Glaucomul Neovascular: aspecte etiopatogenetice și de tratament

Lilia Dumbrăveanu, Doina Bobescu

Catedra de Oftalmologie și Optometrie, USMF ”Nicolae Testemițanu”,
Chișinău, Republica Moldova

Cuvinte cheie: glaucom neovascular, ischemie oculară, fotocoagulare panretinală, anti-VEGF,

chirurgia glaucomului, refractar
Abrevieri:
GNV – glaucom neovascular
LES – lupus eritematos sistemic
CMV – citomegalovirus
UA – umoare apoasă
PIO – presiune intraoculară
VEGF – factorul de creștere a endoteliului vascular
EPR – epiteliul pigmentar al retinei
IGF-1 – factorul de creștere de tip insulinic 1
IL-6 – interleukina 6
OVCR – ocluzia venei centrale a retinei
bFGF – factor bazal de creștere fibroblastică
TGF beta-1 – factorul de creștere și transformare beta 1
PRP – fotocoagulare panretinală
BVZ – bevacizumab
RBZ – ranibizumab
AFB – aflibercept
CA – camera anterioară
AV – acuitate vizuală
5-FU – 5-fluoruracil
MMC – mitomicina C
MIGS – chirurgia minim invazivă a glaucomului
Introducere
Glaucomul neovascular este un glaucom secundar caracterizat prin neovascularizația irisului,
asociat cu hipertensie intraoculara și prognostic vizual nefavorabil. Termenul de Glaucom
neovascular a fost propus în 1963 de către Weiss și colegii săi, care au descris o formă clinică
severă a glaucomului asociată cu neovase ale irisului și unghiului camerular [1]. Modificările
histologice ale neovaselor au fost descrise pentru prima dată de către Coats, la un pacient care a
suportat ocluzia venei centrale a retinei. Odată cu dezvoltarea gonioscopiei ca parte a examinării
clinice, a fost posibilă vizualizarea neovaselor în ungiul irido-corneal și înțelegerea
mecanismului de creștere a presiunii intraoculare, inclusiv îngustarea și închiderea lui [1]. Rata
afectării vizuale severe este foarte înaltă la pacienții cu glaucom neovascular, aceștia ajung să
perceapă doar mișcarea mâinii la față sau rămân doar la percepția luminoasă [1]. Vasconcellos și
colab . au depistat în studiul lor că în jur de 70% dintre pacienții cu GNV au acuitate vizuală
limitată la percepția luminii. Incidența GNV a fost aproape identică la ambele sexe, cu ușoară
prevalență în rândul bărbaților. GNV afectează mai frecvent persoanele în vârstă, cca 47% aveau
vârsta cuprinsă între 60 și 79 de ani la debutul bolii, iar aproximativ 31% aveau peste 80 de ani
[2]. GNV impune nu doar tratament medicamentos, dar în majoritatea cazurilor și cel puțin o
intervenție chirurgicală, pentru a controla PIO și a preveni orbirea [3].

Etiologia glaucomului neovascular

Cele mai frecvente cauze de apariție a GNV sunt ocluzia venei centrale a retinei, inclusiv ocluzia
de ram, retinopatia diabetică proliferativă, sindromul ischemic ocular cu ocluzia arterei carotide
și obstrucția arterei centrale a retinei [21-25]. GNV poate apărea secundar unei tumori oculare
cum ar fi: retinoblastomul, melanomul uveal, meduloepiteliom al corpului ciliar, tumori
vasoproliferative ale retinei, metastaze oculare [26-30] sau drept urmare a unei boli sistemice:
leucemie juvenilă mielomonocitară, LES, xantogranulom juvenil, crioglobulinemie de tip 1,
neurofibromatoză de tip 1 [31-37]. Alte cauze de GNV sunt: uveitele, retinopatia Purtscher,
expresia alterată a aquaporinelor, polineuropatia amiloidă familială și arterita în cazul retinitei
cauzate de CMV [38-41].
Patogenia glaucomului neovascular
GNV este o formă severă de glaucom, care apare din cauza neovaselor ce blochează efluxul
umorii amoase. Cea mai frecventă cauză în apariția neovaselor este ischemia segmentului
posterior a globului ocular [4]. Aceasta determină apariția unei membrane fibrovasculare pe
suprafața anterioară a irisului și în unghiul irido-corneal [5]. Acestă membrană obstruează
efluxul UA, păstrând ungiul deschis în prima perioadă, iar apoi se contractă și închide unghiul
din contul sinechiilor anterioare periferice și drept rezultat crește PIO [4]. Neovasele iriene și
cele din unghi apar înainte ca să crească PIO [5].
