lsp-international.

com

BS EN IEC 62305 Standard de

protecție împotriva trăsnetului
38–48 minutes

BS EN IEC 62305 Standard de protecție împotriva

trăsnetului

Standardul BS EN / IEC 62305 pentru protecția împotriva

trăsnetului a fost publicat inițial în septembrie 2006, pentru a
înlocui standardul anterior, BS 6651: 1999. Pentru o

perioada finită, BS EN / IEC 62305 și BS 6651 au funcționat în

paralel, dar începând din august 2008, BS 6651 a fost retrasă și
acum BS EN / IEC 63205 este standardul recunoscut pentru
protecția împotriva trăsnetului.

Standardul BS EN / IEC 62305 reflectă o înțelegere științifică

sporită a trăsnetului și a efectelor sale în ultimii douăzeci de ani
și face bilanțul impactului crescând al tehnologiei și al sistemelor
electronice asupra activităților noastre zilnice. Mai complex și
mai exigent decât predecesorul său, BS EN / IEC 62305 include
patru părți distincte - principii generale, gestionarea riscurilor,
deteriorarea fizică a structurilor și a pericolului pentru viață și
protecția sistemelor electronice.

Aceste părți ale standardului sunt introduse aici. În 2010, aceste

părți au fost supuse unei revizuiri tehnice periodice, cu părțile
actualizate 1, 3 și 4 lansate în 2011. Partea 2 actualizată este în
prezent în discuție și se așteaptă să fie publicată la sfârșitul
anului 2012.

Cheia BS EN / IEC 62305 este că toate considerațiile privind

protecția împotriva trăsnetului sunt determinate de o evaluare
cuprinzătoare și complexă a riscurilor și că această evaluare nu
ține cont doar de structura care trebuie protejată, ci și de
serviciile la care este conectată structura. În esență, protecția
împotriva trăsnetului nu mai poate fi considerată izolat, protecția
împotriva supratensiunilor tranzitorii sau supratensiunilor
electrice este parte integrantă a BS EN / IEC 62305.

Structura BS EN / IEC 62305

Seria BS EN / IEC 62305 este formată din patru părți, care
trebuie luate în considerare. Aceste patru părți sunt prezentate
mai jos:

Partea 1: Principii generale

BS EN / IEC 62305-1 (partea 1) este o introducere la celelalte

părți ale standardului și descrie în esență modul de proiectare a
unui sistem de protecție împotriva trăsnetului (LPS) în
conformitate cu părțile însoțitoare ale standardului.
Partea 2: Managementul riscurilor

BS EN / IEC 62305-2 (partea 2) abordarea gestionării riscurilor,

nu se concentrează atât de mult pe deteriorarea pur fizică a
unei structuri cauzată de o descărcare de trăsnet, ci mai mult pe
riscul de pierdere a vieții umane, pierderea serviciului către
public, pierderea patrimoniului cultural și pierderea economică.

Partea 3: Deteriorarea fizică a structurilor și pericolul pentru

viață

BS EN / IEC 62305-3 (partea 3) se referă direct la partea majoră

a BS 6651. Se deosebește de BS 6651 în măsura în care
această nouă parte are patru clase sau niveluri de protecție ale
LPS, spre deosebire de cele două de bază (obișnuite) și riscuri
ridicate) în BS 6651.

Partea 4: Sisteme electrice și electronice

în cadrul structurilor, BS EN / IEC 62305-4 (partea 4) acoperă

protecția sistemelor electrice și electronice adăpostite în
structuri. Acesta întruchipează ceea ce a transmis Anexa C din
BS 6651, dar cu o nouă abordare zonală denumită Zonele de
Protecție împotriva Trăsnetului (LPZ). Oferă informații pentru
proiectarea, instalarea, întreținerea și testarea unui sistem de
protecție împotriva impulsurilor electromagnetice împotriva
trăsnetului (denumit acum Măsuri de protecție la supratensiune -
SPM) pentru sistemele electrice / electronice dintr-o structură.

Tabelul următor oferă o schemă largă cu privire la variațiile

cheie dintre standardul anterior, BS 6651 și BS EN / IEC
62305.

BS EN / IEC 62305-1 Principii generale

Această parte de deschidere a suitei de standarde BS EN / IEC

62305 servește ca o introducere la alte părți ale standardului.
Clasifică sursele și tipurile de daune care urmează să fie
evaluate și introduce riscurile sau tipurile de pierdere care
trebuie anticipate ca urmare a activității fulgerului.

Mai mult, definește relațiile dintre daune și pierderi care stau la

baza calculelor de evaluare a riscurilor în partea 2 a
standardului.

Se definesc parametrii curentului fulger. Acestea sunt utilizate

ca bază pentru selectarea și implementarea măsurilor de
protecție adecvate detaliate în părțile 3 și 4 ale standardului.
Partea 1 a standardului introduce, de asemenea, noi concepte
care trebuie luate în considerare la pregătirea unui sistem de
protecție împotriva trăsnetului, cum ar fi Zonele de protecție
împotriva trăsnetului (LPZ) și distanța de separare.

Daune și pierderi
BS EN / IEC 62305 identifică patru surse principale de daune:

S1 Clipește pe structură

S2 Clipește aproape de structură

S3 Clipește către un serviciu

S4 Clipește aproape de un serviciu

Fiecare sursă de daune poate duce la unul sau mai multe dintre
cele trei tipuri de daune:

D1 Vătămarea ființelor vii datorită tensiunilor de pas și de

atingere

D2 Daune fizice (incendiu, explozie, distrugere mecanică,

eliberare chimică) datorate efectelor curentului de trăsnet,
inclusiv scântei

D3 Eșecul sistemelor interne datorită impulsului electromagnetic

fulger (LEMP)

Următoarele tipuri de pierderi pot rezulta din daune cauzate de

fulgere:

L1 Pierderea vieții umane

L2 Pierderea serviciului către public

L3 Pierderea patrimoniului cultural

L4 Pierderea valorii economice

Relațiile tuturor parametrilor de mai sus sunt rezumate în

Tabelul 5.

