Iccj2011 2010

Trafic de influenţă.
Infracţiune continuată
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi
de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni de serviciu sau în legătură
cu serviciul
Indice alfabetic: Drept penal
- trafic de influenţă
- infracţiune continuată
C. pen., art. 41 alin. (2), art. 257 alin. (1)
Pretinderea și primirea de mai multe ori, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași
rezoluţii, a unor sume de bani, de către persona care lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, constând în
aprobarea unei cereri de angajare, constituie infracţiunea de trafic de influenţă în forma
continuată, prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4171 din 7 decembrie 2011
Incompatibilitate. Judecător care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care
ar putea fi dată în cauză
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și

strămutarea. Incompatibilitatea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- incompatibilitate
- judecător care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată
în cauză
C. proc. pen., art. 47 alin. (2)
Judecătorul este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel, cale de atac prin
care hotărârea primei instanţe a fost criticată de către inculpat cu privire la încadrarea juridică,
dacă anterior a făcut parte din completul care a judecat recursul împotriva hotărârii de restituire a
cauzei pentru refacerea urmăririi penale și, prin decizia pronunţată în recurs, rezolvând problema
referitoare la competenţa organului de urmărire penală, și-a exprimat părerea cu privire la
încadrarea juridică a faptelor, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3948 din 7 noiembrie 2011
Revizuire. Hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie. Căi de atac. Instanţa

competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Revizuirea
- revizuire
- hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie
- căi de atac
- instanţa competentă
Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (2)
Sentinţele pronunţate în primă instanţă de judecătorii, prin care se soluţionează cererile

de revizuire cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt
supuse numai recursului, care se judecă de către curţile de apel, întrucât, în conformitate cu art.
XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din
Codul de procedură penală modificat prin Legea nr. 202/2010 sunt aplicabile cauzelor cu care
instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi.
Ultraj. Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra autorităţii
- ultraj
C. pen., art. 239 alin. (3)
Exercitarea de acte de agresiune - constând în răsucirea unui braţ la spate și comprimarea

braţului cu greutatea corpului agresorului - asupra unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii, în
cadrul unei intervenţii determinate de un apel telefonic de urgenţă, cauzându-i o ruptură
musculo-tendinoasă care a necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri
medicale, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prevăzută în art. 239 alin.
(3) C. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3845 din 31 octombrie 2011
Rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare.
Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Asistenţa
judiciară internaţională. Rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat
european de arestare
- rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare
- aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
C. proc. pen., art. 3201, art. 405 alin. (1), art. 5221
În conformitate cu prevederile art. 522 1 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la rejudecarea în caz de
extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, dispoziţiile privind procedura
revizuirii cuprinse în art. 404 - 408 din acelaşi cod, inclusiv dispoziţiile art. 405 alin. (1), se
aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. pen., rejudecarea cauzei după
admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind
judecata în primă instanţă.
În consecinţă, în procedura de rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat
european de arestare, dispoziţiile art. 320 1 C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul
recunoaşterii vinovăţiei, sunt aplicabile, întrucât constituie reguli de procedură privind judecata
în primă instanţă.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. nr. 3369 din 3 octombrie 2011
Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Cauze de reducere a pedepsei. Circumstanţe

atenuante
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor
- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei
- cauze de reducere a pedepsei
- circumstanţe atenuante
C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c)
C. proc. pen., art. 3201
Legea nr. 143/2000, art. 16
Legea nr. 682/2002, art. 19
1. În cazul în care judecata se desfășoară conform dispoziţiilor art. 320 1 C. proc. pen., instanţa
poate reţine atât incidenţa dispoziţiilor privind cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 16
din Legea nr. 143/2000 sau în art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și incidenţa prevederilor art.
3201 alin. (7) C. proc. pen. În acest caz, instanţa acordă eficienţă juridică atât dispoziţiilor art. 16
din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și prevederilor art. 320 1 alin. (7)
C. proc. pen.
2. Circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în
„atitudinea infractorului după săvârșirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa
autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării
participanţilor” - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracţiunilor, pe fondul existenţei, la
dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoașterea căreia
instanţa i-a acordat eficienţă juridică prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute
de lege, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011
Concurs ideal de infracțiuni. Omor calificat. Ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea
ordinii și liniștii publice. Provocare
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Pluralitatea de infracțiuni
- concurs ideal de infracțiuni
- omor calificat
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice
- provocare
C. pen., art. 33 lit. b), art. 73 lit. b), art. 174,
art. 175 alin. (1) lit. i) art. 321 alin. (2)
1. Fapta de a ucide victima, într-o discotecă, în prezența a circa 60 de persoane, prin lovirea
repetată a victimei cu pumnii și picioarele, precum și cu blatul unei mese în regiunea capului,
întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art.
175 alin. (1) lit. i) C. pen., cât și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor
moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută în art. 321 alin. (2) din același cod,
aflate în concurs ideal de infracțiuni, conform art. 33 lit. b) C. pen.
2. În cazul în care actul provocator săvârșit de victimă a fost precedat de o agresiune sau de o altă
provocare din partea infractorului, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la circumstanța
atenuantă legală a provocării nu sunt incidente, întrucât un act poate fi caracterizat ca provocator
numai dacă nu constituie o urmare a propriei conduite a infractorului.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2935 din 6 septembrie 2011
Competență după calitatea persoanei. Plângere împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței.
Competență după materie și după calitatea persoanei
- competență după calitatea persoanei
C. proc. pen., art. 281 pct. 1 lit. b), art. 209 alin. (3) și (4), art. 2781
Competența de a judeca plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., referitoare la persoanele prevăzute în art. 28 1
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., inclusiv competența de a efectua controlul judiciar asupra rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale din punct de vedere al respectării dispozițiilor art. 209 alin. (3) și
(4) C. proc. pen., îi revine judecătorului de la curtea de apel.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 1069 din 20 iulie 2011
Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Hotărâre
rămasă definitivă la instanţa de apel. Instanţa competentă
atac. Contestaţia în anulare
- contestaţie în anulare
C. proc. pen., art. 386 lit. a), art. 389 alin. (1)
Contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. se introduce, potrivit
art. 389 alin. (1) din același cod, la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se
cere. În raport cu dispoziţiile art. 389 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care hotărârea a rămas
definitivă la instanţa de apel, nefiind pronunţată o hotărâre în recurs, competenţa de a soluţiona
contestaţia în anulare și de a se pronunţa asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii acestei căi
extraordinare de atac îi revine instanţei de recurs, întrucât rămânerea definitivă a hotărârii la
instanţa de apel nu poate modifica regulile de competenţă, care exclud competenţa instanţei de
apel de a soluţiona o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 1036 din 13 iulie 2011
Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de fals. Falsuri în înscrisuri
- fals în înscrisuri sub semnătură privată
C. pen., art. 290
Infracţiunea prevăzută în art. 290 C. pen. constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată
prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen. - contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau
alterarea înscrisului în orice mod -, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl
încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Contrafacerea scrierii include și confecţionarea unui înscris sub semnătură privată, care conţine
menţiuni necorespunzătoare adevărului.
În consecinţă, fapta de a întocmi actul constitutiv și statutul unei fundaţii - înscrisuri sub
semnătură privată - în cuprinsul cărora făptuitorul a inclus menţiunea necorespunzătoare
adevărului că activul patrimonial al fundaţiei se compune dintr-un imobil, deși coproprietarul
imobilului nu și-a dat acordul pentru intrarea acestuia în activul patrimonial al fundaţiei, acte pe
care făptuitorul le-a autentificat și le-a folosit în faţa autorităţilor publice, în vederea producerii
de consecinţe juridice, constând în dobândirea personalităţii juridice a fundaţiei, înregistrarea
fiscală a acesteia și intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, întrunește elementele
constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C.
pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2696 din 12 iulie 2011
Recunoașterea sancțiunilor pecuniare. Comportamente care încalcă reglementările privind

traficul rutier. Instanța competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziții
privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru
2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii
reciproce sancțiunilor pecuniare
- recunoașterea sancțiunilor pecuniare
Legea nr. 302/2004, art. 18734 - art. 18748
Instanța competentă să recunoască hotărârea pronunțată într-un stat membru al Uniunii

Europene prin care s-a aplicat o sancțiune pecuniară, pentru comportamente care încalcă
reglementările privind traficul rutier, în procedura prevăzută în Secțiunea a 4-a a Capitolului II
din Titlul VII al Legii nr. 302/2004 - care cuprinde „dispoziții privind cooperarea cu statele
membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24
februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare” -,
este judecătoria, în conformitate cu art. 25 C. proc. pen., întrucât legea specială privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală nu include, în Secțiunea a 4-a a Capitolului
II din Titlul VII, norme derogatorii de competență și, prin urmare, devin aplicabile regulile
generale de competență stabilite în Codul de procedură penală.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 911 din 22 iunie 2011
Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a

urmăririi penale. Denunțător
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea
împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală
- plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi

penale
- denunțător
Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale

poate fi formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., numai de
persoana vătămată și persoanele ale căror interese legitime sunt vătămate. În consecință,
plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe dispozițiile art.
2781 C. proc. pen., formulată de persoana care are calitatea de denunțător și care nu a invocat și
nici nu a dovedit că prin soluția de neîncepere a urmăririi penale au fost vătămate interesele sale
legitime, este inadmisibilă.
Indivizibilitate. Infracțiune continuată. Judecarea separată a acțiunilor care intră în

conținutul aceleiași infracțiuni. Consecințe
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței.
Competența în caz de indivizibilitate și conexitate
- indivizibilitate
C. pen., art. 43
C. proc. pen., art. 33 lit. c), art. 449
În cazul infracțiunii continuate - caz de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c) C. proc.