Neovascularizarea este un proces complex, care se desfășoară în mai multe etape și se datorează
interacțiunii factorilor angiogenici. Apariția neovaselor este rezultatul dezechilibrului dintre
factorii pro-angiogenici (cum ar fi factorul de creștere a endoteliului vascular) și factorii anti-
angiogenici (așa cum este factorul derivat din epiteliul pigmentar) [6]. VEGF joacă rolul
principal în inițierea procesului de neovascularizare la pacienții cu afecțiuni retiniene ischemice
[7]. VEGF și IGF-1 sunt sintetizate local, la nivelul ochiului, de către celulele Muller, celulele
EPR, pericitele capilarelor retiniene, celulele endoteliale și ganglionare, precum și epiteliul ciliar
nepigmentat [8]. La om, doar VEGF nu induce apariția neovaselor. Este nevoie și de prezența a
IGF-1 în UA. Astfel, VEGF și IGF-1 determină rubeoza irisului și formarea adeziunilor între
cornee și iris, care vor bloca drenarea UA [10]. La pacienții cu GNV epiteliul ciliar nepigmentat
[66] este sediul principal de sinteză a VEGF, ceea ce, de curând, a permis focusarea
tratamentului asupra lui la pacienții non-responderi fotocoagulării panretiniene [12]. Un alt
factor pro-angiogenic este interleukina 6, concentrația căreia în UA corelează cu gradul de
neovascularizare a irisului la pacienții cu GNV secundar OVCR [13]. De asemenea, este posibilă
implicarea factorului bazal de creștere fibroblastică (bFGF) în patogeneza GNV [14]. La acești
pacienți în UA au mai fost depistate concentrații crescute de TGF beta 1 [15], oxid nitric [16],
endotelina 1 [17] și radicali liberi (superoxid) [18]. La pacienții cu diabet zaharat necompensat,
la care ischemia segmentului posterior nu este depistată la timp și nu este tratată, trecerea de la
neovascularizarea irisului la GNV poate avea loc la doar un an de la apariția neovaselor [19]. La
pacienții cu ischemie din cauza OVCR, GNV apare, de obicei, la 1.5-6 luni după accidentul
vascular [20].
Principii de tratament ale glaucomului neovascular
Cheia unui tratament adecvat al glaucomului neovascular este bazat pe înțelegerea elementelor
patogenezei sale, care au fost recent mai bine elucidate. Managementul glaucomului neovascular
constă din patru componente esențiale. Prima componentă este orientată spre reducerea PIO atât
prin mijloace medicamentoase cât și chirurgicale. A doua componentă, care este, fără îndoială,
cea mai critică pentru rezultatele eficiente ale tratamentului pe termen lung, este reducerea
factorului ischemic care induce formarea de noi vase de sânge. A treia componentă constă în
tratamentul bolii sistemice de bază, dacă există, pentru a îmbunătăți fluxul sanguin retinian, și
ultima - controlul inflamației [66, 67]. Prevenirea GNV este întotdeauna preferabilă
tratamentului consecințelor GNV. Pacienții cu risc crescut de dezvoltare a GNV, cum ar fi cei cu
retinopatie diabetică proliferativă sau ocluzia venei centrale a retinei recente, ar trebui să fie
examinați cu atenție la fiecare vizită pentru a depista neovascularizarea irisului și a unghiului,
chiar dacă presiunea intraoculară este normală. În cazul detectării neovascularizării irisului și/sau
a unghiului camerular, este inițiată aplicarea promptă a fotocoagulării panretiniene și terapia
anti-VEGF. Tratamentul neovascularizării, în special dacă este anterior apariției glaucomului
neovascular, poate preveni sau întârzia dezvoltarea acestui tip agresiv de glaucom care pune în
pericol vederea [66].

Terapia medicamentoasă are rolul major de a scădea PIO și a ameliora starea pacientului. În
acest scop pot fi utilizați, în colir, antagoniști beta-adrenergici, alfa 2-agoniști și inhibitori de
anhidrază carbonică, ultimii inclusiv per os. Aceste medicamente inhibă producția umorii apoase
și, posibil, cresc drenarea ei [5,45]. Analogii de prostaglandine și agenții anticolinergici
(pilocarpina) trebuie evitați maximal, căci pot agrava inflamația intraoculară [46]; cu toate că,
analogii prostaglandinelor sunt eficienți și sunt utilizați numai atunci când PIO nu este
controlată cu alte medicamente [67]. Pilocarpina prin mioză agravează gradul de închidere a
ungiului și reduce efluxul uveoscleral al UA. Atropina scade incidența de apariție a hifemei.
