Structuri de piaţă şi preţuri

Curs nr. 12 ( din 20.12.2022)

DILEMA PRIZONIERULUI IN ECONOMIE

Dilema prizonierului este un joc, componentă centrală a teoriei jocurilor. În cazul dilemei este
vorba despre un joc de tip sumă non-zero care a fost formulat de către angajați ai companiei
RAND Corporation. Merrill Flood și Melvin Drescher descriu o dilemă socială ca pe un joc între
două persoane, care arată cum pot conduce hotărârile raționale individuale la rezultate colective
neoptime.
Termenul dilema prizonierului a fost formulat de Albert Tucker de la Universitatea Princeton.
Dilema prizonierului descrie o situație în care, conform teoriei jocurilor, doi jucători care
acționează strategic vor duce în cele din urmă la o alegere suboptimală pentru ambii. În afaceri,
înțelegerea structurii anumitor decizii ca dileme ale prizonierilor poate duce la rezultate mai
favorabile.
Modelul Dilema prizonierului este motivat de ipoteza egoismului în modelele economice.
Este, de asemenea, motivat de un experiment în psihologia socială (Fred Arnstein şi Kenneth
Feigenbaum, 1967).
Doi prizonieri sunt bănuiți că au săvârșit o infracțiune. Pedeapsa maximă pentru această
infracțiune este de cinci ani. Celor doi prizonieri li se face o propunere pe care cei doi o cunosc.
Dacă unul dintre ei mărturisește și astfel își împovărează partenerul, atunci scapă nepedepsit –
celălalt trebuie să ispășească o pedeapsă de cinci ani. Dacă cei doi decid să nu mărturisească,
rămân doar dovezi prezumptive care le vor aduce o pedeapsă de doi ani. Dacă amândoi
mărturisesc, pe fiecare îl așteaptă o pedeapsă de patru ani. Prizonierii sunt chestionați separat
unul de celălalt, astfel încât nici unul dintre ei nu va cunoaște nici înainte și nici după chestionare
intenția celuilalt. Această dilemă poate fi numită paradox, deoarece decizia prizonierilor luată
individual și conștient (aceea de a mărturisi) și decizia colectivă (aceea de a tăinui) sunt
divergente.

Matricea de joc arată în felul următor:

B B
nu mărturisește mărturisește
A
A:−2 / B:−2 A:−5 / B:0
nu mărturisește
A
A:0 / B:−5 A:−4 / B:−4
mărturisește

1
 Structuri de piaţă şi preţuri

Semnificația rezultatelor:

 0...„temptation” – Recompensă pentru trădare unilaterală (libertate)

 −2...„reward” – Recompensă pentru cooperarea lui A cu B (doar pedeapsă de doi ani)
 −4...„punishment” – Pedeapsă pentru trădare bilaterală (patru ani de pedeapsă)
 −5...„sucker's payoff” – Pedeapsă pentru înșelarea încrederii

Cele patru modalități de combinare existente nu depind numai de propria decizie, ci și de

deciziile complicilor (interdependență comportamentală).

În mod individual, pare să fie pentru fiecare avantajos să coopereze. Prizonierul se gândește
astfel: Dacă celălalt cooperează, îmi pot reduce pedeapsa la patru ani, dacă cooperez și eu ; însă
dacă celălalt tăinuiește faptele săvârșite: pot să-mi reduc pedeapsa de la doi ani la zero prin
declarația mea! Deci trebuie să mărturisesc faptele orice s-ar întâmpla!. Decizia de a mărturisi
faptele săvârșite nu depinde de comportamentul celuilalt și pare să fie întotdeauna avantajos să
mărturisească. O astfel de strategie care este aleasă fără a ține cont de decizia oponentului este
denumită strategie dominantă.

Cum arată și matricea, cei doi prizonieri ar fi totuși mai avantajați dacă amândoi s-ar decide să
tăinuiască faptele. Atunci ar primi fiecare doar câte doi ani de detenție. Locul de desfășurare a
jocului împiedică înțelegerea dintre cei doi prizonieri și provoacă astfel o trădare unilaterală prin
care trădătorul speră să obțină pentru sine cel mai bun rezultat achitarea (dacă celălalt prizonier
tăinuiește faptele) sau să primească o pedeapsă de patru ani în loc de cinci (dacă celălalt
prizonier mărturisește). Dacă amândoi fac acest lucru, își înrăutățesc astfel și individual situația,
deoarece acum fiecare primește câte patru ani în loc de câte doi ani.

Dilema prizonierului constă din această divergență a strategiilor posibile. Presupusa analiză
progresivă, rațională a situației induce pe cei doi prizonieri la mărturisire, ceea ce conduce la un
rezultat prost (alocare care nu este optimă). Rezultatul mai bun ar fi atins prin cooperare, însă
acesta este susceptibil de trădarea încrederii. Jucătorii raționali se întâlnesc într-un punct care în
acest caz este denumit echilibru Nash pareto-ineficient.