ropean -, d ar e un om fal � , preocupat mai mult să faci avere decit

să guverneze principatul. N-am pomenit atî ta a varifie , atîta cupidi­

tate 1 Orice document pe care-I semneazl e prilejul unei afaceri. lşi
măreşte mere u moşiile, adună aur peste aur. Num iri i n slujbă. cum­
plrări sau vinzlri de tigani, strămutarea din loc in loc a evreilor, -
toale sint prileJ Să stoarcii pecunii.
De ta un rost secretar al hospodarului, un boiernaş care şi- a p a·
răsit t agma ca să se facă actor, tin ll.rul Matei M i llo, şti u el, atunci
cind il trebuia u bani să-şi mai rotunjească o moşie, Mihail Sturdz a
dădea cîte un ucaz prin care pedepsea. strămuti nd dintr·o localitate
in alta, pentru culpe imaginare, numeroase familii evreieşti.
Alarma fi, nevoiti să-şi părll.sească locuintele şi tot a vutul, biet ii
oameni alergau la la,l, la curtea principelui, să se dezvinovll.tească.
Domnul Moldovei sta pe scaunul lui Ştefan cel Mare, trll.gind din
ciubuc, şi se uita la el i ncrunlindu-se, făcindu-i mişel, vicleni şi ti- •

căloşi: vinovatii, ingenuncheafl, cu fruntea-n plmint, subliniau fie­

care injurie a stăpinitorului bătlnd cu pulpana caHanului in podea,
fitcind un zgomo t infunda t şi foarte plăcut mărtei sale, Intrucit căp­
tuşcala numitului caftan ascundea, la virf, pungi doldora de arginti
şi de aur. Aceste bătăi ritmice in duşumea erau dovada cea mai elor­
ventll. a nevinovăţiei impricinafilor. Bunul părinte al tării se i ndura
de ei, ii mai fă.-ea o dată ticăloşi şi mişel şi le poruncea să-şi bage
mintile in cap, că a doua oară nu-i mai iartă. Apoi le făcea semn sâ
intre in camera alăturată, unde un credincios al hospodarului ii per­
chezitiona şi aduna pungile preamăritului stăpin pretul iertădunii l.
Lucrurile acestea , d ragul meu Gaston, sint cunoscute de toat!J.
lumea. cupiditatea lui Mihail Sturdza, traficurile, corupti a pe care u
răspindeşte- n jurul sll.u nu mai sint o tainA pentru nimeni. Nu-!i
vorbesc dintr.un sentiment de osti lit at e fată de acest principe abuziv,
ca re, prel uind administratia Moldovei, a înlăturat de la vistieria tării
pe omul profun d onest, pe nobi lul meu senior Arklp Rosetti ... Nu !
le vei auzi lucrurile acestea cu propri i le tale urechi la laşi .

Aj ungind la portile capitalei moldave, cei doi cll.lători răsuf larll.

uşuraf l . Trll.lseră o săptămînii de teroare, cu mina pe patul carabine i,
tresărind la apropierea oricărui grup suspect, dormind iepureşte , aş­
teptînd mereu un atac ti lhăresc. Perspectiva unei intilniri neplăcute,
a pertractărilor, in limba lui Racine. cu cetele de tilhari n u erau
făcute să.J entuziasmeze.
4cum. simfită retrospectiv, teama aceasta devenea epicll., avea
ceva pitoresc. sporea plăcerea ajungerii intr-un mare oraş.
Plăcere mai mult relativă. fiindcă aceast ă ajungere se intimpl ase
intr-o seari de ploaie şi de beznă. .

- ,\\ourlm noro� ! le spuse, la despărţire, Nlstase. după ce in­

casă galben ul lmpărătesc , adică austriac, pe care-I primise bacşi�,
peste napoleonil Jucitori tocmifi la plecarea din Bucu reşti.
,,Avurăm noroc" sau .. avurlltl noroc" - repehse el de peste

1 Intimplarea cu evreii dizlocali a povestit-o insuşi Matei Millo

lui C. 1. Nottara, care, la rindul său, a povestit-o, acum patruzeci

şi cinci ele ani. autorului aces!ei naraţiuni.

lll
patruzeci de .ori de-a lunaul ciilătoriel, la bine sau la rltu, la urcu­
şul greu al unui deal, fa trec:.erea unul va.d spumegl1or, fn fata unui
peisal liniştit, in prapt unui han unde riisiseră culcuş bun şi tlan·
l!ifă durdulie. la camplrarea unei dropii rrase, In fata unor ulcele
cu vin bllan şi rece•..
VanR'heli, amlutul � pe capri., nu spusese njci un cuvint pe tot
drumul
Prîvindu·i umerii latl, �ei 4oi oameni din poştali on avuri, nu o
dati, strania şi nejustHicata impresie el el era căplta.nul bandei
care urma sl·l jefuiască... Simplă impresie, desi gur 1

•
• +

laş•l... Andutindll..şi '-ina azurie a ce rului bucurqtean, serile

plăcute petrecllle ia grl dinile cu o vegetatie borati, sab stelele mul te
� lanapiaa��ele atirnate .&e ramarile copacilor, Qaston fu neplicut
impresionat de as"ect.l. in ploaie şi AOroi, al m arelu i tirg de �-
ili� .
- E o impresie trecătoare ! il i ncarajă unchi uJ. Dupi citeva tile.
iti vei l1a seanaa de neasemuita f rumuse�, f ată de cetatea hli Bucur,
a acestui oraş. ll vei vedea intf'-un amurg de toamnă ... 1oamnele de
aur ale Moldovei.••
htcoajarat de co l ine , cu turnuri vechi, monu m ente istorice fi
case patriarbale, capitala Mo14ovei iti va evoca splendorile Florea tei !
Gaston suridea ct1 oa r-ecare sceptici$01.
- Nu cumva vorbesc in d u mneata , uacruule, străuu.,ii aoştri
gasccmi il Saa ai ajuns 111ai p a t riot decit tQtî moldo veaii la un loc?!
Unchiul il trase • v irful urechii, aşa cum fic!He edatl, cu el,
tf N apoleon
Coniciră ta m a rele HoteJ de Petersurg, anule o fodoteală de
lume pestr iti îl imp re siNă adinc pe viitorul autor al drtl i ,.Printre
moldo valahi": boieri bătcini in taaine oriflttale, tineri imhrăcaţi dupi
:tloda Parisului, tăr ani, tirgovefi, negustori polon . ezi, evrei in port
�alitean of i t e ri ruşi, clilugărl vea i fi după trebu ri de la monastirea
Neamţului se arnestecau pe sălile hotelului zidit după a rhitec tura de
peste Pl'ut, aşa cum H an ul lui Manuk. de la Bucureşti, avea o infă·
�işare tarcească
Lai Ga&tcm Parrocel, o �U��eni i din Moldova îi părurii mai ticuf'i,
mai l'eZ('JrnJj. Si fi fost o simplă impresie?
- Al dreptate, tt tntlri 11nchiul. Munte ni i sînt mai e.:uberanfl.
faţă de moldoV�eni, ei sint cam ceea ce tint gasconii noşt ri - adicli
noi, irenicul meu nepot 1 - fată de francezii. de la non!. Cum }'rea
bine al spus, strliMinii noştri sînt ori gi nari din Avignon... Noi doi
�i ntern nisarfl la Paris, da r stnaefe apă nu se face: sem ănlm cu va·
lahii. Vorbeşte-o noi Provanfa ancestra lă 1 Avem foarte multe afi­
nitătl. Limba rominilor seamănă aşa de mutt ca prov a n sa la 1 Pna te
de aceea n-am mai plecat ea de pe ace ste meleaguri ...

•
.. *

Şi-acwn, dl-ne voie, scumpe c ititor ule, si facem o mică digre·

siune �are le· ar )tUfe& interesa :
,

'Părerile lui H enri Parrocel era u aceleaşi pe care le &.\'ea şi Va-

 �ile Alecsandri despre munteni şi moPdoveni. Intr-o epfs!olă trim isi
la Besan�on prietenului siiu poetul Edouard fireni�r. bardul de ta
1\\irceşti scria :
.,Scumpul meu Grenier, Imi cert o privire rapidi asupra dlferen­
rel de caracter şi de moravuri care existA lntre valahi şf mold avi.
Ce fi-aş putea spune '1 Prietenul nostru Russo a spus, Intr-un mo·
mmt de vofe-buni, ci valabil sint gasconil Rominiel şi nu s-a lnşe­
lat prea mull Adevirul este ci fraţii noştri de dincolo de Mllcov au
o aplicare roarte pronuntati spre ceea ce se cheami vulgar « bla guu
(glumi, plciileall). Toatl Valahia este la Bucureşti, adiel orice om
.c:are are o avere oarecare aspiri sll guste delidile acestui oraş, aşa
el proprietlflle sint abandonate unor arendaş! lacomi.
Aglomerarea de bogltaşi trindavl la Bucureşti a creat gosfurl �i
amb'iţll de un ordin meKhin. cA păreu a devenit un scop, o nece.
sitate. Fiecare se intrece sll tacă un cit mai mare efect prin eleganţa,
prin echipajele lui, prin felul de a se purta, ş.i, cum aceşti oameni
nu sint civilizati decît pe jumătate. Iti inchipui cite exuntricitllti
c.araghioase se produc in fiecare zi 1 Dar aceste mici cusururi nu
stinrberesc bunătatea şi omenia carac:terufui valah. In Muntenia oa·
meni! sint tot atit de buni, de amabili, de ospitalieri ca in Moldova
Dar sint mai veseli, mai mucallfl. fată toată diferenta. La Bucure şti
se adoptă orice inovatie politică, .literară şi chiar soei ati cu o nşu­
ri.ntă uimitoare, in vreme ce la laşi oamenii se �ndesc de zece ori
pină s-o primească
Caratterul vala h este mai meridional decit al nostru. La Bucu.
reşti viaţa este mai in a(ară decit la laşi, lumea se plimbă mai mt�l t
ş.i se ruinează mai uşor. Există mal multi seriozitate, mai mult tact,
mai multi «"cumsecădenie» in societatea moldavli dectt in cea valahă
Avem femei mult mai insiruite şi mai distinse şi bărbaţi muH mai
practici Literatur a valahli a produs mai mult, dar nu mai bine decit
literatura moldavă, dimpotrivă. In sfîrşit, ca să mă rezum, am să
adaug dl adevărata cauză a acestor uşoare diferente care există intre
locuitorii laşilor $1 al BacUTeştilcw este c:ă noi. moldovenii. slatem
mai iacle�denti faţi de guvern decit muntenii. Poporul este acelaşi
in amîndouă principatele".
Această scrisoare a lui Vasile Alecsandri, găsită prin1re hirtiile
lui Edouard Grenier, a fost publicată, împreuni cu alte asemenea
răva$1!. dupi moartea poetului francez, de către conservatorul bibJio.
tecii dia BesanQOR. Georges Qazier.
laii c' şi un francez rătăcit pe aceste meleaguri impărtăşea acc­
le<aşi păreri ale celui mai de seamă poet romin al vremii, pll.reri pe
care, de altfel, in mîndria lor regionalist-:i, le propagă şl-n zilele
noastre fratii moh!oveni.
Cît sint de juste aprecierile unui popor despre altul rlimine, to­
lllfl, un seAm de întrebare. E cunoscută supcrficialltatea căllitorilor
străini, graba lor de a afirma o convingere bazată pe Impresii tre­
cătoare. pe informatii eronate, care generalizează lucruri de ami­
nunt.
De cind se alia in Tara Rominească, Gaston Parrocel avusese
prilejul să constate că multe afinuatil despre valahi şi patria tor
cupr:nse in cele doul volume ,.Le Keroutza" ale lui Stanislas Bellan·
cer erau profund greşi te
In primul rind, titlul cArtii. NClruta" e de gen feminin, deci
trebuie scris ,.La· Keroutza". nu masculinut ,.Le Keroutza-.