Corticosteroizii administrați topic reduc inflamația intraoculară prezentă la pacienții cu GNV
[47].
Fotocoagularea panretinală este considerată standardul de aur în în controlul neovascularizării
și trebuie luată în considerație de fiecare dată când retina este ischemică [9]. Fotocoagularea
retinei periferice se face în 1-3 sesiuni cu cca 1200-1600 spoturi de 500 microni. La pacienții cu
GNV sesiunile vor fi efectuate cât de repede e posibil și nu doar în rubeoza irisului, dar și în
stadiile avansate de GNV cu sinechii în unghi. Dacă transparența mediilor optice nu permite
realizarea procedurii, se va recurge la PRP în cadrul vitrectomiei pars plana [48]. În cazuri
extreme, vitrectomia ar putea fi combinată cu injecție intravitreană anti-VEGF, PRP și
endociclo-fotocoagulare [67]. Fotocoagularea este indicată pacienților cu sindrom ischemic
ocular, cu neovascularizarea irisului și a segmentului posterior, pentru a preveni dezvoltarea
GNV [50]. Fotocoagularea panretinală ca monoterapie poate crește PIO și compromite
vascularizarea nervului optic [51].
Terapia anti – VEGF s-a dovedit a fi eficientă în regresia neovaselor iriene și din unghi, și a
scăzut PIO la pacienții la care ungiul CA era deschis [49]. Mai multe studii au analizat efectul
preparatelor anti-VEGF (BVZ, RBZ, AFB) la pacienții cu GNV. Aceste preparate au fost
administrate topic, intracamerular sau inravitreal. Intr-un studiu pilot publicat de Waisbourd și
colab. [11] a fost evaluată eficacitatea BVZ administrat topic. Preparatul (BVZ 25 mg/ml) a fost
instilat de 4 ori/zi timp de 2 săptămâni la 8 pacienți. În medie, PIO a scăzut cu 6,1 mmHg, iar la
3 pacienți a fost observată regresia neovascularizației iriene [11]. BVZ administrat
intracamerular a redus numărul pacienților care necesită tratament chirurgical al GNV. Lüke și
colab. au publicat un studiu prospectiv în care au analizat eficacitatea RBV (0.5 mg/0.05 mL)
injectat intraocular la 10 pacienți cu GNV. Astfel, RBV și-a demonstrat efectul benefic prin
proprietățile sale anti-angiogenice și capacitatea de a preveni sau opri ocluzia unghiului CA [42].
Grover și colab. au raportat reducerea considerabilă a concentrației VEGF în umoarea apoasă
după injectarea intracamerulară de BVZ [43]. Un alt studiu recent a demonstrat eficacitatea AFB
administrat intravitreal la 4 pacienți cu stadiul 1 sau 2 de GNV la momentul diagnosticării, la 4,
apoi la 8 săptămâni și apoi la interval de 8 săpt. timp de 52 săptămâni. Drept rezultat,
neovascularizarea irisului și a unghiului iridocorneal a regresat, iar PIO a fost stabilă sau redusă
semnificativ la toți pacienții investigați către finalul studiului [44]. Mai multe studii confirmă că
terapia anti-VEGF presupune un prognostic vizual mai bun și o PIO mai bună [6, 52]. Cu toate
acestea, efectul preparatelor anti-VEGF este temporar, regresia neovaselor se menține timp de 4-
6 săptămâni [6].
În cazul neovaselor regresate din unghiul camerular, gonioscopic unghiul poate părea deschis,
dar pot fi prezente vase fantomă, reziduale, care sunt transparente și formează membrane
sinechiale cu închiderea unghiului CA. La acești pacienți este indicată intervenția chirurgicală
antiglaucomatoasă pentru controlul PIO și prevenirea opticopatiei glaucomatoase [66].

