Tema 1

Sinteză pentru activități metodice

A2.1, A2.2.a, A2.3.a, A2.4.a, 2.6.a
Activitatea 2.1
Sinteză pentru activități metodice

Cursul „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți”- CRED accentuează importanța
cunoașterii și aprofundării noului curriculum național pentru învățământ gimnazial din perspectivă corelării
profilului de formare al absolventului cu cele opt competențe-cheie conform recomandării Parlamentului
european și al Consiliului:
comunicare în limba maternă;
comunicare în limbi străine;
competențe matematice (A) și competențe de bază în științe și tehnologii (B);
competența digitală;
a învăța să înveți;
competențe sociale și civice;
spirit de inițiativă și antreprenoriat;
sensibilizare și expimare culturală.
Aceste competențe nu se dezvoltă izolat, fiecare disciplină își poate pune accentul, contribuind prin
specificul ei la formarea absolventului. Cele opt competențe cheie sunt descrise și vor fi integrate în procesul
de predare-învățare-evaluare la nivel de : cunoștințe, abilități, atitudini.
În plus, este de remarcat faptul că cele opt competențe cheie sunt proiectate structurat: la nivel
elementar (primar), funcțional (secundar inferior și secundar superior până la finalul clasei a X-a) și
dezvoltat (până în clasa a XII-a)

Din perspectiva disciplinei limba și literatura română, două dintre competențele cheie sunt abordate
în mod privilegiat: competența de comunicare în limba maternă, sensibilizare si exprimare culturală.

Competența de comunicare în limba maternă este cea mai valorificata din perspectiva profilului
diciplinei, presupunând înțelegerea, reproducerea, redactarea, interpretarea corectă a mesajului verbal și
scris. Prin urmare, fiecare unitate de învățare are alocate conținuturi pentru comunicare orală, lectură,
înțelegere și receptarea a diverselor tipuri de texte, redactare de text.

Sensibilizare și exprimare culturală continuă, prin deschidere spre patrimoniul național, cultură,
unitate și diversitate, procesul instructiv-educativ. Strategiile moderne de predare-evaluare permit
aprofundarea acestei competențe prin conținuturile ce trimit la interculturalitate, prin abordări
interdisciplinare ale unor teme literare (precum interferența mitului în literatură).

Prin implementarea unor strategii de lucru (plan, schițe, hărți mentale sau conceptuale), a utilizării
TIC, a asumării responsabilității și a înțelegerii nevoii celorlalți, a gândirii logice, a acceptării diversității,
însumate studierii textului literar și nonliterar, a fenomenelor de limbă, a tehnicilor de comunicare,
disciplina limba și literatura română reușește să dezvolte cele opt competențe cheie ale profilului de formare
al elevului.
Activitate 2. 2. a.

Sinteză pentru activități metodice

1. Programa școlară are următoarele componente:

Notă de prezentare
Competenţe generale
Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
Conţinuturi
Sugestii metodologice

Notă de prezentare informează asupra studiului disciplinei limba și literatura română, evidențiind
contribuția la nivelul de formare al absolventului, aduce recomandări cu privire la termenii de specialitate și
finalitatea studierii disciplinei.

Competenţe generale sunt specifice disciplinei pe toată durata de formare.

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare sunt derivate din competențe generale,
sunt progresive, acționale și evaluabile. Activităţile de învăţare sunt relevante pentru competenţa specifică pe
care o vizează și orientează activitatea elevului (nu a profesorului)

Conţinuturi reprezintă contextul dezvoltării competențelor specifice

Sugestii metodologice orientează înțelegerea programei, reprezintă repere pentru învățarea centrată
pe elev, în procesul predare-învățare-evaluare, face trimiteri la elevii cu diferite niveluri de învățare.

2. Competențele specifice derivă din competențele generale, sunt reprezentative pentru fiecare an
școlar, vizează dobândirea cunoștințelor, abilităților si atitudinilor elevului la finalul anului școlar.
Vor fi dobândite de elevi în cadrul activităților de învățare, astfel presupun un demers coerent, unitar
din partea profesorului alegând conținuturile și actvitățile de învățare din prisma competențelor specifice.

3. Exemplu la clasa a VI-a: competențe specifice ca rezultate ale învățării

Competențe specifice:
4.3 Valorificarea achizițiilor fonetice de bază, în realizarea propriei pronunții și scrieri și pentru evaluarea
pronunției și scrierii celorlalți, prin raportare la normă, cu scopul corectării erorilor în conmunicare
4.4 Utilizarea deprinderilor dobândite pentru monitorizarea corectitudinii comunicării, prin raportarea la
normă.