13
 Multe fapte povestite i n sutele ei de pagini il păreau acum tini-
rului publicist parizian curate basme.
Unde sint vulcanil de care vorbeşte Bellanger ?
Unde este apa fierbinte, clocotitoare, a riului Prahova ?
Pentru scri itorul f rancez:, această gîrlă din munti avea ,,o mi e
de brate", din care unul larg cit riul lndre din Franta. Unde a vă·
zut, oare, Bellanger bărci pe Prahova? ..•Unde a văzut mllslinii, pw·
tocalil şi lămiii, pe care i l înşiră printre bogătiile tării?
Probabil măslinele, lămîile şi portocalele din coşurile unui pre­
cupet sau din rafturile unei băcănii I-a u făcut să cread i că acest e
fructe meridionale cresc şi pe ripele Carpatilor 1
Spirit pozitiv, Gaslon Parrocel îşi impunea si studieze cu toată
seriozitatea stirile d i n Moldo- Valahia, omul şi peisajul , trecutul şi
mai ales aspiraţiile de viilor ale acestui popor, de care se simtea
atit de legat şi-n atit de scurtă vreme.
- Fermec ător 1 aşa numise, într-o scrisoare, unchiul siu Henrl
peisajul şi omul valah.
Şi unchiul avea mare dreptate!
Prima decepţie pe care o avusese Gaston la l aşi, din pricina
lnnoptirii ploioase, a băltoacelor, a noroi ului şi-a intunericului uli­
telor, avea si-i treacă foarte curind şi să lase locul altor impresii ,
tnult mai favorabile.
Nu s-ar fi aşteptat ca în mijlocul unui depărtat tirg oriental si
găsească oameni atit de civilizaţi, cu maniere atit de d istinse, vor­
bind admirabil franfuzeşte, cunoscind atit de bine istoria şi viaţa
Parisului şi împărtăşind cele mai înaintate idei care circula u in ul­
timii ani de domnie a regelui Louis-Philippe.
Dar femeile? Cită dreptate avea Henri Parrocel cind ii descria
fratia, frumuseţea . cultura şi farmecul moldovencelor 1

CA PITOLUL VI
,.Henri Parrocel către marele boier A rkip Rosetti, la Drigoşeştl
laşi, 26 octombrie 1847
Monseniore,
Permiteţi-mi" să vă anunt că după o lipsă îndelungată, după o
călătorie care m i s-a părut nesfirşită, am ajuns cu bine aseară
la laşi, de unde sper să pot pleca spre Drăgoşeşti cit IJ1ili curînd.
Am făcut toate comisioanel e pe care afi binevoit a mă însărcina,
toate cumpărăturile pentru înălţimea voastră şi pentru domnişoara
noastră, pe care, cu atîta mărinimie, m.i-afi îngăduit s-o consider
f iica mea spirituală.
Conformindu-m ă dorintei exprimate de înălţimea voastră, am
adus cu mine p e nepotul meu , Gaston Parrocel, publicist parizian,
trimis de guvernul regal cu o misiune la Bucureşti. Pe l îngă însăr­
cinarea primită de la Ministerul de Afaceri Străine al Frantei, ne­
potul meu vrea să studieze, in vederea tipăririi unei cărţi, solul,
peisajul, omul, stările politice şi economice din Moldo- Valahia, pre­
cum şi preocupările sociale ale tinerei generaţii.
Precum a m mai avut onoarea să vă informez, Gaston Parrocel
profesează idei înaintate, e bine văzut de conducătorii Frantei de
lr..iine şi a adus cu sine. în afară de împuternicirile a utorităţii, re-

114
 comandlirl din partea marelui nostru poet Alphonse de Lamartine.
11 cărui poezie cLacui:D duduita Muşa o declamA cu atit talent fi
cu atît a sensibilitate. Domnul de Lamartine nu este numai un scri­
itor de geniu, dar şi un orator de frunte, un anima tor de mase şi,
sint incredintat, va avea de spus u n cuvint şi In politic a tării sale,
dacă nu şi in cea europeană.
Sint atit de nerlibdător sll mă aflu in p reajma şi la ordinele
inălfimii voastre, incit aş fi plecat chiar de astăzi spre Drăgoşeşti.
Dar am crezut util pentru nepotul meu să viziteze ace�t bătrln şi
frumos oraş şi să vadă cîteva notabilitătl ale laşilor. In calitate de
ziarist şi cllător străin va trebui să solicite o audlenfă şi hospoda­
rului Mihail Sturdza, deşi lucrul acesta ne repugnJi, atit lui cît ş i
mie. Dar am fost sfltuiti sl o facem, fiindc ă domnitorul ar fi ne­
plăcut impresionat dacii un ambasador al Frantei I-ar ocoli.
Cu ingădulnta înălţimii voastre. vom mai rlimîne alei citeva
zile (Hotel de Petersburg).
O dată cu această scrisoare, am trimis spre Drăgoşeşti, sub
pază bună, o parte din l ucrurile cumpărate la Bucureşti. Ştiind cit
este domnişoara noastră de nerăbdătoare să vadă ul timele noutătl
vieneze şi pariziene, n-am vrut să-I lmpun supliciul unei noi aştep�
Uri şi mă grăbesc să expediez citeva cufere, pe care le vor porni
chiar astăzi oamenii noştri de Incredere de aici.
Vă rog să acceptati, monseniore, impreună cu respectuoasele
omagii ale nepotului meu, asigu rarea profundului ataşament al ser·
vitorului înăltlmii voastre,
Henri Parrocel"
*
. ...

Cel dintii personaj din guvern care-I primi pe tinărul călătot

francez a fost beizadeaua Nicolae Şutu, ministru - secretar al prin­
cipelui domnitor, un om de o mare distinctie şi cultură, elen de
origine, fiul lui Alexandru Şutu, fostul hospodar al Munteniei.
Beizadeaua (titl u care pe turceşte înseamnă .,fecior de print")
se arată. foarte amabil, foarte ceremonios cu tlnărul oaspe străin.
Intr-o frumoasă limbă învăţată cu prece ptorii francezi, pe malul
Bo!>forului, Nicolae Şutu - autorul vestitelor memorii de mai tir·
ziu - il informă că se îndeletniceşte şi el cu scrisul.
- Literatura şi vînătoarea mă pasionează. Amîndouă consti·
tuie pentru mine ·un refugiu. o odihnă, după munca şi grijile gu­
vernării . . .
Aceste pasiuni a l e excelentei sale i l deschiseră imediat dru-
mul spre inima ziaristului şi omului care împuşcase lei in Africa.
Vorbiră indelung : Gaston despre regele pustiului, beizadeaua des­
pre urşli , mistretii, lupii, cerbii, căprioarele din m untii Moldovei,
din pădurile care odinioară se întindeau pină la marginea Iaşului,
înconjurind bătrinul oraş ca o uriaşă grădini slilbatică.
.- Intrebat dacă a lmpuşcat zimbri , Nicolae Şuţu rbpunse ne­
gativ:
- N-am intilnit nici unul in toate peregrinArile mele cinegetice.
Nu cred să mat existe speta in muntii noştri. Am fost informat că
anumiti ţărani de pe moşiile prietenului meu Arkip Rosetti ar fi
ziirit, în desişurile codrilor, asemenea specimene. Dar se prea poate
ca aceste intilniri să nu fie decit rodul imaginatiei pădurarilor.
Dumaeat., ca vi nă lor , c:wwşll, dll!ligar, ti fantezia viriilteriAor -
acl'eaşi .,..et utinden i. Daci n · au iaverr.at, poat� că oameni i ac�ştia au
luat drept z.hnbrl cine ştie c� urs sau c erii ronind prin vre un tks.it.
Oroc$&11, num it bovrul Moldovei, e ste e•blema noastră natienali.
In vechime existau turme in tre ri IR muntii noştri. Dar au dlspărul.
de citeva decenii. Probabil au fos t văzuţi, � iasera te. niscaiva
tauri domestici printre stejarii de la ma rtinea pădarii.
Socotiml cii e ioulil si contrazică pe ellc:elenţa sa v o riNadu -i
de �rechea de z inlb ri pe care însu� unchiul său o văzuse, cu ci tev a
saptănMni inainte. Gas\oll replici:
- Uachiul meu. Halri Parrocel, mi-a scris, la Paris, despre
voievo4ul Dragoş şi căteaua lui, Molda. Aceas �ă c.ătea s-a ioecat in
riul Moklova. ce străbate laşul •.•

Beizadeaua surise :
- Nici un ri u Mel dova nu străbate laşul...
- Străbate laşul şi se varsă in Du nă re . aşa a111 citit •..

- In cartra ,,Le Kereutza" a lui Stani sl as Bellaager, ma-i aşa ?