Liu și colab. [53] au investigat eficacitatea și siguranța combinării injecțiilor intravitreale de

RBZ cu trabeculectomie și au comparat-o cu implantarea șuntului Ahmed. În acest studiu
prospectiv au fost incluși 37 ochi a 36 pacienți cu GNV. În 18 ochi cu GNV a fost injectat RBZ
intravitreal, iar peste o săptămână li s-a efectuat trabeculectomie. În restul 19 ochi s-a afectuat
șuntare Ahmed. Rezultatele au demonstrat scăderea semnificativă a PIO, ameliorarea acuității
vizuale cea mai înaltă cu corecție și o rată mai mică de complicații postoperatorii la pacienții cu
terapie combinată față de cei cu șunt Ahmed. Olmos și colab. [54] au efectuat un studiu
retrospectiv, comparativ, a 163 ochi (151 pacienți) cu GNV. A fost aplicată terapia
medicamentoasă și chirurgicală a GNV. Pe lângă terapia standard, 64 ochi au mai fost tratați cu
BVZ intravitreal, iar 99- fără acesta. Cu toate că bevacizumabul a amânat necesitatea unei
interevenții chirurgicale antiglaucomatoase, anume PRP a fost factorul cel mai important care a
redus necesitatea tratamentului chirurgical. În ochii tratați cu bevacizumab, AV și PIO pe termen
lung nu s-au deosebit de grupul tratat fără BVZ. Așadar, BVZ intravitreal servește drept un
tratament temporizant eficient, dar nu înlocuiește tratamentul caracteristic al GNV. Tang și
colab. [55] au efectuat un studiu prospectiv nerandomizat a 43 ochi (43 pacienți) cu GNV. La 21
dintre ei s-a administrat RBZ 0.5 mg intravitreal cu 3-14 zile înainte de aplicarea șuntului
Ahmed, iar la 22 a fost implantat doar șuntul. La 6 luni după intervenție, rata de success a fost
puțin mai mare la lotul cu RBZ, 73.7% versus 71.4%, iar la 12 luni diferența a fost următoarea –
72.2% în lotul cu RBZ față de 68.4% în lotul cu șunt. Între cele 2 loturi practic nu au fost
deosebiri ale PIO sau ale acuității vizuale cea mai înaltă cu corecție. Una din concluzii a fost că
injectarea intravitreală de RBZ înainte de șuntare nu are efect semnificativ, de scurtă sau lungă
durată, asupra evoluției GNV. Sahyoun și colab. [56] au cercetat rezultatele pe termen lung ale
implantării șuntului Ahmed în combinație cu injectarea de bevacizumab la pacienții cu GNV,
studiul fiind unul retrospectiv. Ei au examinat 39 de ochi (34 pacienți) și i-au divizat în 2 loturi.
Primul lot, 19 ochi, au fost injectați cu BVZ cu 7 zile preoperator, iar iar al doilea lot (20 ochi)-
nu. S-a demonstrat că BVZ în combinație cu șuntarea nu dau rezultate mai bune asupra PIO sau
a acuității vizuale cea mai înaltă cu corecție, dar injectarea lui a scăzut semnificativ frecvența
apariției hifemei postoperator. Aceleași rezultate le-au prezentat și Zhou cu colab. în studiul lor
[57].
Tratamentul chirurgical devine necesar atunci când toate eforturile neinvazive de a atinge PIO
țintă sunt ineficiente, în ciuda terapiei medicale maxime și a formării extinse de sinechii
anterioare periferice care închid unghiul camerular și împiedică scurgerea umorii apoase [67]. El
include trabeculectomia (considerată a fi standard de aur în acest sens) [58], implantarea
dispozitivelor de drenaj (șunturi), ciclofotocoagularea. Succesul trabeculectomiei s-a îmbunătățit
odată cu utilizarea antimetaboliților (5-FU sau MMC) [67]. Primul tip de șunt pe piață a fost
Molteno. Mai târziu au devenit disponibile șunturile Ahmed (valva Ahmed) și implantul
Baerveldt [59]. La ochii cu GNV, sunt preferate implanturile cu valve pentru a ajuta la reducerea
imediată a PIO cu posibilități mai mici de hipotonie [67]. Atât trabeculectomia cât și aplicarea
șunturilor și-au demonstrat eficacitatea în ultimile decenii, dar faptul că postoperator există un
potențial mare de complicații și pacienții necesită o îngrijire mai specială timp de 2-3 luni a
impus aplicarea unor metode mai noi și mai eficiente. Astfel, a apărut chirurgia minim invazivă a
glaucomului (MIGS = minimally invasive glaucoma surgery), căreia i-a crescut bine
popularitatea în lumea medicală. Aceasta include șunturile: apos, Ex-PRESS, XEN (care
drenează UA subconjunctival), iStent, Hydrus, Trabectome (care drenează UA trabecular) și
Cypass (care drenează UA supracoroidal) [58]. Eficacitatea MIGS este mai mică în reducerea
PIO comparativ cu intervenția chirurgicală standard, iar costurile sale sunt ridicate; cu toate
acestea, este o tehnică sigură și poate fi foarte utilă la pacienții care nu sunt dispuși față de o
intervenție chirurgicală antiglaucomatoasă tradițională sau când pacienții cu un nivel moderat de
scădere a presiunii nu tolerează picăturile sau nu răspund la tratamentul laser [70]. Studiul ”Tub
versus Trabeculectomie” [60] a comparat siguranța și eficacitatea aplicării tuburilor față de
trabeculectomie cu MMC la pacienții cu glaucom necontrolabil, care au fost operați de cataractă
și/ sau au avut trabeculectomie ineficientă [61]. Rezultatele au fost surprinzătoare, căci nu s-a
depistat superioritatea vreo-unei metode asupra alteia. Ambele metode sunt opțiuni terapeutice
bune [60]. GNV este un glaucom refractar la toate formele de tratament, de aceea este foarte
dificil de corijat și este asociat cu o rată mai mare de complicații postoperatorii. Dacă
trabeculectomia în GNV se face cu aplicarea antimetaboliților, rata de succes este mai mare [62].