Figura 12 de la pagina 271 descrie tipurile de daune și pierderi

rezultate din fulgere.

Pentru o explicație mai detaliată a principiilor generale care

formează partea 1 a standardului BS EN 62305, vă rugăm să
consultați ghidul nostru complet de referință „Un ghid al BS EN
62305”. Deși axat pe standardul BS EN, acest ghid poate
furniza informații de susținere de interes pentru consultanții care
proiectează echivalentul IEC. Vă rugăm să consultați pagina
283 pentru mai multe detalii despre acest ghid.

Criterii de proiectare a schemei

Protecția împotriva trăsnetului ideală pentru o structură și

serviciile sale conectate ar fi să încadreze structura într-un scut
(cutie) metalic împământat și care să conducă perfect și, în plus,
să asigure o legătură adecvată a oricărui serviciu conectat la
punctul de intrare în scut.

Aceasta, în esență, ar împiedica pătrunderea curentului de

trăsnet și a câmpului electromagnetic indus în structură. Cu
toate acestea, în practică, nu este posibil sau într-adevăr
rentabil să mergi la astfel de lungimi.

Acest standard stabilește astfel un set definit de parametri ai

curentului de trăsnet, în cazul în care măsurile de protecție,
adoptate în conformitate cu recomandările sale, vor reduce
orice daune și pierderi în consecință ca urmare a unui trăsnet.
Această reducere a daunelor și a pierderii consecințelor este
valabilă cu condiția ca parametrii fulgerului să se încadreze în
limite definite, stabilite ca niveluri de protecție împotriva
trăsnetului (LPL).

Niveluri de protecție împotriva trăsnetului (LPL)

Patru niveluri de protecție au fost determinate pe baza

parametrilor obținuți din lucrările tehnice publicate anterior.
Fiecare nivel are un set fix de parametri de curent fulger maxim
și minim. Acești parametri sunt prezentați în Tabelul 6. Valorile
maxime au fost utilizate în proiectarea produselor, cum ar fi
componentele de protecție împotriva trăsnetului și Dispozitivele
de protecție împotriva supratensiunii (SPD). Valorile minime ale
curentului de trăsnet au fost utilizate pentru a obține raza sferei
de rulare pentru fiecare nivel.

Pentru o explicație mai detaliată a nivelurilor de protecție

împotriva trăsnetului și a parametrilor de curent maxim /
minim, consultați Ghidul BS EN 62305.
Zonele de protecție împotriva trăsnetului (LPZ)

Conceptul de Zone de Protecție împotriva Trăsnetului (LPZ) a

fost introdus în BS EN / IEC 62305 în special pentru a ajuta la
determinarea măsurilor de protecție necesare pentru a stabili
măsuri de protecție pentru a contracara Impulsul
Electromagnetic al Trăsnetului (LEMP) într-o structură.

Principiul general este că echipamentul care necesită protecție

trebuie să fie amplasat într-un LPZ ale cărui caracteristici
electromagnetice sunt compatibile cu rezistența la tensiune a
echipamentului sau cu capacitatea de imunitate.

Conceptul se adresează zonelor externe, cu riscul de lovitură

directă de trăsnet (LPZ 0A), sau riscul apariției unui curent
parțial de trăsnet (LPZ 0B) și nivelurile de protecție în zonele
interne (LPZ 1 și LPZ 2).

În general, cu cât numărul zonei este mai mare (LPZ 2; LPZ 3

etc.), cu atât sunt mai mici efectele electromagnetice așteptate.
De obicei, orice echipament electronic sensibil ar trebui să fie
amplasat în LPZ cu număr mai mare și să fie protejat împotriva
LEMP prin măsuri de protecție la supratensiuni relevante
(„SPM”, astfel cum este definit în BS EN 62305: 2011).

SPM a fost denumit anterior un sistem de măsuri de protecție

LEMP (LPMS) în BS EN / IEC 62305: 2006.

Figura 13 evidențiază conceptul LPZ aplicat structurii și SPM.

Conceptul este extins în BS EN / IEC 62305-3 și BS EN / IEC
62305-4.

Selectarea SPM-ului cel mai potrivit se face utilizând evaluarea

riscului în conformitate cu BS EN / IEC 62305-2.

BS EN / IEC 62305-2 Managementul riscurilor

BS EN / IEC 62305-2 este cheia pentru implementarea corectă

a BS EN / IEC 62305-3 și BS EN / IEC 62305-4. Evaluarea și
gestionarea riscului sunt acum
 semnificativ mai
aprofundată și mai extinsă decât abordarea BS 6651.

BS EN / IEC 62305-2 se ocupă în mod specific de efectuarea

unei evaluări a riscurilor, ale cărei rezultate definesc nivelul
necesar sistemului de protecție împotriva trăsnetului (LPS). În
timp ce BS 6651 a dedicat 9 pagini (inclusiv cifre) subiectului
evaluării riscurilor, BS EN / IEC 62305-2 conține în prezent
peste 150 de pagini.

