Coana Manda

Mă recomand I. Popescu, impiegat de la gară.

Tot e CFR în mine si ciudat să nu vă pară
Că de cînd am făcut armata
Si eram sergent furier
Gîndul meu întotdeauna
Era la drumul de fier.
Si nu mi-am gresit cariera
Căci azi gara -i cautată
Intretinerea, miscarea, birou A, biroul B,
E destul să fii functionar la CFR.
Fetelor nemăritate,
Mame deznădăjduite,
La noi v-ati găsit scăparea
Căci ca niste accelerate
Răsărim la drum în cale
La bogat si la sărac.
Sântem gineri la mirese
Cum e petecul la sac.
Iată pentru ce si mie
Coana Manda, petitoarea,
Într-o zi îmi dete adresa
Să mă duc la viitoarea.
"Să nu pierzi asa partidă Dom Popescu,
E cu avere, e frumoasă si bogată,
Du-te sigur la vedere.
M-a primit mama si fata,
M-au servit cu dulceată de caise.
In caisă era rămas un sîmbure.
Să-l înghit, peste putinta,
M-as fi înecat pe loc.
Ca să-l scot acum din gură
Si mai jale, si mai foc.
Hai să-l plimb atunci în gură
Dîntr-o parte - n cealaltă.
M-am grăbit să plec, desigur.
Cînd am sărutat mîna mamei
Sîmburele, afurisitul
I-a sărit direct în palmă.
"Mojic si nerusinat,
Venisi sa-mi necinstesti casa
Ticălosule, păcat ca esti de la tren
si ai leafă cu retineri
si mai porti si tu joben.

De la gară sânt, vezi bine

Si-am patit-o, vedeti, lata.
Coană Mando, nu te-oi prinde
Că mai vii iar cu o fată!