Am c:itit·o si ea, rise ia rJti Nicolae Sutu, dar aceast! carte e plini
de iaio rCRa fii crODaie. Călătorii int rec, in fantezie. � viaă&ori !
Ministntl..se<retar se arită incint at de parizianul r ăt ăcit prin tre
vechile zidari ale cetă1ii voievodale. 11 intrebi dac ă va rămîne mai
ptultă vreme In Moldova, il inviti la o vînătoare. il rugă si trans­
miti castdu u lui de la Drăg0fe4li sal ut ă rile alectuoase ale unui
vechi p rieten şi·l peftl, pe a doua zi, in audientă la hospocLa r .
lui Gaston i se pliru că imp ortan tul dregător n11 e ra p�a entu­
ziasmat de priacipele său, despre care vor b ea , de altminteri, ca
desp re un ega l, nu ca despre un s tă pin . TI in v:i t as e direct in au­
dienţă. fără să fi cerut, in pre ala b i l , învoirea lui Mihail Sturdza.
Chiar in a cea zi, Gasto n Parrocet află că nici hospodarul nu
era prea inciatat, prea sigur de mini strul său. Şuţu av ea o origi ne,
• cul twă şi 1111 talent di plotna t ic, 1111 p resti gi u , o onn tita te şi o
putere de fl\llneă pe c are alt boier mol dov ean rw le reunea, c u atîta
străluci re, in Kea vreme.
- Sutu e rrec din Fa nar_ Acest lucru i-1 a.dllc aminte mereu
inamicii siU._ Dar principele il păstrează, fiindcă are nevo� de ţ.l.
Pria acelaşi i a format er, care vorbea mai muJt prin insinuări
decit prin alir111iiri, GastOtt ailă că boierul raoldovean propus i n 1�24
la domnie nu fusese actualul hospotlar, ci h atman ul Constantin Pa­
ladi , care a mu rit de-o moarte suspectă. ·in ajunul alegerii.
lmltrăcat in c:el ma i soleaul ş i mai s trăl uc it costuns adus tl.in
Bucureşt i, Gaston Parrocel, oarecum emotionat. cu un sentiment de
uelinişte. de tu lbu rare , se ducea, a doua ai. in audienfă la pr inc i­
pele Moldovei. U nchiul slu, Hearl, 1·1 descri sese pe Mihail Sturdza
in cu lori nu tocmai lavorahile. Recentele in format ii - un tron cu­
cerit prlntr -1111 asasinat - sporeau aversiunea t înărulu i francez im­
potriva a c e lui satrap .oriental, lmbrăcat turc:eşte, ca ·ltarltă lungă,
cu pumnalul in brî u . ap cwn se pu rtjl.ll la incepu1al secolului un
1\!i-Paşa dia lantn.'l sau înşişi domnitorii de l a Bucureşti sau de la
laşi.
Mare ii fu surpri:�a cirul se văzu in fata u nui bărbat îmbrăcat
europette.�. avind aspectul uaui ministru al lai Leuis-Philippe:
n.awa aici haini, nic i barbă de pa tri arh, oicl n u şedea turceşte pe
o sofa, cu ()itioarele sub el, inconjura t de ellftuci şi fum ind 4in nar­
lhilea sau din dulluc.

l6
 Mihail Stunlza tşi intlmpină oaspet�. prev�nltor, fntlazindtt-1
mina surizind fi spunindu-i intr-o frantuzeasci impecabll i :
- Fii binel·enit printre noi, sc:umptd meu domn!
In curent eu tul ce u petr�cea In Fr an t a şi pe c•mtinent, princi·
pek îl cerea inlonRafil cu alaltilltate fi-I asculta cu nYre atentfe.
In vreMe ce Mihail Stanlza li vorbea tlespre reformele pe care
le adusese în Moldova, despre 'tridanllle lui de a ritlica nivelul
economic şi c:ullurAI al popora h ti , despre ins titu1 ia fondată de � fi
care-i purta nemele : Acaftfllia M lh ăileani, la1 Gas ton Parrecel,
încă influenţat de poveştile privitoare la ptint. i se pă rea c.aude
c.m bubuie pedeaua sub loviturile pung ilor tie a11r, ascunse în
caftanele evr�Jor ,rigoniţi şi, priRtre cuvlmele rostite tie hospoclar,
in cea mai armonioa&ă limită de pe cheiurile Senei, auzea cum se
intercaleu:i cite un autohton :
- Mittiler f Vicleni1or l Ticâ lofi lo r !
Alteţa sa ii făcu on oa rea tie a-1 retine la masa. aşerindu-1 la
dreapta doamnei. Cîfin inalff denmftari p art icipa u ta acel def u n
simplu, familiar, ta care se serviră mlndruri alese, s trep ite cu
şa mpan ie frantuzeaKa. ._

La pkca� Mihail Sturdza spuse tlnir llhll parizian :

- Te duci ta Drigopeşti. Te rof auwanici domnului Rosetti
regretul că la incepwtul domniei mele am fost nevoit si mă despart
de el şi părerea de riu eli, la nu�Mtoasele mele invitatii de mai t1r·
ziu, n -a mai primit si colaborim 1
Gaston Parrocel Ieşi de la car tea Moldowi l�nuecat de acel
om cult, inteligent, amabil, despre care auzise atitea lucruri urite.
Tncă o dată îşi dădea seama cum se falsiflri realitifile pri n
jocul i magi natiei, Raportind la prop ri a lui patrie aceste reflexii, se
Intrebi:
- Oare Louis-Pflilippe să fie atit de vinevat cum se SJ'Une?

..
• •

O altă surprrza fu pentru el intilnirea cu senior11J de la Dră.

roşeşti, pe care ,i-1 indripuise cu totul alt fel.
tmpreună cu unchiul său, Heari, şi o sui t i de zece iaşi, Gaston
Parrocel părăsi laş11l pe-o mohorită dim in'!aţ i de t oamnă , 01 nori
vineti şi eu un vint rece, care mirosea, vremelnic, a zăpadă. Unde
e laminosul şi calda! septembrie bucureştean, unde a rămas acel
octombrie de m iere şi de azur care-i însoţise pînă la laşi?!
!'4insoarea aauntati de frigul şi corBii lui n•iembrie - prefăcu
i ntr-o ploaie miru a ti , care intaneca peisajul. Abia de Mdeau dru·
mul in urcuş, cite IIR riu pe care-I treceau, pădurea i.a care se in­
fundaseră cele daci 4roşte, cu cinci paznici inarmaţi, suişul munte­
lui, brazii ,. carpenii care mărgiJWIU $0Sf8U8 îngustă, pripastia
care hăuia la dreapta lor...
Gaston a-rea impresia unui sfîrşit de lume.
IJe la o �eme, pe inserat, arborii i ne epură să se răreascii, acci­
den tei e terenialui se netezeau. Cele cind drotte se apropiau de Dră·
roşeşti. Satul vestea conacul. Tipeaie de om nu străbătea ianGptarea
ploioasă. lată-i, pe şoaeaua liftită, ln lata locuinţei boiereşti. Ci·
· lătondui strlia t•le i se păreaa colosale.
Un parapet Inalt şi lung, tu contraforturl, cu două cişmele şi

:17
 doul plsanll la dreapta şi la stinga portilor de Intrare, fnconjura
parcul uriaş al castelului, purtind cite un turn pătrat la cele patru
unghiuri de intilnire ale ziduri lor.
In fatl era bisericuta veche a Drăgoşeştilor, paraclis ridicat de
Antonie Ruset Vodă şi care făcuse parte, pe vremuri, dtn cuprinsul
parcului. Bunicul lui Arkip Rosetti, marele vornic Matei, dărim ind
zidul de la intrare, făcuse altul nou, în interiorul domeniului, tră­
glnd i n fată un drum larg, pietruit, lăsînd, d incolo de el, sătenllor,
împreună cu un grup de tel, folosinta locaşului de inchinăciune.
Liniile palatulu i erau simple, severe. Ceva rece, străin, se des­
prindea din acel pereţi vopsiti In galben, un galben Intristat de ce­
nuşiul lu i noiembrie. Copacii, care l n găibeniseră şi ei, se scuturau
In vintul toamnei... singurltate... apll.sare ... tri stete.•.

Reşedinţa boierilor Roseteşti, aşezatll. pe un platou Inalt . de

unde, fn zilele frumoase, se vedeau lfl vale dealuri, cimpii, sate,
apa Bistritei şi drumuri şerpuitoare, n-avea nimic din pitorescul,
din farmecul arhitecturii bizantino-armeneşti, care înzestrase pala ·
tele, cuiele şi monastlrile din Munteni a cu scări de piatră, arcade,
bolti , colonete, prid voare, foişoa re, arabescuri .
Peste etajul de jos, sub care se tnşirau nu meroase incăperi, se
mai ridica la mijloc un etaj, mal mult un turn , care nu cuprindea
decit a treia parte din suprafata corpului principal.
La spatele i mensei clădiri pătrate, care de jur împrejur număra
cel putin o sută de ferestre, departe, printre rhadu rile de zarza.
vat, despărtite de castel şi ascunse de stejarii u ri aşi, erau risipite
locuintele slujitorilor, ale bucătarilor, ale paznicilor, ale argatilor,
ale robilor, cuhniile, grajdurile, cotetele.
Domnul Parrocel, preceptor al duduitei Muşa şi mai mare peste
logofeţii care adm inistrau moşiile numeroase ale boierului Arkip
Rosetti.Drăgoşeşti , locuia un pavilion unde se aflau şi birourile gos­
podăriei. O perdea de brazi şi de tufişuri ascundea şi aces t pavil ion.
Dom nului gu vernor 1 se pusese fa dispozitie patru-cinci oditi
spafloase, trumos mobilate; cea mal lumlnoasll. domnia sa o pu�e
la dispozitia nepotu l u i.
La spatele castelului Roseteştilor, dincolo de zidul parcului, în·
cepea Muntele Ţuguiatul. acoperit de păduri seculare. In mijlocul
unui luminiş din acest codru, se afla Izvorul Zlmbrului, spre care cei
doi Parrocel , insofiti de l l ieş lmpuşcli Vrabie, era u să pornească la
vinltoare de zimbri de cum se vor fi risipit zdrenfele de nori v ineţl.
care se tot impleteau şi se tot despleteau în băta i a schimbătoare a
vintului.
Gaston fu prezentat marelui senior în dim ineata următoare sosi­
rii. Făcu o im pres•ie excelentă. Inalt, subtire, cu capul de p oet ro·
mantie, er a foarte elegant in costumul sll.u colorat şi care nu se mai
purta la Paris. Gaston Parrocel remarcase chiar la Bucureşti şi la
laşi cii veşmintele bărbaţilor d e seama lui erau ma i moderne, ma i
sobre decit ale lui.
In acelaşi timp constata cu surprindere ci boierul Rosetti , d r.s ­
pre care unchiul său ii spusese că este un om cu vederi tnaintate,
avea a pa renta pe care el. Gaston. o imprumutase, imaginar, hospo­
darului. Dar, in vreme ce Mihail Sturdza se purta ras, cu o mustati
scurti şi era înveşmîntat in haine europeneşti, castelanul de la Oră­
go;eşti- î ş i primi oaspete într-un ha l at lun(Z', oriental, tncins cu t!n
brîu fat de mll.tase vişlnie. Pe cap pu rta o tichie rotundă, tesută dm