Prima etapă a evaluării riscurilor este de a identifica care dintre

cele patru tipuri de pierderi (așa cum sunt identificate în BS EN /
IEC 62305-1) poate suporta structura și conținutul acesteia.
Scopul final al evaluării riscurilor este de a cuantifica și, dacă
este necesar, de a reduce riscurile primare relevante, adică:
R1 riscul pierderii vieții umane

R2 riscul pierderii serviciului către public

R3 riscul pierderii patrimoniului cultural

R4 riscul pierderii valorii economice

Pentru fiecare dintre primele trei riscuri primare, un risc tolerabil

(RT) este setat. Aceste date pot fi obținute în tabelul 7 din IEC
62305-2 sau în tabelul NK.1 din anexa națională a BS EN
62305-2.

Fiecare risc primar (Rn) este determinată printr-o serie lungă de

calcule definite în standard. Dacă riscul real (Rn) este mai mic
sau egal cu riscul tolerabil (RT), atunci nu sunt necesare măsuri
de protecție. Dacă riscul real (Rn) este mai mare decât riscul
său tolerabil corespunzător (RT), atunci trebuie instigate măsuri
de protecție. Procesul de mai sus se repetă (folosind noi valori
care se referă la măsurile de protecție alese) până la Rn este
mai mic sau egal cu corespunzător RT. Acest proces iterativ,
așa cum se arată în Figura 14, decide alegerea sau într-adevăr
nivelul de protecție împotriva trăsnetului (LPL) al sistemului de
protecție împotriva trăsnetului (LPS) și măsurilor de protecție
împotriva supratensiunii (SPM) pentru a contracara impulsul
electromagnetic al trăsnetului (LEMP).

BS EN / IEC 62305-3 Deteriorare fizică a

structurilor și pericol pentru viață

Această parte a suitei de standarde se referă la măsuri de

protecție în interiorul și în jurul unei structuri și, ca atare, se
referă direct la partea majoră a BS 6651.
Corpul principal al acestei părți a standardului oferă îndrumări
cu privire la proiectarea unui sistem extern de protecție
împotriva trăsnetului (LPS), LPS intern și a programelor de
întreținere și inspecție.

Sistem de protecție împotriva trăsnetului (LPS)

BS EN / IEC 62305-1 a definit patru niveluri de protecție

împotriva trăsnetului (LPL), pe baza curenților de trăsnet minimi
și maximi probabili. Aceste LPL echivalează direct cu clasele de
sistem de protecție împotriva trăsnetului (LPS).

Corelația dintre cele patru niveluri de LPL și LPS este

identificată în Tabelul 7. În esență, cu cât este mai mare LPL, cu
atât este necesară o clasă mai mare de LPS.

Clasa LPS de instalat este guvernată de rezultatul calculului

evaluării riscurilor evidențiat în BS EN / IEC 62305-2.

Considerații de proiectare LPS externe

Proiectantul de protecție împotriva trăsnetului trebuie să ia în

considerare inițial efectele termice și explozive cauzate la
punctul unui fulger și consecințele asupra structurii în cauză. În
funcție de consecințe, proiectantul poate alege oricare dintre
următoarele tipuri de LPS externe:
- Izolat

- Neizolat

Un LPS izolat este de obicei ales atunci când structura este

construită din materiale combustibile sau prezintă un risc de
explozie.

În schimb, un sistem neizolat poate fi montat acolo unde nu

există un astfel de pericol.

Un LPS extern constă din:

- Sistem de terminare a aerului

- Sistemul conductorului în jos

- Sistem de terminare a pământului

Aceste elemente individuale ale unui LPS ar trebui să fie

conectate împreună folosind componente de protecție împotriva
trăsnetului (LPC) corespunzătoare care să respecte (în cazul
BS EN 62305) cu seria BS EN 50164 (rețineți că această serie
BS EN va fi înlocuită de BS EN / IEC Seria 62561). Acest lucru
va asigura că, în cazul unei descărcări de curent de trăsnet în
structură, proiectarea corectă și alegerea componentelor vor
reduce la minimum eventualele daune.

Sistem de terminare a aerului

Rolul unui sistem de terminație a aerului este de a captura

curentul de descărcare de trăsnet și de a-l disipa inofensiv la
pământ prin conductorul de jos și sistemul de terminare la
pământ. Prin urmare, este extrem de important să utilizați un
sistem de terminație a aerului proiectat corect.

BS EN / IEC 62305-3 susține următoarele, în orice combinație,

pentru proiectarea terminației aerului:
- Tije de aer (sau finisaje), indiferent dacă sunt catarge libere
sau legate cu conductori pentru a forma o plasă pe acoperiș

- Conductoare catenare (sau suspendate), indiferent dacă sunt

susținute de catarguri în picioare sau legate cu conductoare
pentru a forma o plasă pe acoperiș

- Rețea de conductori cu rețea care poate fi în contact direct cu

acoperișul sau poate fi suspendată deasupra acestuia (în cazul
în care este extrem de important ca acoperișul să nu fie expus
unei descărcări directe de trăsnet)

Standardul arată destul de clar că toate tipurile de sisteme de

terminație a aerului care sunt utilizate trebuie să îndeplinească
cerințele de poziționare stabilite în corpul standardului. Se
evidențiază faptul că componentele de terminație a aerului ar
trebui instalate pe colțuri, puncte expuse și margini ale structurii.
Cele trei metode de bază recomandate pentru determinarea
poziției sistemelor de terminație a aerului sunt:

- Metoda sferei de rulare

- Metoda unghiului de protecție

- Metoda mesh

Aceste metode sunt detaliate în paginile următoare.