pen. - dacă prima instanță, competentă după materie, după calitatea persoanei și din punct de
vedere teritorial, a fost învestită prin două rechizitorii, la date diferite, cu judecarea acțiunilor
care intră în conținutul aceleiași infracțiuni continuate și le-a judecat separat, nereunirea cauzelor
nu atrage nulitatea absolută a primei hotărâri pronunțate, întrucât nu au fost încălcate nici
dispozițiile privind competența după materie, nici dispozițiile privind competența după calitatea
persoanei.
În dispozițiile art. 43 C. pen. și art. 449 C. proc. pen. sunt reglementate remediile pentru cazul în
care, cu privire la unele dintre acțiunile sau inacțiunile care intră în conținutul infracțiunii
continuate, s-a pronunțat, anterior, o hotărâre definitivă.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2379 din 14 iunie 2011
I.C.C.J., Secția penală, sentința nr. 889 din 20 iunie 2011
Deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept. Încadrare juridică
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.
Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri
- deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept

Legea nr. 143/2000, art. 4
În cazul deținerii de droguri, fără drept, în scopul încadrării juridice corecte a faptei, în
dispozițiile art. 2 sau în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 ori atât în dispozițiile art. 2, cât
și în cele ale art. 4 din aceeași lege, trebuie să se stabilească dacă drogurile deținute, fără drept,
de inculpat erau destinate traficului ilicit sau consumului propriu ori atât traficului ilicit, cât și
consumului propriu. Nici pentru reținerea infracțiunii prevăzute în art. 2 și nici pentru reținerea
infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu se impune condiția ca deținerea de
droguri, fără drept, să se prelungească în timp.
Pentru reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca
descoperirea faptei să aibă loc în momentul în care inculpatul deținea drogul, fără drept - deci
anterior consumării acestuia, ci este obligatoriu să se probeze că inculpatul a deținut drogul, fără
drept, în vederea consumului propriu. În caz contrar, reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din
Legea nr. 143/2000 ar fi posibilă numai în ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce
excede voinței legiuitorului.
de sesizare a instanței
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă
instanță
- judecata în cazul recunoașterii vinovăției
- reținerea circumstanței atenuante legale a provocării în actul de sesizare a instanței
În cazul în care judecata s-a desfășurat potrivit procedurii reglementate în art. 320 1 C. proc. pen.,
dacă în actul de sesizare a instanței procurorul a reținut circumstanța atenuantă legală a
provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la ambele infracțiuni pentru care
inculpatul a fost trimis în judecată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
instanța nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru una dintre
infracțiuni, în absența cercetării judecătorești din care să rezultă o modificare a stării de fapt
reținute în actul de sesizare a instanței.
Purtare abuzivă. Complicitate. Fals intelectual. Uz de fals
cu serviciul
- purtare abuzivă
- complicitate
- fals intelectual
- uz de fals
C. pen., art. 26, art. 250, art. 289, art. 291
1. Fapta de a exercita acte de violenţă asupra unei persoane, săvârșită de către funcţionarii
publici în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de
purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (3) C. pen., iar neintervenţia celorlalţi funcţionari
publici prezenţi pentru stoparea actelor de violenţă exercitate asupra persoanei constituie
complicitate la infracţiunea de purtare abuzivă, sub forma complicităţii prin inacţiune.
2. În cazul reţinerii infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (3) C. pen., instanţa
nu poate reţine în sarcina inculpatului nici infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută în
art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât această infracţiune este absorbită în conţinutul infracţiunii de
purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (3) C. pen, nici infracţiunea de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen., deoarece fapta de abuz în serviciu săvârșită
de către funcţionarul public se încadrează în dispoziţiile art. 246 C. pen. numai dacă nu este
incriminată distinct în Codul penal sau într-o lege specială.
3. Falsificarea unui proces-verbal, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu

încredinţate de către o unitate prevăzută în art. 145 C. pen., prin omisiunea cu știinţă de a insera
date privind actele de violenţă exercitate asupra unei persoane de către funcţionarii publici în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de fals
intelectual prevăzută în art. 289 C. pen. Folosirea procesului-verbal falsificat, înscris oficial în
sensul art. 150 alin. (2) C. pen., prin predarea acestuia organelor judiciar pentru a servi ca probă,
constituie infracţiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2245 din 1 iunie 2011
Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Decizie prin
care s-a respins recursul împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive.
Termenul de introducere a contestaţiei în anulare
atac. Contestaţia în anulare
- contestaţie în anulare
- termenul de introducere a contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare întemeiată numai pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., formulată de
persoana arestată preventiv contra deciziei prin care s-a respins recursul împotriva încheierii de
menţinere a arestării preventive, se introduce, potrivit art. 388 alin. (1) din același cod, în termen
de 10 zile de la data la care instanţa a respins recursul cu privire la menţinerea arestării
preventive.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2203 din 30 mai 2011
Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată. Competență după calitatea persoanei
- plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată
C. proc. pen., art. 281 pct. 1 lit. b2), art. 40 alin. (1) lit. a), art. 2781
Plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată

privitoare la persoanele prevăzute în art. 28 1 pct. 1 lit. b2) C. proc. pen. - magistrații asistenți de
la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel,
precum și procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel și Curtea Militară de Apel -,
formulată în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. după intrarea în vigoare a Legii nr.
202/2010, se soluționează de către judecătorul de la curtea de apel, ca judecător de la instanță
căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Competența de soluționare a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată privitoare la fapte care au legătură cu atribuțiile de serviciu ale
persoanelor prevăzute în art. 281 pct. 1 lit. b2) C. proc. pen. aparține judecătorului de la curtea de
apel, conform art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., chiar dacă persoanele nu mai au calitatea care
atrage competența de judecată în primă instanță a curții de apel.
I.C.C.J., Secția penală, sentința nr. 761 din 25 mai 2011
Excepția de necompetență teritorială. Citirea actului de sesizare în fața primei instanțe de

judecată
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Dispoziții comune
- excepția de necompetență teritorială
Conform dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. proc. pen., excepția de necompetență teritorială poate fi
ridicată numai până la citirea actului de sesizare în fața primei instanțe de judecată. În
consecință, dacă excepția de necompetență teritorială a fost ridicată după citirea actului de
sesizare, hotărârea prin care prima instanță, considerându-se necompetentă din punct de vedere
teritorial, și-a declinat competența pe acest temei, este nelegală, întrucât, odată cu începerea
cercetării judecătorești, prima instanță a câștigat definitiv, prin prorogare legală, competența
teritorială de judecată a cauzei.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 751 din 23 mai 2011
Asistenţa învinuitului sau a inculpatului. Avocat. Suspendarea calităţii de avocat
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală.

Actele procesuale și procedurale comune. Nulităţile
- asistenţa învinuitului sau a inculpatului
- avocat
- suspendarea calităţii de avocat

Conform prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care asistenţa juridică a
învinuitului sau a inculpatului este obligatorie, încălcarea dispoziţiilor relative la asistarea
acestora de către apărător, ca persoană care a dobândit calitatea de avocat în condiţiile legii, se
sancţionează cu nulitatea absolută.
Prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu sunt incidente, dacă învinuitul sau inculpatul a fost
asistat de persoana care a dobândit calitatea de avocat în condiţiile legii, indiferent dacă această
calitate era suspendată pentru neplata taxelor și a contribuţiilor profesionale.
Contestaţie la executare. Cauză de micșorare a pedepsei. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale.
Dispoziţii comune
- contestaţie la executare
- cauză de micșorare a pedepsei
C. proc. pen., art. 460, art. 461 alin. (1) lit. d)
În cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei

închisorii în România, aceasta invocă, pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 461 alin.
(1) lit. d) C. proc. pen., o cauză de micșorare a pedepsei - constând în reducerea pedepsei prin
scăderea zilelor de închisoare rezultate din transformarea amenzii în închisoarea, întrucât
pedeapsa amenzii a fost anulată - instanţa competentă se stabilește potrivit art. 460 C. proc. pen.
În acest caz, competenţa de soluţionare a cauzei nu aparţine Curţii de apel București, întrucât
persoana condamnată nu solicită conversiunea condamnării.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 728 din 13 mai 2011

Grup infracţional organizat. Trafic de persoane
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale.
Infracţiuni privind criminalitatea organizată
- grup infracţional organizat
- trafic de persoane
Legea nr. 39/2003, art. 2 lit. a) și lit. b) pct. 12, art. 7 alin. (1)
Legea nr. 678/2001, art. 2 pct. 2 lit. e), art. 12
1. În accepţiunea dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat
se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o
perioadă și acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni
grave, cum sunt infracţiunile privind traficul de persoane la care se referă art. 2 lit. b) pct. 12 din
aceeași lege, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat, dacă inculpaţii
au acţionat pentru o perioadă de timp și în mod coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind
roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunii de trafic de
persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, pentru a obţine un beneficiu financiar ori
alt beneficiu material, iar iniţierea și constituirea unui astfel de grup se încadrează în art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003.
2. Recrutarea, transportarea în străinătate și cazarea mai multor persoane, prin ameninţare,

violenţă și alte forme de constrângere, în scopul exploatării prin obligarea acestora să
săvârșească infracţiuni de furt de bunuri, valorificate de către inculpaţi, întrunește elementele
constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001,
obligarea victimelor să săvârșească infracţiuni de furt de bunuri constituind o formă de
exploatare în sensul art. 2 pct. 2 lit. e) din aceeași lege.

