Regimuri politice din secolul XX

Bătrânul continent a suferit numeroase schimbări pe parcursul secolului XX, provocate atât de
conflictele apărute pe teritoriul european, dar și de apariția unor noi regimuri, respectiv
ideologii pe lângă practicile deja existente. Astfel, în aceste decenii se vor accentua
diferențele puternice dintre regimurile politice europene, unele state optând pentru ideile
liberale, democratice, în timp ce alte națiuni vor îmbrățișa totalitarismul.

În spațiul românesc democrația a reprezentat principalul regim  politic până la finalul anilor
‘40, ideile democratice fiind susținute prin monarhia constituțională, dar și de constituția
democratică elaborata în 1923.  Pe parcursul perioadei democratice România a abordat 
practici politice similare cu cele din Regatul Unit, o altă monarhie constituțională deosebit de
importantă pe plan european. Astfel, cele două state au inclus în mod similar în stilul acestora
de guvernare pluripartidismul și separarea puterilor în stat, elemente vitale pentru o bună
practicare a democrației.

Statele cu conducere democratică nu au fost însă singurele care s-au afirmat pe plan politic în
Europa, prima jumătate a secolului XX fiind puternic marcată de apariția unor noi ideologii,
care au rezultat ulterior în crearea unor noi state totalitare europene. Un exemplu elocvent în
acest context este reprezentat de Germania, stat în care s-a impus în mod definitiv la începutul
anilor ’30 nazismul. Conducerea totalitară a lui Adolf Hitler a avut consecințe nefaste pentru
Europa, conducătorul nazist fiind unul dintre principalele motive ale declanșării celui de-Al
Doilea Război Mondial.

Conflict deosebit de sângeros, acest nou război s-a încheiat după șase ani de lupte grele cu
victoria Aliaților și înfrângerea definitivă a Axei. Cu toate acestea, terminarea conflictului
armat a reprezentat de asemenea și divizarea ideologică a Europei, marcând astfel debutul
Războiului Rece dintre Statele Unite democrate și URSS-ul comunist. În acest fel s-a creat
blocul sovietic, respectiv zona de influență comunistă sub care a intrat și România odată cu
încheierea războiului. Astfel, o lege fundamentală care a contribuit la modificarea regimului
politic la mijlocul secolului XX este constituția din 1948. În contextul dorinței extinderii
ideilor comuniste pe teritoriul românesc și obținerea puterii politice , comuniștii au urmărit
dezechilibrarea vieții politice pentru a se putea impune definitiv la conducere. Astfel, în urma
alegerilor falsificate din 1946 și a abdicării forțate a regelui Mihai I în 1947 a fost elaborată o
nouă constituie în 1948. Aceasta lege fundamentală marca trecerea României de la un regim
democratic la un regim comunist, fapt accentuat de menționarea partidului unic în constituție ,
respectiv Partidul Muncitoresc Român, care deținea puterea absolută pe plan politic. Noul
document menționa de asemenea suveranitatea populară, ilustrând astfel idea de bază a
ideologiei comuniste bazată pe superioritatea proletariatului, dar și  introducerea cenzurii
pentru a controla informațiile răspândite în societate. O altă idee importantă exprimată în noua
constituție este reprezentată de prevederile pentru facilitarea procesului de colectivizare și
nationalizare, prin intermediul căruia proprietatea privată devenea inexistentă, statul devenind
astfel unicul stăpânitor al bunurilor țării. O principală consecința a elaborării acestei
constituții este legitimarea regimului totalitar  în România, statul român devenind astfel în
mod categoric un stat comunist din blocul sovietic.

Regimul comunist a dăinuit în  România pentru aproximativ patru decenii, perioadă în care
statul român a avut de suferit de pe urma acestei ideologii totalitate. Revoluția din 1989 a
marcat astfel răsturnarea regimului pe fondul nemulțumirii generale a populației, iar
democrația a revenit la putere. Un argument deosebit de relevant pentru a susține revenirea
democrației în România este reprezentat de elaborarea constituției din 1991. Prin noile
prevederi ale constituției, precum reintroducerea pluripartidismului, separării puterilor în stat
și proprietății private, s-a realizat consolidarea democrației, ce reprezintă unicul regimul în
stat de la căderea comunismului și până în prezent

Concluzionând, secolul XX a adus importante schimbări pe plan european atât prin conflictele
sângeroase din acest secol, dar și prin noile ideologii totalitare. Emanciparea României a fost
în acest context puternic influențată de comunism, acest regim totalitar antrenând greutăți și
suferință pentru întreaga țară din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, sfârșitul anilor
’90 a reprezentat pentru România eliberarea de sub jugul comunist, statul român redevenind o
democrație și aderând ulterior la organizațiile europene, respectiv UE, dar  și internaționale,
precum NATO, care au contribuit la consolidarea bunăstării țării și dezvoltarea continuă a
acesteia.