Metoda sferei de rulare

Metoda sferei de rulare este un mijloc simplu de identificare a

zonelor unei structuri care necesită protecție, ținând seama de
posibilitatea lovirii laterale a structurii. Conceptul de bază al
aplicării sferei de rulare pe o structură este ilustrat în Figura 15.
Metoda sferei de rulare a fost utilizată în BS 6651, singura
diferență fiind că în BS EN / IEC 62305 există raze diferite ale
sferei de rulare care corespund clasei relevante de LPS (vezi
Tabelul 8).

Această metodă este potrivită pentru definirea zonelor de

protecție pentru toate tipurile de structuri, în special cele de
geometrie complexă.
Metoda unghiului de protecție

Metoda unghiului de protecție este o simplificare matematică a

metodei sferei de rulare. Unghiul de protecție (a) este unghiul
creat între vârful (A) tijei verticale și o linie proiectată în jos către
suprafața pe care se așează tija (vezi Figura 16).

Unghiul de protecție oferit de o tijă de aer este în mod clar un

concept tridimensional prin care tijei i se atribuie un con de
protecție prin măturarea liniei AC la unghiul de protecție cu 360
° în jurul tijei de aer.

Unghiul de protecție diferă în funcție de înălțimea variabilă a tijei

de aer și de clasa LPS. Unghiul de protecție oferit de o tijă de
aer este determinat din Tabelul 2 din BS EN / IEC 62305-3 (a se
vedea Figura 17).
Variația unghiului de protecție este o schimbare la zona simplă
de protecție de 45º oferită în majoritatea cazurilor în BS 6651. În
plus, noul standard utilizează înălțimea sistemului de terminație
a aerului deasupra planului de referință, indiferent dacă acesta
este nivelul solului sau al acoperișului (Vezi Figura 18).

Metoda mesh

Aceasta este metoda care a fost utilizată cel mai frecvent în

conformitate cu recomandările BS 6651. Din nou, în cadrul BS
EN / IEC 62305 sunt definite patru dimensiuni diferite ale
plaselor de terminație a aerului și corespund clasei relevante de
LPS (vezi Tabelul 9).
Această metodă este potrivită atunci când suprafețele plane
necesită protecție dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

- Conductoarele de terminație a aerului trebuie să fie poziționate

la marginile acoperișului, pe consolele acoperișului și pe
crestele acoperișului cu un pas mai mare de 1 din 10 (5.7º)

- Nicio instalație metalică nu iese deasupra sistemului de

terminație a aerului

Cercetările moderne privind daunele provocate de fulgere au

arătat că marginile și colțurile acoperișurilor sunt cele mai
susceptibile la daune.

Deci, pe toate structurile, în special cu acoperișuri plate,

conductoarele perimetrale ar trebui instalate cât mai aproape de
marginile exterioare ale acoperișului, cât este posibil.

La fel ca în BS 6651, standardul actual permite utilizarea

conductoarelor (indiferent dacă acestea sunt metalice fortuite
sau conductoare dedicate LP) sub acoperiș. Tijele de aer
verticale (finisajele) sau plăcile de lovire trebuie montate
deasupra acoperișului și conectate la sistemul conductor de
dedesubt. Tijele de aer ar trebui să fie distanțate la cel mult 10
m distanță și dacă se folosesc plăci de lovire ca alternativă,
acestea ar trebui plasate strategic peste zona acoperișului la cel
mult 5 m distanță.

Sisteme neconvenționale de terminație a aerului

O mulțime de dezbateri tehnice (și comerciale) s-au declanșat

de-a lungul anilor cu privire la validitatea afirmațiilor făcute de
susținătorii unor astfel de sisteme.

Acest subiect a fost discutat pe larg în cadrul grupurilor de lucru

tehnice care au compilat BS EN / IEC 62305. Rezultatul a fost
să rămână cu informațiile cuprinse în acest standard.

BS EN / IEC 62305 afirmă fără echivoc că volumul sau zona de

protecție oferită de sistemul de terminație a aerului (de exemplu,
tija de aer) trebuie să fie determinată numai de dimensiunea
fizică reală a sistemului de terminație a aerului.

Această afirmație este întărită în versiunea 2011 a BS EN

62305, prin încorporarea în corpul standardului, mai degrabă
decât a face parte dintr-o anexă (anexa A la BS EN / IEC
62305-3: 2006).

De obicei, dacă tija de aer are 5 m înălțime, singura cerere

pentru zona de protecție oferită de această tijă de aer se va
baza pe 5 m și clasa relevantă de LPS și nu orice dimensiune
îmbunătățită revendicată de unele tije de aer neconvenționale.

Nu este prevăzut niciun alt standard care să funcționeze în

paralel cu acest standard BS EN / IEC 62305.

Componente naturale
Atunci când acoperișurile metalice sunt considerate ca un
aranjament natural de terminație a aerului, atunci BS 6651 a
oferit îndrumări cu privire la grosimea minimă și tipul de material
luat în considerare.

BS EN / IEC 62305-3 oferă îndrumări similare, precum și

informații suplimentare, în cazul în care acoperișul trebuie să fie
considerat rezistent la străpungere de la o descărcare de
trăsnet (a se vedea tabelul 10).

Ar trebui să existe întotdeauna un minim de două conductoare

de distribuție distribuite în jurul perimetrului structurii.
Conductoarele descendente ar trebui să fie instalate ori de câte
ori este posibil la fiecare colț expus al structurii, deoarece
cercetările au arătat că acestea transportă cea mai mare parte a
curentului de trăsnet.
Componente naturale

BS EN / IEC 62305, la fel ca BS 6651, încurajează utilizarea de

piese metalice fortuite pe sau în interiorul structurii pentru a fi
încorporate în LPS.