Recunoașterea sancțiunilor pecuniare. Comportamente care încalcă reglementările privind
traficul rutier. Instanța competentă. Domeniul de aplicare
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziții
privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru
2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii
reciproce sancțiunilor pecuniare
- recunoașterea sancțiunilor pecuniare
Legea nr. 302/2004, art. 18734 - art. 18748
În procedura reglementată în Secțiunea a 4-a a Capitolului II din Titlul VII al Legii nr.
302/2004 - secțiune care cuprinde „dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii
Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind
aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare” - judecătoria este instanța
competentă, în temeiul art. 25 C. proc. pen., să recunoască hotărârea pronunțată într-un stat
membru al Uniunii Europene prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară pentru comportamente
care încalcă reglementările privind traficul rutier.
În conformitate cu dispozițiile art. 18740 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004,
comportamentele care încalcă reglementările privind traficul rutier, dacă se pedepsesc în statul
membru al Uniunii Europene emitent, dau loc la recunoașterea și executarea hotărârii, fără a fi
necesară verificarea dublei incriminări. Prin urmare, comportamentele care încalcă
reglementările privind traficul rutier, incriminate într-un stat membru al Uniunii Europene, dau
loc la recunoașterea și executarea hotărârii, conform Secțiunii a 4-a a Capitolului II din Titlul VII
al Legii nr. 302/2004, chiar dacă, potrivit legislației române, acestea constituie contravenții.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 664 din 29 aprilie 2011
Liberare provizorie sub control judiciar. Pedeapsă prevăzută de lege

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri
procesuale. Măsurile preventive. Liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea
provizorie pe cauțiune
- liberare provizorie sub control judiciar
- pedeapsă prevăzută de lege
C. pen., art. 1411
La verificarea îndeplinirii condiției prevăzute în art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., potrivit
căreia liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, instanța ține seama de
prevederile art. 1411 C. pen., conform cărora prin „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege
pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără
luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Prin urmare, dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 78/2000, care reglementează o cauză de majorare a pedepsei în sensul art.
1411 C. pen. - stabilind că, în cazul infracțiunilor prevăzute în Secțiunea a 2-a, „Infracțiuni de
corupție”, a Capitolului III din Legea nr. 78/2000, dacă sunt săvârșite, între altele, în interesul
unei organizații, asociații sau grupări criminale ori al unuia dintre membrii acesteia, maximul
pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni se majorează cu 5 ani - nu pot fi luate în
considerare la verificarea îndeplinirii condiției prevăzute în art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1703 din 27 aprilie 2011
Contestație la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Contestație privitoare la dispozițiile civile. Instanța competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale.
Dispoziții comune

- contestație la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
- contestație privitoare la dispozițiile civile
C. proc. pen., art. 461 alin. (1) lit. c) și alin. (2), art. 463 alin. (1)
În conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (2) și ale art. 463 alin. (1) C. proc. pen., contestația la
executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. privitoare la dispozițiile
civile se judecă de instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care se invocă o
nelămurire cu privire la hotărârea pronunțată de prima instanță, referitoare la data cursului
monedei euro la care se face plata despăgubirilor stabilite în această monedă, competența de
judecată a contestației la executare îi revine primei instanță, iar nu instanței de recurs care a
modificat numai cuantumul despăgubirilor stabilite în moneda euro, întrucât ceea ce se execută,
în sensul prevederilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este dispoziția privind obligarea la
plata despăgubirilor prevăzută în hotărârea primei instanțe, iar nu dispoziția prevăzută în decizia
instanței de recurs, prin care a fost modificat cuantumul despăgubirilor.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 593 din 18 aprilie 2011
Extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale. Art. 335 alin. (2) C. proc. pen.
instanţă
- extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale
În cazul în care constată că fapta dedusă judecăţii nu constituie o infracţiune distinctă de

înșelăciune, ci un act material care intră în conţinutul unei infracţiuni continuate de înșelăciune
pentru care s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă de condamnare, instanţa reunește cauza cu
cea în care s-a pronunţat hotărârea definitivă de condamnare și pronunţă o nouă hotărâre de
condamnare în raport cu toate actele materiale care intră în conţinutul infracţiunii continuate de
înșelăciune, conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen., desfiinţând hotărârea anterioară de
condamnare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1409 din 7 aprilie 2011
Recurs. Schimbarea încadrării juridice după încheierea dezbaterilor. Încălcarea

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare.
Recursul
- recurs
- schimbarea încadrării juridice după încheierea dezbaterilor
- încălcarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 6 paragraf

3
Schimbarea încadrării juridice de către prima instanță, după încheierea dezbaterilor, cu

încălcarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., și condamnarea inculpaților, ca urmare a
schimbării încadrării juridice, pentru un număr mai mare de infracțiuni și cu încadrări juridice
care nu au format obiectul trimiterii în judecată, atrage casarea sentinței primei instanțe și a
deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât dreptul
inculpaților de a fi informați în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzațiilor aduse
împotriva lor și dreptul de a dispune de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării lor -
drepturi consacrate în art. 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reflectată în
hotărârea din 12 aprilie 2011 în cauza Adrian Constantin împotriva României - au fost încălcate,
fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.
Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

Aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. Termenul de introducere a plângerii
împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală
- plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
Dacă prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea împotriva rezoluţiei sau
ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277
C. proc. pen., sunt aplicabile dispoziţiile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. şi, prin urmare, termenul
de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau
ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată curge de la data expirării termenului iniţial de
20 de zile, în care prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie sau procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea.
Atât termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen. în care prim-procurorul parchetului,
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul ierarhic superior trebuie
să rezolve plângerea, cât şi termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii în faţa
judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată se
calculează în conformitate cu dispoziţiile art. 186 C. proc. pen.
Competența în caz de schimbare a calității inculpatului. Faptă având legătură cu atribuțiile

de serviciu ale inculpatului
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Dispoziții comune
- competența în caz de schimbare a calității inculpatului
- faptă având legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului
C. proc. pen., art. 40 alin. (1) lit. a)
În conformitate cu art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., atunci când competența instanței este
determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul,
după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazul în care fapta are legătură cu
atribuțiile de serviciu ale acestuia. În aplicarea art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța
militară rămâne competentă să judece chiar dacă inculpații, după săvârșirea infracțiunilor, nu mai
au calitatea de militar, în cazul în care faptele, între care și asocierea pentru săvârșirea de
infracțiuni prevăzută în art. 323 C. pen., au fost săvârșite în legătură cu concursurile pentru
ocuparea posturilor de militari.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 496 din 31 martie 2011
Înșelăciune. Tentativă. Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului
- înșelăciune
- tentativă
C. pen., art. 20, art. 215, art. 290

1. Inducerea și menţinerea în eroare a reprezentanţilor unor societăţi comerciale, prin prezentarea
ca adevărată a calităţii de reprezentant al unei societăţi comerciale care, în realitate, nu a fost
niciodată constituită, precum și a calităţii de reprezentant al Comitetului Naţional pentru
Coordonarea Programelor de Dezvoltare Regională ale Guvernului României, cu ocazia emiterii
de cambii, în scopul de a obţine un folos material injust, fapta având ca rezultat învestirea cu
formulă executorie a cambiilor și trecerea la executare silită împotriva Ministerului Finanţelor
pentru o sumă mai mare de 200.000 lei, executare silită care nu a fost finalizată, constituie
tentativă la infracţiunea de înșelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută în art. 20 C.
pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.
2. Emiterea de instrumente de plată (cambii), contracte de împrumut credal care constituie

înscrisuri sub semnătură privată, în care făptuitorul a înscris date nereale privind existenţa
societăţii comerciale emitente și calitatea de membru al Agenţiei Multilaterale de Garantare a
Investiţiilor și a atestat în fals că respectiva societate ar fi beneficiară de garanţii guvernamentale,
instrumente de plată predate pentru a fi supuse instanţei spre învestire cu formulă executorie și
trecerea la executare silită, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de fals înscrisuri sub
semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1233 din 29 martie 2011
Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată. Luare de mită
cu serviciul
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată
- luare de mită
Faptele inculpatului, care are calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei

societăţi comerciale pe acţiuni, de a îndeplini, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, acte
contrare hotărârilor conducerii societăţii și atribuţiilor stabilite în contractul de administrare
privitoare la încheierea unor contracte, cauzând societăţii un prejudiciu care se circumscrie
noţiunii de consecinţe deosebit de grave, precum și de a primi o sumă de bani în scopul încheierii
unui contract în detrimentul societăţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz
în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută în art. 246 raportat la art.
2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. și ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254
C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni de fals. Falsuri în înscrisuri
C. pen., art. 290
Constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit art. 290 alin. (1) C.
pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288
din același cod - prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod -,
dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în
vederea producerii unei consecințe juridice. Prin urmare, pentru ca falsificarea unui înscris sub
semnătură privată, urmată de folosirea acestuia, să atragă incidența dispozițiilor art. 290 C. pen.
este necesar ca înscrisul să fie apt a produce consecințe juridice.
În raport cu dispozițiile art. 290 C. pen., depunerea, în copie xerox, a unui înscris sub semnătură
privată falsificat, într-o acțiune civilă în care nu a avut loc o dezbatere judecătorească, întrucât
persoana care a depus înscrisul a renunțat la judecată, nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen., înscrisul
neavând putere probatorie în procesul civil și nefiind apt a produce consecințe juridice.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1142 din 23 martie 2011