·.r 8
 mărglritare, Junecind uşor spre ceafă. O barbă. lungi, asemenea lui
Ali-Paşa a l Janinei, il cădea pe piept.
Era un bărbat frumos boierul Rosetti! A�·ea fruntea netedă,
fata palidă, uşor mlslinie, ochii negri, sprincenel e groase, impreu.
nate. nasul subtire, o guTă mici, feminină, care parcă nu.şJ avea
locul In s tu fll ria aceea de pir, in mijlocul mustăţilor şi al bărbii ne­
gre, străbătută de şuviţe albe, care îi dădeau un aer neverosimil.
Niciodată nu văzuse tînărul parizian, nici aievn, nici in vreun por­
tret, acest amestec de alb şi negru în barba unui om.
Arkip Rosetti avea mişclri leneşe, gratioase, de odaliscă şi de
paşă; îşi mingiia, mereu, miinile frumoase, cu degete l un gi, încăr­
cate de ine le Vorbea o franţ uzească din cărtf. foarte aleasă.
- Te uiti la miinile mele, domnul meu ? 1 Ace1ite miini n-au fu.
rat niciodată 1 Avere a pe care am moştenit-o de la strămoşii mei mi
scuteşte si le infig în a ve rea statului. Mihail Sturdza s-a despărlit
de mine fiindcă eram vistier. Iar această demnitate este cea mai Im­
portantă pentru un principe care vrea să se imbogătească pe spin area
supuşilor săi. Ştia că nu-şi va pute a face din mine unealta jafurilor
l ui!
- Alteta sa şi-a exprima t regretul profund că i-ati refuzat co·
Jaborarea, in mai m ulte rinduri.
- Desigur. I-ar fi plăcut să aibă ca ministru pe un urmaş al
\•oievodului Antonie Ruset ! Mi-ar fi dat orice, afară de departamen­
tul fi nanţelor. Acolo li trebuie u n complice. Iar mie, lucrul acesta
imi repugnă. Un inalt demnitar al tlrii trebuie tă fie ireproşabil!
A!Joi, schimbîn d vorba : unchiul dumitale m-a informat că intentio­
nez! si scrii o carte despre fările noastre.
- Da . .,Printre moldo-valahi" •.•

- Ideea este excelentă , mai ales că avem nevoie sl fim cunos-

cuti favorabil în străinătate. Prieteni de-al m ei sfnt acum la Paris
pentru propaganda natională. La anul sper să ml du c şi eu acolo.
Am promis Parisul scumpei mele copile, Muşa, ca un dar pentru cel
optsprezece ani ai ei. fmplinesc şi eu , atunci, cincizeci de ani. N-am
mai fost la Paris din vremea l ui Ludovic al XVIII-lea. Cred el ora­
şul s-a schimba t mult
Stau cu cea mai mare plăcere la dispozitia dumitale pentru tot
ce priveşte pllicuta dumitale rămânere printre noi, ctt şi pentru pu­
blicare a l ucrării de care mi-ai vorbit. Te-a ş ruga, insi, ca titlul clrfil
să n u fie .,Printre moldo-valahii", ci Printre romhd". Vrem si de­
.•

prindem Europa cu acest cuvînt - "romin" - , In semnul clrula

vom face unirea celQr două provincii. Este un vis care ne urmăreşte
de seco!e şi pe care sper eli generatia noastră Il va· transforma
intr-o realitate !
Gaston Parrocel asculta, fermecat, discursul boierului moldo­
\'ean, al cărui vocabnlar şi in lănfuire a frazelor il aminteau stilul
cronica ri1or francezi din veacul al XVII-lea.
li părea totuşi straniu ca aceste preocupări atit de actuale sl lle
ale unui om imbrărat într-un bogat caffan oriental, ate unui persc.­
naj desprins, parcă, dintr-o Ilustratie a celor "O mie şi una de
nopji" ...
Aspectul fizic - de potentat persan, d e rege asirian sa11 mare
vizir - al seniorului de l a Drăgoşeşti contrasta şi cu picturile Ita­
liene, olandeze şi franceze care acopereau peretii, cu biblioteca
bogată, cu editii rare legate in piele şi pecetluite cu litere de awr.

19
 In mijlocul tablourilor, l a un loc de onoare, era o bltlllie din
wremea lui Ludovic al XIV-lea, pictată de Joseph Parroc:el, Ilustrul
strlmoş al fui Gaston. Strlnepotal contempla cu emotie aceastl o­
peri tn�n:lnd ca şi unchiul sia, Henri , sentimflltut de a se reghl
tntr-o famllie, tntr-o patrie De la înllţimea ca4nl, ochii se lisau
la impozantul personaj cAre fi privea atit de afectuos şi pe care,
totuşi, nu-l putea r�afiz., oe deplin Nu şHa tn � categorie de oa·
mmi sl-1 plaseze.
Tînlrului democrat, publicist şi orator parizian il pirn chadat
ci marele boier, care visa unirea celor două principate danubiene şi
profesa cele mal calde sentimente patriotice, fiind in curent cu mit­
carea ideilor generoase din Franta. 110 se aritase preocupat o sin­
fUri cltpi de ridicarea poporului , de eliberarea şerbilor din sclavia
lor medievali. 1 se plrea magnfficului amfitrion el ts&te slnt defi­
nitive, dl. nimic nu trebuia schfmbat in orlmlairea soc1ală.
Vorbea mereu de averea lut ca de an mtTit suprem, ca de o su­
premii �tlorle. lşl evoca originile nobile, pe cei care în decursul veacu·
rflor primiseri şi sporiserli această avere, cHrată acum la zed de
mii . la aproape o sutli de mH de fălci. Moşii, sate. vite, argaţi, robi.
Un drept intangibil. Akltaire hotlrită să rămife aşa in vecii veci­
tor. Si ca boierul A.rkip erau wtl marii latifundiari ai Munteniei şi
al tllrli lut Dragoş. Numai bofemaşil tineri amestecau in revendică­
rDe lor naţionale pe cele de ordin social. Uşurarea vietii muncitori·
lor pimlntului, tmplrţirea moşiilor la ţlranl. dezrobire a tiganilor
mergeau, la tlnerlj aceştia, mtnă in mini cu preocuparea scuturlirii
lugulul străin, cu grlbirea unirii principatelor.
Gaston Parrocel constata cu surprindere lucrurile acestea şi se
intreba cum le va putea împăca in viitoarea lui carte, cum ar putea
trece cu vederea aceastll nepăsare a Jatifundiarllor. fafă de miile de
sclavi al plm1ntulul, cind pe aceşti privilegiati, patrioti inimoşi,
voia si-1 prezinte in cele mai frumoase culori?
Douli ore şezuse de vorbă tinlrut revolutionar cu amfltrionul.
In încăperea vasti, care servea de birou şi bibliotecă, un buştean
uriaş ,se consuma in clmin. zvirlind pilpîlrl roşcate pe ramele aurite
ale tablourilor, pe cotorul de piele roşie al cărţilor.
·

Intregul palat era prevAzut, tn afară de climinurile marilor in­

ciperi, cu sobe zidite ·În perete, după sistemul rusesc, ca si incll.l­
zeasci două odăi la acelaşi timp.
Inel din prima zi, Gaston avu onoarea să ia masa cu stipinil
casei, cu monseniorul şi ca domnişoara Muşa, unicul lui copil.
Văduv de zece ani. Arkip Rosetti Incredintase creşterea Muşei
cumnate'i sate, Marl!'hioala Roznovan, văduvă şi ea. o sori cu cioci·
spiezece ani mai mare a răposatei Smaragda Rosetti. n!scută Can­
tacuzino. mama domnitei.
Cucoana Marghioala, mltuşa duduitel şi care botezase după nu·
mele ei, Maria, pe Muşa, era o femcie aprigă : fusese frumoasă la
vremea ei şi avea iDei pretentia sl dea tonul modei. chiar la laşi,
purUIWI şi impunind toaletele tineretii el. Şi pentru dumneaei, cu­
coana Marghlolita Roznovan, ca şi pentru cumnatul ei. vremea se
oprise ia loc: nu tret.uia schimbat nimic din patriarhala orinduire.
Această. doamnă din protipenda4a Boto,anilor, apoi demnişoara
Muşa, plus domnul Henri Parrocet şi un tinir distins şi ticat, care
servea c11 lltafie pe cele dnnli ftomei Intre care lu<Je!le aşezat, erau

20
 compaaionii de mul al boierulw, masl servită intr-o vastă sufra­
gerie ti la primul etaj, alături de biblio�.
Un alt cămin uriaş lndlzea aceastl fncăpere, lmpodolaiti şi ea
cu tablouri vechi, ia rame grele.
Aparlt,ia prhnhăratică a Muşei n·a.dusese in sala de mincare
primhara doritL Poate din timiditate, poate din severitate, dia nao·
destie amestecati cu orgoliu, domnita Maria lt,osettl nu căuta si a­
tragă atenjiil, să se amestece prea mult in conversaţie, sl iavese·
leaseă societatea prin ciripitul celor şaptesprezece ani ai ei. Putinele
cuvinte 1 le adreslt numai lui Henri Parrocel, lată de care piru
Că nutreşte multii stimă şi afec(iune. Pc Gastori il primise cu poli·
te,e, d;,ar liră nici un suris. Era, intr-adevlr. indilerellt ă ia purtarea
ci sau, poate, n11mai simularea indiferentei, ca să-şi ascundă gujo­
zitatea, neribdarea ? 1-- Oomnifoara Rosetti vorbise de atîtea ori cu
preceptorul ei despre nepotul ele la Paris, ii citise atitea scri$0Ci.
primise de la el cărti, il aprecia şi se purta. totu�. fală de �1 cu o
mare rezuvi. Din ciad in cind, pe furiş, işi ridica privirile spre noul
musafir, ca sa le piardă apoi ia vag __ Poate faptul ci tlDirul era
un striin. un franc.cz, ii impunea, o iatimida. Poate acea awiinţă
orientală, acea rămişitl de pe-ejudecăji, ceva din unintirea �verită·
tilor de harem, poate şi teama de mătuşa ei o impiedicau să vor­
bească tinărului. ·
La rindul lui, Gaston se simlea şi el intimidat in această socie­
tate neobişauitl, in acest .. mestec de aspecte, răslritul ş i apusul,
evul mediu şi actualitatea ...
Domnişoar a de şa ptesprezece ani, care a vea fruntea palidi.
sprîncenele arcuite şi ochii Jrum� ai tatilui ei. înaltă, subfire, cu
miini ca ale Giocondel, cu �resturi pline de &ratie ti de majestate, ii
pllrea o arătare de demult. o amintire de poveste, o printesă d!n
minialurile persane.
O va mai vedea vreoda tă jl Sau era aceasti aparitie numai ua
miraj. darul suprem de bun venit? După o aparitie trecătoare, pii·
puşa nu va li inchisi din nou in clalapul ei fermecat, in care orele
sună acompaniate de muzica unei gavote ?
Jn 11:-eme ce comesenii săreau de la ua subiect la altul, Huri
Parrocel n-avea decit o preocupare : ce impre� işi vor face tinerii
unul celuilalt. pînă la ce pun ct îşi va putea el realiza visul? fi-va
oare fa,·orabilă praiectelor unchi•llui mult aşleptata jntiiPire pregl­
titi de el, in lli'JDărirea unui plan pe care numai el il cunotfea?
Gaston rlspundea cu aceeaşi discreţie re:&ervelor do11111itei. Nu
căuta si se puni in evidentă, asculta cu atenţie tot ce spuae.a amfi­
triooul, era _foarte curtenitor cu ,.madame Roznovan", nu vorbea de·
4:H atunci cînd era iatrebat. Ciuta cit mai pulin si striluceasci, iar
verva cu care c:uc:erise pe buc ureşteni o păstra pe��tru ziua c:in&l se va
fi familiarizat cu nobilele-i gazde, cind va vedea că aceasti veni au
este indiscreti. inoportunl, că e aşteptatl, apreciati.
A�ki., Rosetti işl anunti oaspeţii el a sfîrşit de scris primul vo­
lum al amintirilor sale. pagini de memoralisflci amestecate tb un
l�topiset al Moldovei. Asemene' oameniiOI' de teapa lui, care vorbeau
atit de bine frantuzeşte, ruseşte şi greceşte, el nu era obişnuit cu mî­
nuirea IÎftlbil rOA'llneşti. ln care vechii cronicari turuaserl &otuşi atîtea
frumuseti: el îşi redactase lit�ralura in graiul şi stUul oarec11n1 em­
fatic al lui Claateoau.,riand.