În cazul în care BS 6651 a încurajat o continuitate electrică

atunci când se utilizează bare de armare situate în structuri de
beton, la fel și BS EN / IEC 62305-3. În plus, se afirmă că barele
de armare sunt sudate, fixate cu componente de conectare
adecvate sau suprapuse de cel puțin 20 de ori diametrul barei.
Acest lucru este pentru a se asigura că acele bare de întărire
care pot transporta curenți de trăsnet au conexiuni sigure de la
o lungime la alta.

Atunci când barele de armare interne trebuie conectate la

conductoare externe de coborâre sau la rețeaua de
împământare, oricare dintre aranjamentele prezentate în Figura
20 este adecvată. Dacă conexiunea de la conductorul de
legătură la armătură trebuie să fie învelită în beton, atunci
standardul recomandă utilizarea a două cleme, una conectată la
o lungime a armăturii și cealaltă la o lungime diferită a armăturii.
Îmbinările trebuie apoi învelite de un compus care inhibă
umezeala, cum ar fi banda Denso.

Dacă barele de armare (sau cadrele din oțel structural) trebuie

utilizate ca conductoare descendente, continuitatea electrică ar
trebui să fie stabilită de la sistemul de terminație a aerului la
sistemul de împământare. Pentru structurile de construcție noi,
acest lucru poate fi decis la începutul etapei de construcție,
utilizând bare de armare dedicate sau, alternativ, pentru a rula
un conductor de cupru dedicat din partea superioară a structurii
până la fundație înainte de turnarea betonului. Acest conductor
dedicat din cupru trebuie legat periodic de barele de armare
adiacente / adiacente.

Dacă există îndoieli cu privire la traseul și continuitatea barelor

de armare în cadrul structurilor existente, atunci ar trebui instalat
un sistem extern de conductori de coborâre. Acestea ar trebui în
mod ideal să fie lipite în rețeaua de întărire a structurilor din
partea superioară și inferioară a structurii.

Sistem de terminare a pământului

Sistemul de terminare a pământului este vital pentru dispersia

curentului de trăsnet în siguranță și efectiv în pământ.

În conformitate cu BS 6651, noul standard recomandă un singur

sistem integrat de terminare a pământului pentru o structură,
care combină protecția împotriva trăsnetului, sistemele de
alimentare și telecomunicațiile. Acordul autorității de exploatare
sau al proprietarului sistemelor relevante ar trebui obținut înainte
de a avea loc orice legătură.

O conexiune la pământ bună trebuie să aibă următoarele

caracteristici:

- Rezistență electrică scăzută între electrod și pământ. Cu cât

rezistența la electrod a pământului este mai mică, cu atât
curentul de trăsnet va alege să curgă pe acea cale, de
preferință oricărei alte, permițând curentului să fie condus în
siguranță și disipat în pământ

- Rezistență bună la coroziune. Alegerea materialului pentru

electrodul de împământare și conexiunile sale este de o
importanță vitală. Va fi îngropat în sol mulți ani, așa că trebuie
să fie total de încredere

Standardul pledează pentru o cerință de rezistență la

împământare scăzută și subliniază că aceasta poate fi realizată
cu un sistem global de terminare a pământului de 10 ohmi sau
mai puțin.

Se utilizează trei aranjamente de bază ale electrodului de

împământare.

- Aranjament tip A.

- Aranjament tip B.

- Electrozi de pământ de fundație

Aranjament de tip A.

Acesta constă din electrozi de împământare orizontali sau

verticali, conectați la fiecare conductor descendent fixat în
exteriorul structurii. Acesta este în esență sistemul de
împământare utilizat în BS 6651, unde fiecare conductor de
coborâre are un electrod de împământare (tijă) conectat la
acesta.

Aranjament tip B.
Acest aranjament este în esență un electrod de împământare
inelar complet conectat, care este situat în jurul periferiei
structurii și este în contact cu solul înconjurător pentru minimum
80% din lungimea sa totală (adică 20% din lungimea sa totală
poate fi adăpostită în subsolul structurii și nu în contact direct cu
pământul).

Electrozi de fundare

Acesta este în esență un aranjament de împământare de tip B.

Acesta cuprinde conductori care sunt instalați în fundația de
beton a structurii. Dacă sunt necesare lungimi suplimentare de
electrozi, trebuie să îndeplinească aceleași criterii ca și cele
pentru aranjamentul de tip B. Electrozii de pământ de fundație
pot fi folosiți pentru a mări plasa de fundație de armare din oțel.

Distanța de separare (izolare) a LPS extern

Este esențial necesară o distanță de separare (adică izolația

electrică) între LPS extern și părțile metalice structurale. Acest
lucru va reduce la minimum orice șansă de introducere a
curentului fulger parțial intern în structură.

Acest lucru poate fi realizat prin plasarea unor fire de trăsnet

suficient de departe de orice piese conductoare care au trasee
care duc în structură. Deci, dacă descărcarea fulgerului lovește
paratrăsnetul, acesta nu poate „acoperi decalajul” și nu se poate
aprinde către metalul adiacent.

BS EN / IEC 62305 recomandă un singur sistem

integrat de terminare a pământului pentru o
structură, care combină protecția împotriva
trăsnetului, puterea și sistemele de
telecomunicații.

Considerații interne de proiectare LPS

Rolul fundamental al LPS intern este de a asigura evitarea

scânteilor periculoase care apar în cadrul structurii care trebuie
protejată. Acest lucru s-ar putea datora, în urma unei descărcări
de trăsnet, a curentului de trăsnet care curge în LPS extern sau
într-adevăr în alte părți conductoare ale structurii și care
încearcă să clipească sau să scânteie către instalațiile metalice
interne.