Omor deosebit de grav. Tentativă. Omor săvârșit asupra unui militar. Omor săvârșit de
către un militar
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni
contra vieții, integrității corporale și sănătății
- omor deosebit de grav
- tentativă
- omor săvârșit asupra unui militar
- omor săvârșit de către un militar
C. pen., art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. f) și g)
Tentativa la infracțiunea de omor, săvârșită de către un militar în timpul îndatoririlor de serviciu,

prin executarea unor manevre periculoase cu arma care au avut ca rezultat acționarea trăgaciului
armei și declanșarea unor focuri de armă în direcția unui alt militar, cauzându-i plăgi împușcate,
se încadrează în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C.
pen., iar nu și în art. 176 alin. (1) lit. f) din același cod, întrucât elementul circumstanțial de
agravare prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., referitor la săvârșirea omorului asupra unui
magistrat, polițist, jandarm ori asupra unui militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, presupune ca mobilul faptei să îl constituie
răzbunarea sau ura împotriva persoanei asupra căreia este săvârșită fapta, din cauza serviciului pe
care aceasta îl îndeplinește.
Hotărâre prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Hotărâre pronunțată după intrarea
în vigoare a Legii nr. 202/2010. Recurs. Inadmisibilitate
- recurs
- inadmisibilitate
Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (1)
În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., modificate prin Legea nr.
202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează, potrivit alin. (8) al aceluiași articol,
plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este
definitivă, iar în temeiul art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile pronunțate
înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac sub care a început
procesul.
În consecință, hotărârile prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau
ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, pronunțate după intrarea în vigoare a Legii
nr. 202/2010, chiar în rejudecare, sunt definitive, recursul fiind inadmisibil.
Grup infracţional organizat. Aderarea la un grup infracţional organizat sau sprijinirea sub
orice formă a unui astfel de grup
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale.
Infracţiuni privind criminalitatea organizată
- grup infracţional organizat
- aderarea la un grup infracţional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de
grup
Legea nr. 39/2003, art. 2 lit. a), art. 7 alin. (1)
Îndeplinirea unor roluri prestabilite în cadrul unui grup infracţional organizat, grup constituit de
alte persoane, care îndeplinește condiţiile prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 - grup
structurat, format din mai mult de trei persoane, care a existat pentru o perioadă, având
continuitate și a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracţiuni grave, cum
este infracţiunea de înșelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pentru a obţine direct sau
indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material - întrunește elementele constitutive ale
infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sub forma aderării la un grup
infracţional organizat sau a sprijinirii sub orice formă a unui astfel de grup.
Lovire sau alte violențe. Omor calificat. Complicitate
- lovire sau alte violențe
- omor calificat
- complicitate
C. pen., art. 26, art. 28 alin. (2), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 180 alin. (2)
Fapta de a aplica victimei lovituri cu un băț, care ar fi necesitat pentru vindecare circa 10
zile de îngrijiri medicale, săvârșită în public, cu intenția de a-i aplica o corecție, urmată de
îndepărtarea inculpatului de lângă victimă și, ulterior, de aplicarea de către coinculpat a mai
multor lovituri de cuțit în zone vitale, care au cauzat decesul victimei, constituie infracțiunea de
lovire sau alte violențe prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen., iar nu complicitate la infracțiunea
de omor calificat prevăzută în art. 26 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Revizuire. Fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei
atac. Revizuirea
- revizuire
C. proc. pen., art. 394 alin. (1) lit. a)
Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este dublu condiționată,
în sensul că presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii
de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Expresia „fapte sau împrejurări”,
utilizată în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se referă la probele propriu-zise, ca
elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a
revizuirii, și anume orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu
alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului
penal ori de condamnare.
Constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță, în accepțiunea dispozițiilor

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și faptele sau împrejurările care nu au putut fi luate în
considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen., apărările care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în
ciclul procesual ordinar.

Divulgarea secretului economic. Însușirea, fără drept, a calităţii de autor al unei opere.
Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite
activităţi economice
- divulgarea secretului economic
- însușirea, fără drept, a calităţii de autor al unei opere
Legea nr. 8/1996, art. 141
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 298 alin. (1) C. pen., divulgarea unor date sau informaţii
care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaște datorită atribuţiilor de serviciu,
dacă fapta este de natură să producă pagube, constituie infracţiunea de divulgare a secretului
economic. În raport cu dispoziţiile art. 298 alin. (1) C. pen., divulgarea informaţiilor cuprinse
într-o documentaţie referitoare la instalarea sau asamblarea unui produs, informaţii destinate
publicităţii, care trebuie în mod obligatoriu să însoţească produsul conform Legii nr. 296/2004
privind Codul consumului, de către persoana care le cunoaște datorită atribuţiilor de serviciu, nu
întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de divulgare a secretului economic.
2. Însușirea documentaţiei referitoare la un produs, care nu constituie obiect al dreptului de autor,

întrucât nu prezintă un caracter de originalitate, ci tratează într-o formă rescrisă un subiect care
nu mai este nou, soluţia tehnică generală de realizare a produsului fiind de domeniu public,
accesibilă oricărei persoane care dorește să îl construiască, nu constituie infracţiunea de însușire,
fără drept, a calităţii de autor al unei opere prevăzută în art. 141 din Legea nr. 8/1996.
Măsuri asigurătorii. Infracţiune prevăzută în art. 6 1 din Legea nr. 78/2000. Obligativitatea
luării măsurilor asigurătorii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive şi alte măsuri
procesuale
- măsuri asigurătorii
Legea nr. 78/2000, art. 61, art. 20
Dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 78/2000 - care fac parte din Capitolul III, Secţiunea a 2-a,
intitulată „Infracţiuni de corupţie” - incriminează, în alin. (1), „promisiunea, oferirea sau darea
de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să
se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un
act ce intră în atribuţiile sale de serviciu” şi stabilesc, în alin. (3), că „banii, valorile sau orice alte
bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu se
găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
În conformitate cu dispoziţiile imperative ale art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul în care s-a
săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, din care face parte infracţiunea
prevăzută în art. 61, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, indiferent de modalitatea
normativă prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de cumpărare
de influenţă.
Aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, care impun, în mod obligatoriu, luarea unei
măsuri asigurătorii în cursul procesului penal, nu are ca efect dispunerea automată a confiscării
speciale, măsură de siguranţă cu privire la care instanţa de judecată se pronunţă cu ocazia
soluţionării fondului cauzei.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea din 4 martie 2011
Infracţiune continuată. Viol. Ascultarea părţii vătămate. Minor
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracţiunea
- viol
- ascultarea părţii vătămate
C. pen., art. 41 alin. (2), art. 197 alin. (1) și (3)
C. proc. pen., art. 77, art. 484
1. Fapta inculpatului de a întreţine raporturi sexuale cu o minoră care nu a împlinit vârsta de 15

ani, în mod repetat, la diferite intervale de timp, pe parcursul a două luni de zile, în realizarea
aceleiași rezoluţii infracţionale, prin constrângerea victimei, întrunește elementele constitutive
ale infracţiunii de viol în formă continuată, prevăzută în art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
2. În conformitate cu dispoziţiile art. 77 C. proc. pen., ascultarea părţii vătămate se face potrivit
dispoziţiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod
corespunzător. Prin urmare, în cazul ascultării părţii vătămate minore sunt aplicabile, în mod
corespunzător, dispoziţiile art. 484 C. proc. pen., referitoare la persoanele chemate la judecarea
minorilor.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 724 din 24 februarie 2011
. Circumstanţe atenuante. Cauză de reducere a pedepsei
- cauză de reducere a pedepsei
C. pen., art. 74, art. 76
Legea nr. 682/2002, art. 19

În cazul infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, dacă reţine
incidenţa dispoziţiilor privind cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr.
682/2002 și constată existenţa circumstanţelor atenuante, instanţa aplică dispoziţiile art. 19 din
Legea nr. 682/2002 și, în raport cu minimul special al pedepsei închisorii rezultat prin reducerea
la jumătate a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege, face aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b)
C. pen.
Uz de fals. Complicitate la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni de fals. Falsuri în înscrisuri
- uz de fals
- complicitate la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat
C. pen., art. 26, art. 291
O. U. G. nr. 105/2001, art. 70 alin. (1)
1. Fapta notarului public, de a prezenta organelor de urmărire penală o declarație autentificată

falsă, prin care se atestă în mod nereal că persoanele vătămate și-au exprimat acordul ca fiica lor
minoră să iasă din țară neînsoțită, cu o dată ulterioară ieșirii minorei din țară - declarație care a
înlocuit o altă declarație autentificată falsă având același conținut, dar o dată anterioară ieșirii
minorei din țară - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută în art.
291 C. pen.
2. Fapta notarului public, de a autentifica o declarație falsă, prin care se atestă în mod nereal că
persoanele vătămate și-au exprimat acordul ca fiica lor minoră să iasă din țară neînsoțită,
declarație pe baza căreia minora a ieșit din țară, nu întrunește numai elementele constitutive ale
infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen., ci și elementele constitutive ale
complicității la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută în art. 26 C. pen.
raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 681 din 22 februarie 2011
Tentativă. Omor deosebit de grav. Omor săvârșit asupra unui polițist
- tentativă
- omor săvârșit asupra unui polițist
C. pen., art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. f)
Fapta inculpatului, oprit în trafic în cadrul unei investigații efectuate de poliție, de a pune în
mișcare autoturismul, în timp ce un polițist se afla cu picioarele pe scărița autoturismului și cu o
mână prins de bara metalică de deasupra autoturismului, de a continua deplasarea în trafic cu
viteză, inclusiv pe contrasens, și de a accidenta o altă mașină, în timp ce polițistul se afla în
exteriorul autoturismului, inculpatul efectuând manevre prin care să își asigure scăparea de
urmărirea unei mașini de poliție și de victimă, constituie tentativă la infracțiunea de omor
deosebit de grav, fiind incidente dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., referitoare la
săvârșirea faptei asupra unui polițist în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ale acestuia.
Șantaj. Elemente constitutive
contra libertății persoanei
- șantaj
C. pen., art. 194
Legea nr. 78/2000, art. 131
Fapta inculpatului, având calitatea de agent șef principal de poliție - persoană care
exercită o funcție publică în cadrul unei instituții publice -, de a constrânge persoana împotriva
căreia a fost formulată o plângere penală pentru acte de violență, prin amenințarea cu schimbarea
încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de omor, să dea o sumă de bani persoanei care a
formulat plângerea penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prevăzută
în art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000.
Omor calificat. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Încadrare juridică
contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea
- omor calificat
- loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 183
Dacă victima l-a lovit pe inculpat cu o cârjă peste spate și, încercând să îl lovească din nou,
inculpatul a prins cârja și apoi i-a dat drumul, victima dezechilibrându-se și căzând pe spate în
stradă, iar în timp ce victima în vârstă de 73 de ani se afla căzută în stradă, inculpatul i-a aplicat,
cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale, fapta se încadrează în infracțiunea de
omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., săvârșită în condițiile
circumstanței atenuante a provocării, iar nu în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte prevăzută în art. 183 C. pen., întrucât aplicând victimei, cu putere, cu picioarele, multiple
lovituri în zone vitale și având în vedere vârsta și starea de sănătate a victimei care se deplasa cu
ajutorul unei cârje, inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei și, chiar
dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea
intenției indirecte.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 292 din 28 ianuarie 2011
Măsuri cu privire la starea de libertate. Menținerea măsurii arestării preventive prin

