Erori decizionale

 
A. Formularea (framingul) alternativelor
 Efectul de formulare în termeni diferiți (framing) a două alternative identice din punct de
vedere al valorii așteptate (identice din punct de vedere al analizei normative a spațiului
decizional) înclină diferit preferințele subiecților în funcție de formularea alternativelor. O
formulare în termeni de câștig amorsează un comportament decizional aversiv față de risc,
în timp ce o formulare în termeni de pierdere, amorsează o propensiune pentru risc a
decidenților umani.

O epidemie gravă este pe cale să facă 600 de victime într-o localitate oarecare. Pentru
eradicarea bolii s-au propus două programe A și B. Pentru care dintre cele două programe ați
opta?
Prezentarea alternativelor într-o formulare pozitivă = supraviețuire:
Dacă se aplică programul A, vor fi salvați cu certitudine 200 de oameni. (72%)
Dacă se aplică programul B, există 1/3 șanse să fie salvați toți cei 600 de bolnavi și 2/3 șanse
să nu fie salvat nici unul. (28%)

Prezentarea alternativelor într-o formulare negativă = moarte:

Dacă se aplică programul A, 400 de oameni vor muri. (22%)
Dacă se aplică programul B, există 1/3 șanse să nu moară nici unul din cei  600 de bolnavi și
2/3 șanse ca toți cei 600 să decedeze. (78%)
  
B. Reprezentativitatea alternativelor
Reprezentativitatea alternativelor se referă la un grup de efecte identificate în anumite
sarcini decizionale ce presupun estimarea unor probabilități. Într-o astfel de sarcină
experimentală se solicită subiecților să estimeze probabilitatea unor evenimente sau serii
de evenimente. Estimările realizate de subiecți sunt mai degrabă bazate pe o serie de
euristici proprii decât pe o analiză rațională a alternativelor prin prisma teoriei
probabilităților sau a legilor logice. 
 
Sarcina 1:
Estimați probabilitățile de apariție pentru următoarele evenimente:
a)      Un om a suferit un atac de cord (infarct miocardic);
b)      Un om sub 50 de ani a suferit un atac de cord;
c)       Un fumător a suferit un atac de cord;
d)      Un om peste 50 de ani a suferit un atac de cord (infarct miocardic).
 
În această situație este evident că în condițiile în care avem conjuncția a două caracteristici
pentru un singur eveniment, probabilitatea acestuia va fi mai redusă comparativ cu un
eveniment similar în care există o singură caracteristică. Prin urmare cea mai mare
probabilitate de apariție o are evenimentul specificat la punctul a).
 
O altă categorie de sarcini care presupun estimarea unor probabilități sunt cele ce vizează
efectul denumit prototipicalitatea alternativelor. Un exemplu de sarcină vizând
prototipicalitatea alternativelor este prezentat mai jos:
 
Sarcina 2:
Victor este o persoană în vârstă de 45 de ani, are 2 copii și lucrează la o firmă de construcții.
În biroul în care acesta lucrează există doar avocați și ingineri. El este o persoană ambițioasă
care nu se implică în politică și își petrece cea mai mare parte a timpului liber rezolvând
probleme de matematică și făcând reparații și îmbunătățiri la casa în care locuiește. Care
dintre afirmațiile următoare credeți că este mai probabil să fie adevărată?
a)      Victor este inginer
b)      Victor este avocat
 
În această situație majoritatea răspunsurilor date de subiecți se orientează spre varianta a),
deoarece prezentarea făcută pentru persoana în cauză este mai tipică pentru un inginer
decât pentru un avocat. Este evident că o analiză a probabilității celor două ocupații relevă
faptul că ele sunt egale ca și probabilitate.
 
O altă situație este evaluarea eronată a probabilității unei serii de evenimente.
 
Sarcina 3:
Dacă aruncați o monedă de șase ori, care credeți că va fi cel mai probabil succesiunea fețelor
pe care va cădea aceasta:
a)      Banul, Banul, Banul, Stema, Stema, Stema;
b)      Stema, Banul, Stema, Banul, Banul, Stema.
 
Decidenții sunt mai înclinați să aleagă cea de-a doua succesiune a evenimentelor ca fiind cea
mai probabilă, cu toate că într-o astfel de serie, probabilitatea de apariție a  fiecărui
eveniment este independentă, prin urmare, cele două succesiuni sunt în mod egal probabile.
 
 
C. Paradoxul lui Ellsberg
În 1961 Ellsberg, pune în evidență o situație în care sunt încălcate principiile teoriei utilității
așteptate. Sarcinile tipice în care se evidențiază paradoxul lui Ellsberg constau în  a alege
preponderent o alternativă în defavoarea celeilalte, cu toate că utilitate așteptată este
identică pentru ambele alternative de răspuns.
 
Sarcina 1:
Într-o urnă sunt 90 de bile. 30 dintre acestea sunt galbene, iar restul de 60 sunt ori albastre
ori roșii. Participați la un pariu în care se extrage o bilă pe a cărui culoare trebuie să pariați.
Dacă alegerea dumneavoastră este corectă, câștigați 100 de dolari. Care dintre
următoarele variante o alegeți?
a)      Galben (72%)
b)      Roșu (28%)
 
Principala explicație a paradoxului lui Ellsberg este incertitudinea resimțită de decident în
legătură cu lipsa de informații. Cele două alternative sunt însă echivalente sub aspectul
analizei raționale