Efectuarea măsurilor adecvate de legare echipotențială sau

asigurarea unei distanțe suficiente de izolație electrică între
părțile metalice poate evita scântei periculoase între diferite părți
metalice.

Legătură echipotențială fulger

Legătura echipotențială este pur și simplu interconectarea

electrică a tuturor instalațiilor / pieselor metalice adecvate, astfel
încât, în cazul curenților de fulger, nici o parte metalică să nu
aibă un potențial de tensiune diferit unul față de celălalt. Dacă
părțile metalice sunt, în esență, la același potențial, riscul de
scântei sau flashover este anulat.

Această interconectare electrică poate fi realizată prin legare

naturală / fortuită sau prin utilizarea unor conductori de legare
specifici care sunt dimensionați conform tabelelor 8 și 9 din BS
EN / IEC 62305-3.

Lipirea poate fi realizată și prin utilizarea dispozitivelor de

protecție la supratensiune (SPD) în cazul în care conexiunea
directă cu conductorii de lipire nu este adecvată.

Figura 21 (care se bazează pe BS EN / IEC 62305-3 figE.43)

prezintă un exemplu tipic de aranjament de legătură
echipotențială. Gazul, apa și sistemul de încălzire centrală sunt
toate lipite direct de bara de legătură echipotențială situată în
interior, dar aproape de un perete exterior lângă nivelul solului.
Cablul de alimentare este legat printr-un SPD adecvat, în
amonte de contorul electric, la bara de legătură echipotențială.
Această bară de lipire ar trebui să fie amplasată aproape de
placa principală de distribuție (MDB) și, de asemenea, strâns
conectată la sistemul de terminare la pământ cu conductori de
lungime scurtă. În structurile mai mari sau extinse pot fi
necesare mai multe bare de legătură, dar toate ar trebui să fie
interconectate între ele.

Ecranul oricărui cablu de antenă, împreună cu orice sursă de

alimentare ecranată a aparatelor electronice care sunt
direcționate în structură, ar trebui, de asemenea, să fie legată la
bara echipotențială.

Îndrumările suplimentare legate de legătura echipotențială,

sistemele de legare la pământ ale interconectării și selecția SPD
pot fi găsite în ghidul LSP.

BS EN / IEC 62305-4 Sisteme electrice și

electronice în structuri

Sistemele electronice pătrund acum aproape în fiecare aspect al

vieții noastre, din mediul de lucru, prin umplerea mașinii cu
benzină și chiar cumpărături la supermarketul local. Ca
societate, suntem acum foarte dependenți de funcționarea
continuă și eficientă a acestor sisteme. Utilizarea computerelor,
a comenzilor electronice a proceselor și a telecomunicațiilor a
explodat în ultimele două decenii. Nu numai că există mai multe
sisteme, dimensiunea fizică a electronicii implicate s-a redus
considerabil (dimensiunea mai mică înseamnă mai puțină
energie necesară pentru a deteriora circuitele).

BS EN / IEC 62305 acceptă că acum trăim în era electronică,

făcând protecția LEMP (Lightning Electromagnetic Impulse)
pentru sistemele electronice și electrice integrată standardului
prin partea 4. LEMP este termenul dat efectelor
electromagnetice generale ale fulgerului, inclusiv supratensiuni
efectuate (supratensiuni tranzitorii și curenți) și efecte de câmp
electromagnetic radiat.

Daunele LEMP sunt atât de răspândite, încât sunt identificate ca

unul dintre tipurile specifice (D3) de care trebuie protejate și că
daunele LEMP pot apărea de la toate punctele de lovire la
structură sau la serviciile conectate - directe sau indirecte -
pentru referințe suplimentare la tipurile daunelor cauzate de
fulgere vezi Tabelul 5. Această abordare extinsă ia în
considerare, de asemenea, pericolul de incendiu sau explozie
asociat cu serviciile conectate la structură, de exemplu, energie
electrică, telecomunicații și alte linii metalice.

Fulgerele nu sunt singura amenințare ...

Supratensiunile tranzitorii cauzate de evenimente de comutare

electrică sunt foarte frecvente și pot fi o sursă de interferențe
considerabile. Curentul care curge printr-un conductor creează
un câmp magnetic în care este stocată energia. Când curentul
este întrerupt sau oprit, energia din câmpul magnetic este
eliberată brusc. În încercarea de a se disipa devine un tranzitor
de înaltă tensiune.

Cu cât este mai multă energie stocată, cu atât este mai mare
tranzitorul rezultat. Curenții mai mari și lungimile mai lungi ale
conductorului contribuie la creșterea energiei stocate și
eliberate!

Acesta este motivul pentru care încărcările inductive, cum ar fi

motoarele, transformatoarele și acționările electrice, sunt toate
cauze comune ale comutării tranzitorilor.

Semnificația BS EN / IEC 62305-4

Protecția temporară la supratensiune sau la supratensiune a

fost inclusă ca o anexă consultativă în standardul BS 6651, cu o
evaluare separată a riscurilor. Ca urmare, protecția a fost
adesea montată după ce au fost suferite daune echipamentelor,
adesea prin obligația față de companiile de asigurări. Cu toate
acestea, evaluarea unică a riscului din BS EN / IEC 62305
dictează dacă este necesară protecția structurală și / sau LEMP,
prin urmare protecția împotriva trăsnetului nu poate fi acum
considerată separat de protecția tranzitorie la supratensiune -
cunoscută sub numele de dispozitive de protecție la
supratensiune (SPD) în cadrul acestui nou standard. Aceasta în
sine este o abatere semnificativă față de cea a BS 6651.

