Puișorul de aur. (după povestea lui Vladimir Orlov.

O poieniță în pădure. Apare lupul amărât, se-așează pe-o buturugă.

Lupul - Of, - of ! Of – of - of ! Amărâtă viața mea.

Of, – of! Of – of – of! Nu mă crede nimenea!

(Apare în grabă Vulpea)

Vulpea - Vrei să te faci bogat pe cale cinstită?

Lupul - Pe cale cinstită? Imposibil!

Vulpea - Ascultă. Porumbaca babei și-a moșneagului a făcut un ou de aur.

Lupul - Furăm oul și-l mâncăm!

Vulpea - Nuuu! Îl punem la clocit. Și curând vom avea un puișor de aur.

Lupul - ( bucuros își freacă mâinele) Și-l mâncăm!

Vulpea - Puiul va crește, va deveni găină, și noi vom avea multe ouă de aur.

Lupul - Asta daaaaa….!

Vulpea - Le vom vinde și vom avea muuuuuuuuuuuuuulți, mulți bani!

Lupul - Daaaaaaaaaaa!

Vulpea - Acum du-te și fură Oul!

Lupul - Euuuuuuuuu….?

Vulpea - Și cât mai repede!

Lupul - Daaaaar….

Vulpea - Ai venit?

Lupul - Imediat!

Vulpea - Și să nu te reții mult. Eu te-aștept aici. ( Lupul pleacă în fugă)

 2.
Scena a 2-a.

Vulpea - Scap eu de tine, numai puiul să-mi iasă din ou.

(apare Lupul emoționat)

Lupul - Cât pe ce să-l mănânc.

Vulpea - Dă-mi oul și fă cuibul. Fuga, să nu răcim oul.

Lupul (aduce un cuib improvizat). – Așa?

Vulpea - E bun. Punem atent ooooooul și…trebuie să-l clocești.

Lupul - Eu? Nici într-un caz!

Vulpea - Fie. Îl voi cloci eu, dar Puiul de aur va fi numai al meu.

Lupul - Să ne numărăm.

Vulpea - Încep eu. (numărătoarea:

unu –zece
apă - rece
Și-o cafea amară – ieși pe ușă – afară
Vulpea - Ai văzut? Șezi și clocește, că oul se răcește. Și nu țipa, că puiul
va fi nervos. Eu trebuie să plec. Am atâtea de făcut

(Lupul se așează supărat)

Lupul - Ce rușine a dat peste mine

Stau pe ou. Că mai mult n-are cine!
Nu-i ușor să fii cloșcă. Deloc!
Clonc, clonc, clonc!
Lupul - Nici tu apă, nici mâncare. Nici să te-nlocuiască n-are cine.

(Se aude cucul)

Lupul - Cuculeț cu pana sură, cât mai am să stau pe ou?

Cucul - Cu-cu! Cu-cu! Cu-cu!..................Cu-cu….

Lupu - (Speriat) Câș! Câș! Câș! Să stau atâta mă sălbătăcesc cu totul!

 3.
Scena a 3-a.
Nu e nimeni în jur, doar Lupul clocind oul. Deodatâ se aude un ciocănit.
Lupul se uită în jur, ciocănitul se repetă.

Lupul - Da, da. Intrați vă rog. ( Se ridică, se uită-n cuib. Din oușor se
ivește Puișorul de aur care sare, iese în fața Lupului.)
Puișorul - Bună ziua, Mămico!

Lupul (de uimire se-așează dinnou pe cuibar) – Cum m-ai numit?