Procedurile ciclodistructive sunt o opțiune pentru intervenția inițială sau secundară la ochi cu
potențial vizual redus sau cu creștere recurentă și refractară a PIO [68], cel mai adesea folosind
ciclofotocoagularea, aplicată transcleral sau endociclofotocoagularea laser [63, 64]. Rata de
succes a tratamentului prin ciclofotocoagulare micro-puls (MP-CPC), conform studiului realizat
de Williams, A. L. și colab., au fost de 75% la 3 luni, 66% la 6 luni și 67% la ultima vizită.
Complicațiile MP-CPC au inclus 7 pacienți cu hipotonie (8,8%), 21 de pacienți cu inflamație
prelungită a camerei anterioare (celularitate 1+, pentru > 3 luni, 26%), 13 pacienți cu pierderea a
≥ 2 linii a acuității vizuale cel mai bine corectate la 3 luni (17%), 4 pacienți cu edem macular
(5%), 2 pacienți cu edem corneean și 2 pacienți cu ftizis a globului ocular [71]. În ciuda
progreselor terapiei medicamentoase, laser și chirurgicale, GNV continua să progreseze la orbire
totală cu durere. Astfel, pentru a cupa această durere și a ameliora simptomatologia, este nevoie
de injectarea retrobulbară de alcool, dar adesea este necesară eviscerarea sau enucleația globului
ocular [68]. Nadal J, și coaut. propune o metodă chirurgicală promițătoare pentru tratamentul
glaucomului neovascular. Aceasta constă îndepărtarea țesutului fibrovascular din camera
anterioară și unghiul camerular după administrarea preventivă de anti-VEGF, restabilind astfel
unghiul camerei anterioare [69].
Concluzii:
1. Prevalența glaucomului neovascular este de 3,9%.
36% din GNV apare după OVCR, 32% - în RDP, 13% în obstrucția arterei carotide.
2. Cele mai frecvente cauze de apariție a GNV sunt ocluzia venei centrale a retinei, inclusiv
ocluzia de ram, retinopatia diabetică proliferativă, sindromul ischemic ocular cu ocluzia
arterei carotide și obstrucția arterei centrale a retinei.
3. Aplicarea metodelor etiopatogenice de tratament au mărit șansa de succes terapeutic al
GNV, cu toate acestea sunt necesare studii suplimentare pentru a micșora numărul
pacienților cu forme avansate ale GNV și a celor cu funcții vizuale joase.

Bibliografie
1. Albert DM, Jakobiec FA. Neovascular Glaucoma. In: Albert DM, Jakobiec FA, editors.
Principles and practice of ophthalmology. 1999, Philadel- phia: WB Saunders Publishers
2. Vasconcellos JP, Costa VP, Kara-Jose N. Neovascular glaucoma: epide- miology and
prognostic factors. Proposal of a flow chart to quideguide the treatment. Arq Bras
Oftalmol. 1998;61(5):519–24
3. Pedroso L, et al. The real cost of glaucoma treatment for an outpatient. Arq Bras
Oftalmol. 1999;62(6):677–82.
4. Shazly TA, Latina MA. Neovascular glaucoma: etiology, diagnosis and prognosis. Semin
Ophthalmol. 2009;24(2):113–21.
