Rusti, Doina, Scurtă istorie despre cărţi şi idei pentru oamenii grăbiţi, curs online

tragedia (origini)

- subiectele tragediilor sunt luate din mituri, multe menţionate de Homer.

- În tragedia antică - confruntarea fiinţei cu destinul, iar această întâmplare
devine exemplară, chiar dacă eroul pare înfrânt.
- În realitate, el trăieşte la modul sublim, însăşi esenţa omului - de a fi supus
moirei, fără putinţă de împotrivire.
- Chiar confruntarea propriu-zisă este hotarâtă de destin, căci se datorează unui
hybris - o greşeala faţă de zei, comisă cândva de către un muritor şi pentru care
trebuie să plătească toţi urmaşii acestuia.
- Eroul de tragedie trăieşte cu grandoare toată mizeria fiinţei lui, căci el suferă
până când suferinţa sa devine sublimă, el îşi asumă faptele cumplite pe care le-a
săvârşit, şi treptat, se dovedeşte că aceste fapte fac inevitabil parte din natura
umană, aşa cum zeii au statornicit-o. (...)
- cor(ul), un fel de conştiinţă colectivă, care face legătura între oameni şi zei.
Rusti, Doina, Scurtă istorie despre cărţi şi idei pentru oamenii grăbiţi, curs online
Borbely, Ştefan, De la Herakles la Eulenspiegel, Editura DACIA, Cluj-Napoca, 2001
- Stereotipiile din tragedie obliterează (şterg, anulează) sensul originar al ritului,
comedia fiind mai aproape de acesta.
- (comedia) intră în dizgraţia ideologiei oficiale a polisului, fiind interpretată ca
o „revanşă” virtuală a nivelului popular, „ameninţătoare” (fiindcă tulbură
ordinea) chiar şi în secolul al V-lea î.e.n.
27
- Poziţia oficială, contrară comediei care degradează făcând concesii
comportamentului inferior, o găsim, de altfel, în Republica lui Platon (606c),
unde Socrate îl avertizează pe Glaucon să nu cedeze ispitelor socialmente
detestabile ale comediei, pentru a nu căpăta „un renume de bufon”. Râsul trebuie
exclus din Cetate, tot aşa cum trebuie filtrat cu grijă şi Homer, pentru a fi
reţinute „doar imnurile către zei şi elogiile adresate celor buni. Căci dacă ai

1
primi în cetate [...] Muza agreabilă, plăcerea şi suferinţa vor domni la tine în
cetate, în locul legii şi al raţiunii, care par a fi mereu, după opinia generală, cel
mai bun lucru.”
28
Borbely, Ştefan, De la Herakles la Eulenspiegel, Editura DACIA, Cluj-Napoca, 2001

Din toate aceste puncte indepartate ale vechii Elade , corabiile care intrau in
portul Pireu aduceau primavera , la sarbatorile Marilor Dionisii(adica la sfarsitul
lunii martie- incepultul lunii aprilie)sute de oameni doritori sa asiste la vestitele
festivitati teatrale care urmau sa aiba loc la poalele Acropolei , in teatrul lui
Dionysos.
La început nu exista decât un singur concurs, cel de tragedie, instituit în 534
pentru Marile Dionisii. Reforma din 501 adaugă concursului tragic un concurs
dionisiac care genera prin 488-486 un concurs de comedie. Din cele şase zile cât
durau Marile Dionisii, a doua şi a treia erau consacrate concursurilor de
ditirambi, iar ultimele trei concursurilor dramatice. La concursurile tragice de la
Marile Dionisii, numărul concurenţilor era fixat la trei. Aceştia concurau cu o
trilogie legată (în care acţiunea continua în cele trei piese) şi cu o dramă satirică
independentă de subiectul tragediilor. (Gramatopol, Mihai, Moira, mythos, drama, Editura
UNIVERS, Bucureşti, 2000, pag. 22)

Noutatea adusă de Tespis ar consta în transformarea acelui unic exarhon (pe

care îl vede mai mult corifeu al corului ditirambic) în actor. (Gramatopol, Mihai, Moira,
mythos, drama, Editura UNIVERS, Bucureşti, 2000, pag. 184)