21'
 Ceru ingiduinta sA citească un capitol ; propunerea fu primiti
cu deplină satisfacţie, daci nu cu a plauze, de toţi comesenii.
Trecură să ia cafeaua in biblioteci. u nde boieru l scoase din ser·
tarul biroului un teanc de coli mari, se înfundă intr-u n fotoliu şi
incepu să titeasd, pag in i după pagină, amintiri familiale, care 'in·
cepeau din 1 808, din prima lui copilărie. Muşa şedea pe un scăunel.
alături de părintele ei, privindu - 1 '"u dragost e şi admiratie , rid icind
cu religiozitate şi aşezind pe genunchi fiecare foaie citită.
Arkip flnea coala in mina stingii.. iar cu dreapta mingiia creş-
tetul copilei, care se uita la el extaziată . •

Flăcările din cămin luminau acest tablou idilic, inviorindu·l cu

raze aurii şi penumbre care il reliefau ca-ntr- un tablou de Rem·
brandt.
Acum îşi dete seama Gaston cit de suavă era acea copiii, care
p ărea să aibă mai mult decit şaptesprezece ani.
Un gît statuar, pe un piept cu sinii în voiţi, un mijloc subtire, pe
şolduri lmplinite, pe picioare lungi, nu ca ale orientalelor sedentare,
care, stînd ziulica întreagă cu picioarele incrucişate sub greutatea
corpului , nu folosesc aceste membre, le opresc dezvoltarea.
Din copilărie, Muşa Rosetti se căfăra pe stinci ca o căprioarA
şi călărea biieteşte, întrecîn d pe cei mai îndrăznetl cavaleri. Acum
şedea cuminte, suriziltoare, cu ochii plini de vis.
Mai apropiatii ca ieri şi ca ala ltăieri, i n a bandonul ei filial . era
o fiinfă mai caldă, mai omenească. Se topise răcea la, solemnitatea
care o inlăşurase pin-acum. Hipnotizat. Gaston nu mai vedea, in a ­
mestecul de lumini ale zilei cenuşii şi ale locului i uciuş, decit mîna
albi, inrărcată de inele, a seniorului luneci nd uşor, intr-o mingiiere,
pe părul negru al fiicei sale ndorate.
Această imagine rămase adinc fntipărită in mintea oaspelul
străin. Trăia in el cu puterea unei amintiri. lucrurile frumoase, pei·
sajele care ne cuceresc fulgerător lmbracă, in aceeaşi clipă, aureola
şi intensitatea suvenirului.
,,Acest peisaj e frumos ca intr-o amintire"
Doi cămăraşi intrară cu cite două sfeşnice d e cite trei luminiri
aprinse şi le aşezar ă unul la spatele boierului, ca să-i l umineze lec ­
tu ra . şi alte trei pe la colturi. Un miros de miere se rlisp'indi in in·
căpere o dată cu i ntrarea celor douăsprezece lumînări.
Acum pîlpîirea făcliilor de ceară lumina profilul Muşei, sublini­
îndu-i altă frumuseţe, o paloare de pictură veche, viat a unei viziuni
de demult. trecerea nostalgici in domeniul închipuirii.
Trosniturile mărunte şi cite o uşoară bubuitură a buşteanului,
t are se c onsuma şi ex plod a in c ămi n vocea mo�oton ă şi armonioasă
,

a lectorului se împleteau cu respiratiile celorlalti şi cu vijiiturile vîn­

tului in h orn O vrajă din adînc de veacuri plutea Intre peretii grei
de cadre aurite.
Impresiile lui Gaston Parrocel era u atit de puternice, incit i se
păru că le mai incercase o dati. Se pomenea absent din acel cadru
aievea, c.a si trăiască, aceeaşi sceni, in alte epoci.
Aceast ă ciudată evadare din realitate, devenită transpunerea ace­
leiaşi realităţi intr.un e v îndepărtat, rft.J fusese numai scăpărarea unei
�.ecunde� ci persista intens in sufletul tlnărului ; el nu se putea smulge
din jocurile imaginatiei, in care se simtea, totuşi , atit de bine. ca-n
betia unui stupefiant.
Ce se petrecea . oare, şi-n sufletul Muşei ? O enigmi. Şaptespre-

22
zece ani petrecuti, cea mal ma re parte, tn singurlltatea muntilor, In
vecinătatea codrilor adinci, printre slllbăticiuni şi profesori, printre
şerbii pletoşi ai moşiei, t i ganii cu ochii de t ăci une, p rintre madonele
şi i nfa nt i i spanioli care o privea u din ramele de aur, printre miile
de t om ur i ale bibl iotecii părinteşti şi cărţi le de curind sosite in tari\
ale unor scriitori moderni - Lamartine, Victor Hugo. Honore de
Balzac -, copilăria, adolescenta în acest climat de legendă, ce gin­
duri. ce sen timente trPzeau cei şaptesprezece ani in inima fecioarei
moldave ?
Ca dru l le gen da r
. Palatul vechi, sobru, butucii din climinul
urias. vinlul lui noiembrie v ui nd in horn Amintirea unui roman al
lui Alexandre Dumas, "Strigoiul Carpaţilor'', citit de mult. Era, tot
aşa, un castel misterios, cu personaje rom antice, cu hrube, cu bolţi şi
galerii sublerane ducind departe, in codru, cu ziduri inalte, groase ,
(U porti grele de stejar, ferpcate, care apărau pe boierii refugiati la
apropiere a tătarilor.
Gaston Parrocel se conlunda cu unul d in castelan li lu i Alexan.
dre Dumas găzduifj de Smaragda Brancovan in vechiul palat al
cncjilor, ia r domnişoara Mari a Rosetti ii pă re a reincarnarea frumoa­
sei pol�neze Edwiga din ,.Stri goiu l Carpatilor
" ...

Ce g in d u r i o f rămi nl a u oare. pe Muşa in aces te c l ipe emoţio­

,

nante ca o a m in t i re ?
Poate că nimic d i n toate cite trecea u prin inima şi imagi na tia
lui Gaston. Copila era, fără·ndoialll, numai a tatălui ei, fericită sli-1
simtă mina minglind u -1 creştetul şi să-i audă glasul melodios evo­
tJi nd , i ntr-o limbă mai frumoasă decit a domnului Honore de
Balzac, momente de la inceputul v eacului. pomenirea bunicilor ei şi
jocu rile micului Arki p i n mi jlocul aceloraşi mobile bătrîneşt i , in fata
aceluiaşi cămin, care-i încilzea acuma şi pe ei.
Citeva zile in şir, inlilthnea sa citi oaspeţilor fragm ente din
memoriile la care lucr a de trei ani. Toti ascultau cu ate nt i e şi a d -
mira ti e ·

- Domnul Ga s ton de Parrocel n - a re nici o obiectie de făcut ?

tntrebl cuconul Arkip, adliugi n d numelu i burghez al tînărul ui aristo­
c rat ica part ic ul A
" de
".

Oricit ar fi fost ei de democraţi, u nchi u l şi nepotul primirii cu

satisfacţie măgul itoruJ adaos, care ti inlilfa, deodatli, in propriii lor
ochi.
Mai ales unchiul era fericit să-şi vad ă nepotul innobilat l a re-'
pezeală Aceasta adăuga
. un titlu in plus la meritele imaginarului
•
preten denl la mina domnitei .

- Sînt încîntat peste măsuri 1 răspunse Gaston. Pagin i le ex­

celenţei voastre pot sta cu cinste alături de tot ce-au scris mai de
seamli marii memorialişti al franft"i 1
- Simt. totuşi , o oarecare rezervli in tonul dumital e .•. Ai putea
să ne .o comun ici ?
- Dacă senioria voastrA i m i permite, o rotr sli-ml acorde o
audienţă, .:a să-mi pot e}(prima in voie, mai pe larg, nu reze rve le,
d a r oa reca re o hservaţi i ...

- Cu cea mai mare pl ăcere ! M i ine dimineatA 1 li răspunse bo·

·
ierul
A doua zi , la n ra 1 0. Gaston fu pri m it In blroul-pinacotecă.
Spre marea lui surpriză, găsi acolo şi pe dom n lşoara Muşa, tm­
brăcată după moda de la IR30. mai suavă, m a i prlmăvăratică decit