Conținuturi: Tipuri de sunete (actualizare); Grupuri de sunete

Rezultate ale învățării:

- în planul cunoștințelor: se vor identifica diftongul, triftongul, hiatul; se va clarifica situația grupurilor de
litere: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
- în planul abilităților: elevii vor pronunța corect vocalele în diftong, triftong și hiat, vor respecta norma de
pronunție corectă a literei e, care transcrie două sunete: în unele forme ale verbului a fi, la pronumele
personal el, ele, vor despărți corect cuvintele în silabe
- în planul atitudinilor: redactarea corectă a mesajelor orale sau scrise respectând norma lingvistică,
construind sentimentul apartenenței la mediul sociocultural susținând conștiința identitară.
Activitate 2.3. a.

Sinteză pentru activități didactice

Elaborarea unei planificări anuale la limbă și literatura română presupune o viziune integrată având
în vedere:
- lectura personalizată a programei școlare
- selectarea competențelor specifice;
- corelarea conținuturilor cu competențele specifice;
- precizarea resurselor de timp;
- observații.

În realizarea unei proiectări pe unități de învățare se urmăresc etapele:

- corelarea planificării cu proiectarea unității de învățare;
- selectarea competențelor specifice;
- corelarea conținuturilor cu competențele specifice;
- selectarea activităților de învățare;
- stabilirea formelor de organizare a activității, a metodelor și a mijloacelor de învățământ, a resurselor de
timp;
- stabilirea modului de evaluare.

În realizarea unui poiect de lecție, se va ține cont de:

- precizarea competențelor specifice;
- identificarea metodelor, mijloacelor de predare-învățare-evaluare, formelor de organizare și obiectivelor
operaționale.
- selectarea conținutului;
- proiectarea propriu-zisă.

Punctul de pornire îl constituie identificarea, în urma lecturii programei școlare, a acelor competențe
specifice de urmărit și corelarea cu tipul de conținut stabilit. În orice proiectare se va ține cont de alegerea
corectă a competențelor specifice, însemnând de fapt ceea ce va primi beneficiarul educației: de la a ști, la a
ști să faci, a ști cum să faci, a ști să te descurci în contexte diferite, a ști cum să acționezi într-o anumită
situație. De asemenea, competențele specifice vor fi formulate (nr. criterial și enunț) pentru a se urmări
corelațiile.
Activitate 2.4.a.
Sinteză pentru activități metodice

În didactica modernă, metoda de învăţământ nu mai reprezintă doar o cale de cunoaştere propusă de
profesor, ci şi o modalitate de acţiune prin intermediul căreia elevii îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează
priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, își întemeiază aptitudini, sub îndrumarea profesorului sau
independent.
Considerând sistemul metodelor în complexitatea sa, nu putem pune o barieră între metodele
expozitive (pasive) şi cele activ-participative, deoarece caracterul lor ni se dezvăluie tocmai în practica
didactică, în modul în care profesorul alege şi combină metodele. O metodă expozitivă poate căpăta caracter
activ-participativ prin adecvarea ei la scopul şi conţinutul învăţării, suscitând interesul elevilor pentru
noţiunile prezentate, aşa cum o metodă considerată activă îşi poate pierde din valoare dacă nu este aplicată
cu responsabilitate.

Pentru exemplificare, am propus metoda Jocul de rol, la clasa a VII-a.

Competențe specifice vizate prin această metodă:
1.3. Participarea la interacțiuni verbale diverse, apelând la strategii variate de ascultare activă şi de
negociere a informaţiei şi a relaţiei cu interlocutorii
2.3. Adecvarea atitudinii și a practicilor de lectură în funcție de scopul lecturii
2.4. Dezvoltarea competenţei de lectură prin diversificarea activităţilor consacrate cărţii

Jocul de rol
Este o metodă care contribuie la dezvoltarea capacității de comunicare, de ascultare, de
interacționare; le oferă posibilitatea să caute alternative în rezolvarea problemelor. Asumarea şi jucarea unui
rol demonstrează, în acest caz, o înţelegere a raporturilor între autor-narato-personaj, a relaţiilor dintre aceste
instanțe narative în universul fictiv și în raport cu ei-înșiși, lectorii.
Clasa a VII, joc de rol pe grupe: consolidarea raporturilor între autor-narator-personaje; elevii sunt
grupați și li se dă sarcina de lucru.
Faceti parte dintr-o echipa de teatru amatori și trebuie să interpretați următoarele roluri:
- Autorul Gala Galaction ce își scrie opera „Moara lui Călifar”;
- Naratorul obiectiv al narațiunii, vocea autorului;
- Personajele ce poartă un scurt dialog