hotărârea primei instanțe
instanță
- menținerea măsurii arestării preventive
Spre deosebire de verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanța este
obligată să le facă în cursul judecății, în conformitate cu prevederile art. 300 2 și art. 160b C. proc.
pen., pronunțarea cu privire la menținerea măsurii arestării preventive prin hotărârea primei
instanțe, în condițiile art. 350 C. proc. pen., este un accesoriu al soluției pe care prima instanță o
pronunță cu privire la fondul cauzei, depinde de această soluție și, prin urmare, nu reclamă o
dezbatere separată asupra menținerii măsurii arestării preventive.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 178 din 20 ianuarie 2011

Omor. Omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi. Coautorat. Prelevarea probelor
biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date
Genetice Judiciare
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni
contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea
- omor
- omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi
- coautorat
- prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional

de Date Genetice Judiciare
C. pen., art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)
Legea nr. 76/2008, art. 7
1. În cazul infracţiunii de omor, participaţia sub forma coautoratului subzistă și în ipoteza

în care nu toţi participanţii contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului morţii, esenţial
fiind ca acţiunile simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant să se completeze
reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu
activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acţiuni în
parte.
În consecinţă, există participaţie sub forma coautoratului la săvârșirea infracţiunii de omor

deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul în care
toţi făptuitorii au acţionat împreună, lovind concomitent sau succesiv victima, cu bâte, furci,
lopeţi și cu o rangă de fier, precum și cu pumnii și picioarele, în mod repetat și cu deosebită
intensitate, neavând relevanţă care sau dacă vreuna dintre loviturile aplicate victimei a fost sau
nu mortală.
2. Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcţionarea Sistemului Naţional
de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv
la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în anexa legii, cum este
infracţiunea de omor deosebit de grav, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul
Naţional de Date Genetice Judiciare, este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de
condamnare și se realizează la eliberarea din penitenciar, fără nicio altă notificare prealabilă din
partea instanţei de judecată, nefiind necesar ca instanţa de judecată care a dispus prelevarea
probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date
Genetice Judiciare să menţioneze în dispozitivul hotărârii de condamnare și data la care se
realizează prelevarea probelor biologice.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 30 din 10 ianuarie 2011
Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei. Prelungirea duratei arestării în cursul
urmăririi penale. Competenţă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și

strămutarea. Strămutarea judecării cauzei penale
- desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei
- prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale
În conformitate cu dispoziţiile art. 611 C. proc. pen., procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie să desemneze o
instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care
să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. Admiterea cererii și desemnarea unei
instanţe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă nu
operează, prin urmare, anterior emiterii rechizitoriului.
În consecinţă, competenţa de a soluţiona propunerea de prelungire a duratei arestării în cursul

urmăririi penale aparţine, conform art. 155 alin. (2) C. proc. pen., instanţei căreia i-ar reveni
competenţa să judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârșirea faptei prevăzute de
legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală, chiar dacă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a desemnat o
instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care
să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 4189 din 23 noiembrie 2010
Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive. Infracţiune continuată.

Anularea înscrisurilor falsificate
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de fals. Falsuri în înscrisuri
C. pen., art. 41 alin. (2), art. 290
Fapta de a întocmi, semna și promova în numele unei alte persoane o cerere de chemare în
judecată în faţa instanţei civile, fără mandat, de a depune la dosarul civil, la date diferite, mai
multe cereri întocmite și semnate în numele aceleiași persoane, fără mandat, precum și de a
completa cu date nereale și de a depune la dosar o împuternicire avocaţială semnată în alb de un
avocat, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată în forma continuată, prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1)
din același cod. Într-un astfel de caz, instanţa dispune, prin hotărârea de condamnare, în temeiul
art. 348 C. proc. pen., anularea tuturor înscrisurilor falsificate.
Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. Condiţii. Nesuspendarea judecăţii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Dispoziţii generale

- cerere de sesizare a Curţii Constituţionale
Legea nr. 47/1992, art. 29
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi respinsă numai atunci când excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât este contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau
(3) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, în soluţionarea unei cereri de sesizare a Curţii
Constituţionale, instanţa de judecată este competentă să verifice exclusiv îndeplinirea condiţiilor
prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, și anume dacă
excepţia de neconstituţionalitate privește o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau
dintr-o ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei, dacă este ridicată de
persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepţiei nu au fost
constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În cazul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, judecata nu se suspendă pe

perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Suspendarea cursului prescripției. Rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură răspunderea penală
sau consecințele condamnării
- suspendarea cursului prescripției
- rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare

În conformitate cu dispozițiile art. 128 alin. (1) C. pen., cursul termenului prescripției
răspunderii penale prevăzute în art. 122 din același cod este suspendat pe timpul cât o dispoziție
legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii
penale sau continuarea procesului penal.
În cadrul procedurii de rejudecare în caz de extrădare a persoanei judecate și condamnate în

lipsă, reglementată în art. 522 1 C. proc. pen., dispozițiile legale privitoare la rămânerea definitivă
a hotărârii de condamnare, prescripția executării pedepsei și executarea pedepsei constituie cauza
de suspendare a cursului termenului prescripției răspunderii penale, întrucât aceste dispoziții
legale exclud, prin ele însele, posibilitatea continuării cursului prescripției răspunderii penale.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3735 din 25 octombrie 2010
Prescripție specială. Suspendarea judecății
- prescripție specială
- suspendarea judecății
C. pen., art. 124
Potrivit art. 124 C. pen., referitor la prescripția specială, prescripția înlătură răspunderea
penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 din
același cod este depășit cu încă jumătate. În cazul în care judecata a fost suspendată, în temeiul
vechiului art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe perioada soluționării unei excepții de
neconstituționalitate, dispozițiile art. 124 C. pen. sunt incidente, dacă termenul de prescripție
prevăzut în art. 122 C. pen., la care se adaugă încă jumătate din durata acestuia și perioada
suspendării judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, s-a împlinit.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3473 din 6 octombrie 2010
Judecata în primă instanţă. Măsuri cu privire la starea de libertate. Încetarea de

drept a arestării preventive
instanţă
- măsuri cu privire la starea de libertate
- încetarea de drept a arestării preventive
C. proc. pen., art. 140 alin. (2), art. 350 alin. (6)
Potrivit dispoziţiilor art. 350 alin. (6) C. proc. pen., inculpatul condamnat de prima instanţă și
aflat în stare de deţinere este liberat de îndată ce durata reţinerii și a arestării devin egale cu
durata pedepsei pronunţate, deși hotărârea nu este definitivă. În sensul acestor dispoziţii, în cazul
în care prima instanţă a dispus prin hotărârea de condamnare și revocarea suspendării
condiţionate a executării unei pedepse anterioare, prin „pedeapsă pronunţată” se înţelege
pedeapsa aplicată pentru infracţiunea sau infracţiunile deduse judecăţii, la care se adaugă
pedeapsa devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiţionate.
Conform prevederilor art. 140 alin. (2) C. proc. pen., măsura arestării preventive încetează de
drept atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, durata
arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face
obiectul învinuirii. Prin urmare, încetarea de drept a arestării preventive se raportează la
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, iar nu la pedeapsa pronunţată de
prima instanţă prin hotărârea de condamnare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3489 din 6 octombrie 2010

Prelungirea duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale. Publicitatea ședinței de
judecată. Asistență juridică
procesuale. Măsurile preventive. Arestarea preventivă
- prelungirea duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale
C. proc. pen., art. 155 și urm., art. 197
1. În conformitate cu dispozițiile art. 155 și urm. C. proc. pen., în procedura prelungirii duratei
arestării preventive în cursul urmăririi penale, instanța verifică exclusiv dacă temeiurile care au
determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri
noi care să justifice privarea de libertate. În aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează
asupra temeiniciei acuzațiilor, examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în baza sesizării
prin rechizitoriu.
2. Soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive în ședință publică, iar nu în camera

de consiliu - așa cum prevede art. 159 alin. (2) C. proc. pen. - nu atrage nulitatea absolută a
hotărârii conform dispozițiilor art. 197 alin. (2) din același cod, întrucât aceste dispoziții
sancționează cu nulitatea absolută numai nerespectarea dispozițiilor referitoare la publicitatea
ședinței de judecată.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la soluționarea în ședință nepublică a propunerii de