23
 orice �rravură a epocii. De rilldu l ll4:�ta, c:opil a era prevenitoare, su­
rizitoare, uşor emotiona ti , rata să-şi asiste, poate să-şi apere, pă­
riatele de eventualele critici ad us e de domnul ck la Par�.
Un prestil[iu nou inconjura acum pe Gaston : prestiliul ju de·
cltondu i.
- Am invitat şi p e Muta 1 zise boierul invil ui nd u-şi odra sla
In priviri d rll[ăstoa se. N.are llecît de invita t dia convorbirea noas­
tri. Mic:ufa mi-a servit de secretară. Cele ma i multe parini i le-am
dictat şi mi le-a scris chiar ea 1 Eventualele wreşell - şi cred că
slat destule 1 - le vom pune pe seama domnlşearei noastre. adliuga
surizînd ei petredndu-şl frwaoasele degete lnel ate pe creştet ul co·
tUei, care se lilsa 111 i n g iiată şi se a li nt a cu !fratiile unei ptlsici d e
Anrora.
Muşa, ure finea pe genunchi un teanc de coli, i le i ntinse lui
Gasten. Acesta, l[ră bi n du .se li le ia, atinse d e getele domnitei . La
conta ct u l pielitei albe şi ca tifelate , el se cutremură de-o inf iorare a­
dlncii şi casti, pe care n-e cunoscuse nicioda tă..
In aşteptarea s e ntin te i, de pe scii u n elul de la dreapta fotoliului
plrin telw el • .dom ni şoa ra noastră ridici spre Gaston ochii mari, nc­
rri. tă b ţ i In m iwdal ă, ochi umbritl de gene l u n l[i şi -n care se citea .
parci o nrăciune. im pl o ra rea de-a nu fi prea sever.
- Ilustre domn. memoriile domniei voastre, precum am avut
onoarea să vi spu n aseară, sint mai pre siiS de orice critică.
Socotesc, insi, d materialul este prea amestecat. Paginile care
de scri u copilăria, adolescenţa, tl n eretea şi blrblti a înălţimii voasb·e
sint fermecătoare. Dar ia tA rezervele mele - daci doriţi sl le nu­
miti ap - aceste pa�rini trebuie despirţite de capitolele care pri­
� Isto ria Moldovei. In cronologia tării, lac:efi operă de er11dit, in
vrem e ce restul e scris cu frăgezime, cu spontaneitate. D ar eu merg
� mai departe. .
Valoroasa domniei voastre Uteratură poate servi ca material
nu numai la două, dar chiar la trei clirti deosebite 1 .
Prima : amintirile propriu-zise, atit de calde, atît de pitoreşti.
A doua : istoricul tlirii moklave, operi savantă, hieratică. A trei a :
povestea fami liei . a domeniului şi a a verii lăsate de iluştrii strămo$i
ai .excelentei voastre. P recum vedeţi , am avea trei cărti voluminoase,
mai Interesante uaa decit cealaltă.
Gaston tlicu. Arkip Rosetti la fel. Muşa tlicu şi ea. Un inger in­
lhetat bitea d i n ari p i in ta van . Boierul se ri4ică llrusc :
- Dă-mi un răgaz de rindire 1 şi-i lntinse mi na, fără să se uit e
la el.
Gaston sal-ută adinc şi ieşi di n bibliotecă, surprins,·
palid, tul·
burat, emotionat.
- Unchiule. c re d c-am ficut o gafi 1 se spoved i el l ui Henri
Parrocel. care-I aştfi)tase, nerăbdltor, în pavi l io n. Şi-1 povesti toat ă
_
sc e na.
- Nu cumva l-am jignH ? Nu vid cum.� am fost foarte poli·
tk:os.. Concedierea aceasta bruscă... .
Henri surtse. ii puse mina pe u m ă r :
- Nici o criJi 1 Aşa e boierul nostru CÎnd t rehMie să ia o ho­
tărire îm�ant.il. Cînd e intr-adevltr contrariat, ·işl concedlază oas­
pe1e tJIOIUi.eo.., sYr1idter:. E un em foarte de licat .Nu vrea să dea im­
fl .e'� .a � • fost aemlll t 11111 it Dar atu n c i cind i se prop&IRe cev• favo­
f•ll i l, p liad. "...t r.o tludati reactiune, vrea să răRtînă cît mai re-

14
 pede singur, ca sl mediteJe şi si le o hot.lrire. Să nu te mire pur•
tările lui oarecum despotice. l n văfatl s ă poruncească, să fie a sc ultati
orbefte, marii seniori orientali nu-şi domină instinctele. Comparat
cu alfil, petroaul e un model de e4ucatfe! aleasă, de delicatete suf le­
tească.
Intr-adevăr, la ora prinzului. atit seniorul cit şi dom a i t a . care
p urta acum o alti toaletă decit cea m at ina lii.. o roc:hifă dl! muse­
llnă, decoltatl, mai aratioasl. mai suavi, dezvelindu-i spl endoarea
umerilar rotu11zi şi fra (lezi , - tatăl şf fiica - fi primi.l:i cu zimbe­
tul pe buze şi vorbiri afectuos in tot timpul mesei. Iar cind trecură
fn biblioteci, luîndu-şi, fiecare, locul ob.işAuit, amfitrionul se adresă
cam astfel distinse! societăţi :
- Dragii mei, aş dori � ştiu ce capitole să vl citesc azi ? Si
continui paragrafe din amint irile mele personale ? Să trec la fonda ­
rea de către Antonie Vodi a paradisului din faţ a castelului sa u
doriti sl aflim in ce imprejudri a lăsat Ştefan cel Mare tronul fiu·
lui siu Botrdaa ? 1 Facem istorie sau memorialistică ? Fiindcli. dra­
gii mei. acest te lli b i l scriitor francez ad de lafll., domnul Gaston de
Partocel. socoteşte c:ă materialul adunat aici cu atlta trudă e foarte
confuz.-
- Dati-mi voie, mon&eniore, n-am spus eli e confuz. am spus c ă
e prea amestecat-., protestA Unhul.
- E tot una 1 răspunse Arki p. Da r dacă dumneata, domnul meu.
iti Inchipui Că am să m · a Puc să-I triez, la virsta mea, te înşeli am a r!
N-al decît ai-I lei dumneata, si·l descomjtui, si·l cataloghezi, cum
vei crede de cuviinţă. lam a moldovenească e lungă... In si ngură tatea
castelului ou poate fi mal pllicuti şi mai utili distractie decit tra­
valiul literar, de care nu oricine se poa te invrednici... Aşadar, fii bun
şi primeşte această p ova ră 1
In vreme ce Muşa, eoana Matghioala Roznovan şi domnul cel
distins, c are mincase fărli să !>Ufle un cavint, se uitau l a Gaston, cu
ochii plilli de fericire, JnvitiiHiu-1 sli primească misiunea ordonati
de marele senior, fellcitindu-1 pentru aceastl iasli.rclnare, Htnrl Par­
roceJ lşi freca miini le sub masa de care se rezema Inima i se umna
de bucurie la �îndu l că Gaston int rase in gratiile stăpînului şi că va
rlimine mlcar o iarn.l la Drigoşeşti.
Devenind secretarul literar lll boierului, Gaston era să-I vadă zi l ­
nic citeva ore şi. mai ales. era si aibă un contact per-manent c u
Muşa.
Iar doi tiftert frumoşi, inteligenti, care se vid mereu, n u pot
�ffrşi dec i t i ndrigostindu-se unul de celălalt•
•• Contratol ar ti Insemnat călcarea celei mai elemenfate leg i a
firii !" - filozofa fostul soldat al lui Na p oleon. •

Cu f izicu l slu pllcut şi cu temperamentu l . cu vioiciunea spiri­

tului său, nu se putea ca nepotul si nu desăvîrşească opera u nchiu·
lui : tet'enul era pregătit. Henrl Pa rrocel crease, de mult, i n inima
fecioarei o obsesie a cel.ul de departe.
Acuma riminea numai ca bă iat:lll să prefac.ă ispititoarea fantoml
într-o realitate vie, sl fructifice sămînţa aruncati, cu atîta dibăcie,
in safletul unicei a�oştenitoar� a unei avui imense şi care, mai pre­
!lns 4h aceastl avutte. ei'B ea lnsişi e comoară de frumusete � l(in­
găşle.
Cel !f&i putin iaciat at de penpectlva rămÎIJeri i la Drieoşeşti e ra

25
 Gaston fnsuşl. El venl�e cu 11 1te ginduri pe depllrtatele plaiuri danu­
biene.
Desigur, cunoscin d generozitatea l u i Arkip Rosett i, era convins
d functiu ne& de secretar a l unui asemenea personaj insemna pentru
el, publicistul sărac de pe cheiurile Senei, rezolvarea grelei probleme
a existentei.
Dar nu o functie calmă, gras retribuitli, nu izolarea dăru ită vi­
sase el, el clocotul vieţii, in capitala zbuciumată, lupta inlensli, cu
toate riscurile şi satisfactiile ei , In acel Paris f rămîntat de ginduri
ti de pasiuni inalte. Tînărul exilat vibra in freamlltul viitorului. Toate
gindurile îl zbura u spre metropola in care se vedea s trălucind i n
umbra l u i Al phonse de Lamartine, ridicîndu-se, ieşin d din aceastll
umbră, dominînd, rea lizindu-se total.
Aceasta şJ nu alta era tinta lui supremă.
Toate aceste· idei şi sentimente, ca re-I cutreierau, le exprima Gas·
ton unchiului său coborind în pavilionul pe care-I locuiau amindoi.
La magnanima propunere a amfitrionului, t înărul se îndinase
adinc , fără să spună un cuvint. N ici nu ştia ce să răspundă. Să-şi
a rate incîntarea ? Să refuze ? 11 erau grele amîndouă solutiile. Vor·
bea acuma un chiului, îşi dădea drumul temperamentului vulcanic, se
Intreba re cluta el in pustietatea aceea montagnardl şi cit va ţine
acest surghiun ? Cine avea dreptul sl-1 inllntuie acolo, sll·i fure
viitorul strllucit care-I aştepta in patrie ? !
- Ai toată vremea să ajungi preşedinte de republică la Paris 1
ii vorbi unchiul, c u oareca 1·e iron ie. Deocamdată, fii fericit si petrec i
a ici fl iarnl t N-al să mai tntîlneşti in viata ta asemenea prilej. la
capătul acestei ierni te poate aştepta o fericire pe ca re n-al fi visat-o
·
niciodată !
- Eşti enigmatic, unchiule 1
- Iar tu eşti un băietandru fără minte, care umbli cu capu l in
nori , care dai norocul u i cu piciorul 1
Gaston de Parrocel işl lull i n primire functiile chiar a doua zi
d im ineata : intre ora 10 şi 1, el lucra împreună cu patronul la des·
compunerea şi la recompunerea materialului litera r scris de ină l ti ­

mea sa. Trei cărţi diferite.

Foile se adAugau, una duJ>ll alta, In ordine şi in legătură per.
fectă.
Revlzuindu-şl textul, A rkip Rosetti încerca bucuria de a-1 co/11·
pune a doua oară, inalta satisfactie a creatiei. voluptatea cea mai
pură . aceea a scriitorului. Un val de mindrie il încălzea inima
Se vedea, continuind traditia boierilor-cronicari de odin ioară.
un Dimitrie Cantemir, un Miron Costin, un Ion Neculce. Se simtea,
oarecum. cu datoria împlin ită fată de un pămlnt care-i dăruise atf
tea : boglltil imense, ranguri, o copilă fermecătoare şi un viitor pe
care numai el însuşi şi-1 destăinula.
Un an, doi, trei. cinci ... Şi visurile pe care It făure a urmaşul lui
Antonie Vodă se vor implini.
Pin-atunc i să lucrăm cu spor la JetopiseţuJ Moldovei, în desfă­
şurarea clrula partea leului trebuia s-o albă, bineinteles, domnitorul
şi străbunul situ Antonie Vodl Ruset. Prea scurt a lui domnie fusese
p lin ă de fapte mari. dar urmaşii săi la tron incercaseră şi izbutiseră
să-I tntunece măreţia.
Frurryos program, fări-ndoialll, dar toate aceste planuri nu-l prl-