Într-adevăr, conform BS EN / IEC 62305-3, un sistem LPS nu

mai poate fi montat fără curent fulger sau SPD-uri de legătură
echipotențială la serviciile metalice primite care au „nuclee
active” - cum ar fi cablurile de alimentare și telecomunicațiile -
care nu pot fi legate direct la pământ. Astfel de SPD-uri sunt
necesare pentru a proteja împotriva riscului de pierdere a vieții
umane, prevenind scântei periculoase care ar putea prezenta
un pericol de incendiu sau electrocutare.

SPD-urile de curent fulger sau de legătură echipotențială sunt,

de asemenea, utilizate pe liniile aeriene de serviciu care
alimentează structura care sunt expuse riscului unei lovituri
directe. Cu toate acestea, utilizarea acestor SPD-uri „nu oferă o
protecție eficientă împotriva defectării sistemelor electrice sau
electronice sensibile”, pentru a cita BS EN / IEC 62305 partea 4,
care este dedicată în mod special protecției sistemelor electrice
și electronice din cadrul structurilor.

SPD-urile de curent de trăsnet fac parte dintr-un set coordonat

de SPD-uri care includ SPD-uri de supratensiune - care sunt
necesare în total pentru a proteja eficient sistemele electrice și
electronice sensibile atât de trăsnet, cât și de tranzitorii de
comutare.
Zonele de protecție împotriva trăsnetului (LPZ)

În timp ce BS 6651 a recunoscut un concept de zonare în anexa

C (categoriile de locație A, B și C), BS EN / IEC 62305-4
definește conceptul de zone de protecție împotriva trăsnetului
(LPZ). Figura 22 ilustrează conceptul de bază LPZ definit de
măsurile de protecție împotriva LEMP, așa cum este detaliat în
partea 4.

În cadrul unei structuri, o serie de LPZ-uri sunt create pentru a

avea, sau identificate ca având deja, o expunere succesivă mai
mică la efectele fulgerului.

Zonele succesive utilizează o combinație de legături, ecranare

și SPD coordonate pentru a obține o reducere semnificativă a
severității LEMP, de la curenții de supratensiune conduși și
supratensiunile tranzitorii, precum și efectele câmpului magnetic
radiat. Proiectanții coordonează aceste niveluri astfel încât
echipamentul mai sensibil să fie amplasat în zonele mai
protejate.

LPZ-urile pot fi împărțite în două categorii - 2 zone externe (LPZ

0A, LPZ 0B) și de obicei 2 zone interne (LPZ 1, 2), deși pot fi
introduse zone suplimentare pentru o reducere suplimentară a
câmpului electromagnetic și a curentului de trăsnet, dacă este
necesar.

Zonele externe

LPZ 0A este zona supusă loviturilor directe de trăsnet și, prin

urmare, poate fi nevoită să ducă până la curentul complet de
trăsnet.

Aceasta este de obicei zona acoperișului unei structuri. Aici

apare întregul câmp electromagnetic.

LPZ 0B este zona care nu este supusă loviturilor directe de

trăsnet și este de obicei pereții laterali ai unei structuri.

Cu toate acestea, întregul câmp electromagnetic apare încă aici

și curenți parțiali de trăsnet conduși și supratensiuni de
comutare pot apărea aici.

Zone interne

LPZ 1 este zona internă care este supusă curenților parțiali de

fulger. Curenții de trăsnet conduși și / sau supratensiunile de
comutare sunt reduse în comparație cu zonele externe LPZ 0A,
LPZ 0B.

Aceasta este de obicei zona în care serviciile intră în structură

sau unde se află tabloul principal de alimentare.

LPZ 2 este o zonă internă care este amplasată în interiorul

structurii în care resturile curenților de impuls fulger și / sau
supratensiunile de comutare sunt reduse în comparație cu LPZ
1.

Aceasta este de obicei o cameră ecranată sau, pentru rețeaua

electrică, în zona plăcii de sub-distribuție. Nivelurile de protecție
dintr-o zonă trebuie să fie coordonate cu caracteristicile de
imunitate ale echipamentelor care trebuie protejate, adică, cu
cât echipamentul este mai sensibil, cu atât zona necesară este
mai protejată.

Țesătura existentă și aspectul unei clădiri pot face zone ușor de

evidențiat sau tehnicile LPZ pot fi necesare pentru a crea zonele
necesare.

Măsuri de protecție la supratensiune (SPM)

Unele zone ale unei structuri, cum ar fi o cameră ecranată, sunt

în mod natural mai bine protejate de fulgere decât altele și este
posibil să se extindă zonele mai protejate prin proiectarea
atentă a LPS, legarea la pământ a serviciilor metalice, cum ar fi
apa și gazul și cablarea tehnici. Cu toate acestea, este
instalarea corectă a dispozitivelor de protecție la supratensiune
(SPD) coordonate care protejează echipamentele de avarii,
precum și asigură continuitatea funcționării sale - esențială
pentru eliminarea timpilor de nefuncționare. Aceste măsuri în
total sunt denumite măsuri de protecție la supratensiuni (SPM)
(fostul sistem de măsuri de protecție LEMP (LPMS)).

Atunci când se aplică lipire, ecranare și SPD-uri, excelența

tehnică trebuie să fie echilibrată cu necesitatea economică.
Pentru noile versiuni, măsurile de lipire și screening pot fi
concepute integral pentru a face parte din SPM complet. Cu
toate acestea, pentru o structură existentă, adaptarea unui set
de SPD-uri coordonate este probabil cea mai ușoară și mai
rentabilă soluție.

Faceți clic pe butonul de editare pentru a modifica acest text.

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit
tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.