prelungire a măsurii arestării preventive este sancționată cu nulitatea relativă, în condițiile art.
197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.
3. Potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, avocatul nu poate asista sau
reprezenta părți cu interese contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe și nu poate pleda
împotriva părții care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale
pricinii. Dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu sunt incidente, în cazul în care
avocatul ales al inculpatului în procedura prelungirii duratei arestării preventive în cursul
urmăririi penale a acordat asistență juridică unui coinculpat în procedura arestării preventive,
inculpații au interese comune, apărarea unuia dintre inculpați nu urmărește învinuirea
coinculpatului, iar pledoaria avocatului nu a fost formulată împotriva coinculpatului care îl
consultase anterior, ci împotriva propunerii procurorului de prelungire a arestării preventive.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 3440 din 2 octombrie 2010
Provocare. Condiții. Acțiune civilă. Proporția culpelor. Despăgubiri
- provocare
- acțiune civilă
C. pen., art. 73 lit. b)
1. Tentativa la infracțiunea de omor este săvârșită în condițiile circumstanței atenuante legale a

provocării, prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., dacă inculpatul, după ce a fost agresat de două
persoane și a reușit să-și asigure scăparea prin fugă, a fost urmărit de cei doi agresori și de
victima care s-a alăturat agresorilor, iar în momentul în care a fost ajuns din urmă de grupul
format din cele trei persoane, a lovit victima cu un cuțit, interpretând, în mod justificat, în aceste
circumstanțe, că și victima era un potențial agresor. În acest caz, faptul că victima nu a exercitat
acte de agresiune sau amenințare împotriva inculpatului nu înlătură existența circumstanței
atenuante legale a provocării, întrucât în psihicul inculpatului a fost produsă starea de puternică
tulburare sau emoție specifică provocării, ca urmare a pericolului la care inculpatul s-a considerat
expus din partea grupului de persoane din care făcea parte victima.
2. În rezolvarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, dacă instanța
reține existența circumstanței atenuante legale a provocării, stabilește proporția culpelor
inculpatului și a victimei și, în cazul în care a stabilit în sarcina inculpatului o culpă în proporție
de 70%, dispune obligarea inculpatului la despăgubiri pentru prejudiciul cert cauzat prin
săvârșirea infracțiunii - atât prejudiciul efectiv, cât și beneficiul nerealizat - în proporție de 70%.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3337 din 27 septembrie 2010
Tentativă. Viol prevăzut în art. 197 alin. (1) C. pen. Omor. Plângere prealabilă. Exercitarea
din oficiu a acţiunii penale
privitoare la viaţa sexuală
- tentativă
- viol
- omor
- plângere prealabilă
C. pen., art. 20, art. 197 alin. (1) și (4), art. 174-176
Dispoziţia cuprinsă în art. 197 alin. (4) C. pen., potrivit căreia acţiunea penală pentru fapta de
viol prevăzută în art. 197 alin. (1) din același cod se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, nu este incidentă în cazul în care decesul persoanei vătămate - victimă a
infracţiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen. sau a tentativei la această infracţiune
prevăzută în art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. - a fost cauzat prin săvârșirea de către
inculpat a infracţiunii de omor asupra acesteia, întrucât imposibilitatea persoanei vătămate de a
formula plângere prealabilă este determinată de activitatea infracţională a inculpatului, iar
săvârșirea infracţiunii mai grave de omor nu îi poate crea inculpatului un motiv de impunitate
pentru o altă faptă gravă comisă de el. În acest caz, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în art.
197 alin. (1) C. pen. sau în art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. se exercită din oficiu.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2656 din 6 iulie 2010
Confiscare specială. Bunuri folosite la săvârșirea unei infracțiuni
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranță. Confiscarea specială
- confiscare specială
- bunuri folosite la săvârșirea unei infracțiuni
C. pen., art. 118 alin. (1) lit. b)
În cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, săvârșită prin executarea mai multor
focuri de armă, din autoturismul cu care inculpatul se deplasa, arma aparținând inculpatului
folosită la comiterea infracțiunii este supusă confiscării speciale, în temeiul art. 118 alin. (1) lit.
b) C. pen., constituind bun care a fost folosit, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, iar
autoturismul folosit la deplasarea inculpatului, aflat în proprietatea acestuia, nu este supus
confiscării speciale, întrucât nu constituie, în sensul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., bun folosit, în
orice mod, la săvârșirea infracțiunii, ci numai bun folosit ca mijloc de transport de către
inculpat.
Tentativă la infracţiunea de omor. Omor în forma consumată
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracţiunea. Tentativa
- tentativă la infracţiunea de omor
- omor în forma consumată
C. pen., art. 20, art. 174
Fapta inculpatului de a aplica lovituri cu picioarele, cu intensitate și în mod repetat, în capul

victimei căzute la pământ în agonie, ulterior momentului la care coinculpatul a aplicat victimei
mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracică și abdominală, secţionându-i artera aortică,
constituie tentativă la infracţiunea de omor, și nu infracţiunea de omor în forma consumată, în
condiţiile în care loviturile aplicate de inculpat, chiar dacă aveau potenţial tanato-generator, nu
și-au manifestat potenţialul, iar loviturile aplicate anterior de coinculpat au cauzat decesul, prin
secţionarea arterei aortice, independent de intervenţia sau de intensitatea loviturilor aplicate de
inculpat.
Nerespectarea hotărârilor judecătorești. Situaţia premisă
de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni care împiedică înfăptuirea
justiţiei
- nerespectarea hotărârilor judecătorești
Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută în art. 271 alin. (2) C. pen.
presupune împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori o parte dintr-o locuinţă sau
imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătorești. Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii de
nerespectare a hotărârilor judecătorești, în forma prevăzută în art. 271 alin. (2) C. pen., este
necesar să existe, ca situaţie premisă, o hotărâre judecătorească executorie prin care s-a dispus cu
privire la deţinerea unui imobil.
Nu constituie o hotărâre judecătorească executorie prin care s-a dispus cu privire la deţinerea
unui imobil, în sensul art. 271 alin. (2) C. pen., hotărârea judecătorească prin care s-a dispus
anularea parţială a unui act administrativ, și anume un certificat de atestare a dreptului de
proprietate asupra unui teren emis de o instituţie publică în favoarea unei persoane juridice și
obligarea aceleiași instituţii publice la emiterea unui astfel de act în favoarea unei alte persoane
juridice.
Măsuri asigurătorii. Menţinerea sechestrului asigurător. Condiţii

procesuale. Alte măsuri procesuale. Măsurile asigurătorii
- măsuri asigurătorii
- menţinerea sechestrului asigurător
C. proc. pen., art. 163, art. 3859 alin. (1) pct. 171
Măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanţa procurorului, în conformitate cu

dispoziţiile art. 163 C. proc. pen., asupra unui autoturism în vederea confiscării speciale, nu
poate fi menţinută prin sentinţă, dacă instanţa de judecată, soluţionând cauza, nu a dispus
confiscarea specială a autoturismului. În acest caz, atât sentinţa prin care s-a menţinut măsura
sechestrului asigurător, fără a se dispune confiscarea specială, cât și decizia prin care instanţa de
apel a respins apelul declarat în cauză, sunt supuse casării, în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 171
C. proc. pen.
Apel. Condamnarea inculpatului pentru fapte noi de către instanţa de apel
Apelul
- apel

Hotărârea prin care instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru fapte noi, direct în
apel, fără a se proceda la extinderea procesului penal și la punerea în mișcare a acţiunii penale
pentru faptele noi, încalcă dispoziţiile privind sesizarea instanţei, prevăzute sub sancţiunea
nulităţii absolute, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Tentativă. Omor calificat. Omor săvârșit profitând de starea de neputinţă a victimei de a se

apăra. Omor deosebit de grav. Omor săvârșit prin cruzimi
- tentativă
- omor calificat
C. pen., art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d),
art. 176 alin. (1) lit. a)
Fapta inculpatului de a imobiliza un copil în vârstă de 4 ani și de a turna apă clocotită peste
corpul acestuia, în zone vitale și nevitale, mai întâi cu o cană de 250 mililitri, iar ulterior cu un
cazan de 15 litri, cauzându-i suferinţe prelungite, de mare intensitate - acţiune întreruptă prin
intervenţia unei persoane - întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de
omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d)
și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Constrângere morală. Condiții. Dare de mită. Provocarea acuzatului de către organele

judiciare
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Cauzele care înlătură
caracterul penal al faptei
- constrângere morală
- dare de mită
- provocarea acuzatului de către organele judiciare
C. pen., art. 46 alin. (2), art. 255
1. Constrângerea morală, cauză care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută în art. 46 alin.
(2) C. pen., presupune îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o acțiune de constrângere
exercitată de o persoană asupra psihicului unei alte persoane, prin amenințare; amenințarea să
creeze un pericol grav pentru făptuitor sau pentru o altă persoană, în cazul în care nu ar săvârși
fapta prevăzută de legea penală; pericolul cu care se amenință să nu poată fi înlăturat decât prin
săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.
Efectuarea unor cercetări judiciare standard specifice soluționării cauzelor penale de către
organele judiciare, prin care - chiar dacă s-ar fi finalizat cu trimiterea în judecată a inculpatului -
nu se crea un pericol grav pentru persoana sa în cazul în care nu ar fi săvârșit fapta de dare de
mită, nu întrunește condițiile constrângerii morale și, în consecință, nu înlătură caracterul penal
al faptei prevăzute în art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
2. În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi reținută provocarea

acuzatului de către organele judiciare, în măsura în care intenția infracțională și predispoziția de
a comite infracțiunea existau deja, intenția infracțională nefiind creată prin acțiunea organelor
judiciare, iar autoritățile judiciare aveau motive întemeiate să suspecteze activitățile ilicite ale
persoanei acuzate.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1863 din 11 mai 2010