26
 veau pe t t n li rul france z rătăcit In Moldova, oricit de favorabili! si­
tua tie i s - a r fi creat la curtea boierească.
Unchiul il info nnas e de importanţa sumei cu care seniorul urma
si-1 recompenseze colaborarea , dar Gaston Pa rrocel , grăbit să se
vadă l a Paris, zorea terminarea lucrării, deşi.••
Da. Era la mijloc un "deşi" 1 ...
... Deşi aştepta cu nerli bdare si vie cît mal curind dimineata,
fiindd, o dati cu această diminea fi , apărea şi doam işoara noastrit
in bibliotecă.
Era totdeauna altfel îmbrăcată, din zi fn zi mai obişnuită, mal
prietenoasă cu domnul Ga ston .
Tînărul surprinsese. nu o dati, p rivirile c opi lei intirziin d pe
fruntea lui dar de cite ori işl purta şi el ochii spre ochii ei, Muşa
nu se mai uita la el , intorcea repede capu l şi pleca fruntea. Astăzi
insă, In vreme ce bunul ei părinte aşternea cu mare aten ti e trei
foi pe cele trei grupuri de manuscrise de pe birou, Gaston, sint·
l i n d că e privit c u Intensitate, ridică fruntea şi el, iar Muşa nu
n:ai intoarse cap u l : rămase aşa, cu ochii in ochii lui, privind u- 1
fix, ca intr-o sfidare. privindu-1 lung, ca in tr-o mărturisire. De
data aceasta, fu nevoit el sil-şl plece ochii, fiind c ă "lU mai putea
suporta acel fulger negru, prelungit, care Izvora dintre genele lungi
şi-1 s fred elea , şi-1 ard ea pină-n străfunduri.
fulgera rea aceasta a lost un inceput. li urm ă intirziere a miinii
el Intr-a lui, o atingere, p relungită ca o m i ng i iere, a celor două
m iini care scoteau din raft aceeaşi carte, in aceea şi căutare febrilă.
Melancolia pe care o remarcase Henri Parrocel la nepotul său.
melancolie p ricinuită de exilul parizianului in Car p a t ii l u i Drag o ş
Vodă, tşi schimbase ac u m izvoarele. Sursf' noi alimen ta u această
melancolie, ale cărei motive unchiul, oricit era de perspicace, nu le
bănuia t n că . Pentru el, dragostea insemna exuberanţă, o revărsare
de \'Oie bună. de ris, de entuziasm. Aşt epta această explozie de feri­
cire din Q.!lrtea lui Gaston ca să fie sigur că linărul e îndră gostit ,
că planurile pe care şi le ficuse el, unchiul, porniseră pe căile lumi­
noase a !e înfăptuirii.
Dar sentimentele care cutreierau. de la o vreme, pe G a ston . de­
parte de a corespunde dorintelor unchiul ui, erau pline de gravitate.
de înt rebări du reroase. Nu se mai recun oş tea. Alt om. N - ar fi crezut
niciodată că ar putea fi pradă vreodată unei asem e nea stări sufle­
teşti.
Temperamentul să u combativ era cu totul anihilat ; imp etuozi­
tate&, puterea l u i de ofensivli. curajul său de tnfruntător al primej.
diilor africane, in aşteptarea cumplitului rege al pustiului, - toate
acestea il părăsiseră, i se scu rseseră din singe, i l lăsaseră dezarmat.
slab. fără voinţă, fără tăria de a mai gi ndi , de a mai purta in su f let
a l tceva dedt imaginea suavă a domnişoarei noastre, parfumul ei fe­
ciorelnic, lucirile nocturne şi captivante ale ochilor negri, visători.
dominatori.
- Stiu de ce eşti ing indurat , abătut 1 tt spuse int r-o bună zi
Henri Parrocel.
- A ? ! se m u l(uml să exclame Gaston, surprins.
- Te plictiseşti la noi . Ti·e urît. Nu faci destulă mi�care. T e- am
invitat l a D răgoşeş ti sa te du c la vînătoarea de zimbrl. Nu m.am
finut de vorbă. D ar nu e v ina m ea . Ploile din u lt im a vreme sint de
vină. Acum s-a înseninat. Umezeala. noroiul codrulul incep să se

27
 zvtnte. Azi e simblli. Luni pLeci&n. Am aranjat toate cu m usi u llleş.
A, nu-l cunoşti pe musiu l l ieş 1 Ei bine, chiar azi vei avea onoarea
si·i laci cunoşti nţa.
NumaJ de musiu llieş lmpuşc ă Vrabie nu-i ardea lui Gaston de
Parrocel. Dar primi cu satisfactie vestea ci lu ni vor porni spre m iJ it
liudatul Izvor al Z imbrulul
Diminetile le va petrece lucrînd tn biblioteci, iar la prinz va
urca spre desişu.r if! Ţuguiatului. Două-trei ore de mers. doui-tret ore
de pîndă şi robor1şul alte două ore. Seara vor fi acasă, cu plăminii
pl ini de aerul iniiUmilor. cu muşchii sprinteni, cu singele bătînd mai
viu i n artere
A doua zi, duminică, sufrajleria şi biblioteca, plus marele salon c u
deui căminuri erau pline de- o lume .:are parcă izvorise d i n �nt:
in &fac� de oaspetii obişnuiţi, a lte douăzeci de persoane prînziri a­
colo şi rămaseră pinl searJt - la cini şi după cină -, erau clfiva
proprietari din vecini, o parte din persena,ul sup erior al adm inistra­
tiei moşiilor, preotul din Drăgoşeşti şi staretul unei monastlrl apro-
piate. .
Dar Ollspele de frunte, care venise de la laşi, insotit de doi prie.
teni cu sotiile, e ra Sandulache Ghica. d i n marea familie a (ibiculeşt i .
lor, domnitori in Moldova şi Muntenia. un bărba t de vre9 t reizeci
şi cinci de a n i , fllirău tom.natk. scund, adus putin de spate, foarte
blind şi îndatoritor, cam 1 plin de el, ca orice purtlltor de nume
ilust11u.
Toate onorurile casei erau pentru el.
In salonul c:u două căminuri, salon rotund, care ocupa un int �eg
colt al palatului ş i - n care intrai din sufragerie . focul a rdea in amm·
deui vetrele ; sfeşnice triple luminau fa colţuri, iar policandrul cu o
sută de luminări de ceară revărsa bogate raze şi filfiia umbre pe ta­
van şi pe pereţi.
In afaeă de acest policandru uriaş, adus cu mari greutăţi din
Venetia, pe mare şi pe Dunăre. prin Ga lati, salonul mai cuprindea
altă minune, tol cu grijă mare urcată pe inlltimile de la Drăgo.
şeşti : clavirul in, lemn de trandafir al domni!ei Ralu, fHca lui Vodil
Caragea. Acest davir, cel dintii care răsunase in Ţările Romiaeşti,
fusese lisat la Bucureşti Ia grabnica plecare a hospodarului Valahiei.
Arkip Rosetti il cumpărase cu şapte ani in urmă şi·l dăruise Muşei,
cind copila implinise zece anişori. Un profesor neamt - domnul a.
ct'la cărunt . cu ochelari peste nasul roşu şi cu favorite, care sta la
un colt al salonului şi-şi ştergea mereu ochii cu batista, plingind fărli
nici un meti.v -, un muzicant rătăcit prin laşi, fusese adus la Dră­
IJOJeşti, unde se alia şi acum, ca să dea lectii de pian ti nerei dom ­
nije.
Eleva îşi inlrecuse dascăhd. După cina de seară, care fusese fn­
ctleiatl la ceasurile şapte, domnişoara Muşa se aşezi la clav ir, i n­
conjuratii de atenţia genarală, şi ince PU să cinte menuetc, vaJs1tri
a d u se de curin d de la Viena, mazurcile şi nocturnele unui pianist nu­
mit Chopin, care trăia la Paris şi ajunsese vestit in toati. Europa.
Apoi, după aplauzele de ri goare, după repetarea .unor bucăţi
triste ale lui Cbopin, Muta. din proprie initiativă, anuntă că va
recita. i n onoarea domnUor HeRrt şi Gaston de Parrec:el, celebra
poede ,,Lacul'. AtmDsfe.ra era propice, fusese creati de IJHIZica tristli
a compozitorului polonez.
· Recitî1141 melancollcele şi muzicalele stihuri ale lui Lamarline,
Muşa, la fiecare sl.mfi noal fix a pe cîte uDUl d intre oaspeti. Mqu­
liţi de a<:eas tă delicată atenţie, toţi se a rlt& u ferrnecat i de ta l entul
şl trntia tinoem 11111 fit rioane.
?oate el. pmcedind aşa, copila nu urmlrea decit s.i mascheze
tncul ultimei sh'ofe.. aruncată cu o intirziere a pr iv i rilor la ochii lui
Gaston PatTocel :
Oue tolll ce qu'011 enlead, l'oa voit ou l'on resplre,
Tout di• : ,.fts ont ahnf"' '
siagur
Un dia to:ali ace a ·
om Pe
$b'itl societate i� să se
llmureascl Şi acesta era ter:citul unchi Hend Parrocel
Cum ce i mai multi dinti e oaspetii de fa tii nu intelegeau limba
pcetuhsi . domnita. slltuitl R waăt11şa ei, c:ucoana M.ar«hioala Rezno­
v an . c:IU'e nu-l mai �bea pe beizad ea u a SliNiulacbe Gb.ic.a, declam ă
şi rtts;unea romhltasd a •. Laralai" . "ers.hme tlatarită acestui •are
boier. In aşt eptarea do111niel peste Mrlldova, beizatleaaa Siaduladle
s•:ria şi ,·ersuri :
"Astlel,împinŞi int r una spre noU1! limane
.

In noaptea ete1 0ell menifi a ne sftrşi,

Nu vem �tutea vreoda t ă , pe-a vremii oceane,
SI ancorlm o zi ?
O, timp, opreşte-ti zborul şi voi, oa re t'f'OPice,
Al vostru curs oprtfi 1
Lăsa.fi.ne ,.usta rea a z iJeJ or ferice,
Ce prea curind pnitf !•
Incintat d� intorsitura fnwaltilă a hlcruriiOf', uaclawl de abia
aştepta sil rinrial �llf!Ur ra t�epotal, ca si-1 ducoasă şi si se buufe,
fmpre1111ă cu et, fie minunatul Îlleep ut al impliairilor viitoare ..
Dar � i nduri le şi preocupările lui Gaston erau prea de pa rte de
Jlrabnirul deznodămtnt pe ure-I aştepta L'l'l c:e wzise toată acea sl ll
pov�ste fermecată.
Nu-i venea tinlirului să creadă cll purtlfta oarecura i ndrllz n eafii
a unei ca stel ane de . ppteSflUece aat putea si ai"ă risfl'i ngeri grave
in exi!ltenta lai. li ajungea, il �pteşea ilulea}uns darul acestJ� miiW­
aat. comoara liră de ptet a allaldatudal idilic, ia care o copiii puri
dintr-o inrlinare n atural ă �nta ată. revirs.ase asupra lui atlta po('lie
.

feriorefnici. atit de feminină magie.