5. Hayreh SS. Neovascular glaucoma. Prog Retin Eye Res. 2007;26(5):470–85
6. Wang JW, et al. Short-term effect of intravitreal ranibizumab on intraocular
concentrations of vascular endothelial growth factor-A and pigment epithelium-derived
factor in neovascular glaucoma. Clin Exp Ophthalmol. 2014
7. Aiello LP, et al. Vascular endothelial growth factor in ocular fluid of patients with
diabetic retinopathy and other retinal disorders. N Engl J Med. 1994;331(22):1480–7
8. Sall JW, et al. Somatostatin inhibits IGF-1 mediated induction of VEGF in human retinal
pigment epithelial cells. Exp Eye Res. 2004;79(4):465–76
9. Vanessa Andrés-Guerrero et al. Current Perspectives on the Use of Anti-VEGF Drugs as
Adjuvant Therapy in Glaucoma, 2017; 34(2): 378–395.
10. Ruberte J, et al. Increased ocular levels of IGF-1 in transgenic mice lead to diabetes-like
eye disease. J Clin Invest. 2004;113(8):1149–57
11. Waisbourd M, Shemesh G, Kurtz S, et al. Topical bevacizumab for neovascular
glaucoma: a pilot study. Pharmacology. 2014;93(3–4):108–112. doi:
10.1159/000358600. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
12. Chalam KV, Brar VS, Murthy RK. Human ciliary epithelium as a source of synthesis and
secretion of vascular endothelial growth factor in neovas- cular glaucoma. JAMA
Ophthalmol. 2014;132(11):1350–4
13. Chen KH, et al. Increased interleukin-6 in aqueous humor of neovascu- lar glaucoma.
Invest Ophthalmol Vis Sci. 1999;40(11):2627–32
14. Tripathi RC, Borisuth NS, Tripathi BJ. Detection, quantification, and significance of
basic fibroblast growth factor in the aqueous humor of man, cat, dog and pig. Exp Eye
Res. 1992;54(3):447–54.
15. Yu XB, et al. Increased levels of transforming growth factor-betal and -beta2 in the
aqueous humor of patients with neovascular glaucoma. Ophthalmic Surg Lasers Imaging.
2007;38(1):6–14
16. Chiou SH, et al. Increased nitric oxide levels in aqueous humor of diabetic patients with
neovascular glaucoma. Diabetes Care. 1999;22(5):861–2
17. Iwabe S, et al. Aqueous humor endothelin-1 (Et-1), vascular endothelial growth factor
(VEGF) and cyclooxygenase-2 (COX-2) levels in Mexican glaucomatous patients. Curr
Eye Res. 2010;35(4):287–94
18. Oshida E, et al. Study of free radicals in aqueous humor in glau- coma and cataracts:
differences in presence or absence of diabetes mellitus and neovascular glaucoma. Nihon
Ganka Gakkai Zasshi. 2014;118(9):759–67
19. Fernandez-Vigo J, Castro J, Macarro A. Diabetic iris neovascu- larization. Natural
history and treatment. Acta Ophthalmol Scand. 1997;75(1):89–93
20. Chen HF, Chen MC, Chuang LH, Chen HF, Chen MC, Lai CC, Yeung L, Wang NK,
Chen HS, Ku WC, Wu SC, Chang SH, Chuang LH. Neovascular glaucoma after central
retinal vein occlusion in pre-existing glaucoma. BMC Opthalmol. 2014;5(14):119
21. Shazly TA, Latina MA. Neovascular glaucoma etiology, diagnosis and prognosis. Semin
Ophthalmol. 2009;24:113–21
22. Hayreh SS, Zimmerman MB. Ocular neovascularization associ- ated with central and
hemicentral retinal vein occlusion. Retina. 2012;32(8):1553–65
23. Brown GC, et al. Neovascular glaucoma. Etiologic considerations. Oph- thalmology.
1984;91(4):315–20
24. Terelak-Borys B, Skonieczna K, Grabska-Liberek I. Ocular ischemic syndrome—a
systematic review. Med Sci Monit. 2012;18(8): Ra138–44
25. Chen SN, et al. Clinical manifestations of central retinal artery occlusion in eyes of
proliferative diabetic retinopathy with previous vitrectomy and panretinal
photocoagulation. Retina. 2014;34(9):1861–6
26. Nawaiseh I, et al. The impact of growth patterns of retinoblastoma (Endophytic,
Exophytic, and Mixed Patterns). Turk Patoloji Derg, 2014.
27. Othman IS, Assem M, Zaki IM. Secondary glaucoma as initial manifesta- tion of uveal
melanoma. Saudi J Ophthalmol. 2013;27(3):203–8
28. Cassoux N, et al. Choroidal melanoma: does endoresection prevent neovascular
glaucoma in patient treated with proton beam irradiation? Retina. 2013;33(7):1441–7
29. Ali MJ, Honavar SG, Vemuganti GK. Ciliary body medulloepithelioma in an adult. Surv
Ophthalmol. 2013;58(3):266–72
30. Nakamura Y, Takeda N, Mochizuki M. A case of vasoproliferative retinal tumor
complicated by neovascular glaucoma. Retin Cases Brief Rep. 2013;7(4):338–42.