SPD-uri coordonate
BS EN / IEC 62305-4 subliniază utilizarea SPD-urilor
coordonate pentru protecția echipamentelor din mediul lor.
Aceasta înseamnă pur și simplu o serie de SPD-uri ale căror
locații și atribute de manipulare LEMP sunt coordonate în așa
fel încât să protejeze echipamentele din mediul lor prin
reducerea efectelor LEMP la un nivel sigur. Deci, poate exista
un curent de trăsnet puternic SPD la intrarea de serviciu pentru
a gestiona majoritatea energiei de supratensiune (curent parțial
de trăsnet de la un LPS și / sau linii aeriene) cu supratensiunea
tranzitorie respectivă controlată la niveluri sigure prin SPD-uri
coordonate plus aval de supratensiune pentru a proteja
echipamentele terminale, inclusiv deteriorarea potențială prin
comutarea surselor, de exemplu, motoare inductive mari. SPD-
uri adecvate ar trebui să fie montate oriunde serviciile trec de la
o LPZ la alta.

SPD-urile coordonate trebuie să funcționeze eficient împreună

ca un sistem în cascadă pentru a proteja echipamentele din
mediul lor. De exemplu, curentul fulger SPD la intrarea în
serviciu ar trebui să gestioneze majoritatea energiei de
supratensiune, eliberând suficient SPD-urile de supratensiune
din aval pentru a controla supratensiunea.

SPD-uri adecvate ar trebui să fie montate oriunde serviciile

trec de la o LPZ la alta

O coordonare slabă ar putea însemna că SPD-urile de

supratensiune sunt supuse unei energii de supratensiune prea
mari, punând atât riscul de deteriorare, cât și echipamentul.

În plus, nivelurile de protecție a tensiunii sau tensiunile de

trecere ale SPD-urilor instalate trebuie să fie coordonate cu
tensiunea de rezistență izolantă a părților instalației și cu
tensiunea de rezistență la imunitate a echipamentelor
electronice.

SPD-uri îmbunătățite

Deși nu este de dorit deteriorarea totală a echipamentului, este

necesară și necesitatea de a minimiza timpii de nefuncționare
ca urmare a pierderii funcționării sau defecțiunii echipamentului.
Acest lucru este deosebit de important pentru industriile care
deservesc publicul, fie că sunt spitale, instituții financiare, fabrici
sau întreprinderi comerciale, unde incapacitatea de a-și furniza
serviciul din cauza pierderii funcționării echipamentelor ar duce
la sănătate și siguranță semnificativă și / sau financiară
consecințe.

SPD-urile standard pot proteja numai împotriva supratensiunilor

în modul obișnuit (între conductorii sub tensiune și pământ),
oferind o protecție eficientă împotriva daunelor directe, dar nu
împotriva timpilor de nefuncționare din cauza întreruperii
sistemului.

BS EN 62305 consideră, prin urmare, utilizarea SPD-urilor

îmbunătățite (SPD *) care reduc și mai mult riscul de deteriorare
și disfuncționalitate a echipamentelor critice acolo unde este
necesară o funcționare continuă. Prin urmare, instalatorii vor
trebui să fie mult mai conștienți de cerințele de aplicare și
instalare ale SPD-urilor decât poate că au fost anterior.

SPD-urile superioare sau îmbunătățite oferă o protecție la

tensiune de trecere mai mică (mai bună) împotriva
supratensiunilor, atât în modul comun, cât și în modul diferențial
(între conductorii sub tensiune) și, prin urmare, oferă și o
protecție suplimentară împotriva măsurilor de lipire și ecranare.

Astfel de SPD-uri îmbunătățite pot oferi chiar până la rețea tip 1

+ 2 + 3 sau protecție de date / telecomunicații Cat D + C + B
într-o unitate. Deoarece echipamentele terminale, de exemplu
calculatoarele, tind să fie mai vulnerabile la supratensiuni ale
modului diferențial, această protecție suplimentară poate fi o
considerație vitală.

În plus, capacitatea de a proteja împotriva supratensiunilor de

mod comun și diferențial permite echipamentelor să rămână în
funcțiune continuă în timpul activității de supratensiune - oferind
beneficii considerabile atât organizațiilor comerciale, industriale,
cât și celor de servicii publice.

Toate SPD-urile LSP oferă performanțe SPD îmbunătățite, cu

tensiuni de trecere scăzute lider în industrie

(nivel de protecție a tensiunii, Up), deoarece aceasta este cea

mai bună alegere pentru a obține o protecție repetată eficientă
din punct de vedere al costurilor, fără întreținere, pe lângă
prevenirea timpilor de nefuncționare costisitori ai sistemului.
Protecția la tensiune de trecere redusă în toate modurile
comune și diferențiale înseamnă că sunt necesare mai puține
unități pentru a oferi protecție, ceea ce economisește costurile
de unitate și de instalare, precum și timpul de instalare.

Toate SPD-urile LSP oferă performanțe SPD îmbunătățite, cu o

tensiune de trecere scăzută lideră în industrie

Concluzie

Fulgerele reprezintă o amenințare clară pentru o structură, dar o

amenințare în creștere pentru sistemele din structură, datorită
utilizării și dependenței sporite a echipamentelor electrice și
electronice. Seria de standarde BS EN / IEC 62305 recunoaște
în mod clar acest lucru. Protecția împotriva trăsnetului nu mai
poate fi izolată de supratensiunea tranzitorie sau de protecția la
supratensiune a echipamentului. Utilizarea SPD-urilor
îmbunătățite oferă un mijloc practic de protecție rentabil care
permite funcționarea continuă a sistemelor critice în timpul
activității LEMP.

postări asemănatoare