Păi nu vezi că eu nu sunt …Eu sunt…
Puișorul - A! Tu iești tăticul meu. Bună ziua, tăticule! (sare și-l pupă pe
lup, Lupul se șterge zăpăcit, scutură din cap, vrea să scape de torentul de
duioșie ce l-a cuprins.)
Lupul - Nu mă cuprinde. Nu mă pupa!
Puișorul - De ce, tăticule?
Lupul - Fiindcă eu sunt rău și fioros!
Puișorul - Tu rău și fioros? Oooo! Tu ești cel mai bun! Cel mai deștept!
Cel mai curajos!
Lupul - Ce părere ciudată. Ești sigur?
Puișorul - Absolut sigur!
Lupul - De ce?
Puișorul - Fiindcă tu ești Tăticul meu!
Prea poate nu e bine
Și nu-i frumos, prea-poate,
Să cant în gura mare
Despre tăticul meu
Tăticul meu e unul,
Mai drag mi-i decât toate,
Ca el nu este nimeni,
Și-l voi iubi mereu!
Puișorul - Tăticule, da unde-i mămica?
Lupul - Mămica? Păi… Acuș o să vină.
Puișorul - Tăticule, învață-mă să cant cucurigu.
Lupul - Cucurigu? Ești coocoooșeeeel?
Puișorul - Da, sunt Cocoșel.
Lupul - Te vei numi Petrică. Dar să nu-i spui mamei!
Puișorul - De ce ?
Lupul - Fiindcă mama a vrut o fetiță.
Puișorul - Iar eu sunt băiețel. Tăticule mi-e foame. Aș mânca un viermișor
Lupul - Viermișor? Așteaptă-mă aici. Eu plec să-ți aduc viermițori.
Dar, dacă vine mama, să nu-i spui că ești cocoșel. Auzi? Să nu-i spui!
Din nou mă simt fericit! Mă întorc repede înapoi, feciorașule, repede!
 4.
Scena a 4-a
Lupul pleacă, apare Vulpea
Vulpea - Iată-mă-s și eu.
Puișorul - Dar cine sunteți?
Vulpea - Bune zile am ajuns. Copilul nu-și mai recunoaște mama.
Puișorul - Mămica! Mămica mea!
Vulpea - Nu mă atinge, că-mi murdărești haina.
(Puișorul se sperie, se dă la oparte)
Vulpea - Haide, vino să te văd, aurașul meu. Ești foarte slabă. Taică-tău
nu te hrănește.
Puișorul - El a plecat să-mi caute măncare.
Vulpea - El? Numai la burta lui se gândește
Puișorul - El se gândește la mine, mămico.
Lupul - Nu te-apropia de el!
Puișorul - Tăticule! Tăticule!
Lupul - Ți-am adus viermișori, Petrică.
Vulpea - Petrică? Cine-i Petrică?:
Puișorul - Eu. Cu-cu-ri-guuuuu!
Vulpea - Cu-cu-ri-guuuuuu? Ai știut și nu mi-ai spus?
Lupul - Să nu te-atingi de el că…
Vulpea - Că ce? Eu pot să-i spun și cine ești.
Lupul - Nu, Te rog, nu!
Vulpea - Atunci hai să-l mâncăm!
Lupul - Nu!
Vulpea - De ce? Nu-ți plac Puii?
Lupul - Nu, și nici tu n-o să te-atingi de el.
Vulpea - O să mă-ncurci tu?
Lupul - Da, o să te-ncurc eu.
Vulpea - Petrică. Tu știi cine e tatăl tău? E Lllllup!
Lupul - Ai promis să taci! Te rog!
Puișorul - Lup? Tăticule ești lup?
Lupul - Da, Petrică sunt Lup.
Puișorul - Ce nume frumos! Luuuuuup. Luuuuuuup. De ce nu mi-ai spus?
Lupul - Ai auzit? Am un nume frumos! M-am temut să nu te pierd.
Vulpea - Nume frumos? Cap de găină ce ești.Lupul e fiară săbatică!(Pleacă)
Puișorul - Fiară sălbatică? E adevărat, tăticule?
Lupul -Am fost, feciorașule. Dar acum…
Puișorul - Acum ești tăticul meu! Dar cine e mămica mea?
Lupul - Acuș te voi duce la mămica ta Găinușa Porumbaca care trăiește
la Baba și Moșneagul din sat.
Puișorul - Să mergem, tăticule. Și tu vei trăi cu noi. Ne vei păzi de Vulpe.
Sfârșit.