31. Zhou Q, Liang J, Lu H. Intravitreal bevacizumab for ocular metastasis of multiple
myeloma. Optom Vis Sci. 2013;90(9):e236–40 (discussion 1028
32. Kiratli H, Tarlan B, Soylemezoglu F. Papillary thyroid carcinoma: bilateral choroidal
metastases with extrascleral extension. Korean J Ophthalmol. 2013;27(3):215–8
33. Hyakuna N, et al. Germline mutation of CBL is associated with moyamoya disease in a
child with juvenile myelomonocytic leu- kemia and Noonan syndrome-like disorder.
Pediatr Blood Cancer. 2015;62(3):542–4
34. Zhang J, et al. Glaucoma secondary to systemic lupus erythematosus. Chin Med J (Engl).
2014;127(19):3428–31
35. Rao A, Padhy D. The child with spontaneous recurrent bleeding in the eye. BMJ Case
Rep, 2014
36. Yang CH, et al. Long-term plasmapheresis in conjunction with thalido- mide and
dexamethasone for the treatment of cutaneous ulcers and neovascular glaucoma in
recalcitrant type I cryoglobulinemia. JAMA Dermatol. 2014;150(4):426–8
37. Pichi F, et al. Neovascular glaucoma induced by peripheral retinal ischemia in
neurofibromatosis type 1: management and imaging features. Case Rep Ophthalmol.
2013;4(1):69–73.
38. Kuroda M, et al. Purtscher’s retinopathy followed by neovascular glau- coma. Clin
Ophthalmol. 2013;7:2235–7
39. Tran TL, et al. Altered aquaporin expression in glaucoma eyes. Apmis. 2014;122(9):772–
80
40. Levy J, et al. Familial amyloid polyneuropathy associated with the novel transthyretin
variant Arg34Gly. Amyloid. 2012;19(4):201–3
41. Hayreh SS, Podhajsky PA, Zimmerman MB. Natural history of visual outcome in central
retinal vein occlusion. Ophthalmology. 2011;118(1):119–33
42. Lüke J, Nassar K, Lüke M, Grisanti S. Ranibizumab as adjuvant in the treatment of
rubeosis iridis and neovascular glaucoma—results from a prospective interventional case
series. Graefes Arch Clin Exp Ophthalmol. 2013;251(10):2403–2413. doi:
10.1007/s00417-013-2428-y. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
43. Grover S, Gupta S, Sharma R, Brar VS, Chalam KV. Intracameral bevacizumab
effectively reduces aqueous vascular endothelial growth factor concentrations in
neovascular glaucoma. Br J Ophthalmol. 2009;93(2):273–274. doi:
10.1136/bjo.2008.145714. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
44. SooHoo JR, Seibold LK, Pantcheva MB, Kahook MY. Aflibercept for the treatment of
neovascular glaucoma. Clin Experiment Ophthalmol. 2015;43(9):803–7. [PubMed]
45. Sivak-Callcott JA, et al. Evidence-based recommedations for the diagnosis and treatment
of neovascular glaucoma. Ophthalmology. 2001;108(10):1767–78.
46. Lin SA. Ophthalmology: case studies. Ophthalmology. 2001;1:90–3
47. . Rodgin SG. Neovascular glaucoma associated with uveitis. J Am Otom Assoc.
1987;58(1):499–503.
48. Lang GE. Laser treatment of diabetic retinopathy. Dev Ophthalmol. 2007;39:48–68.
49. Horsley MB, Kahook MY. Anti-VEGF therapy for glaucoma. Curr Opin Opthal.
2010;21(2):112–7
50. Mizener JB, Podhajsky P, Hayreh SS. Ocular ischemic syndrome. Oph- thalmology.
1997;104(5):859–64.
51. Brown GC. Anterior ischemic optic neuropathy occurring in asso- ciation with carotid
artery obstruction. J Clin Neuroophthalmol. 1986;6(1):39–42.
52. SooHoo JR, Seibold LK, Kahook MY. Recent advances in the manage- ment of
neovascular glaucoma. Semin Ophthalmol. 2013;28(3):165–72
53. Liu L, Xu Y, Huang Z, Wang X. Intravitreal ranibizumab injection com- bined
trabeculectomy versus Ahmed valve surgery in the treatment of neovascular glaucoma:
assessment of efficacy and complications. BMC Ophthalmol. 2016;16:65
54. Olmos LC, Sayed MS, Moraczewski AL, et al. Long-term outcomes of neovascular
glaucoma treated with and without intravitreal bevacizumab. Eye (Lond).
