurilor de participare 9
+ Încasări din vânzarea activelor imobilizate 10
+ Încasări din subvenţii 11
- Investiţii efectuate 12
II. FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE
= INVESTITII 13
 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

+ Credite încasate 14
+ Majorare de capital in numerar 15
- Credite rambursate 16
- Dividende plătite 17
- Plăţi pentru leasing financiar 18
III. FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE
= FINANTARE 19
+ Numerar la începutul perioadei (Nota A) 20
IV.FLUX NET DE NUMERAR (CREŞTEREA
+ NETĂ RD.8+13+19) 21
+ Reconciliere sold 22
= Numerar la finalul perioadei (Nota A) 23
     
  NOTA A:  
+ Disponibil la începutul perioadei 24
+ Disponibil în bancă la finalul perioadei 25
+ Disponibil în casă la finalul perioadei 26
+ Acreditive 27
+ Alte valori 28
= Disponibil la finalul perioadei (rd.25+26+27+28) 29
+ Valori de încasat 30
+ Avansuri de trezorerie 31
= TOTAL (rd.29+30+31) 32

■ metoda indirectă, prin care profitul sau pierderea este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor ce nu
au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar, din exploatare
trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din
investiţii sau finanţări. Ajustările privesc eliminarea elementelor de venituri şi cheltuieli
nemonetare (amortizările şi ajustările de valoare pentru depreciere se adună), a efectelor variaţiei
fondului de rulment (se scade variaţia stocurilor şi creanţelor şi se adaugă variaţia datoriilor de
exploatare), însumarea dobânzilor şi a efectelor nefavorabile de curs, scăderea veniturilor
aferente investiţiilor.

Situaţia fluxurilor de trezorerie

lei

Denumirea elementului Exerciţiul financiar

N-1 N
A 1 2
Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare:
Profit înainte de impozitare
Ajustări pentru:
Amortizare şi depreciere aferenta imobilizărilor corporale
 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

Amortizare şi depreciere aferenta imobilizărilor necorporale

Pierderi din diferenţe de curs
Venituri din investiţii
Cheltuieli privind dobânzile
Creşteri ale creanţelor comerciale şi de alta natura
Scăderea stocurilor
Scăderea datoriilor către furnizori
Numerar generat din exploatare
Dobânzi plătite
Impozit pe profit plătit
Numerar net din activitatea de exploatare

Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţie:

Plaţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale
Plaţi pentru achiziţionarea de imobilizări necorporale
Încasări din vânzarea de imobilizări corporale si necorporale

Dobânzi încasate
Dividende încasate
Numerar net folosit în activităţi de investiţie

Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare:

Încasări din emisiunea de acţiuni - prime de capital
Încasări din împrumuturi pe termen lung
Rambursări de împrumuturi
Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar
Dividende plătite
Numerar net utilizat în activităţi de finanţare

Creşterea netă de numerar şi echivalente de numerar

Numerar şi echivalente de numerar la începutul exerciţiului

financiar
Numerar şi echivalente de numerar la sfârşitul exerciţiului
financiar

 metoda indirectă simplificată, cele trei fluxuri nete de trezorerie pot fi scrise astfel:

1. Fluxurile nete de trezorerie aferente activităţilor de exploatare = Profit net

+Cheltuieli cu amortizări – ΔNFR

ΔNFR = NFR T- NFRT-1

NFRT, T-1 = necesarul de fond de rulment care reprezintă nevoia de finanţare a firmei
pe termen scurt la sfârşitul perioadei T , respectiv T-1
 GESTIUNEA LICHIDITATILOR SI A FLUXURILOR DE NUMERAR

NFR = Active circulante (cu excepţia activelor foarte lichide) – Datorii curente
(cu excepţia pasivelor foarte exigibile) = (Active circulante – Casa şi conturi la
bănci, plasamente de trezorerie) – (Datorii curente – Descoperituri bancare, credite
bancare pe termen f.scurt)

2. Fluxurile nete de trezorerie aferente activităţilor de investiţii = - ΔActivelor

imobilizate brute

ΔActivelor imobilizate brute= AIT - AIT-1+Cheltuieli cu amortizarea

AIT, T-1 = valoarea activelor imobilizate nete din bilantul contabil la sfârşitul
perioadelor N şi N-1

3. Fluxurile nete de trezorerie aferente activităţilor de finanţare = Δ Capitalurilor

proprii – Profitul net +Δ Imprumuturilor pe termen lung

Δ Capitalurilor proprii = Capitalurilor proprii T- Capitalurilor proprii T-1

Δ Imprumuturilor pe termen lung = Imprumuturilor pe termen lung T -
Imprumuturilor pe termen lung T-1