Bună ziua, numele meu este Daria Babii, am 17 ani și sunt elevă iîn clasa a

zecea la Colegiul Național ‘’Mihai Eminescu’’ din Iași. Încă de mică am

simțit că mă regăsesc în scris, întrucât gîndurile mele tulbure căpătau o
formă și un sens prin intermediul cuvintelor.

Ideea articolului meu este autoacceptarea în pandemie, întrucât perioada

îndelungată pe care am petrecut-o cu toții în casă cu propriile noastre
gânduri poate reprezenta reprezintă o amenințare la echilibrul interior al
fiecăruia.Fie că este vorba de gânduri nocive ,sau reproșuri din trecut, sau
visuri viitoare, toate acestea influențează maniera în care oamenii se privesc
pe ei înșiși și îi pot determina să se simtă abandonați, inutili, sau fara spatiu
suficient/propice pentru a-si duce la implinire visele în plus.

Articolul ar fi scris la persoana întâi, bazat pe propriile mele experiențe ca

tânără în perioada pandemiei și nu numai,. Cu siguranta cel mai simplu in
acesata perioada pare sa te refugiezi ce s-a refugiat în singurătate pentru a-și
contempla viața până în prezent. Nu puține au fost momentele când această
convivialitate dintre mine și multitudinea de gândurile din toate sferele
nocive m-a epuizat m-a distrus dar nu am lasat sa imi pierd , m-a făcut să-mi
pierd speranța în normalitate și, cel mai rău, în mine.

Deși poate am început într-o notă pesimistaă, articolul meu ar fi de fapt o

modalitate de a insufla curaj tinerilor, de a le aminti că disperarea, oricât
de mare, va trece odată și odată și că lumea digitală perfectă ce ne
influențează constant viața este doar realitatea mascată prin cuvintele și
filterele potrivit alese. Toată lumea ne reamintește zi de zi de situația
actuală a lumii, de pandemie, de atrocitătți, dar prea puțini ofera soluții
concrete oamenilor pentru a nu se pierde pe ei înșiși în aceastaă realitate
nesigură. Bazându-mă pe viața mea de zi cu zi, pe experiențele mele ca
adolescentă în România și pe lecțiile acumulate până acum, mi-ar face
plăcere să împărtășesc pricipiile și gândurile mele cu alții în speranța că voi
reusi sa ajung la inimile cititorilor si de ce nu ca vor extrage ceva ce le va fi
util în viitor.

Cum sunt o fire serioasă și bine organizată, mă ocup mereu cu

conștiinciozitate de toate sarcinile pe care le am. Astfel, pot spune că
realizarea acestui articol mi-ar lua în jur de două-trei săptămâni pentru a
mă asigura că exprimarea este limpede și nu ar exista probleme în
înțelegerea textului de către potențialii cititori.
Sper că v-am stârnit interesul până în acest punct și ar fi un vis împlinit
pentru mine să am ocazia să ofer expansiune acestei idei pe care v-am
prezentat-o mai sus. Îmi doresc foarte mult să am ocazia să-mi antrenez
creativitatea și saă creez noi idei într-un spațiu precum cel al GenRevistei,
așa ca aștept cu mult interes răspunsul vostru.

Daria Babii