Egalitate

de Otilia Cazimir

(Povestea asta mică-mititică,

Mi-a spus-o, într-o seară, o pisica.)

Trăia odată la o casă

O pisică somnoroasă,
Cu trupul subțirel de gumă,
Cu părul moale ca o spumă.

Pisica mea cu ochii mici

(Cea mai cuminte-ntre pisici)
Călca ușor, cu pași de fum,
Pe perinuțele de vată
Și nu ieșea deloc pe drum,
Ci toată ziua stând culcată
Și toată noaptea în cotlon,
Torcea același fir de cântec,
Când răsucit, când monoton
Ca un descântec...

Pisoi, motanul din vecini,

Cu blana ca de leopard,
Era-ncruntat și mustăcios,
Și bătăuș, și mâncăcios,
Și toată ziua sta pe gard
Pândind poiața cu găini...

Iar uneori, în zori – zbârlit,

Și zgâriat, și smotocit, -
Cu coada dreaptă și-nfoiată
Se cocoța în câte-un par,
Mai mândru ca un ghinarar
După-o bătaie caștigată!...

Dar într-o seară, marți sau joi,

Când soarele în asfințit
Își scutura prin plopi bănuții,
Încetișor veni Pisoi
Pân’ sub cotlonul pisicuții
Și glăsui:

- De când exist,
Eu sunt grozav de feminist,
Și-ades mă bat cu alți motani
(De obicei cu coada bleagă,
Care se tem și de guzgani)
Să-i fac, cumva, să mă-nțeleagă...

Mi-i martor soarele, și luna-i,

Pot chiar să jur, numai să vrei,
Că-n ochii mei
Pisică sau motan tot una-i!
De-aceea, zic,
Nu ca motan, ci ca amic
Vin să-ti propun tovărășie,
Că doar egali suntem, se știe...

Stăpâna-mea a pus aseară

Sus în dulap, pe policioară,
Un pui tăiat să-i stea la frig.
(Așa ceva n-aș vrea să scap,
Dar sunt cam gras și nu încap...)
Ușița-i prinsă în cârlig
Și-o pot deschide puțintel.
Eu stau de pază, fără frică,
Iar tu fiind mai subțirică,
Te vâri acolo frumușel,
Iei puiul, pui la loc cârligul –
Și-n urmă împărțim câștigul...

Într-un desiș de pomușoară

S-a așezat Pisoi la masă.
Pisica îl privea sfioasă
Rozând un vârf de aripioară.
Și, ridicând un colț de buză,
A zis Pisoi:
- Ce-mi ești ursuză?
Ori poate-ți stă aripa-n gât?
Zi “mulțumesc” și du-te-acasă,
Puteam să nu-ți dau nici atât!
Ce ți-a venit, mă rog, în minte?
Am spus ceva mai înainte?
Se poate... dar eram flămând!
Acuma, nici nu-mi dă prin gând!
Tu nu vezi cât esti de mică,
De păcătoasă și calică?
Dar nicidecum la cașcaval:
Eu sunt motan – tu ești pisică...