O incanlatiune. Nu se mai putea smulge din vraja ei. Il ţinea
lt>gat cu mii de fire. cu mii de cătuşe, cu mii de Jantwi, invizibilă
"inzl de.. piiafljen. argint de funi�i. tunici a wi N4:$su� cosiţă mi·
tăsoasii a Omfalef. Alftlntiri clasice. lecturi r01aa ntice IJ cutreierau, ·

sporeau in el betia ac:est•i ina:pat de apoteozi .atu de auroră i n

-

mohorltele zile � noiem brie -, cytllereaaa călătorie a i nugin a f ie i

intr-un sMl batic pe is a j carpat Simtea o mare nevoie să se smulgă
din acealitl inclttrşare.
Ca o binecuvîntare . veni propunerea unchiului : pregătirea de
villitoare, p'etarea ,e ri..ele Tagwiatului, popasul la Izvo rul Zimbru­
fni, aşteptP.rea, ,oate marea izllittdi ifnpetri•a ta&aruiUl legendar.
Dupli. ce puse i n ordine. lmpreunll eu seniorul şi w doRmit a , alte
doaă capitole alt- crollkii �·el. Gasron. btsotit de uachiul sliu

• Tot ce se aude, tot ce . se vede şi tot ce se respiră.

Totul să spună : ,,Ei au iubit 1 "

29
 ti dt J l ieş, lmbrlcaţl în haine groase de vlnătoare, purtînd pe umeri
cele trei carabine noi, adu se de la Bucureşti, şi trei saci cu merinde,
un:ară. pe-o luminoasă după -amiază, potecile şi marginile de pră·
păstii. Făcur ă un scurt popas la Stinca Trăznită, de unde se vedea,
in vale, intregul peisaj al depărtărilor Bistritei şi orice fiinţă, om
sau vilă. care urca spre codrul des al Ţu guiatului. Apoi, urcind
mereu. cei trei vfnători se a fundară in desişul de stejari, infruntară
h1flşurile spinoase şi ajunseră in luminiş, la izvor.
Frunzele de la marginea copacilor îngălbeniseră, cizuseră, a şter­
nuseră pămîntul cu preşu ri de aur verzui. Sub aceste foi, pămîntul
era jilav, şi toată pădurea m irosea a frunză dospită, a m uclj[ai
tămiios.
Jată-i la locul d e pindă, iatâ-i citărindu- se, încălecînd ramuri
groase de gorun, aştepttnd. O goană de mistrefi trec u in prima
zi. Un cerb şi o cerboaică se adăpară, a doua zi, la izvor. A treia zi,
un şir de căprioare mirate, profilindu-se, imobile, pe o coastă, pe
fondul siniliu al cerului de toamnl, ii ispiti.
Dar nu traseră nici unul. Aşa se lnvoiseri. N ici o bubuitură nu
trebuia să lnspăiminte sin gurătăţile, să ducă de veste bourului că
duşmanii erau colea.
Nici un hăltaş nu venise cu ei să ocolească imprej urimile, gonind
spre luminişul cu izvor, p rada rară, mult aşteptată.
Zilele se făceau tot mai mici, inserare a cădea repede. A cincea
zi desluşiră, parcă, pe frunzele care începeau si se zvJnte, pa şi grei.
Se uitară printre trunchiuri. Nimic. Mai aşteptară, mai ascultară.
N imic. lncepurli să coboare din copac. Ajunşi jos, la p oalele gorunu­
lqi, se pomeniră ci, de după douăzeci de trunchiurt, răsar dintr -o
dată, ca l a o poruncă, douăzeci de oameni pletoşi, blrboşi, z drentă­
roşl, cu puştile întinse spre ei. li inconjurari, li intrebar i ce caută
acolo.
- Nu vedeţi ? să ri l lieş. Sintem la vinat 1
- Ce fel de vinat, cii n-atl tras.
- In ce să tragem ?
- In urs 1 In cerb 1 In mistret 1 strigă, desprinzîndu-se din ceată,
unul dintre lotrî, un flicău de vreo douhecl şi cinci de ani, un ţigan
c u pletele In Inele, c u barba neagră creati, cu ochii de tăci une aprins
şi cu sprincenele lmbinate deasupra nasului subtire. Părea să le fie
căpitanul. Era int ins c.u un briu lat de piele fereută. cu doui
pistoale şi două tunghere lnfipte-n acel brîu.
Pe umeri purta o hain ă ungurească, in cusătura căreia şerpuiau
dungi vi nete. Avea cizme roşii, nădrag i strJmfl de postav pămintiu.
lm brăcămintea nu i se potrivea cu a celorlalti zdrenfliroşi. Cind
,;orbea, parcă rîdea. Avea o gură miel, dinti albi , strălucitori.
Zimbet de femeie; rinjet de lup sdpărau, unul dup i altul, pe
buzele şl-n ochii lui negri, focoşi . .
Celor doi francezi li se părea că citesc o poveste din Cal abria, c u
aparitia briganzilor lui Fra-Oiavolo.
Nu le venea si creadi ·că se aflau în faţa unor autentici hofi de
codru şi că această poveste ii prive a pe ei, nu era o simplă lectură
sau scenă de operă comici.
- Nu cumva vei fi Stoenifă Vodă ? intrebi l lieş pe căpitan.
- Stoenitli Vodl l răspunse acesta. Am aflat şi am venit. Am
veRit să-I păzim pe miria sa, bourul , impăratul nostru. Voi ati venit
să ne ucideţi impăratul. O să vă ucidem noi pe voi 1
 Fllclul ţi gănesc, c are vorbea aşa, scurt şi ristit, nu p ărea In
toate mintile.
Apoi . muindu-şi glasul :
- De unde mă ştii, mii creş Hn e ? intrebi el pe llleş, ci n-am
mal umblat de mult prin locurile voastre.
- Stoenitl Vodl, volevodul tigani lor ! Cine dracu nu te ştie ?
- Nu mal sint volevodul tiganilor, mă, sint plunaşul codrlior,
impăratul muntilor, intelesu-m- al ? Eu şi cu mlr i a sa Bour.im pirat !
Bourul Moldovei, mi ! Părintele nostru 1 Sfi nt u l nostru, mă ! Da tu
de unde mă ştii ?
- Te-am vlzut aciNI1 doi ani 1: laşi, pe drumul Frumoasei, cînd
te duceau să te spî nzure. •

- A-ha 1 Precum vez i, nu m-au spinzurat. Acum am sl vă

spinzur eu pe voi. DeocamdatA, i a dafi in coa sacii cu merinde, el
băietilor le e foame. luaţi, băietl, şi m i ncati 1 Ml, hoti lor, ceva
parale aveti ?,_ Frumoase puşti aleserlti p e ntru noi. Ca rabine nem·
ţeşti. noi-nouţe. Daţj-le-nroa. Mi deşteptule, să-mi arliti cum umbl u
cu ele, să nu se-ntoarcl plumbu.n noi şi pe u rm l vl-mpuşc, să
l e ncercăm
-
•.•

- Voievoade Stoenlt ă , l as -o mai domol. Dumnealor n u sint moi·

doveni. sint oaspeti str ăi ni 1
- Leşi ? Muscali ? 1 Zdras k i 1 N emt i 1 Guten Tag 1
- Frantuzl, bade Stoe nltl, de-al lui Na paleon 1
Aha 1 Frantud r Bon jou r 1 şl.şl scoase căc iu l a cam in bătaie
de foc.
Bonjour 1 ris p unserl intr-un glas cei doi Parrocel, saluti nd
şi ei.

(Urmare in numilrul viilor)

311
 " '
5
1 .. 1
1 •
J • •
� • � • fe
5 • • 1
G • • •
' • • • •
8� • r
• •
• •
• •
• • • •
• •
• •
t'1' r •
r
ORIZONTA L : 1. - lmersiiiDea si u­ VERTICAL : 1. - Balon submarin ID­
censlunea se fac cu 1 m Js - Vietate veiH In aluminiu - A umpl e • la maxim;
submarlnll ; 2. - LingA aceste Insule, 2. - ru loare lndlcald de spectro<rop
adincimea oceanului este de peste pinA la 1 60 m adincime - Roşu, porlo­
10.000 m .•• de fotograllat ; 3. - Loc ne· caliu, galb�n. •·crde : 3. - Pr. - Care
terminat - Produs al gazului metan, c u nu-s rl•lpltort - Doi atomi de. carbon;
largi utili zare In Industrie -
A povesti: 4. - Margine cusută - Aşa sint lma ·
4. - Afluent al Dunll rli - Comitet ce n • glnlle obfinule prin folografil i11 culori
trai - Probll sporllvll ; 5. - Telur - asupra launet şi llorei submarine -
Elevi - Ca gustul apel de mare ( p l . ) : 8. Pronume ; 5. - Tin de genul epic -
- Metal din c:are sint conlec\lonate Vas etan, de formă sfc ric ă cu care s-au
echipamente speciale pentru scuiundăli atins In 193·l 4050 m in adincime ; 6. -
la adîncimi peste 100 m - A coperA 2 /3 Alia J folosit la conlecllenarea batlsferel
din $Uprafafa globului - Un produs al spre a rezis ta la 10.000 m adincim� -
vinului : 7. - Era folosit la nnqjlarea Subsemnatul - Mingii : 7. - Vintl
batislerelor - Radu Tudoran Cft· (flj�.) - Slltşit - Dispozitiv la cos tu ·
maşll : 8. - Nume feminin - Cu el mut scalandrulul ( p l . ) ; S. - ComunA a·
s-au atins 250 m in adincimea ocea.Je· vionulul clasic şi baliscafulul - Umple
lor şi mArilor : 11. - Ultra... folosite de balonul sul•marln - A exista ; 9. - A·
navigator! pentru deduccrea adinclmll de nevoie - Mamifer de apă; 10. - Dor.nl
scufundare - ,Animale - ExlşU : 10. - · - Număr-11 centlmetrilor pînă la fundul
Chemare telelonlcll - Vllezll - Comună, adlnclmli max•me: 1 1 . - Comuna prin
In Ardea l : t i . - Denumirea antica a SAlai - Parte a urzelll - District in
portului Constanta - Ultra inalti - A Danemarca; 12. - IIP>Halelr scalandrl­
pune pen e ; 12. - Canton elvcflan - lor modern! penlru lndlcarea cn pred•
Lumlneazll pe m3rl şi oceane - Prdlx zle a adinclmll de scufundare intre o şi
pentru Imagini : 13. - Reuni - Mijloc 100 m - Clllre Ocea nul l nr;thelat de
de vorbire Intr* <calandru şi persnanele Nord : 13. - Indicat - A provoca -
de la supralaf3 apel - Intinsul mării ; Oraş In Iugoslavia; 14. - Aproape Iar«
14. "- Alfabet vec:hl - Mljlo� de comu· - Apare in lata ochilor de la 600 m
n/catle lnt<e batlscaful de la adîncimi In jos; IS. - Unlşlea ma ri lor adinchal
miel şi exteriorul; 15. - Pacific, Atlan­ - Fin - Nume c:hlnez.
tic, Indian- - Fluviu In Franta - Cr.1s· Bibliografie : .,Ştllntl ti tebulcl• u. r 1
taceq" liiSL