2016;30(3):463–72
55. Tang M, Fu Y, Wang Y, et al. Efficacy of intravitreal ranibizumab com- bined with
Ahmed glaucoma valve implantation for the treatment of neovascular glaucoma. BMC
Ophthalmol. 2016;16:7
56. Sahyoun M, Azar G, Khoueir Z, et al. Long-term results of Ahmed glau- coma valve in
association with intravitreal bevacizumab in neovascular glaucoma. J Glaucoma.
2015;24(5):383–8.
57. Zhou M, Xu X, Zhang X, Sun X. Clinical outcomes of ahmed glaucoma valve
implantation with or without intravitreal bevacizumab pretreat- ment for neovascular
glaucoma: a systematic review and meta-analysis. J Glaucoma. 2016;25(7):551–7
58. Laura Bar-David, Eytan Z. Blumenthal Evolution af Glaucoma Surgery in the Last 25
Years, Rambam Maimonides Med J. 2018 Jul, 9 (3)
59. Tseng VL, Coleman AL, Chang MY, Caprioli J. Aqueous shunts for
glaucoma. Cochrane Database Syst Rev. 2017;7:CD004918. doi:
10.1136/bjo.2005.081224.
60. Gedde SJ, Schiffman JC, Feuer WJ, et al. Treatment outcomes in the Tube Versus
Trabeculectomy (TVT) study after five years of follow-up. Am J
Ophthalmol. 2012;153:789–803.e2. doi: 10.1136/bjo.2005.081224.
61. Gedde SJ, Schiffman JC, Feuer WJ, et al. The Tube Versus Trabeculectomy study:
design and baseline characteristics of study patients. Am J
Ophthalmol. 2005;140:275.e1–275.e14. doi: 10.1136/bjo.2005.081224.
62. Sisto D, et al. The role of antimetabolites in filtration surgery for neovas- cular
glaucoma: intermediate-term follow-up. Acta Ophthalmol Scand. 2007;85(3):267–71
63. Tsai JC, et al. Combined transscleral diode laser cyclophotocoagulation and transscleral
retinal photocoagulation for refractory neovascular glaucoma. Retina. 1996;16(2):164–6.
64. Lima FE, et al. A prospective, comparative study between endoscopic
cyclophotocoagulation and the Ahmed drainage implant in refractory glaucoma. J
Glaucoma. 2004;13(3):233–7
65. .Neovascular Glaucoma, By Cynthia Esponda-Lammoglia, Rafael Castaneda-Díez,
Gerardo García-Aguirre, Oscar Albis-Donado and Jesús Jiménez-Román, 2013,
66. Lisa C. Olmos, M.D., M.B.A. and Richard K. Lee, M.D.,Ph.D. Medical and Surgical
Treatment of Neovascular Glaucoma. Int Ophthalmol Clin. 2011 Summer; 51(3): 27–
36.doi: 10.1097/IIO.0b013e31821e5960

67. S. Senthilet al., “Neovascularglaucoma-A review,” Indian Journal of Ophthalmology,

vol. 69, no. 3. Wolters Kluwer MedknowPublications, pp. 525–534, Mar. 01, 2021, doi:
10.4103/ijo.IJO_1591_20.
68. Havens SJ, Gulati V. Neovascular glaucoma. In: Retinal Pharmacotherapeutics. Vol
55. Karger Publishers. 2016:196–204. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
69. Nadal J, et al. Neovascular glaucoma treatment with extraction of anterior chamber
fibrovascular tissue. JAMA Ophthalmol. 2013;131(8):1083–1085.
doi: 10.1001/jamaophthalmol.2013.426. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
70. Miriam Kolko, Steffen Heegaard, Barbara Cvenkel, "Novel Approaches to Optimize
Treatment Strategies in Glaucoma", Journal of Ophthalmology, vol. 2021, Article
ID 9876478, 2 pages, 2021. https://doi.org/10.1155/2021/9876478
71. Williams, A. L. , Moster, M. R. , Rahmatnejad, K. , Resende, A. F. , Horan, T. ,
Reynolds, M. , Yung, E. , Abramowitz, B. , Kuchar, S. & Waisbourd, M. (2018). Clinical
Efficacy and Safety Profile of Micropulse Transscleral Cyclophotocoagulation in
Refractory Glaucoma. Journal of Glaucoma, 27 (5), 445-449. doi:
10.1097/IJG.0000000000000934.