Trebuie să fiți cât mai creativi, imaginându-vă cum își scria autorul opera, gesturile pe care le-ar fi
făcut (Sugestii: se plimba sau nu în timpul scrierii, vorbea singur, se enerva, își numea cu voce tare
personajele, își imagina cu voce tare pădurea din Alăutești, își spunea că trebuie să mărească frica din
relatarea expozițiunii etc.). Naratorii trebuie să reproducă un pasaj din opera, citindu-l sau rezumându-l.
Personajele joacă rolul, putând improviza replicile.
Observații
Jocul didactic sau jocul de rol destind atmosfera clasei, dându-le impresia elevilor că nu depun efort
pentru asimilarea unor noțiuni. Strategia de predare-învățare a profesorului care utilizează jocul ca metodă
didactică trebuie să conțină clar obiectivele de urmărit, să coordoneze activitatea elevilor, să-i conducă pe
drumul stabilit, fiindcă marele dezavantaj al acestei metode este de a crea o prea mare lejeritate, pe care
elevii o fructifică în timpul orei. De asemenea, fiindcă presupune lucru în grup, fiecare participant trebuie să
aibă atribuțiile bine stabilite. După fiecare interpretare, profesorul trebuie să extragă concluziile, să-i facă pe
elevi să conștientizeze achiziția dobândită, să-i determine să dialogheze pe marginea activității.
Se remarcă o serie de avantaje ale metodei:
 activizează elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv, acțional, punându-i în situația de a interacționa;
 prin dramatizare, asigură problematizarea, sporind gradul de înțelegere și participare activă;
 pune în evidență modul corect sau incorect de comportare în anumite situații;
 este una dintre metodele eficiente de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și
comportamentelor.
Dezavantaje:
 metoda greu de aplicat, presupune nu numai aptitudini pedagogice, ci și aptitudini regizorale;
 exista riscul devalorizării jocului de rol, ca rezultat al considerării lui ca ceva pueril, facil de către elevi;
 este posibilă apariția blocajelor emoționale în preluarea și interpretarea rolurilor de către unii elevi.
Activitate 2. 6. a.

Sugestii metodologice

CDȘ reprezintă oferta educațională propusă de școală, în concordanță cu nevoile elevilor, cu

specificul școlii și cu nevoile comunității locale.
Tipul de opțional disciplină nouă se clasifică în trei categorii, conform documentelor reglatoare:
- Opţionalul la nivelul disciplinei
- Opţionalul la nivelul ariei curriculare
- Opţionalul la nivelul mai multor arii

Într-o societate contemporană în continuă evoluție, ce impune modificări majore în ceea ce privește
relațiile socio-umane, comunicarea, procesul didactic a suferit modificări, în privința raportului predare-
învățare-evaluare, centrate pe elev
În acest context, rolul disciplinei opționale este de a dezvolta atitudini și valori (competențe
atitudinale), a gândirii critice, de a stimula creativitatea, de a scoate elevul din rigiditatea orei de curs, de a-l
acora în cotidian răspunzând nevoilor sale de a-și justifica faptul că achizițiile dobândite se transformă în
abilități și aptitudini.
Opționalul „Tipare textuale” își propune să ancoreze literatură de viața cotidiană prin redactarea/
prezentarea de texte (structuri comunicative prezente atât în textul literar, cât și în comunicarea obișnuită).
Abordarea diferită a textelor, precum și diversitatea acestora, reprezintă scopul acestui opțional , urmărind de
fapt aplicarea narativului, descriptiveului , argumentativului- structuri comunicative prezente în texte literare/
nonliterare, dar mai ales în comunicarea orală, în schimbul de idei, interrelaționare, renunțând astfel la
tiparele/ schițele de argumentare a genului/ speciei deja existente.
Competențele specifice pe care acest opțional le dezvoltă creează liantul ître teztul literar/
nonliterar/oral, astfel încât elevul să-și poate justifica însușirea noțiunilor teoretice și să observe
aplicabilitatea lor în practică.
1.1. Identificarea elementelor de structură a textelor;
1.2 Înțelegerea mesajului textelor;
2.1 Construirea textului literar;
2.2 Etapele construirii textului nonliterar;
3.1. Recunoașterea valorilor culturale în textele citite;
3.2. Manifestarea interesului pentru exprimarea propriei opinii.