Luare de mită. Favorizarea infractorului. Infracţiune continuată. Concurs de infracţiuni.
Individualizarea pedepsei
cu serviciul
- luare de mită
- favorizarea infractorului
- concurs de infracţiuni
C. pen., art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2),
art. 254 alin. (1), art. 264 alin. (1)
Legea nr. 78/2000, art. 7 alin. (1)
Faptele persoanei, care are calitatea de procuror șef al secţiei de urmărire penală în cadrul
parchetului de pe lângă tribunal, de a primi, la două date diferite, în realizarea aceleiași rezoluţii
infracţionale, două sume de bani pentru a înlocui cu produse de serie, la două date diferite, în
realizarea aceleiași rezoluţii infracţionale, armele originale care constituiau corpuri delicte într-
un dosar penal privind infracţiunea de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor pe care l-a
instrumentat și pentru a restitui persoanei inculpate și trimise în judecată în acest dosar armele
originale, care prezentau o valoare pentru persoana inculpată, întrunesc elementele constitutive
ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat
la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ale infracţiunii de
favorizare a infractorului în formă continuată prevăzută în art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., sub forma favorizării reale, ambele aflate în concurs de infracţiuni, conform art.
33 lit. a) C. pen. În acest caz, executarea pedepsei rezultante prin privare de libertate este
justificată, în raport cu gradul de pericol social ridicat al faptelor, relevat în special de calitatea
inculpatului și de săvârșirea infracţiunilor în legătură directă cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu.
Omor calificat. Tentativă. Premeditare
- omor calificat
- tentativă
- premeditare
C. pen., art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și c)
Fapta inculpatului de a procura un termometru cu mercur, de a aștepta ocazia pentru a pătrunde

în locuința victimei - soția sa cu care se afla în proces de divorț - și de a introduce mercurul din
termometru în țigările victimei, într-o cantitate suficientă pentru a produce, prin inhalare sub
formă de vapori, decesul victimei, rezultat care nu s-a produs întrucât victima a sesizat greutatea
țigărilor cu mercur, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor
calificat, săvârșită cu premeditare, aspra soțului, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 - art. 175
alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
Într-un astfel de caz există o tentativă pedepsibilă la infracțiunea de omor calificat,

nefiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) C. pen., deoarece substanța utilizată de inculpat era
aptă și suficientă pentru a produce decesul victimei, numai diligența acesteia făcând posibilă
evitarea producerii rezultatului, iar aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. pen. presupune ca
mijloacele utilizate, prin natura lor, în orice condiții și de oricine ar fi folosite, să nu poată duce,
în nicio împrejurare, la producerea rezultatului.
Arestare preventivă. Încălcarea, cu rea-credinţă, a măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea sau ţara ori a obligaţiilor care îi revin inculpatului pe durata acestor măsuri
- arestare preventivă
C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. a1)
În conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. a 1) C. proc. pen., măsura arestării preventive a
inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din același cod și
inculpatul a încălcat, cu rea-credinţă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori
obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri.
Măsura arestării preventive, întemeiată pe aceste dispoziţii, poate fi luată numai după ce, în
prealabil, s-a dispus faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, iar
inculpatul a încălcat, cu rea-credinţă, măsura restrictivă de libertate ori obligaţiile care îi revin pe
durata acestei măsuri. Reaua-credinţă în încălcarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau
ţara ori a obligaţiilor care îi revin inculpatului pe durata acestei măsuri nu se prezumă, ci trebuie
dovedită prin informaţiile furnizate de organul de poliţie desemnat să supravegheze executarea
măsurii, judecătorului sau instanţei de judecată revenindu-i obligaţia de a aprecia dacă măsura
sau obligaţiile au fost încălcate, cu rea-credinţă, de către inculpat.
Contestație în anulare. Cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.
atac. Contestația în anulare
- contestație în anulare
C. proc. pen., art. 386 lit. a) și b)
1. Cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident, dacă
prin cererea de recurs s-a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul cabinetului
avocatului ales al inculpatului aflat în stare de libertate, care l-a reprezentat pe inculpat în recurs
și a comunicat instanței că acesta cunoaște termenul de judecată, a exercitat drepturile procesuale
ale inculpatului și i-a asigurat apărarea în recurs. Potrivit principiilor expuse în Decizia-cadru
2009/299/JAI din 26 februarie 2009, dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la
proces este inclus în dreptul la un proces echitabil, însă, în anumite condiții, persoana acuzată
poate renunța la acest drept și, având cunoștință de proces, poate mandata un avocat pentru a o
apăra la proces.
2. Cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen. presupune îndeplinirea
cumulativă a condiției ca partea să fi fost în imposibilitatea de a se prezenta la termenul la care s-
a judecat cauza de către instanța de recurs și a condiției ca partea să fi fost în imposibilitatea de a
încunoștința instanța de recurs despre această împiedicare. În cazul în care se află în
imposibilitatea de a se prezenta, partea are obligația de a încunoștința instanța de recurs, iar dacă
nu și-a îndeplinit această obligație, deși avea posibilitatea de încunoștințare, inclusiv prin
sistemele de comunicații, nu este incident cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit.
b) C. proc. pen.
Persoanele care pot cere revizuirea. Rudă apropiată a condamnatului. Recurs.

Inadmisibilitate
atac. Revizuirea
- revizuire
- persoanele care pot cere revizuirea

În conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., rudele apropiate ale
condamnatului, cum este sora acestuia, pot cere revizuirea, chiar și după moartea condamnatului,
însă calitatea de substituit procesual a rudei apropiate este limitată, în cazul în care condamnatul
este în viaţă, la formularea cererii de revizuire, fără a include exercitarea căilor de atac ordinare
împotriva hotărârii prin care cererea de revizuire a fost soluţionată, căile de atac ordinare
exercitându-se în condiţiile dreptului comun, în conformitate cu art. 362 și art. 385 2 C. proc. pen.
Prin urmare, recursul exercitat de sora condamnatului în viaţă, în calitate de rudă apropiată,
împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel în procedura revizuirii, este inadmisibil.
Omor deosebit de grav. Omor comis de către o persoană care a mai săvârșit un omor
contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea
- omor comis de către o persoană care a mai săvârșit un omor
C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c)
Dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., referitoare la omorul deosebit de grav comis de către
o persoană care a mai săvârșit un omor, sunt incidente, indiferent dacă în cazul condamnării
pentru infracțiunea de omor comisă anterior a intervenit reabilitarea.
Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de

netrimitere în judecată. Nerespectarea termenului prevăzut în art. 278 alin. (3) C. proc.
pen.
- plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de

netrimitere în judecată
C. proc. pen., art. 278 alin. (3), art. 2781
Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de

netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc. pen., este inadmisibilă, dacă
plângerea contra rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecată a fost introdusă la
conducătorul parchetului ori, după caz, la procurorul ierarhic superior după expirarea termenului
de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (3) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispoziţiile
art. 185 din același cod, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un
anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului și nulitatea
actului făcut peste termen și, prin urmare, nerespectarea termenului prevăzut în art. 278 alin. (3)
C. proc. pen. atrage decădere din exerciţiul dreptului de a cere judecătorului controlul rezoluţiei
sau ordonanţei procurorului în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
Termenul de prescripție a răspunderii penale. Uz de fals
- termenul de prescripție a răspunderii penale
- uz de fals
C. pen., art. 122 alin. (2), art. 291

Infracțiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. este o infracțiune instantanee, care se
consumă în momentul când înscrisul falsificat este folosit, prelungirea în timp a efectelor
înscrisului folosit neatribuind infracțiunii de uz de fals caracterul de infracțiune continuă. Prin
urmare, termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunii de uz de fals curge,
conform art. 122 alin. (2) C. pen., de la data săvârșirii infracțiunii, reprezentată de data folosirii
înscrisului.
Circumstanțe atenuante. Tentativă la infracțiunea de omor
- circumstanțe atenuante
- tentativă la infracțiunea de omor
În cazul în care dispune condamnarea pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și constată existența circumstanțelor atenuante,
instanța aplică dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen. și, în raport cu minimul special de 5 ani
închisoare al pedepsei rezultate în urma aplicării dispozițiilor menționate, face aplicarea art. 76
alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special de 5 ani închisoare,
dar nu mai jos de o treime din acest minim special.
Contopirea pedepselor. Hotărâri de condamnare pronunţate de instanţe române. Hotărâri

de condamnare pronunţate de instanţe străine. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Alte
dispoziţii privind executarea
- contopirea pedepselor
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopirea a pedepselor aplicate prin hotărâri de

condamnare pronunţate de instanţe române și prin hotărâri de condamnare pronunţate de instanţe
străine - hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București în procedura transferării persoanei
condamnate - este, conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanţa corespunzătoare instanţei de
executare a ultimei hotărâri în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei
condamnate. Dacă ultima hotărâre de condamnare a fost pronunţată de o instanţă străină, instanţa
competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor este instanţa în a cărei
circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate, corespunzătoare instanţei care,
potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 414 din 15 martie 2010
Contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor

privative de libertate. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei.
Competenţa teritorială
- contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative

de libertate
Legea nr. 275/2006, art. 26

Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate a dispus cu privire la schimbarea regimului de
executare a pedepselor privative de libertate, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (8) din
Legea nr. 275/2006, este judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul în cadrul
căruia a fost derulată procedura schimbării regimului de executare a pedepselor privative de
libertate prevăzută în art. 26 din Legea nr. 275/2006 și la care este delegat judecătorul ce a
dispus, prin încheiere, cu privire la schimbarea acestui regim, chiar dacă ulterior emiterii
încheierii persoana condamnată a fost transferată în alt penitenciar.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 322 din 3 martie 2010
Revizuire. Cerere de revizuire împotriva hotărârilor judecătorești având ca obiect plângeri

împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Cerere de
revizuire adresată direct instanţei
atac. Revizuirea
- revizuire
- cerere de revizuire adresată direct instanţei
Cererea de revizuire adresată direct instanţei se trimite procurorului competent, potrivit art. 397
alin. (1) C. proc. pen., prin sentinţă, care poate fi atacată cu recurs, inclusiv în cazul în care
cererea de revizuire a fost formulată împotriva hotărârii judecătorești având ca obiect o plângere
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, pronunţată în
temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. În acest sens, în considerentele Deciziei nr. 16
de la 6 aprilie 2009, publicată pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţiile
Unite, respingând recursul în interesul legii, au reţinut că reglementările cuprinse în art. 397 alin.
(1) și art. 399 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen. nu sunt susceptibile de interpretare, precum și că
însuși ansamblul dispoziţiilor cuprinse în art. 402, 403, 404, 405 și 406 C. proc. pen., prin care
sunt reglementate măsurile premergătoare ce trebuie luate după primirea lucrărilor trimise de
procuror, procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, măsurile ulterioare admiterii ei
în principiu și soluţiile ce se pot adopta în cadrul rejudecării, nu îngăduie presupunerea că o
asemenea cerere ar putea fi adresată și direct instanţei, fără parcurgerea etapei prealabile de
efectuare a actelor de cercetare de către procuror, căruia îi revine obligaţia să înainteze întregul
material de verificare împreună cu concluziile sale.
I.C.C.J., Secţia penală, sentinţa nr. 255 din 18 februarie 2010
Înșelăciune. Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului
- înșelăciune
C. pen., art. 215
Faptele inculpatului, de a se prezenta în faţa funcţionarilor bancari ca fiind titularul contului unei
alte persoane, folosind un act de identitate fals și de a retrage din contul acelei persoane sume de
bani, cauzând o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale
infracţiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută
în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și ale infracţiunii de uz de fals prevăzută în art.
291 C. pen. În acest caz, fapta nu întrunește și elementele constitutive ale infracţiunii de
înșelăciune în contracte, prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., întrucât între inculpat și bancă nu
există un contract, cu prilejul încheierii sau executării căruia să fie săvârșită acţiunea de inducere
ori menţinere în eroare.
Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen. Inculpat arestat
preventiv în altă cauză
Recursul
- caz de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen.
- inculpat arestat preventiv în altă cauză
C. proc. pen., art. 375 alin. (3), art. 3859 alin. (1) pct. 5
În conformitate cu dispoziţiile art. 375 alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului nu poate avea
loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. În raport cu dispoziţiile
citate, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen. este incident, dacă
judecarea apelului a avut loc fără participarea inculpatului, arestat preventiv în altă cauză.
Acţiune civilă. Provocare. Proporţia culpelor. Despăgubiri. Cheltuieli ocazionate de

asistenţa medicală
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acţiunile în
procesul penal. Acţiunea penală și acţiunea civilă în procesul penal
- acţiune civilă
- provocare
C. pen., art. 73 lit. b)
Legea nr. 95/2006, art. 313 alin. (1)
În rezolvarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal, instanţa care
reţine existenţa circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., în
aplicarea dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. și ale art. 998 - 999 C. civ., stabilește proporţia
culpelor autorului și a victimei și dispune obligarea autorului la despăgubiri pentru prejudiciul
cauzat, inclusiv la despăgubiri pentru prejudiciul reprezentând cheltuielile ocazionate de
asistenţa medicală, în raport cu întinderea culpei autorului. Prin urmare, în cazul prejudiciului
reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală, cauzat prin culpa comună a autorului
și a victimei, se aplică principiul de drept civil al răspunderii în raport cu întinderea culpei,
dispunându-se obligarea autorului la despăgubiri în raport cu întinderea culpei sale, având în
vedere și dispoziţiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care - stabilind că persoanele
răspund „potrivit legii” și au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii
medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală - nu derogă de la principiul
enunţat.
Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

Soluţii
- plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
În cazul în care plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. a fost soluţionată de
procurorul general adjunct al parchetului de pe lângă curtea de apel, pe baza delegării dreptului
de semnătură, în lipsa procurorului general din motive obiective, hotărârea prin care instanţa -
sesizată cu plângere împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată
conform art. 2781 C. proc. pen. - dispune trimiterea cauzei la parchet în vederea soluţionării
plângerii formulate în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. de către procurorul general al
pachetului de pe lângă curtea de apel este nelegală, întrucât lipsa procurorului general al
parchetului de pe lângă curtea de apel din motive obiective nu poate împiedica exercitarea
drepturilor prevăzute în art. 278 C. proc. pen. De asemenea, pentru a putea fi formulată o
plângere în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., nu este necesară existenţa unei soluţii date
de prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau
procurorul șef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, ci numai
existenţa unei plângeri formulate conform art. 278 C. proc. pen., așa cum rezultă din dispoziţiile
art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.
Cauze de reducere a pedepsei. Circumstanţe atenuante. Cauze de agravare a pedepsei
- cauze de reducere a pedepsei
- cauze de agravare a pedepsei
C. pen., art. 76
Legea nr. 682/2002, art. 19
În cazul în care reţine existenţa infracţiunii continuate, a cauzei de reducere a pedepsei prevăzute
în art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a circumstanţelor atenuante, instanţa poate coborî pedeapsa,
în aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen., sub minimul special rezultat în urma reducerii la
jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Luare de mită. Funcţionar cu atribuţii de control. Elemente constitutive. Individualizarea

pedepsei
cu serviciul

- luare de mită
C. pen., art. 254
Legea nr. 78/2000, art. 6, art. 7 alin. (1)
Faptele persoanei, care are calitatea de comisar al Gărzii Financiare, de a pretinde și primi o
sumă de bani de la administratorul unei societăţi comerciale, precum și de a pretinde și primi
foloase care nu i se cuvin de la administratorul unei alte societăţi comerciale, în scopul de a nu
efectua controale la aceste societăţi, de a anunţa controalele și de a nu aplica sau de a aplica la
limita minimă legală sancţiuni contravenţionale, întrunesc elementele constitutive a două
infracţiuni de luare de mită, în forma agravată referitoare la săvârșirea faptei de către un
funcţionar cu atribuţii de control, prevăzute în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real de infracţiuni. În acest caz, executarea
pedepsei rezultante prin privare de libertate și înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea
acesteia sub supraveghere este justificată, în raport cu gradul de pericol social ridicat al faptelor,
relevat în special de folosirea funcţiei în scopuri ilicite.
Tentativă la infracţiunea de omor. Punerea în primejdie a vieţii
- tentativă la infracţiunea de omor
- punerea în primejdie a vieţii
C. pen., art. 20, art. 174 - art. 176

Fapta de a lovi victima în abdomen cu o sticlă spartă, cauzându-i o plagă înjunghiată
cu evisceraţie de intestin subţire, care a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, constituie
tentativă la infracţiunea de omor, omor calificat sau, după caz, omor deosebit de grav, indiferent
dacă, potrivit actelor medico-legale, leziunile traumatice au pus sau nu în primejdie viaţa
victimei, întrucât existenţa tentativei la infracţiunea de omor nu este condiţionată de punerea în
primejdie a vieţii. Noţiunea de punere în primejdie a vieţii, utilizată în actele medico-legale,
privește aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracţiunea de omor, aspectele juridice.
Arestare preventivă. Existenţa datelor privind încercarea unei înţelegeri frauduloase cu

persoana vătămată
- arestare preventivă
C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. e)
Dacă inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracţiuni privind traficul de persoane,
a remis o sumă de bani victimei infracţiunii și, imediat după încasarea sumei de bani, victima a
declarat în faţa instanţei că își retractează declaraţiile anterioare împotriva inculpatului, fără
motive pertinente care să justifice retractarea, există date că inculpatul încearcă o înţelegere
frauduloasă cu persoana vătămată, fiind incidente dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. e) C. proc.
pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4313 din 29 decembrie 2009

Iccj2011 2010

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iccj2011 2010

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Trafic de influenţă.

Indice alfabetic: Drept penal

C. pen., art. 41 alin. (2), art. 257 alin. (1)

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4171 din 7 decembrie 2011

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și

Indice alfabetic: Drept procesual penal

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3948 din 7 noiembrie 2011

Revizuire. Hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie. Căi de atac. Instanţa

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie

Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (2)

Sentinţele pronunţate în primă instanţă de judecătorii, prin care se soluţionează cererile

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra autorităţii

Indice alfabetic: Drept penal

C. pen., art. 239 alin. (3)

Exercitarea de acte de agresiune - constând în răsucirea unui braţ la spate și comprimarea

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3845 din 31 octombrie 2011

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Cauze de reducere a pedepsei. Circumstanţe

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic: Drept penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

- cauze de reducere a pedepsei

C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., art. 3201

Legea nr. 143/2000, art. 16

Legea nr. 682/2002, art. 19

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Pluralitatea de infracțiuni

Indice alfabetic: Drept penal

- concurs ideal de infracțiuni

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice

C. pen., art. 33 lit. b), art. 73 lit. b), art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. i) art. 321 alin. (2)

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2935 din 6 septembrie 2011

Competență după calitatea persoanei. Plângere împotriva rezoluției de neîncepere a

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- competență după calitatea persoanei

Competența de a judeca plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 1069 din 20 iulie 2011

Indice alfabetic: Drept procesual penal

I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 1036 din 13 iulie 2011

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive

Indice alfabetic: Drept penal

- fals în înscrisuri sub semnătură privată

C. pen., art. 290

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2696 din 12 iulie 2011

Recunoașterea sancțiunilor pecuniare. Comportamente care încalcă reglementările privind

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recunoașterea sancțiunilor pecuniare

Legea nr. 302/2004, art. 18734 - art. 18748

Instanța competentă să recunoască hotărârea pronunțată într-un stat membru al Uniunii

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 911 din 22 iunie 2011

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi

C. proc. pen., art. 2781

Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale

Indivizibilitate. Infracțiune continuată. Judecarea separată a acțiunilor care intră în

C. proc. pen., art. 33 lit. c), art. 449

În cazul infracțiunii continuate - caz de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c) C. proc.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2379 din 14 iunie 2011